Drepturi salariale ale personalului din justiție. Sentința 21/2008. Curtea de Apel Alba Iulia

Comentarii

0

Dosar nr-

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL ALBA IULIA

SECȚIA PENTRU CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE

SENTINȚA CIVILĂ NR. 21/2008

Ședința publică din 18 2008

Completul compus din:

PREȘEDINTE: Monica Maria Mureșan JUDECĂTOR 2: Manuela Stoica

- - - președinte secție

- - - asistent judiciar

- - - asistent judiciar

- - - - grefier

Pe rol se află pronunțarea asupra acțiunii civile formulate de reclamanții -, -, -, și în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției, Ministerul Economiei și Finanțelor, Tribunalul Alba, Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, având ca obiect drepturi salariale ale personalului din justiție.

La apelul nominal se constată lipsa părților.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei constatându-se că reclamanții au depus la dosar practică judiciară - sentința civilă nr.163/2008 pronunțată de Tribunalul Alba în dosar nr- și sentința civilă nr.164/2008 pronunțată de Tribunalul Alba în dosarul nr-.

dezbaterilor a fost consemnat în încheierile de amânare a pronunțării din 11 și 18 2008 care fac parte integrantă din prezenta decizie.

CURTEA DE APEL

Asupra cauzei civile de față:

Prin acțiunea civilă înregistrată pe rolul Tribunalului Alba sub nr- reclamanții -, -, -, și au chemat în judecată pârâții Ministerul Justiției, Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, Tribunalul Alba și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării ca prin hotărârea ce se va pronunța, în urma constatării discriminării la care sunt supuși reclamanții în raport de procurorii care își desfășoară activitatea în cadrul DIICOT și DNA, să se dispună obligarea pârâților la repararea prejudiciului, prin plata în favoarea fiecărui reclamant a unei indemnizații egale cu cea a procurorilor din cadrul DIICOT, începând cu luna aprilie 2006 la zi și pe viitor, reactualizate la zi conform ratei inflației din momentul nașterii dreptului la despăgubiri și până în momentul efectuării plății drepturilor salariale solicitate ca urmare a discriminării, precum și obligarea pârâților la plata dobânzilor legale pentru sumele restante, potrivit art. 3 alin. 3 din OG nr. 9/2000, începând cu luna aprilie 2006 și până în momentul efectuării plății sumelor restante. S-a mai solicitat efectuarea cuvenitelor mențiuni în carnetele de muncă ale reclamanților.

În motivarea acțiunii s-a arătat că reclamanții sunt magistrați - judecători în cadrul Tribunalului Alba - secția penală.

Deși prin adoptarea OUG nr. 27/2006 s-a urmărit salarizarea magistraților în raport de locul și rolul justiției în statul de drept, de răspunderea, complexitatea și riscurile funcției, de incompatibilitățile și interdicțiile prevăzute de lege pentru această categorie de personal, prin art. 11 din ordonanță se prevede o salarizare preferențială și discriminatorie a procurorilor din cadrul DIICOT și DNA, potrivit coeficienților de multiplicare prevăzuți la nr. critic 6-13 de la litera A din Anexa ordonanței.

Printr-o atare modalitate de salarizare este încălcat principiul egalității cetățenilor în fața legii și a nediscriminării prevăzute în art. 16 alin. 1 din Constituția României.

Folosirea drept criteriu de diferențiere salarială pentru magistrați a apartenenței acestora la anumite segmente restrânse de realizare a justiției este nejustificată și inechitabilă.

În altă ordine de idei, se menționează că volumul de muncă al judecătorilor din cadrul tribunalelor este incomparabil mai mare decât al acestor două direcții, tribunalelor rămânându-le largi competențe în privința unor multiple infracțiuni, dintre care unele cu un grad ridicat de complexitate și de importanță majoră.

discriminarea se manifestă nu doar prin maniera diferită de salarizare, ci și prin modalitatea de numire a procurorilor în cadrul celor 2 direcții.

În drept au fost invocate prevederile art. 14 din CEDO, art. 1 alin. 1 din Protocolul adițional nr. 1 al aceleiași Convenții, art. 2 din Pactul Internațional cu privire la drepturile civile și politice, art. 23 alin. 2 din Declarația Universală a Drepturilor Omului, art. 16 din Constituție, art. 1 alin. 2 lit.e, pct.i, art. 2 alin. 1,2, art. 21 alin. 1 și 4 din OUG nr. 137/2000 și art. 5 alin. 1,2,3 și art. 6 alin. 1 și 2 din Codul muncii.

Pârâtul Ministerul Justiției a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii având în vedere că OG nr. 137/2000 se referă la drepturile recunoscute de lege, exercitarea acestor drepturi vizând modul de aplicare a unor dispoziții legale ce instituie acele drepturi, iar nu examinarea soluțiilor legislative alese de către legiuitor.

Se apreciază că dispozițiile referitoare la salarizarea procurorilor din cadrul DNA și DIICOT prin raportare la salarizarea judecătorilor de la tribunale nu sunt discriminatorii. Cele două direcții sunt structuri în cadrul Parchetului de pe lângă ÎCCJ și, ca atare, salarizarea procurorilor ce își desfășoară activitatea în cadrul DNA și DIICOT trebuie să fie identică cu cea a procurorilor de la Parchetul de pe lângă ÎCCJ.

Acordarea coeficienților de multiplicare 19-23 acestor procurori s-a făcut avându-se în vedere nu criteriul cauzelor instrumentate, ci criteriul gradului instanței sau al parchetului unde funcționează, în acord cu dispozițiile art. 3 din OUG nr. 27/2006 și ale alin. 1 din legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor.

La termenul din data de 5.12.2007, tribunalul a invocat din oficiu excepția lipsei calității procesual pasive a pârâților Ministerul Finanțelor Publice și Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării, excepții soluționate în sensul admiterii lor.

Ulterior acestui termen de judecată, cei doi pârâți depun întâmpinare prin care solicită respingerea acțiunii formulată împotriva lor pentru lipsa calității procesual pasive.

Prin încheierea din data de 25.06.2008 Tribunalul Alba, având în vedere intrarea în vigoare a OG nr.75/2008, a admis excepția necompetenței materiale a Tribunalului Alba raportat la dispozițiile art. II alin. 1 și 2 din OG nr. 75/2008 și a dispus scoaterea cauzei de pe rol și trimiterea dosarului Curții de APEL ALBA IULIA.

Pe rolul Curții cauza a fost înregistrată la data de 8.07.2008.

Reclamanții au depus la dosar practică judiciară.

CURTEA, analizând actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

Reclamanții au calitatea profesională de magistrați, judecători, în cadrul Tribunalului Alba.

Prin acțiunea de față aceștia solicită repararea prejudiciului suferit ca urmare a discriminării salariale la care sunt supuși în raport de magistrații procurori care funcționează în cadrul DNA și DIICOT, ambele direcții fiind structuri în cadrul Parchetului de pe lângă ÎCCJ.

Astfel, procurorii care activează în cadrul acestor două direcții, prin simplul fapt al nominalizării - pe bază de interviu - și nu al susținerii unui examen de promovare, fără respectarea condițiilor impuse tuturor celorlalți magistrați referitoare la vechime, beneficiază de salarii corespunzătoare procurorilor din cadrul Parchetului de pe lângă ÎCCJ, deși nu îndeplinesc condițiile legale prevăzute pentru a accede în aceste funcții (examen și vechime). Sunt frecvente situațiile în care un procuror cu grad de judecătorie este plătit la fel ca și procurorul din cadrul Parchetului de pe lângă ÎCCJ, doar pentru că activează în una din cele două direcții menționate, care sunt structuri ale Parchetului de pe lângă ÎCCJ.

Discriminarea salarială a magistraților care activează în cadrul instanțelor și parchetelor de pe lângă judecătorii, tribunale și curți de apel, față de anumiți magistrații, a mai făcut obiectul unor acțiuni în justiție.

Astfel, acordarea sporului de 30% și apoi de 40% din indemnizația brută lunară (denumit și sporul anticorupție) numai judecătorilor și procurorilor care erau implicați în soluționarea cauzelor privind infracțiunile de corupție a generat un val de acțiuni în rândul magistraților, soluțiile divergente pronunțate de către instanțe determinând ÎCCJ să pronunțe decizia în interesul legii nr. VI/2007 prin care a stabilit că sporul "anticorupție" se cuvine tuturor magistraților.

Pentru a pronunța această decizie ÎCCJ a reținut că "s-a creat o inegalitate vădită între nivelul indemnizațiilor acordate magistraților, în contradicție cu principiul egalității cetățenilor în fata legii, consacrat în art. 16 alin. (1) din Constituția României, republicată, cu cel al egalității de tratament salarial pentru munca egală, instituit prin art. 23 alin. 2 din Declarația Universală a Drepturilor Omului, precum și cu cel al interzicerii oricărei discriminări prevăzut în art. 2 din Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice și în art. 14 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

În reglementarea anterioară, criteriul pe baza căruia s-a făcut aceasta distincție, în acordarea drepturilor salariale menționate, l-a reprezentat doar luarea în considerare a naturii unor cauze pe care o parte dintre procurori și judecători erau desemnați să le soluționeze pe un anumit parcurs al carierei lor, ceea ce nu a avut justificare atât timp cât specificul atribuțiilor de ansamblu pe care le au toți magistrații din parchete și instanțele judecătorești în întregul lor, procurori, judecători și magistrați-asistenți la Înalta Curte de Casație și Justiție necesită aceeași pregătire de specialitate și experiență, responsabilitate profesională specifică echivalentă, precum și risc identic în exercitarea sarcinilor de serviciu.

Opinia potrivit căreia prevederile legale care au creat această diferențiere nu ar fi discriminatorie ignora nu numai dispozițiile art. 16 alin. (1) din Constituția României, republicată, pe cele ale art. 23 alin. 2 din Declarația Universală a Drepturilor Omului, potrivit cărora "toți oamenii au dreptul, fără nicio discriminare, la salariu egal pentru munca egală", precum și pe cele ale art. 2 din Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice și ale art. 14 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, așa cum s-a făcut referire la acestea, dar și dispozițiile art. 1 alin. 1 din Primul Protocol adițional la Convenție, privind protecția proprietății.

Îndeplinirea cerinței de îmbunătățire substanțială a actului de înfăptuire a justiției, care impune criterii noi de competență și performanță pentru toate categoriile de magistrați, nu ar putea fi asigurată în condiții de inegalitate de tratament salarial în cadrul acestor categorii, determinate de o apreciere diferită a implicării magistraților și a responsabilității lor în înfăptuirea actului de justiție.

Mai mult, folosirea drept criteriu de diferențiere a tratamentului salarial pentru magistrați doar apartenența la anumite segmente restrânse de realizare a justiției, pe considerentul că domeniile în care ar activa ar reclama o specializare particularizată și un risc deosebit, nu se poate justifica atât timp cât varietatea infinită a situațiilor de coliziune cu legea ce se pot ivi și a tipului de reacție necesară pentru asigurarea ordinii de drept presupune eforturi chiar mai importante și riscuri profesionale mai accentuate în multe alte cazuri decât cele pentru care s-a instituit tratamentul salarial preferențial prin dispozițiile la care s-a făcut referire.

Rezultă, deci, că distincția ce se face, ținându-se seama de apartenența magistraților la categoria celor implicați în soluționarea cazurilor privind faptele de corupție sau de criminalitate organizată și de terorism ori doar includerea lor în anumite structuri pe scara ierarhicaeste lipsită de justificare obiectivăși rezonabilă, fiind astfel discriminatorieîn sensul art. 2 din Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice și al art. 14 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, deoarece nu se poate demonstra existenta unui raport acceptabil de proporționalitate între mijloacele folosite și scopul vizat, cu toate particularitățile lui specifice.

.

Respectarea dreptului fiecărui cetățean la egalitate de tratament remuneratoriu pentru aceeași muncă, în condiții de responsabilitate identică, implică obligația firească a autorității care a generat acordarea discriminatorie a sporului la care s-a făcut referire,de a repara prejudiciul cauzat categoriei de magistrați ce a fost lipsită de echivalentul acelui sporîn perioada în care dispozițiile ce îl reglementau erau în vigoare".

După cum se poate observa considerentele pe care și-a întemeiat ÎCCJ soluția în cadrul recursului în interesul legii își păstrează pe deplin aplicabilitatea în speță, deoarece și în acest caz este vorba de o diferențiere salarială lipsită de o justificare obiectivă și rezonabilă pentru magistrați, bazată pe simpla apartenență a unor procurori la anumite segmente restrânse de realizare a justiției, pe considerentul că domeniile în care ar activa ar reclama o specializare particularizată și un risc deosebit. ÎCCJ a menționat clar că ceilalți magistrați - și care reprezintă majoritatea - se întâlnesc cu situații ce presupun eforturi chiar mai importante și riscuri profesionale mai accentuate în multe alte cazuri decât cele pentru care s-a instituit tratamentul salarial preferențial prin dispozițiile legale menționate de către reclamanți, astfel că diferențierea salarială este discriminatorie.

Totodată ÎCCJ a stabilit în decizia menționată că respectarea dreptului la egalitate de tratament remuneratoriu pentru aceeași muncă, în condiții de responsabilitate identică implică și obligația autorității de a repara prejudiciul cauzat categoriei de magistrați care a fost astfel discriminată.

Pentru aceste considerente, Curtea urmează a admite capătul de cerere referitor la obligarea pârâților în solidar la acordarea despăgubirilor bănești reprezentând drepturile salariale rezultate din diferența dintre salariul încasat și cel prevăzut în Anexa I lit.A pct.6-13 din nr.OUG27/2006, corespunzător funcțiilor exercitate de fiecare dintre reclamanți, pentru perioada 10.04.2006 - 18.09.2008 (data pronunțării) și în continuare, sume ce urmează a fi actualizate cu indicele de inflație, începând cu data nașterii dreptului material și până la data plății efective. Actualizarea acestor sume se impune a fi acordată pentru a asigura reclamanților repararea integrală a prejudiciului cauzat prin neacordarea acestor sume pe perioada în discuție, deoarece unul din principiile care guvernează răspunderea civilă este și cel al reparării integrale a prejudiciului.

Reclamanții au solicitat și obligarea reclamanților la plata dobânzilor legale, însă instanța nu va admite acest petit, considerând că repararea prejudiciului se va realiza prin actualizarea sumelor în raport de rata inflației, iar pe de altă parte, art. 78 Codul muncii, aplicabil prin analogie, face referire numai la despăgubiri indexate, majorate și reactualizate (noțiuni acoperite de actualizarea prin raportare la inflație), nu și la plata de dobânzi.

Reclamanții au mai solicitat și efectuarea mențiunilor în carnetul de muncă.

Evoluția profesională a salariaților este menționată, inclusiv în ceea ce privește creșterile salariale, în carnetele de muncă. Obligația efectuării acestor mențiuni revine operatorului desemnat de lege, care în acest caz este Curtea de APEL ALBA IULIA. Această instituție nu a fost chemată în judecată, iar ceilalți pârâți nu au calitate de deținători și operatori în carnetele de muncă, astfel că instanța nu poate institui în sarcina lor o obligație prevăzute de lege în competența altei persoane juridice. În consecință acest petit urmează a fi respins.

Pentru considerentele menționate, raportat la prevederile OG nr. 137/2000, Curtea va admite în parte acțiunea cu soluționarea căreia a fost investită și în consecință va dispune obligarea pârâților Ministerul Justiției și Tribunalul Alba în solidar la acordarea despăgubirilor bănești reprezentând drepturile salariale rezultate din diferența dintre salariul încasat și cel prevăzut în Anexa I lit.A pct.6-13 din nr.OUG27/2006, corespunzător funcțiilor exercitate de fiecare dintre reclamanți, pentru perioada 10.04.2006 - 18.09.2008 și în continuare, sume ce urmează a fi actualizate cu indicele de inflație, începând cu data nașterii dreptului material și până la data plății efective, respingând în rest acțiunea față de acești pârâți. Față de pârâții Ministerul Finanțelor Publice și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării acțiunea urmează a fi respinsă ca fiind introdusă împotriva unor persoane fără calitate procesuală pasivă.

În cauză nu au fost solicitate cheltuieli de judecată, astfel că nu se vor acorda.

Pentru aceste motive

În numele legii

HOTĂRĂȘTE

Admite în parte acțiunea civilă formulată de reclamanții -, -, -, și toți cu domiciliul ales în A I, nr.24, jud. A împotriva pârâților Ministerul Justiției cu sediul în B,-, sector 5 și Tribunalul Alba cu sediul în A I, nr.24, jud. A și în consecință:

Obligă pârâții în solidar la acordarea despăgubirilor bănești reprezentând drepturile salariale rezultate din diferența dintre salariul încasat și cel prevăzut în Anexa I lit.A pct.6-13 din nr.OUG27/2006, corespunzător funcțiilor exercitate de fiecare dintre reclamanți, pentru perioada 10.04.2006 - 18.09.2008 și în continuare, sume ce urmează a fi actualizate cu indicele de inflație, începând cu data nașterii dreptului material și până la data plății efective.

Respinge în rest acțiunea.

Respinge acțiunea formulată de aceiași reclamanți împotriva pârâților Ministerul Finanțelor Publice cu sediul în B,-, sector 5 și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării cu sediul în B, nr.1-3,.II, sector 1.

Fără cheltuieli de judecată.

Cu recurs în 1o zile de la comunicare.

Pronunțată în ședința publică din 18.09.2008.

Președinte, JUDECĂTOR 3: Mihai Pașca Sebastian Nașcu Ioana Cibu Mirea

- - - - -

Asistenți judiciari,

- - - -

Grefier,

- - -

Red./26.09.2008

Dact./15 ex

Președinte:Monica Maria Mureșan
Judecători:Monica Maria Mureșan, Manuela Stoica, Mihai Pașca Sebastian Nașcu Ioana Cibu Mirea

Vezi şi alte speţe de drept civil: