Drepturi salariale ale personalului din justiție. Decizia 206/2010. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 206
Ședința publică de la 26 Februarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Daniela Pruteanu
JUDECĂTOR 2: Georgeta Pavelescu
JUDECĂTOR 3: Smaranda Pipernea
Grefier - -
Pe rol judecarea cauzei având ca obiect litigiul de muncă privind recursul declarat de
recurentul împotriva sentinței civile nr. 2713 din 03 12 2009 Tribunalului Vaslui, intimați fiind:- CONSILIUL SUPERIOR AL MAGISTRATURII, MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR, TRIBUNALUL BUCUREȘTI, MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE și CONSILIUL NAȚIONAL PT. COMBATEREA DISCRIMINĂRII - drepturi salariale ale personalului din justiție, valoare de referință sectorială.
La apelul nominal făcut în ședința publică, lipsesc părțile.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că dosarul este la primul termen de judecată, nu s-au depus întâmpinări, prin cererea de recurs s-a solicitat judecata în lipsă.
Președintele completului dă citire raportului asupra recursului potrivit căruia acesta este declarat în termen și motivat.
Instanța, verificând actele și lucrările dosarului, văzând că s-a solicitat judecata în lipsă, constată cauza în stare de judecată și rămâne în pronunțare.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului civil de față,
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Vaslui sub nr-, reclamanții, domiciliată în mun. B, sector 6,-,.833,. B,.1,.59, domiciliată în mun. S, Bd. - -, -. B,. 1,.5, jud. I, domiciliată în mun. T M, str. -, -.B,.1,.5, jud. T, domiciliată în mun. S M, str. - -, - 12,.31, jud. S M, domiciliată în mun. P, str. -,.8,.1,.1,.4, jud. H, domiciliată în mun. C,-, - 30,.1,.1, jud. D, domiciliată în mun. B, sector 5, Calea 13 nr.224, - 53,.3,.7, domiciliată în mun. C N,-,.11, jud. C, domiciliată în mun. O,-,.7, jud. B, domiciliat în mun. B, Bd. - cel M nr.21,. A,.2,.11, domiciliat în mun. G,-, -.1,.1,.5, jud. G, domiciliat în B, sector 3,--5, --,. B,.8,.133, domiciliat în mun. B, sector 5, Calea 13 nr.107,.103,.4,.10, domiciliată în mun. B, sector 3, Bd. - - nr.2, -.A,.4,.18, domiciliată în mun. S,-, -.A,.5,.35, jud. O, -, domiciliat în mun. V, str. - -,.23, C,.2,.3, jud. V și intervenienta în nume propriu -, domiciliată în mun. B, sector 6,-, - 28,.1,.41, toți cu domiciliul ales pentru comunicarea actelor de procedură la Consiliul Superior al Magistraturii, cu sediul în mun. B, sector 6, Calea nr. 141 B, în contradictoriu cu pârâții CONSILIUL SUPERIOR AL MAGISTRATURII, cu sediul în mun. B, sector 6, Calea nr. 141 B, MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR, cu sediul în mun. B,- TRIBUNALUL BUCUREȘTI, cu sediul în mun. B, sector 3,-, MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, cu sediul în mun. B,- și CONSILIUL NAȚIONAL PT. COMBATEREA DISCRIMINĂRII, cu sediul în mun. B,--3, sector 1 au solicitat obligarea pârâților la plata diferențelor de salarii calculate pe baza valorii de referință sectorială prevăzută de lege pentru funcțiile de demnitate publică și a coeficienților de multiplicare prevăzuți de lege, corectate periodic în raport cu evoluția prețurilor de consum, în condițiile stabilite de lege, pentru determinarea și corecția valorii de referință sectorială prevăzută de lege pentru funcțiile de demnitate publică astfel:
- pentru perioada 01.02.2006-31.08.2006 la valoarea de referință sectorială de 312,3 lei conform nr.OG 3/2006
- pentru perioada 01.09.2006 -31.12.2006 la valoarea de referință sectorială de 331 lei conform nr.OG 3/2006
- pentru perioada 01.01.2007-31.03.2007 la valoarea de referință sectorială de 347,55 lei conform nr.OG 10/2007
- pentru perioada 01.04.2007-30.09.2007 la valoarea de referință sectorială de 354,5 lei conform nr.OG 10/2007
- pentru perioada 01.10.2007-31.03.2008 la valoarea de referință sectorială de 393,5 lei conform nr.OG 10/2007
- pentru perioada 01.04.2008-31.09.2008 la valoarea de referință sectorială de 411,2 lei conform nr.OG 10/2008
- pentru perioada 01.10.2008 și până în prezent la valoarea de referință sectorială de 433,81 lei conform nr.OG 10/2008, în raport cu valoarea de referință sectorială pentru care au fost calculate salariile în perioadele mai sus arătate.
- De asemenea, reclamanții au solicitat aplicarea pentru viitor a celei mai recente valori de referință sectorială la calcularea salariilor până la intervenirea unei noi modificări a actelor normative în vigoare în raport cu valoarea de referință sectorială pentru care au fost calculate salariile în perioadele mai sus arătate.
Au mai solicitat și efectuarea mențiunilor corespunzătoare în carnetele de muncă, precum și obligarea Ministerului Finanțelor Publice la alocarea fondurilor necesare plății sumelor neîncasate. Au solicitat si plata cheltuielilor de judecată ocazionate de prezentul litigiu.
Motivându-și în fapt acțiunea, reclamanții arată că fac parte din cadrul personalului de specialitate juridică asimilat judecătorilor și procurorilor, beneficiind de aceleași drepturi salariale.
Reclamanții precizează că în conformitate cu prevederile art. 1 din legea nr. 50/1996, "salarizarea magistraților și a personalului din instanțele judecătorești și parchete se face ținându-se seama de rolul, răspunderea, complexitatea, caracterul justiției de putere în stat, de pregătirea și competența profesională precum și de incompatibilitățile și interdicțiile pentru magistrați, prevăzute de Constituție și de legea nr. 92/1992 privind organizarea judecătorească."Potrivit art. 2 din Legea nr. 154/1998 privind sistemul de stabilire a salariilor de bază în sectorul bugetar și a indemnizațiilor pentru persoanele care ocupă funcții de demnitate publică " dispozițiile prezentei legi se aplică persoanelor care ocupă funcții de demnitate publică, precum și persoanelor angajate în bază de contract individual de muncă în sectorul bugetar."Conform art. 3 din același act normativ, funcția de demnitate publică este acea funcție publică care se ocupă prin mandat obținut direct, prin alegeri organizate, sau indirect prin numire, potrivit legii.Reclamanții arată că legea nr. 154/1998 se aplică și celor care ocupă funcții asimilate cu funcțiile de demnitate publică prevăzute în anexele la lege.
Reclamanții menționează că, în art. 9 din legea nr. 154/1998 se precizează că " prin legea bugetului de stat se stabilesc: valoarea de referință universală și evoluția acesteia, în raport cu creșterea estimată a prețurilor de consum, cu indicatorii de prioritate intersectorială și cu valorile de referință sectoriale, ținând seama de prioritățile rezultate din obiectivele, proiectele, programele propuse de ordonatorii principali de credite precum și de evoluția salariilor din alte sectoare de activitate decât cele bugetare."Consideră reclamanții că persoanele care ocupau funcții asimilate cu funcțiile de demnitate publică aveau dreptul, pentru activitatea desfășurată la un salariu de bază lunar în conformitate cu prevederile Anexei III din același act normativ.
De asemenea, reclamanții precizează că în conformitate cu prevederile art. 1 alin. 1 din OG134/1999 aprobată prin legea nr. 714/2001 în vigoare, "începând cu luna 1999, valoarea coeficientului de ierarhizare a salariilor de bază ale personalului din organele autorității judecătorești reglementată de Legea nr. 50/1996 - este egală cu valoarea de referință sectorială prevăzută de Legea nr. 154/1998 privind sistemul de stabilire a salariilor de bază în sectorul bugetar și a indemnizațiilor pentru persoane care ocupă funcții de demnitate publică, cu modificările și completările ulterioare, pentru funcțiile de demnitate publică alese și numite precum și pentru administrația publică locală și centrală.Această valoare se corectează periodic, în raport cu evoluția prețurilor de consum, în condițiile stabilite de prevederile legale pentru sectorul bugetar."
Reclamanții susțin că, potrivit art. 1 indice 1 din nr.OG 83/2000, pentru modificarea și completarea Legii nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, "indemnizațiile pentru magistrați și salariile de bază pentru celelalte categorii de personal din organele autorității judecătorești se stabilesc pe baza valorii de referință sectorială prevăzută de lege pentru funcțiile de demnitate publică alese și numite din cadrul autorităților legislative și executive.Această valoare corectată periodic în raport cu evoluția prețurilor de consum, în condițiile stabilite de prevederile legale, se aplică de drept și personalului salarizat potrivit prezentei legi."Aliniatul 2 prevede că " valoarea de referință sectorială prevăzută la alin. 1 constituie baza de calcul pentru stabilirea cuantumului indemnizației lunare a magistraților și a salariilor de bază corespunzătoare grilelor de intervale pentru celelalte categorii de funcții de execuție."Aliniatul 3 prevede că " ordonatorii principali de credite calculează nivelurile indemnizațiilor lunare și ale salariilor de bază ce corespund coeficienților de multiplicare și grilelor de intervale prevăzute în anexele 1-5 și 5 indice 1 la prezenta lege și valorii de referință sectorială stabilită la alin. 1, rotunjite din o mie în o mie de lei, în favoarea personalului." Mai menționează că nr.OUG 2/2000 modifică coeficienții de multiplicare pentru unele funcții prevăzute în anexele V-VIII din Legea nr. 154/1998.
OUG nr.177/2002 stabilește salarizarea și alte drepturi ale magistraților. Conform art.2 alin.1 "indemnizațiile pentru magistrați se stabilesc pe baza valorii de referință sectorială, prevăzută de lege pentru funcțiile de demnitate publică alese și numite, din cadrul autorităților legislativă și executivă. Această valoare, actualizată periodic potrivit dispozițiilor legale, se aplică de drept și magistraților, în temeiul prezentei ordonanțe de urgență".
Prin OUG27/2006, privind salarizarea și alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor și altor categorii de personal din sistemul justiției, intrată în vigoare de la 1.04.2006, se prevede că, indemnizația de salarizare se stabilește "pe baza valorii de referință sectorială și a coeficienților de multiplicare prevăzuți în anexa care face parte integrantă din prezenta ordonanță"(art.3,alin.1).
Conform anexei 1 la OUG 27/2006, valoarea de referință sectorială a fost de 257 lei.
Astfel potrivit OG 3/2006, valoarea de referință sectorială prevăzută de lege pentru funcțiile de demnitate publică alese și numite, în luna aprilie 2006, era de 312,3 lei, iar Ordonanța 27/2006 stabilește valoarea de referință pentru magistrați la suma de 257 lei.
Legislația privind salarizarea magistraților și a personalului din instanțele judecătorești și parchete susțin reclamanții respectă principiul echilibrului puterilor legislative, executive și judecătorești în cadrul democrației constituționale.
Este evident, că salarizarea, ca un element al noțiunii de echilibru al celor trei puteri de stat, trebuie avută în vedere, întrucât puterea judecătorească s-ar pune, prin actele normative care au apărut ulterior, în afara principiilor și a sensului prevederilor constituționale, care au fost stabilite anterior, prin legi de natură organică.
Ordonanța 27/2006 încalcă acest principiu, stabilit o valoare de referință sectorială mai mică decât cea prevăzută de lege și care trebuia aplicată la data intrării acesteia în vigoare și diferită față de valoarea de referință stabilită pentru funcțiile de demnitate publică, alese și numite, aparținând puterii legislative și executive.
Același lucru este prevăzut și în art.3 alin.1 din OG 8/2007, privind salarizarea personalului auxiliar din cadrul instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea, precum și din cadrul altor unități din sistemul justiției, în care se stabilește valoarea de referință sectorială și a coeficienților de multiplicare la suma de 280,64 lei, deși la data intrării în vigoare a ordonanței de mai sus valoarea de referință sectorială era de 365 lei, conform OG 10/2007.
Stabilirea prin ordonanța de guvern, care reglementează salarizarea organelor puterii judecătorești, a altor valori de referință sectorială decât cele prevăzute pentru funcțiile de demnitate publică, în afara cazurilor expres prevăzute prin Lege anr.303/2004, contravine prevederilor acestui act normativ și a spiritului de echilibru al puterii statului.
Ordonanțele 27/2006 și 8/2007 precizează reclamanții încalcă principiul ierarhiei normative prevăzute de Legea 24/2000, privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative și Constituția României privind categoriile de acte normative și normele de competență pentru adoptarea acestora, principiul aplicării valorii de referință sectorială egal pentru funcțiile de demnitate publică, alese și numite, din organele puterii legislative, executive judecătorești fiind stabilite prin legile enumerate mai sus.
Acordarea unor valori de referință sectorială diferite în salarizarea puterilor statului, susțin reclamanții contravine atât Constituției, Codului Muncii cât și spiritului OG 137/2000, privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, respectiv a art.1 alin.2 privind excluderea privilegiilor și discriminărilor exercitarea drepturilor enunțate, printre care, la lit."i" se menționează și "dreptul la o remunerație echitabilă și satisfăcătoare".
La dosarul cauzei, reclamanții au invocat practica judiciară pronunțată în cauze similare, și au depus copii de pe cărțile de identitate și de pe carnetele de muncă.
Prin întâmpinarea formulată, pârâtul Ministerul Justiției și Libertăților a invocat excepția prescripției dreptului material la acțiune pentru drepturile mai vechi de trei ani de la data introducerii acțiunii, în conformitate cu dispozițiile decretului nr.167/1958, coroborate cu prevederile Codului Muncii, solicitând instanței să constate că drepturile solicitate pe anul 2006 sunt în parte prescrise.
Pe fondul cauzei, pârâtul a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată pentru că "începând cu intrarea în vigoare a Legii 347/2003 care a modificat art.2 din OUG 177/2002 nu există temei legal ca indemnizațiile personalului din cadrul autorității judecătorești să fie stabilite pe baza valorii de referință sectorială prevăzută de lege pentru funcțiile de demnitate publică alese și numite din cadrul autorităților legislative și executive, indemnizațiile acestora fiind expres și exclusiv prevăzute prin acte normative speciale.
Consiliul Superior al Magistraturii a invocat excepția de necompetență teritorială a instanței, motivat de faptul că prezenta cauză reprezintă un litigiu de muncă, în speță fiind incidente dispozițiile art.284 Codul muncii, potrivit cărora judecare conflictelor se adresează instanței competente în a cărei circumscripție reclamantul își are domiciliul sau reședința.
Pe fondul cauzei, apreciază că cererea reclamanților este neîntemeiată, magistrații fiind salarizați prin OUG nr. 177/2002 și OUG nr.27/2006.
Prin întâmpinarea formulată de pârâtul Ministerul Finanțelor Publice, se invocă excepția lipsei calității procesuale pasive a acestui minister, motivat de faptul că între acesta și reclamanți nu există un raport juridic de muncă.
La termenul din data de 07.05.2009, a depus cerere de intervenție principală, achiesând la cererea reclamanților, cerere admisă în principiu prin încheierea de ședință de la aceeași dată.
Prin sentința civilă nr.2713 din 03.12.2009 Tribunalul Vaslui disjunge cererile formulate de reclamanții, și intervenienta în nume propriu - în contradictoriu cu pârâții CONSILIUL SUPERIOR AL MAGISTRATURII, MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR, TRIBUNALUL BUCUREȘTI, MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE ȘI CONSILIUL NAȚIONAL PT. COMBATEREA DISCRIMINĂRII.
Admite excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului Vaslui, invocată de pârâtul Consiliul Superior al Magistraturii.
Declină competența teritorială de soluționare a cauzei privind pe reclamanții, domiciliată în mun. B, sector 6,-,.833,. B,.1,.59, domiciliată în mun. S, Bd. - -, -. B,. 1,.5, jud. I, domiciliată în mun. T M, str. -, -.B,.1,.5, jud. T, domiciliată în mun. S M, str. - -, - 12,.31, jud. S M, domiciliată în mun. P, str. -,.8,.1,.1,.4, jud. H, domiciliată în mun. C,-, - 30,.1,.1, jud. D, domiciliată în mun. B, sector 5, Calea 13 nr.224, - 53,.3,.7, domiciliată în mun. C N,-,.11, jud. C, domiciliată în mun. O,-,.7, jud. B, domiciliat în mun. B, Bd. - cel M nr.21,. A,.2,.11, domiciliat în mun. G,-, -.1,.1,.5, jud. G, domiciliat în B, sector 3,--5, --,. B,.8,.133, domiciliat în mun. B, sector 5, Calea 13 nr.107,.103,.4,.10, domiciliată în mun. B, sector 3, Bd. - - nr.2, -.A,.4,.18, domiciliată în mun. S,-, -.A,.5,.35, jud. O și intervenienta în nume propriu -, domiciliată în mun. B, sector 6,-, - 28,.1,.41, toți cu domiciliul ales pentru comunicarea actelor de procedură la Consiliul Superior al Magistraturii, cu sediul în mun. B, sector 6, Calea nr. 141 B, în contradictoriu cu pârâții CONSILIUL SUPERIOR AL MAGISTRATURII, cu sediul în mun. B, sector 6, Calea nr. 141 B, MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR, cu sediul în mun. B,- TRIBUNALUL BUCUREȘTI, cu sediul în mun. B, sector 3,-, MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, cu sediul în mun. B,- și CONSILIUL NAȚIONAL PT. COMBATEREA DISCRIMINĂRII, cu sediul în mun. B,--3, sector 1 în favoarea în raza cărora își au domiciliul reclamanții, respectiv:
- pentru reclamanții, și intervenienta -, la TRIBUNALUL BUCUREȘTI;
- pentru, la Tribunalul Ialomița;
- pentru, la Tribunalul Teleorman;
- pentru, la Tribunalul Satu Mare;
- pentru, la Tribunalul Hunedoara;
- pentru, la Tribunalul Dolj;
- pentru, la Tribunalul Cluj;
- pentru, la Tribunalul Bihor;
- pentru, la Tribunalul Brașov;
- pentru, la Tribunalul Galați și pentru la tribunalul O l
Respinge excepția lipsei calității procesuale invocată de Ministerul Finanțelor Publice.
Respinge excepția prescripției parțiale a dreptului material la acțiune, invocată de Ministerul Justiției și Libertăților.
Respinge acțiunea formulată de reclamantul -, domiciliat în mun. V, str. - -,.23, C,.2,.3, jud. V, în contradictoriu cu pârâții CONSILIUL SUPERIOR AL MAGISTRATURII, cu sediul în mun. B, sector 6, Calea nr. 141 B, MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR, cu sediul în mun. B,- TRIBUNALUL BUCUREȘTI, cu sediul în mun. B, sector 3,-, MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, cu sediul în mun. B,- și CONSILIUL NAȚIONAL PT. COMBATEREA DISCRIMINĂRII, cu sediul în mun. B,--3, sector 1.
Respinge cererea reclamantului privind plata cheltuielilor de judecată.
Pentru a pronunța această soluție prima instanță reține următoarele:
Cu privire la excepția necompetenței teritoriale a instanței, invocată de Consiliul Superior al Magistraturii, Tribunalul apreciază că aceasta este întemeiată și a admis-o pentru reclamanții, și intervenienta în nume propriu -, care, potrivit cărților de identitate depuse în copie la dosarul cauzei, au domiciliul în localități aflate în aria de competență altor instanțe.
Referitor la cererea reclamantului instanța constată că acesta are domiciliul în mun. V, potrivit cărții de identitate Seria - nr.- - fila 9 din dosar, iar potrivit dispozițiilor art.248 din Codul muncii, competența teritorială de soluționare a cauzei revine Tribunalului Vaslui.
În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive Ministerului Finanțelor Publice instanța reține faptul că este neîntemeiată,argumentând că potrivit prevederilor HG nr. 83/2005 si ale Legii nr. 304/2004, activitatea instanțelor este finanțată de la bugetul de stat, pârâtul Ministerul Finanțelor Publice coordonând acțiunile privind sistemul bugetar, respectiv pregătirea proiectelor legilor bugetare anuale, precum și a celor de rectificare, incumbându-i obligații privind alocarea de fonduri cu privire la plata drepturilor bănești care constituie obiectul prezentei cauze.
În ce privește excepția prescripției parțiale a dreptului material la acțiune invocată de Ministerul Justiției și Libertăților, instanța a va respins-o motivat de faptul că, raportat la data introducerii cererii de chemare în judecată, termenul de prescripție operează numai pentru perioada anterioară datei de 23.03.2006, iar reclamantul este angajat la Consiliul Superior al Magistraturii începând cu data de 20.11.2006, conform înscrierilor din carnetul de muncă, depus la filele 14-15.
Cu privire la fondul cauzei, instanța apreciază că acțiunea reclamantului este neîntemeiată pentru considerentele expuse mai jos:
Potrivit art. 11 din Legea nr. 50/1996, forma din 20.05.2002:"(1) pentru magistrați și salariile de bază pentru celelalte categorii de personal din organele autorității judecătorești se stabilesc pe baza valorii de referință sectorială prevăzută de lege pentru funcțiile de demnitate publică alese și numite din cadrul autorităților legislativă și executivă. Această valoare corectată periodic în raport cu evoluția prețurilor de consum în condițiile stabilite de prevederile legale se aplică de drept și personalului salarizat potrivit prezentei legi."
Analizând anexele 1 și 2 din prezenta lege, constată că magistrații și personalul auxiliar au avut aceeași valoare de referință sectorială, 1.1480.000, existând diferențe numai în ceea ce privește coeficienții de multiplicare.
De asemenea, în temeiul art.2 din OUG nr.177/2002 privind salarizarea și alte drepturi ale magistraților,indemnizațiile acestora au fost stabilite pe baza valorii de referință sectorială prevăzută de lege pentru funcțiile de demnitate publică alese și numite din cadrul autorităților legislativă și executivă.
Însă, prin Legea nr. 347 din 10 iulie 2003, prin care a fost aprobată nr.OUG 177/2002, art. 2 fost modificat urmând să aibă următorul conținut: " pentru magistrați se stabilesc pe baza valorii de referință sectorială, prevăzută în anexa nr.1 la prezenta ordonanță de urgență".
Totodată art. 3 din OUG nr. 27/2006 prevede: "Judecătorii, procurorii, personalul asimilat acestora și magistrații-asistenți au dreptul pentru activitatea desfășurată la o indemnizație de încadrare brută lunară stabilită în raport cu nivelul instanțelor sau parchetelor, cu funcția deținută și cu vechimea în magistratură prevăzută de art. 86 din Legea nr. 303/2004, republicată, cu modificările și completările ulterioare, pe baza valorii de referință sectorială și a coeficienților de multiplicare prevăzuți în anexa care face parte integrantă din prezenta ordonanță de urgență.
Prin art. 50 din OUG nr. 177/2002 au fost abrogate dispozițiile art. 11 și dispozițiile referitoare la salarizarea și alte drepturi ale magistraților și personalului de specialitate juridică asimilat, potrivit legii, acestora, din Legea nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, precum și orice ale dispoziții contrare.
De asemenea, prin OUG nr. 27/2006 a fost abrogată OUG nr. 177/2002, prevederile referitoare la salarizarea judecătorilor din cadrul ÎCCJ și Legea nr.56/1996, dispozițiile privind salarizarea președintelui, vicepreședintelui, președinților de secții și judecătorilor ÎCCJ, cuprinse în Legea nr. 154/1998, art. 56 din Legea nr. 317/2004, precum și orice alte dispoziții contrare.
Prin urmare, începând cu intrarea în vigoare a Legii nr. 347/2003, care a modificat art. 2 din OUG nr. 177/2002, nu există temei legal ca indemnizațiile personalului din cadrul autorității judecătorești să fie stabilite pe baza valorii de referință sectorială prevăzută de lege pentru funcțiile de demnitate publică alese și numite din cadrul autorităților legislative și executive, indemnizațiile acestora fiind stabilite expres și exclusiv prin OUG NR. 177/2002, OG nr. 23/2005 și OUG nr. 27/2006.
Astfel, într-adevăr art. 73, actual art. 74 alin. 2 teza I, din Legea nr. 303/2004, prevede că "Drepturile salariale ale judecătorilor și procurorilor nu pot fi diminuate sau suspendate decât în cazurile prevăzute de prezenta lege.", însă, în teza a II-a se precizează că: "Salarizarea judecătorilor și procurorilor se stabilește prin lege specială.". La momentul intrării în vigoare a Legii nr. 303/2004, drepturile salariale ale judecătorilor, procurorilor și celorlalte categorii de personal prevăzute de acest act normativ erau stabilite prin OUG nr. 177/2002 aprobată prin Legea nr. 347/2003 și de Legea nr. 50/1996. Prin urmare, dispozițiile art. 73, actual art. 74 din Legea nr. 303/2004 au avut în vedere drepturile salariale reglementate de dispozițiile legale în vigoare la acel moment, drepturi salariale care, potrivit legii "nu pot fi diminuate sau suspendate decât în cazurile prevăzute de prezenta lege".
Ori, prin legea specială prin care au fost stabilite ulterior drepturile salariale ale judecătorilor și procurorilor, respectiv OUG nr.27/2006, aprobată prin Legea nr.45/2007, și prin OG nr.8/2007 aprobată prin Legea nr.247/2007, nu au fost diminuate drepturile în discuție, acestea fiind majorate față de cuantumul prevăzut în reglementarea anterioară.
Instanța trebuie să respecte la pronunțarea prezentei sentințe deciziile Curții Constituționale referitoare la neconstituționalitatea art.27 din OG 137/2000 deoarece potrivit art.31 alin.3 din Legea 47/1992 "dispozițiile din legile și ordonanțele în vigoare constatate ca fiind neconstituționale își încetează efectele juridice la 45 de zile de la publicarea deciziei Curții Constituționale, dacă în acest interval Parlamentul sau Guvernul nu pune de acorda prevederile neconstituționale cu dispozițiile Constituției". Pe durata acestui termen dispozițiile constatate ca fiind neconstituționale sunt suspendate de drept.
Curtea Constituțională a admis excepția de neconstituționalitate a art.1, art.2 alin.3 și art.27 alin.1 din OG 137/2000 prin decizia 821/3.07.2008, 818/3.07.2008, 820/2.07.2008 aceste decizii fiind publicate în MO din 16.07.2008 și fiind obligatorii pentru instanța de fond.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul, considerând-o nelegală și netemeinică.
Motivează recurentul că arată că face parte din cadrul personalului de specialitate juridică asimilat judecătorilor și procurorilor, beneficiind de aceleași drepturi salariale. Ordonanța 27/2006 încalcă principiul echilibrului celor trei puteri în stat, stabilind o valoare de referință sectorială mai mică decât cea prevăzută de lege și care trebuia aplicată la data intrării acesteia în vigoare, față de valoarea de referință stabilită pentru funcțiile de demnitate publică, alese și numite.
Mai motivează reclamantul că acordarea unor valori de referință sectorială diferite în salarizarea puterilor statului, susțin reclamanții contravine atât Constituției, Codului Muncii cât și spiritului OG 137/2000, privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, respectiv a art.1 alin.2 privind excluderea privilegiilor și discriminărilor exercitarea drepturilor enunțate, printre care, la lit."i" se menționează și "dreptul la o remunerație echitabilă și satisfăcătoare".
Intimații nu au depus întâmpinare.
Recursul este nefondat.
Prin acțiunea introductivă, reclamantul, personal din sistemul justiției (consilier juridic asimilat judecătorilor și procurorilor), a solicitat plata unor diferențe salariale rezultate din corectarea valorii de referință sectorială prin raportare la valoarea de referință sectorială majorată periodic în beneficiul persoanelor care ocupă funcții de demnitate publică.
Problema litigioasă este dacă, între salarizarea celor două categorii profesionale, personalul din sistemul justiției și personalul ce ocupă funcții de demnitate publică, este analogie și comparabilitate în sensul determinat de Protocolul 12 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului și practica
a stabilit în jurisprudența sa un set de elemente ce trebuie verificate când se ridică o problemă ce ține de principiul egalității: (1) un tratament diferențiat aplicat (2) unor situații egale (3) fără a exista o justificare obiectivă și rezonabilă sau dacă (4) nu există proporționalitate între scopul urmărit și mijloacele folosite pentru atingerea acestui scop.
Conform art. 1 alin. 4 din Constituția României "Statul se organizează potrivit principiului separației și echilibrului puterilor - legislativă, executivă și judecătorească - în cadrul democrației constituționale".
Este evident astfel, că salarizarea nediscriminatorie, ca un element al noțiunii de echilibru al celor trei puteri în stat, trebuie avută în vedere pentru respectarea prevederilor constituționale.
În ceea ce privește salarizarea personalului din puterea judecătorească Curtea notează:
În conformitate cu prevederile art.1 alin.1 din OG 134/1999 "Începând cu luna 1999, valoarea coeficientului de ierarhizare a salariilor de bază ale personalului din organele autorității judecătorești, reglementată de Legea nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, cu modificările și completările ulterioare, este egală cu valoarea de referință sectorială prevăzută de Legea nr. 154/1998, privind sistemul de stabilire a salariilor de bază în sectorul bugetar și a indemnizațiilor pentru persoane care ocupă funcții de demnitate publică, cu modificările și completările ulterioare, pentru funcțiile de demnitate publică alese și numite, precum și pentru administrația publică centrală și locală. Această valoare se corectează periodic, în raport cu evoluția prețurilor de consum, în condițiile stabilite de prevederile legale pentru sectorul bugetar".
Potrivit art. 11din OG83/2000, pentru modificarea și completarea Legii nr. 50/1996, privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești "indemnizațile pentru magistrați și salariile de bază pentru celelalte categorii de personal din organele autorității judecătorești, se stabilesc pe baza valorii de referință sectorială prevăzută de lege, pentru funcțiile de demnitate publică, alese și numite, din cadrul autorităților legislative și executive. Această valoare, corectată periodic, în raport cu evoluția prețurilor de consum, în condițiile stabilite de prevederile legale, se aplică de drept și personalului salarizat potrivit prezentei legi". Aliniatul 2 prevede că "valoarea de referință sectorială prevăzută la alin. 1 constituie baza de calcul pentru stabilirea cuantumului indemnizației lunare magistraților și a salariilor de bază corespunzătoare grilelor de intervale prevăzute pentru celelalte categorii de funcții de execuție". Aliniatul 3 prevede că "ordonatorii principali de credite calculează nivelurile indemnizațiilor lunare și ale salariilor de bază ce corespund coeficienților de multiplicare și grilelor de intervale prevăzute în Anexele nr. 1, 2, 4, 5 și 51la prezenta lege și valorii de referință sectorială stabilită la alin. 1, rotunjite din mie în mie de lei, în favoarea personalului".
Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 2/2000 modifică coeficienții de multiplicare pentru unele funcții prevăzute în anexele V - VIII din Legea nr. 154/1998, privind sistemul de stabilire a salariilor de bază în sectorul bugetar și indemnizațiilor pentru persoane care ocupă funcții de demnitate publică.
Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 177/2002 stabilește salarizarea și alte drepturi ale magistraților. Conform art. 2 alin.1 "indemnizațiile pentru magistrați se stabilesc pe baza valorii de referință sectorială, prevăzută de lege pentru funcțiile de demnitate publică alese și numite, din cadrul autorităților legislativă și executivă. Această valoare, actualizată periodic potrivit dispozițiilor legale, se aplică de drept și magistraților, în temeiul prezentei ordonanțe de urgență".
Prin Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 27/2006, privind salarizarea și alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor și altor categorii de personal din sistemul justiției, intrată în vigoare de la 1 aprilie 2006, se prevede că indemnizația de salarizare se stabilește "pe baza valorii de referință sectorială și coeficienților de multiplicare prevăzuți în anexa care face parte integrantă din prezenta ordonanță" (art. 3 alin. 1).
În ceea ce privește salarizarea personalului din puterea legislativă și executivă Curtea notează:
Potrivit art. 2 din Legea nr. 154/1998 privind sistemul de stabilire a salariilor de bază în sectorul bugetar și a îndemnizațiilor pentru persoane care ocupă funcții de demnitate publică "dispozițiile prezentei legi se aplică persoanelor care ocupă funcții de demnitate publică, precum și persoanelor angajate pe bază de contract individual de muncă în sectorul bugetar". Conform art. 3 din același act normativ, "funcția de demnitate publică este acea funcție publică care se ocupă prin mandat, obținut direct, prin alegeri organizate, sau indirect, prin numire, potrivit legii". Legea nr. 154/1998 se aplică și "celor care ocupă funcții asimilate cu funcțiile de demnitate publică, prevăzute în anexele la lege".
Potrivit art. 5 din Legea nr. 154/1998 1) de baza în sectorul bugetar se stabilesc pe baza următoarelor elemente: a) valoarea de referința universala, care se exprima în lei și care este baza unica de determinare a valorii de referința, proprie fiecărui sector de activitate bugetară; b) indicatorii de prioritate intersectoriala, exprimati în procente, diferențiați pe domenii de activitate; c) valori de referința sectoriala, exprimate în lei, rezultate din înmulțirea valorii de referința universala cu indicatorii de prioritate intersectoriala, utilizate ca: baza de calcul pentru configurarea grilelor de intervale specifice sectorului respective, baza de calcul pentru salariile de baza corespunzătoare grilelor de salarizare specifice și baza de calcul al cuantumului indemnizației lunare.
Potrivit art. 9 din Legea nr. 154/1998, se precizează că "Prin legea bugetului de stat se stabilesc: valoarea de referință universală și evoluția acesteia, în raport cu creșterea estimată prețurilor de consum, cu indicatorii de prioritate intersectorială și cu valorile de referință sectoriale, ținând seama de prioritățile rezultate din obiectivele, proiectele, programele propuse de ordonatorii principali de credite, precum și de evoluția salariilor din alte sectoare de activitate decât cele bugetare".
Începând cu data de 1 ianuarie 2003 persoanele care ocupă funcții de demnitate publică alese și numite în cadrul autorităților legislative și executive beneficiază de o indemnizație fixă, art.5 din Legea 154/1998 fiind abrogat de art.15 din Legea 24/2000.
Și celelalte acte normative ulterioare, OG 9/2005, OG 3/2006, 10/2007 ce reglementează drepturile salariale ale persoanelor care ocupă funcții de demnitate publică alese și numite din cadrul autorităților legislative și executive prevăd doar o indemnizație stabilită în cuantum fix și nu ca produs al aplicării valorii de referință sectorială la un coeficient de multiplicare.
Rezultă din analizarea dispozițiilor legale anterior indicate că, între salarizarea funcțiilor din puterea electivă și puterea executivă, pe de o parte și puterea judecătorească, pe de altă parte, există un tratament diferențiat.
C de-al doilea element cerut de testul de discriminare, "cazuri egale" nu se referă la o echivalență de situații, ci mai degrabă la cazuri care sunt egale în aspectele lor relevante pentru situația analizată în speță. Din moment ce două situații pot fi egale din anumite puncte de vedere și diferite din alte puncte de vedere, pentru ca testul de comparabilitate să aibă sens, trebuie să avem în vedere acele criterii care au relevanță pentru obiectul care prescrie egalitatea de tratament.
Aplicând acest test al comparabilității la situația de față, Curtea constată că nu există similitudine între aceste cazuri disparate, în ceea ce privește salarizarea, întrucât nu se poate stabili un standard comun, standard care trebuie să vizeze valoarea de referință sectorială.
Astfel, forma de salarizare a personalului din cadrul autorităților legislative și executive, stabilită prin Legea 154/1998, cu modificările ulterioare, este o indemnizație stabilită într-un cuantum fix, în privința cărora s-au aplicat creșteri procentuale, prin acte normative anuale.
Salarizarea personalului din autoritatea judecătorească se face după un principiu unic, al aplicării valorii de referință sectorială, determinată prin lege, la un coeficient de multiplicare, prevăzut diferențiat pentru fiecare beneficiar, la care se adaugă sporurile legale, denumirea remunerării fiind diferită după cum aceștia au calitatea de magistrați ( indemnizație) sau de personal auxiliar ori conex ( salariu de bază).
Prin urmare, câtă vreme salarizarea personalului din cadrul autorităților legislative și executive nu are ca și bază de calcul valoarea de referință sectorială, nu există un criteriu de comparare a majorărilor survenite în intervalul 2005 - 2008 între veniturile celor două categorii.
Prin consecință, lipsa de echivalență într-unul din aspectele relevante în ceea ce privește modul de stabilire al salarizării ( valoarea de referință sectorială), face ca cele două situații să nu poată fi privite ca egale.
În plus, Curtea are în vedere faptul că valoarea de referință sectorială aplicabilă personalului din puterea judecătorească a fost majorată anual.
În ceea ce privește acest mod diferit de stabilire al remunerării de bază Curtea relevă jurisprudența, care în cauza Lithgow and others United, no.9006/80;9262/81;9263/81, 8 iulie 1986, reține că " Statele contractante beneficiază de o largă putere de apreciere în luarea deciziei dacă și în ce măsură aplicarea unor tratamente diferențiate în cazuri ușor diferite, dar care în general sunt similare, este necesară".
Pentru aceste considerente, Curtea în temeiul dispozițiilor art.312 pr.civ, va respinge recursul și va menține sentința.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamantul împotriva sentinței civile nr. 2713 din 03 12 2009 pronunțată de Tribunalul Vaslui, sentință pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi, 26 02 2010.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red./Tehnored.
24.03.2010 -2 ex.
Tribunalul Vaslui:,
;
Președinte:Daniela PruteanuJudecători:Daniela Pruteanu, Georgeta Pavelescu, Smaranda Pipernea
