Drepturi salariale ale personalului din justiție. Decizia 212/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 212
Ședința publică de la 13 Martie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Smaranda Pipernea
JUDECĂTOR 2: Georgeta Pavelescu
JUDECĂTOR 3: Daniela Pruteanu
Grefier - -
Pe rol judecarea recursului declarat de MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE - prin I împotriva sentinței civile nr. 370 din 05 03 2008 Tribunalului Iași, intimați fiind:-,MINISTERUL JUSITIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR, ADMINISTRAȚIA NAȚIONALĂ A PENITENCIARELOR, PENITENCIARUL CU REGIM DE MAXIMĂ SIGURANȚĂ I și CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII B, având ca obiect
drepturi salariale.
La apelul nominal făcut în ședința publică, lipsesc părțile.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că dosarul este la primul termen de judecată după trimiterea dosarului de către ICCJ, prin declinare.
Președintele completului dă citire raportului asupra recursului potrivit căruia acesta este declarat în termen și motivat.
Instanța, în raport de cererea Ministerului Justiției formulată anterior declinării de către ICCJ, apreciază că nu se impune comunicarea motivelor de recurs, recursul este declarat de Ministerul Finanțelor, parte care a avut aceeași poziție procesuală la fond. Se constată cauza în stare de judecată și rămâne în pronunțare.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului civil de față.
Prin sentința civilă 370 din 5.03.2008 pronunțată de Tribunalul Iașia respins excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâta Administrația Națională a Penitenciarelor.
A respins excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâtul Ministerul economiei și Finanțelor.
A admis excepția prescripției dreptului la acțiune invocată de pârâții Ministerul Justiției, Administrația Națională a Penitenciarelor și penitenciarul Iași și, în consecință:
A respins acțiunea formulată de reclamantul, cu domiciliul ales la Parchetul de pe lângă Judecătoria Iași, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției, Administrația Națională a Penitenciarelor, Penitenciarul cu Regim de Maximă Siguranță I, Ministerul Economiei și Finanțelor, Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, ca fiind prescris dreptul la acțiune.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut că reclamantul, procuror la Parchetul de pe lângă Judecătoria Iași, a fost detașat în perioada 5.10.1999 -5.10.2005 în funcția de director al Penitenciarului cu Regim de Maximă Siguranță I, fiind în toată această perioadă salarizat de Administrația Națională a Penitenciarelor în conformitate cu Legea 50/1996, iar începând cu decembrie 2002 - potrivit OUG177/2002 privind salarizarea și alte drepturi ale magistraților, ce a fost ulterior modificată și completată prin Legea 347/10.07.2003.
A invocat reclamantul că OUG177/2002, Legea 347/2003 și Legea 78/2000 - au prevăzut că judecătorii care compun completele specializate pentru soluționarea cauzelor de corupție, beneficiază de un spor de 30% din indemnizația de încadrare, de aceleași drepturi beneficiind și procurorii care instrumentează asemenea cauze.
A mai invocat reclamantul că reglementările enunțate mai sus, și cele din Legea 601/2004 de aprobare a OUG 24/2000 și Legea 508/2004, au creat o discriminare între magistrații, care au soluționat astfel de cazuri și ceilalți magistrați care nu au instrumentat dosare de corupție, primii beneficiind de acele sporuri de 30-40% în timp ce secunzii nu. Discriminarea astfel produsă a fost constatată și prin Hotărârea Consiliului Național de Combaterea Discriminării care a recomandat Ministerului Justiției inițierea unui proiect de lege în vederea eliminării discriminării.
Reclamantul se consideră astfel îndreptățit să solicite și să primească despăgubiri bănești proporționale cu drepturile bănești de care a fost lipsit prin neacordarea sporului de 30-40% pentru perioada 11.04.2002 -26.04.2004.
Prin întâmpinările depuse - Ministerul Justiției și Penitenciarul Iași au invocat prescripția dreptului la acțiune conform art. 12 coroborat cu 3 al. 1 din Decretul nr. 167/1958, iar Administrația Națională a Penitenciarelor și Ministerul Economiei și Finanțelor au invocat excepția lipsei calității procesuale pasive.
Analizând cu prioritate conf. art. 137 Cod procedură civilă excepțiile lipsei calității procesuale active a Administrației Naționale a Penitenciarelor și a Ministerului Finanțelor Publice (actualmente Ministerul Economiei și Finanțelor) instanța a reținut că acestea nu sunt întemeiate pentru următoarele considerente.
Că, potrivit art. 3 alin. 1 pct. 3 din HG208/2005 privind organizarea și funcționarea Ministerului Economiei și Finanțelor și a Agenției Naționale de Administrație Fiscală acesta elaborează proiectul bugetului de stat, al legii bugetului de stat și raportul asupra proiectului bugetului de stat, precum și proiectul legii de rectificare a bugetului de stat, operând rectificările corespunzătoare.
Conform art. 4 pct. x subpunctele 2 și 3 din HG83/2005 privind organizarea și funcționarea Ministerului Justiției, acesta asigură condițiile materiale necesare în vederea desfășurării activității instanțelor judecătorești, a aparatului propriu și a unităților subordonate ministerului, fundamentează și elaborează proiectul bugetului de stat pentru activitatea proprie, a instituțiilor aflate sub autoritatea sa și a unităților subordonate, repartizează alocațiile bugetare ordonatorilor secundari de credite și controlează modul de folosire a acestora.
Potrivit art. 7 din HG83/2005 Ministerul Justiției este ordonator principal de credite iar conf. HG1849/2004, Administrația Națională a penitenciarelor prin director are calitatea de ordonator secundat de credite, iar Penitenciarul Iași este unitatea la care reclamantul a fost detașat și de la care și-a primit lunar pentru perioada indicată în acțiune drepturile salariale, acesta fiind ordonator terțiar.
Pe de altă parte conform art. 1 din OUG22/2002 aprobată prin Legea 288/2002, potrivit cărora executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice în temeiul titlurilor executorii se realizează din sumele aprobate prin bugetele acestora cu titlu de cheltuieli la care se încadrează obligația de plată respectivă. Astfel, pentru realizarea drepturilor salariale este necesară includerea sumelor datorate cu acest titlu în bugetul ordonatorului principal de credite, acesta având obligația, conform art. 2 din aceeași ordonanță, de a dispune toate măsurile necesare, inclusiv virări de credite bugetare, în condițiile legii, pentru asigurarea bugetului propriu al ministerului și al instituțiilor din subordine a creditelor necesare pentru efectuarea plății sumelor stabilite prin titluri executorii.
Prin urmare ambii pârâți au calitate procesual pasivă în cauză.
Referitor la excepția prescripției dreptului la acțiune invocată de pârâții Ministerul Justiției, Administrația Națională a Penitenciarelor și Penitenciarul Iași, instanța a apreciat că aceasta este întemeiată respingând acțiunea reclamantului ca fiind prescris dreptul la acțiune reținându-se următoarele:
Conform art. 283 alin. 1 lit. c din Codul muncii se prevede că cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă pot fi formulate în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune, în situația în care obiectul conflictului individual de muncă constă în plata unor drepturi salariale neacordate sau a unor despăgubiri către salariat, precum și în cazul răspunderii patrimoniale a salariaților față de angajator.
În speța de față acțiunea a fost introdusă pe rolul Tribunalului Iași la data de 21.12.2007, iar pretențiile reclamantului vizează perioada 11 aprilie 2002 - 26.04.2004 care este anterioară perioadei de 3 ani față de data de 21.12.2007 în care ar fi putut să fie formulată acțiunea conf. art. 283 alin. 1 lit. c Codul muncii.
Pentru aceste considerente instanța a respins acțiunea formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției, Administrația Națională a Penitenciarelor, Penitenciarul cu Regim de Maximă Siguranță I și Ministerul Economiei și Finanțelor ca fiind prescris dreptul la acțiune.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs Ministerul Economiei și Finanțelor B, prin Direcția Generală a Finanțelor Publice I, criticând-o ca netemeinică și nelegală.
A motivat recurentul că în mod greșit instanța de fond a respins excepția lipsei calității procesuale pasive, deși potrivit art. 47 al. 4 din Legea 500/2002 privind finanțele publice, creditele bugetare aprobate unui ordonator principal de credite nu pot fi utilizate pentru finanțarea altui ordonator principal, drept pentru care Ministerul Finanțelor nu are posibilitatea asigurării fondurilor necesare unui alt ordonator de credite.
Recursul astfel promovat - deși a fost înregistrat inițial la Curtea de Apel Iași, ulterior, în temeiul art. II alin. 3 din U, 75/2008, a fost declinat în favoarea Înaltei Curți de Casație și Justiție
Urmare a Deciziei 104 din 20.01.2006 a Curții Constituționale care a declarat neconstituționale dispozițiile art. I și II ale OUG75/2008, Înalta Curte de Casație și Justiție a declinat competența de soluționare în favoarea Curții de Apel Iași.
Astfel reinvestită cu soluționarea recursului Ministerului Economiei și Finanțelor, Curtea a pus în discuția părților, din oficiu, excepția lipsei de interes a recurentului în exercitarea căii de atac împotriva sentinței civile 370 din 5.03.2008 a Tribunalului Iași.
Reține în acest sens Curtea că, atâta timp cât acțiunea reclamantului a fost respinsă, pârâții nu justifică un interes actual în exercitarea căii de atac, cu atât mai mult cu cât reclamantul nici nu a înțeles să recureze hotărârea deși soluția pronunțată îi era defavorabilă.
Și cum verificarea interesului în promovarea prezentului recurs primează, Curtea îl va respinge pe calea acestei excepții, astfel încât cercetarea celorlalte motive de recurs devin de prisos.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca lipsit de interes recursul declarat de Ministerul Economiei și Finanțelor reprezentat de Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului I împotriva sentinței civile nr. 370/05.03.2008 pronunțată de Tribunalul Iași, sentință pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 13.03.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
Grefier
Red.
Tehnored.
2 ex.
26.03.2009
Tribunalul Iași:
-
-
Președinte:Smaranda PiperneaJudecători:Smaranda Pipernea, Georgeta Pavelescu, Daniela Pruteanu
