Drepturi salariale ale personalului din justiție. Încheierea /2009. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - drepturi bănești -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
ÎNCHEIERE
Ședința publică din 12 noiembrie 2009
PREȘEDINTE: Dicu Aurel
JUDECĂTOR 2: Maierean Ana
JUDECĂTOR 3: Ciută Eugenia
Grefier - -
Pe rol judecarea recursurilor declarate pârâții Ministerul Public - Parchetul de pe Lângă Curtea de APEL SUCEAVA, Ministerul Public - Parchetul de pe Lângă Înalta Curte de Casație și Justiție B, Parchetul de pe lângă Tribunalul Suceava, Direcția Națională Anticorupție B, Ministerul Finanțelor B prin Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului S, Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, și de intervenienții în nume propriu, împotriva sentinței nr. 1192 din 20 mai 2009, pronunțată de Tribunalul Suceava - secția civilă, în dosarul nr-.
La apelul nominal a răspuns consilier juridic pentru pârâții-recurenți Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de APEL SUCEAVA și Ministerul Public - Parchetul de pe lângă ICCJ, lipsă fiind reprezentanții celorlalți pârâți-recurenți, Parchetul de pe lângă Tribunalul Suceava, Direcția Națională Anticorupție B, Ministerul Finanțelor B prin Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului S, Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, intervenienții în nume propriu, chemat în garanție Ministerul Finanțelor Publice B și reclamanții intimați, -, -, G, G,.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, instanța a arătat că la dosar s-a depus o cerere de către reprezentantul pârâtului-recurent Ministerul Public - Parchetul de pe lângă ICCJ B - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și prin care solicită comunicarea motivelor de recurs formulate de ceilalți recurenți.
Instanța respinge cererea ca neîntemeiată, întrucât motivele de recurs au fost comunicate pârâtului-recurent Ministerul Public - Parchetul de pe lângă ICCJ B - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată Terorism și constatând recursurile în stare de judecată, a acordat cuvântul la dezbateri.
Consilier juridic, pentru pârâții-recurenți Ministerul Public - Parchetul de pe Lângă Curtea de APEL SUCEAVA, Ministerul Public - Parchetul de pe Lângă Înalta Curte de Casație și Justiție Bac erut admiterea recursurilor, modificarea sentinței, în sensul respingerii acțiunii. Cu privire la recursurile declarate de intervenienții-recurenți și de pârâtul Ministerul Finanțelor Publice - prin a cerut respingerea acestora ca nefondate.
Fiind întrebată, consilier juridic, a arătat că intervenienții-recurenți fiind ofițeri DNA, statutul lor este de funcționar public.
Declarându-se dezbaterile închise, după deliberare,
CURTEA
Din lipsă de timp pentru deliberare,
DISPUNE:
În temeiul dispozițiilor art. 260 din Codul d e procedură civilă, amână pronunțarea la 19 noiembrie 2009.
Pronunțată în ședința publică din 12 noiembrie 2009.
Președinte, Judecători, Grefier,
Dosar nr- - drepturi bănești -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA NR.1500
Ședința publică din 19 noiembrie 2009
Președinte - -
Judecător - -
Judecător - -
Grefier - -
Pe rol pronunțarea asupra recursurilor declarate pârâții Ministerul Public - Parchetul de pe Lângă Curtea de APEL SUCEAVA, Ministerul Public - Parchetul de pe Lângă Înalta Curte de Casație și Justiție B, Parchetul de pe lângă Tribunalul Suceava, Direcția Națională Anticorupție B, Ministerul Finanțelor B prin Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului S, Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, și de intervenienții în nume propriu, împotriva sentinței nr. 1192 din 20 mai 2009, pronunțată de Tribunalul Suceava - secția civilă, în dosarul nr-.
Dezbaterile asupra cauzei au avut loc în ședința publică din 12 noiembrie 2009, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta decizie și când, din lipsă de timp pentru deliberare, pronunțarea a fost amânată pentru astăzi, 19 noiembrie 2009.
După deliberare,
CURTEA
Asupra recursurilor de față, constată:
Prin cererea adresată Curții de APEL SUCEAVA la data de 18.11.2008, reclamanții, -, -, G, G, au solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța în contradictoriu cu pârâții: Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Ministerul Economiei și Finanțelor, Parchetul de pe lângă Tribunalul Suceava, Direcția Națională Anticorupție și, chemat în garanție fiind Ministerul Economiei și Finanțelor, să se dispună:
- obligarea pârâților la plata diferențelor salariale rezultate din aplicarea majorărilor salariale de 5%, începând cu 01.01.2007 în raport cu luna decembrie 2006; de 2% începând cu 01.04.2007 în raport cu luna martie 2007 și de 11% începând cu 01.10.2007 în raport cu luna septembrie 2007 - majorări egale cu cele acordate prin art. 1,2,3 și 4 din OG nr. 10/31.01.2007 tuturor demnitarilor aleși sau numiți, judecătorilor Înaltei Curți de Casație și Justiție, Procurorului General al României și adjuncților săi, judecătorilor Curții Constituționale, tuturor funcționarilor publici, tuturor salariaților contractuali și a întregului personal auxiliar din cadrul parchetelor și instanțelor din România;
- la plata reactualizată în funcție de rata inflației a sumelor începând cu data de 01.02.2008 și până în momentul plății efective, pentru angajații Parchetului de pe lângă Tribunalul Suceava și a unităților din subordine, începând cu data de 22.11.2007 pentru angajații DIICOT S (, ) și începând cu data de 01.02.2007 pentru angajații DNA S (, );
- la plata dobânzilor legale (calculate conform art. 3 alin. 3 din OG nr. 9/2000 privind nivelul dobânzilor legale pentru obligații bănești) pentru sumele datorate începând cu luna februarie 2008 și până la efectuarea plății, (respectiv începând cu 22.11.2007, 1.02.2007);
- obligarea pârâților la efectuarea mențiunilor privitoare la majorările salariale în carnetele de muncă ale reclamanților.
În motivarea cererii au arătat reclamanții că, OG nr. 10/2007 prevede majorarea în trei etape a salariilor de bază, printre alte categorii și personalului care ocupă funcții de demnitate publică potrivit anexelor II și III din Legea 154/1998 (președinte, vicepreședinte, președinte de secție, judecător la Înalta Curte de Casație și Justiție, procuror general, prim-adjunct al procurorului general, adjunct al procurorului general și președintele și judecătorii Curții Constituționale) după cum urmează: cu 5% începând cu 1.01.2007 în raport cu luna decembrie 2006; cu 2% începând cu 1.04.2007 în raport cu luna martie 2007 și cu 11% începând cu 1.10.2007, în raport cu luna septembrie 2007.
Au mai arătat reclamanții că de la aplicarea acestor prevederi au fost excluși celelalte categorii de magistrați, respectiv judecătorii de la judecătorii, tribunale și curți de apel deși aceștia se află într-o situație comparabilă cu cei dintâi, acordarea diferențiată a acestor drepturi salariale nefiind justificată
În drept, reclamanții au invocat prevederile art. 1 alin. 2 lit. e pct. 1 din OG nr. 137/2000, Protocolul nr. 12 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului și Constituția României.
Prin întâmpinare, Direcția Națională Anticorupție a solicitat respingerea acțiunii cu motivarea că, dispozițiile art. 1, art. 2 alin. 3 și art. 27 alin. 1 din OG 137/2000 au fost declarate neconstituționale în măsura în care din acestea se desprinde înțelesul că instanțele judecătorești au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative.
Pârâta Direcția Națională Anticorupție a formulat cerere de chemare în garanție a Ministerului Economiei și Finanțelor pentru ca, în cazul admiterii acțiunii, acesta să ia act de obligativitatea inițierii și adoptării unui proiect de rectificare a bugetului Ministerului Public pe anul 2009 care să includă și alocarea sumelor ce reprezintă pretențiile reclamanților.
Pârâtul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a invocat prin întâmpinare excepția autorității de lucru judecat a sentinței civile nr. 1403 din 22.11.2007 a Tribunalului Suceava și excepția inadmisibilității acțiunii în raport de decizia nr. 821 din 3 iulie 2008 Curții Constituționale.
Pe fond, pârâtul a solicitat respingerea acțiunii, întrucât reclamanții nu fac parte nici din categoria personalului contractual și nici din categoria persoanelor care ocupă funcții de demnitate publică astfel încât să beneficieze de creșterile salariale reglementate de OG nr. 10/2007.
Pârâtul a formulat cerere de chemare în garanție a Ministerului Economiei și Finanțelor pentru ca, în cazul admiterii acțiunii, acesta să fie obligat la rectificarea bugetului Ministerului Public prin includerea sumelor ce reprezintă pretențiile reclamanților.
Ministerul Finanțelor Publice, prin întâmpinările formulate, în calitate de pârât și de chemat în garanție a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive cu motivarea că, în toate legile bugetare anuale, precum și în legile de rectificare a bugetului statului este prevăzută obligația pentru ordonatorii de credite de a stabili salariile de bază, criteriile, sumele necesare pentru cheltuielile de personal și de acordare a drepturilor bănești cuvenite.
La data de 20 ianuarie 2009 au formulat cerere de intervenție, și, ofițeri poliție judiciară în cadrul Direcției Naționale Anticorupție - Serviciul Teritorial Suceava solicitând obligarea pârâților Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Ministerul Finanțelor Publice și Direcția Națională Anticorupție la acordarea creșterilor salariale prevăzute de art. 1 alin. 1 din OG nr. 10/2007, actualizate cu rata inflației la data plății.
Intervenienții au arătat că prin neacordarea majorărilor salariale prevăzute de art. 1 din OG nr. 10/2007 sunt discriminați în raport de celelalte categorii de bugetare în favoarea cărora au fost stipulate majorările salariale respective.
Prin sentința civilă nr. 1192 din 20.05.2009, prima instanță a respins excepția autorității de lucru judecat, a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ministerul Finanțelor Publice, fiind respinse pretențiile reclamanților formulate în contradictoriu cu acest pârât.
Prin aceeași sentință s-a respins cererea de intervenție în interes propriu, ca nefondată și s-a dispus admiterea în parte a pretențiilor reclamanților, doar până la pronunțarea sentinței.
Totodată au fost admise cererile de chemare în garanție iar pârâții angajatori au fost obligați să efectueze cuvenitele mențiuni în carnetele de muncă ale reclamanților.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a arătat că nu poate fi reținută excepția autorității de lucru judecat întrucât obiectul cererii soluționate prin sentința civilă nr. 1403 din 22.11.2007 este diferit de C din prezenta cauză care se referă la acordarea majorărilor salariale prevăzute de nr.OG10/2007, pentru perioada ulterioară datei de 22.11.2007 nefiind îndeplinite condițiile art. 1201 din Codul civil.
Cât privește excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Finanțelor Publice a considerat instanța de fond că față de disp. art. 154 și 40 alin. 2 lit. f și g din Codul muncii doar angajatorii pot fi obligați în raportul juridic dedus judecății.
Pe fondul cauzei s-a reținut că reclamanții au calitatea de procurori în cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Suceava și unitățile din subordine, respectiv DIICOT și DNA S și că între magistrații care au beneficiat de majorările salariale prevăzute de nr.OG 10/2007 și celelalte categorii de magistrați există o situație comparabilă ce rezultă, fără putință de tăgadă, din dispozițiile Legii nr. 303/2004 și ale Legii nr. 304/2004 și că acordarea diferențiată a acestor majorări salariale nu își are explicația nici în atribuțiile diferite ale magistraților și aceasta cu atât mai mult cu cât ele au avut în vedere deprecierea monedei naționale și scăderea nivelului de trai datorită inflației.
Referitor la efectuarea mențiunilor în carnetele de muncă, instanța a reținut că cererea reclamanților este întemeiată ținând cont de dispozițiile art. 1 și 2 din Decretul nr. 92/1976.
De asemenea, având în vedere admiterea acțiunii reclamanților, instanța, în temeiul art. 60 și următoarele din Codul d e procedură civilă a admis cererea de chemare în garanție a Ministerului Finanțelor Publice.
În privința intervenienților, ofițerii de poliție detașați în cadrul DNA conform OUG nr. 43/2002, prima instanță a reținut că situația acestora nu este comparabilă cu a celorlalte categorii de bugetari menționate, condițiile de acces în funcție și atribuțiile specifice fiecărei categorii profesionale fiind diferite, motiv pentru care cererea acestora a fost respinsă ca nefondată.
Împotriva acestei sentințe au formulat recurs Ministerul Public - Parchetul de pe Lângă ICCJ, Parchetul de pe lângă Curtea de APEL SUCEAVA, Parchetul de pe lângă Tribunalul Suceava, DNA, DIICOT, Ministerul Finanțelor Publice prin Direcția Generală a Finanțelor Publice S și intervenienții, invocând motive de netemeinicie și nelegalitate.
În dezvoltarea acestor motive recurenții Ministerul Public - Parchetul de pe lângă ICCJ, Parchetul de pe lângă Curtea de APEL SUCEAVA, Parchetul de pe lângă Tribunalul Suceava și DIICOT au reiterat excepția autorității de lucru judecat, susținând că obiectul dosarelor nr- și nr- ale Tribunalului Suceava au fost identice cu C al prezentei cauze, în sensul că aceeași pârâți au fost obligați la plata indexărilor prevăzute de OG nr. 10/2007 și pentru perioada 22.11.2007 - 31.12.2009.
Aceeași recurenți au invocat excepția inadmisibilității acțiunii, cu motivarea că nu pot fi echivalate sistemele de salarizare dintre diferite categorii de personal și că nu pot fi acordate magistraților sporuri proprii altora.
Susțin recurenții că instanța de fond a admis acțiunea dedusă judecății în baza unor acte normative ce nu puteau produce efecte dincolo de data de 31.12.2007.
Față de faptul că reclamanții și-au întemeiat acțiunea și pe dispozițiile OUG nr. 137/2000, iar instanța a admis-o în virtutea presupusului caracter discriminatoriu, consideră recurenții că s-a încălcat Decizia nr. 821 din 3.07.2008 a Curții Constituționale.
De asemenea, prin admiterea cererii reclamanților instanța și-a depășit atribuțiile puterii judecătorești prin adăugarea la legea specială de salarizare a magistraților a unor dispoziții noi, schimbând în acest fel sistemul de salarizare prevăzut de legiuitor.
Consideră recurenții că instanța de fond a dispus în mod nelegal plata drepturilor bănești solicitate, actualizate cu rata inflației, în situația în care Ministerul Public - Parchetul de pe lângă ICCJ și DIICOT, ca instituții bugetare (nu pot să înscrie în bugetul propriu nici o plată fără bază legală).
Recurenții critică și soluția instanței de fond privind înscrierea în carnetul de muncă a drepturilor solicitate de reclamanți, susținând că acestea au natura juridică unor sporuri ce se adaugă la retribuția tarifară de încadrare și nu se includ în aceasta.
Recurentul DNA susține că acțiunea reclamanților este lipsită de temei legal și că prin soluția sa, instanța de fond a încălcat deciziile Curții Constituționale nr. 818-821/3 iulie 2008.
Totodată, arată că, în ședința din data de 27 mai 2009 Curtea Constituțională s- pronunțat asupra cererii de soluționare a conflictului juridic de natură constituțională dintre autoritatea judecătorească, reprezentată de ICCJ pe de o parte și Parlamentul României și Guvernul României pe de altă parte, stabilindu-se că ICCJ nu poate să instituie, să modifice sau să abroge norme juridice cu putere de lege ori să efectueze controlul de constituționalitate al acestora.
În dezvoltarea motivelor de recurs Ministerul Finanțelor Publice a arătat că soluția primei instanțe este greșită, întrucât cererea de chemare în garanție nu îndeplinește condițiile prevăzute de art. 60-63 din Codul d e procedură civilă.
Recurenții intervenienți, și e au criticat sentința primei instanțe considerând că și cererea lor trebuia admisă în condițiile în care din punct de vedere salarial sunt asimilați magistraților.
În drept s-au invocat dispozițiile art. 304 pct. 4, 9 din Codul d e procedură civilă.
Nu s-au administrat probe noi în recurs.
Examinând recursurile prin prisma motivelor invocate, probatoriului administrat și dispozițiilor legale incidente în cauză, Curtea reține următoarele:
În mod temeinic și legal prima instanță a apreciat că nu este dată excepția autorității de lucru judecat nefiind îndeplinite în mod cumulativ condițiile prevăzute de art. 1201 din Codul civil.
Curtea reține ca și instanța de fond că obiectul cererilor anterior formulate, soluționate prin sentința civilă nr. 1403 și nr. 1404, ambele pronunțate la 22.11.2007 de către Tribunalul Suceava, este diferit de C din prezenta cauză întrucât vizează acordarea majorărilor salariale pentru perioada ulterioară datei de 22.11.2007.
În ceea ce privește motivele de recurs întemeiate pe dispozițiile art. 304 pct. 4 și 9 Cod procedură civilă, în sensul că prima instanță a depășit atribuțiile puterii judecătorești, iar hotărârea este lipsită de temei legal, fiind dată cu aplicarea greșită a legii, Curtea reține următoarele:
În cauză nu pot fi reținute susținerile privind depășirea atribuțiilor judecătorești, întrucât prin chiar cererea introductivă au fost invocate alături de dispozițiile OG137/2000 și cele cuprinse în Constituția României și Convenția Europeană a Drepturilor Omului iar prima instanță a analizat acțiunea reclamanților în raport de dispozițiile cuprinse în art. 5 din Codul muncii, art. 16 alin. 1 din Constituție și art. 14 din CEDO.
Reținând acest punct de vedere Curtea consideră că sunt nefondate și criticile din recurs vizând încălcarea de către instanța de fond a deciziilor Curții Constituționale nr. 818-821 din 3.07.2008.
În condițiile în care prin majorările salariale acordate prin nr.OG 10/2007, OG16/2007 și OG27/2007 nu au fost avute în vedere atribuțiile specifice fiecărei funcții în parte, ci deprecierea monedei naționale și scăderea nivelului de trai, resimțite de fiecare categorie profesională, Curtea apreciază că prin neacordarea creșterilor salariale solicitate de către reclamanții intimați s-ar crea o stare de discriminare între aceștia și alte categorii de salariați care au beneficiat de astfel de creșteri salariale, discriminarea care ar fi de natură să conducă la încălcarea art. 14 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului cu referire la art. 1 din Protocolul nr. 1 din Convenție.
Potrivit dispozițiilor art. 20 alin. 2 din Constituția României " Dacă există neconcordanțe între pactele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care România este parte și legile interne, au prioritate reglementările internaționale, cu excepția cazului în care Constituția sau legile interne conțin dispoziții mai favorabile".
Prin urmare, în prezența unei atare neconcordanțe, Curtea constată că, în conformitate cu dispozițiile art. 20 alin. 2 din Constituție au prioritate reglementările internaționale sus-menționate.
Față de cele menționate nu va fi reținută critica pârâților -recurenți potrivit căreia hotărârea este lipsită de temei legal și a fost dată cu aplicarea greșită a legii.
Nefondat este și motivul de recurs vizând greșita acordare de către prima instanță a drepturilor salariale actualizate cu indicele de inflație atât timp cât prin dispozițiile art. 161 alin. 4 din Codul muncii se prevede expres că întârzierea nejustificată a plății salariului sau neplata acestuia poate determina obligarea angajatorului la daune interese.
Contrar celor susținute de pârâții-recurenți, indexările prevăzute de OG10/2007 nu au caracterul unor sporuri ci reprezintă o majorare a indemnizației de încadrare, astfel că se înscriu în carnetul de muncă conform prevederilor art. 1 și 2 din Decretul nr. 92 /1976.
Nu poate fi primit nici motivul de recurs potrivit căruia această majorare de 18 % a indemnizației de încadrare a reclamanților nu poate fi acordată și ulterior anului 2007, atât timp cât prin nr.OG 10/2007 nu s-a prevăzut că această majorare se aplică doar pentru salariile primite în cursul anului 2007, deci că efectele sale sunt limitate în timp.
Cât privește recursul pârâtului Ministerul Finanțelor, Curtea apreciază că este nefondat întrucât nu se poate reține că ar fi inadmisibilă cererea de chemare în garanție a Ministerul Finanțelor în litigiile având ca obiect drepturile salariale ale magistraților, întrucât atât timp cât bugetele de venituri și cheltuieli ale instituțiilor de stat nu pot fi modificate prin alocarea unor drepturi salariale salariaților lor, se impune ca Ministerul Finanțelor Publice să aloce fondurile necesare plății drepturilor salariale câștigate în instanță.
Cât privește recursul intervenienților, Curtea apreciază că trebuie admis fiind dat motivul de recurs prev. de disp. art. 304 pct. 3 din Codul d e procedură civilă, invocat din oficiu de instanță.
Astfel art. 1 din Legea nr. 360/2002 privind Statutul Polițistului precizează că polițistul este funcționar public civil cu statul special, motiv pentru care în baza art. 109 din Legea 188/1999 cauzele care au ca obiect raportul de serviciu al funcționarului public sunt de competența instanțelor de contencios administrativ.
Față de faptul că reclamanții se judecă cu autoritatea publică centrală, respectiv Direcția Națională Anticorupție, competența de soluționare a cauzei revine Curții de APEL SUCEAVA în primă instanță, potrivit art. 10 alin. 1 din Legea nr. 554/2004 și nu Tribunalului Suceava.
Față de considerentele mai sus-expuse, Curtea în baza art. 304 pct. 3 Cod procedură civilă rap. la art. 312 alin. 6 din Codul d e procedură civilă va admite recursul intervenienților, va casa sentința atacată în parte și va trimite spre competentă soluționare cererea de intervenție Secției comercială și de contencios administrativ și fiscal a Curții de APEL SUCEAVA urmând ca recursurile formulate de pârâți și chematul în garanție să fie respinse, ca nefondate.
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE:
Respinge recursurile declarate de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Parchetul de pe lângă Curtea de APEL SUCEAVA, Parchetul de pe lângă Tribunalul Suceava, Direcția Națională Anticorupție, Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism și Ministerul Finanțelor Publice, împotriva sentinței nr. 1192 din 20 mai 2009, pronunțată de Tribunalul Suceava - secția civilă, în dosarul nr-.
Admite recursul declarat de intervenienții, și .
Casează în parte sentința nr. 1192 din 20 mai 2009 a Tribunalului Suceava și trimite cererea de intervenție spre competentă soluționare Curții de APEL SUCEAVA - Secția comercială și de contencios administrativ și fiscal.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 19 noiembrie 2009.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red.
Jud. fond
Tehnored.
Ex. 2/18.12.2009
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
Secția conflicte de muncă și asigurări sociale
Nr- din 8 ianuarie 2010
Către,
CURTEA DE APEL SUCEAVA
- Secția comercială, contencios administrativ și fiscal -
Vă înaintăm alăturat dosarul nr-, întrucât, prin decizia nr. 1500 din 19 noiembrie 2009 pronunțată de această instanță s-a admis recursul declarat de intervenienții în nume propriu, împotriva sentinței nr. 1192 din 20 mai 2009 pronunțată de Tribunalului Suceava - Secția civilă (dosar nr-), s-a casat în parte sentința atacată și -a trimis această cerere, spre soluționare Secției comerciale și de contencios administrativ și fiscal a Curții de APEL SUCEAVA.
Prin aceeași decizie s-au respins recursurile declarate de pârâții Ministerul Public - Parchetele de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Parchetul de pe lângă Curtea de APEL SUCEAVA, Parchetul de pe lângă Tribunalul Suceava, Direcția Națională Anticorupție, Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism și Ministerul Finanțelor Publice.
La prezentul dosar sunt anexate dosarele nr- al Tribunalului Suceava și nr- al Curții de APEL SUCEAVA.
Președinte, Grefier,
Președinte:Dicu AurelJudecători:Dicu Aurel, Maierean Ana, Ciută Eugenia
