Drepturi salariale ale personalului din justiție. Decizia 224/2009. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA CIVILĂ,MINORI, FAMILIE,CONFLICTE DE MUNCĂ, ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR. 224
ȘEDINȚA PUBLICĂ din 9 martie 2009
PREȘEDINTE: Camelia Liliana Viziteu
JUDECĂTORI: Camelia Liliana Viziteu, Petrina Manuela Aștefănesei
- -
GREFIER -
La ordine a venit spre soluționare recursul civil declarat de pârâtul MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR împotriva sentinței civile nr. 197/22.12.2008 pronunțată de Curtea de Apel Bacău în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit părțile.
Procedura a fost legal îndeplinită.
S-a expus referatul oral asupra cauzei de către grefierul de ședință în sensul că dosarul este la primul termen de judecată, procedura este completă, după care:
Nefiind alte cereri de formulat și/sau excepții de invocat, solicitându-se judecarea în lipsă, instanța constată recursul în stare de judecată și trece la deliberare.
CURTEA
- deliberând -
Asupra recursului civil de față constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 197/D/2008, pronunțată de Curtea de Apel Bacău în dosarul nr-, a fost admisă acțiunea astfel cum a fost formulată de reclamanți și au fost obligați pârâții Ministerul Justiției, Curtea de Apel Bacău și Tribunalul Bacău să plătească reclamanților:
A), (), G, a, și câte801 lei ( sumă brută)în cuantum actualizat în raport de indicele de inflație dinluna decembrie 2005până la data plății efective cu titlu de despăgubiri civile.
B), și câte402 lei ( sumă brută)în cuantum actualizat în raport de indicele de inflație din luna decembrie 2005 până la data plății efective, cu titlu de despăgubiri civile.
A fost respinsă acțiunea reclamanților formulată în contradictoriu cu Ministerul Economiei și Finanțelor și acțiunea reclamanților, și ca nefondată.
Pentru a pronunța astfel, Curtea, ca instanță de fond a reținut următoarele:
Prin cererea introdusă și înregistrată la Judecătoria Bacău sub nr. 2124/110/16.04.2008 reclamanții, (), G, a, și au chemat în judecată Ministerul Justiției, Curtea de Apel Bacău, Tribunalul Bacău și Ministerul Economiei și Finanțelor Publice, solicitând instanței de judecată să dispună obligarea pârâților la plata către fiecare dintre ei a unei despăgubiri echivalentă cu suma primită de ceilalți salariați în baza Ordinului nr. 1921/C/15.12.2005 emis de Ministerul Justiției,prin care s-a aprobat repartizarea unui fond de stimulente cu ocazia Sărbătorilor de iarnă, pentru personalul ministerului și pentru unele categorii de salariați din cadrul instanței. S-a solicitat totodată ca aceste despăgubiri să fie actualizate la data plății efective.
În subsidiar reclamanții au solicitat anularea parțială a ordinului menționat cu privire la dispozițiile referitoare la acordarea de stimulente numai anumitor categorii de personal și obligarea emitentului la emiterea unui nou ordin care să-i cuprindă și pe ei.
În motivarea în fapt a cererii reclamanții au invocat în esență următoarele:
Dispozițiile ordinului referitoare la acordarea de stimulente numai anumitor categorii de personal din cadrul instanțelor au instituit un tratament diferențiat și discriminatoriu între diferitele categorii de personal.
Au apreciat că prevederile ordinului, aparent neutre, a instituit o situație de discriminare întrucât nu sunt justificate obiectiv de un scop legitim iar metoda de atingere a scopului urmărit este inadecvată, subiectivă, arbitrară și nepertinentă.
Pârâtul Ministerul Justiției a ignorat faptul că la colectarea sumelor ce constituie fond cu destinație specială pentru stimularea personalului din sistemul justiției, prev. de art. 25 al.2 din Legea nr. 146/1997, au contribuit și contribuie toate categoriile de personal precum și faptul că, la acordarea acestor stimulente din acest fond nu pot fi avute în vedere anumite criterii deoarece categoriile de personal care își desfășoară activitatea în instanțele judecătorești contribuie toate la bunul mers al justiției.
Prin acordarea stimulentelor financiare umor anumite categorii de personal al instanțelor judecătorești, pârâtul Ministerul Justiției a încălcat principiul egalității între cetățeni în exercitarea drepturilor economice și dreptul la salariu (lato sensu ) egal pentru muncă egală, astfel cum prevede art. 1 alin.2 din OG137/2000, cu modificările ulterioare, precum și dispozițiile art. 1 alin. 3 din același act normativ, conform căruia orice persoană juridică sau fizică are obligația să respecte principiile egalității și nediscriminării.
De asemenea,metoda de atingere a scopului urmărit, este, așa cum s-a arătat anterior, inadecvată deoarece adaugă la prevederile art. 25 alin. 2 din Legea nr. 146/1997, modificată, care nu distinge între persoanele care formează " personalul din sistemul justiției " având ca efect înlăturarea recunoașterii folosinței în condiții de egalitate a dreptului recunoscut de dispoziția legală anterior menționată ( dreptul la acordarea de stimulente financiare din "fondul pentru stimularea personalului ").
În drept au fost invocate dispozițiile art. 25 alin.2 din Legea nr. 146/1997, art. 1 alin.2,3 și art. 21 alin.1 din nr.OG 137/2000.
Au depus întâmpinare la acțiune următorii pârâți: Tribunalul Bacău, Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării și Ministerul Justiției.
Tribunalul Bacăua solicitat respingerea acțiunii motivat în esență de faptul că în bugetul de venituri și cheltuieli pentru anul 2008 nu au fost aprobate fonduri cu destinația de stimulente.
Consiliul a invocat excepția lipsei calității sale procesuale pasive.
Ministerul Justiției a invocat prin întâmpinare, în esență, următoarele apărări:
Modul de stabilire prin lege a unor drepturi în favoarea unor categorii profesionale în mod diferit față de alte categorii ori reglementarea de legiuitor a anumitor aspecte care țin de statutul profesional al unei categorii nu este o problemă ce poate fi apreciată din punctul de vedere al discriminării,depășind cadrul legal reglementat prin nr.OG 137/2000.
Ordinul Ministrului Justiției nr. 1921/C/15.12.2005,invocat de reclamanți în acțiune, nu a vizat stimularea personalului auxiliar de specialitate, ci doar a altor categorii de personal din cadrul instanțelor judecătorești, precum judecătorii din cadrul judecătoriilor, cu o vechime în funcția de judecător între 0-3 ani, personalul specific serviciilor de protecție socială de pe lângă tribunale, funcționari publici, personalul contractual.
Pentru personalul instanțelor judecătorești s-a propus o valoare individuală medie a stimulentelor în sumă brută, diferențiată pe categorii de personal ( JUDECĂTORI: Camelia Liliana Viziteu, Petrina Manuela Aștefănesei RON, consilieri de reintegrare socială și supraveghere - 500 RON,funcționari publici - 900 RON,personal contractual - 500 RON ), urmând ca ordonatorul de credite de la nivelul instanțelor să stabilească valoarea reală a stimulentului, în funcție de categoriile menționate mai sus și de aportul fiecărui angajat pentru îndeplinirea atribuțiilor instituției.
financiar nu este un drept conferit de lege cu caracter absolut, inevitabil, nu se confundă cu salariul, el depinzând de o multitudine de factori: existența însăși a unei sume ( având în vedere sursa fondului: amenzi judiciare și cheltuieli avansate de stat și recuperate de la participanții la procesul penal), obiectivele urmărite de Ministerul Justiției, la un moment dat, în politica sa de reformă a justiției, numărul personalului, calitatea activității desfășurate de acesta ( performanțe individuale), criterii de performanță, apreciate ca prioritare. Existența acestei game atât de largi de factori ce determină acordarea/neacordarea premiului îi conferă acestuia un caracter incert, impozabil de prevăzut, astfel încât nu putem vorbi de un drept - creanță lichidă, exigibilă.
Nu poate fi vorba de practici discriminatorii câtă vreme, ulterior, măsurile de recompensare având ca sursă fondurile prev. de Legea nr. 146/1997 au vizat în continuare și personalul auxiliar de specialitate din sistemul autorității judecătorești, categorie de personal ce nu a fost avută în vedere de Ordinul Ministrului Justiției nr. 1921/15 decembrie 2005.
Prin încheierea din 20.08.2008 pronunțată de Tribunalul Bacău, s-a dispus scoaterea cauzei de pe rol și înaintarea acesteia la Curtea de Apel Bacău, spre competentă soluționare, în temeiul art. II alin.2 din nr.OUG 75/2008.
La Curtea de Apel Bacău dosarul a fost înregistrat sub nr. 2124/110/04.09.2008.
La 7.11.2008 reclamanții și-au precizat în scris cuantumul despăgubirilor. Astfel, aceștia au solicitat să primească fiecare câte 900 lei motivat de faptul că au fost discriminați în raport de funcționarii publici.
În cauză s-a administrat proba cu înscrisuri.
Din actele și lucrările dosarului instanța a reținut următoarele:
Prin Ordinul Ministrului Justiției nr. 1921/C/15.12.2005 s-a dispus, avându-se în vedere aproprierea sărbătorilor de iarnă, din luna decembrie 2005, acordarea din fondul constituit potrivit art. 25 alin. 2 din Legea nr. 146/1997, a unor stimulente pentru personalul din sistemul justiției, în baza mai multor criterii, enumerate în mod limitativ. S-a stabilit astfel o valoare individuală medie, diferențiată pe categorii de personal, respectiv 500 lei pentru consilierii de reintegrare socială și supraveghere, 900 lei pentru funcționarii publici, 500 lei pentru personalul contractual și 1700 lei pentru judecători, însă numai pentru cei cu o vechime cuprinsă între 0 - 3 ani.
Procedând în acest mod, Ministerul Justiției a aplicat un tratament discriminatoriu reclamanților, care aveau calitatea de personal auxiliar și personal conex personalului auxiliar, întrucât a exclus în mod nejustificat rezonabil și obiectiv pe aceștia, de la beneficiul acestui stimulent.
Tratamentul discriminatoriu nu a avut un scop legitim, iar metoda de atingere a acestuia nu a fost una adecvată. Procedând astfel s-a adus atingere principiului egalității în fața legii, care presupune instituirea unui tratament egal pentru situații care, în funcție de scopul urmărit, nu sunt diferite.
Totodată, s-a apreciat în cauză sunt incidente prevederile art. 14 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale referitoare la interzicerea discriminării, potrivit cărora "reprezintă o încălcare a acestor prevederi, orice diferență de tratament săvârșită de stat între indivizi aflați în situații analoage, fără o justificare obiectivă și rezonabilă", cât și cele reținute de instanța de contencios constituțional care, prin Decizia nr. 1/08.02.1994 a stabilit că "un tratament diferit nu poate fi doar expresia aprecierii exclusive a legiuitorului, ci trebuie să se justifice rațional, în respectarea principiului egalității cetățenilor în fața legii și a autorităților publice."
Au fost încălcate astfel și prevederile art. 1 alin. 2 lit. e pct. (i) din OG137/2000 republicată privitoare la "dreptul la muncă la condiții de muncă echitabile și satisfăcătoarela o remunerație echitabilă și satisfăcătoare ", situație în care reclamanții sunt pe deplin îndreptățiți să beneficieze de prevederile art. 27 din același act normativ.
Potrivit alin. 2 și 4 ale art. 25 din Legea nr. 146/1997, fondul cu destinația specială pentru stimularea personalului din sistemul justiției are o reglementare legală iar repartizarea lui are un caracter anual, contrar celor susținute de pârâtul Ministerul Justiției.
Astfel, întrucât art. 25 alin. 4 prevede că disponibilitățile create prin colectarea taxelor de timbru ce nu au fost cheltuite până la sfârșitul fiecărui an, se vor reporta în anul următor, în vederea distribuirii lor cu aceeași destinație, reiese că dreptul celor care fac parte din personalul din sistemul justiției, ce îndeplinesc criteriile prevăzute de art. 4 alin. 1 din Normele interne, de a beneficia de aceste stimulente, indiferent de vechimea în activitate, reprezintă un premiu anual.
Reclamanții care nu au beneficiat de prevederile Ordinului Ministrului Justiției nr. ]1921/C/15.12.2005 se află într- situație similară funcționarilor publici, respectiv personalului contractual, cărora li s-a acordat, în baza acestui ordin, suma de 900 lei brut, respectiv 500 lei brut.
Prejudiciul suferit de către acești reclamanți a fost reparat doar în parte, ulterior, de către ordonatorul principal de credite, prin Ordinul Ministrului Justiției nr. 1793/C/27.07.2006 ( fila 224 dosar). Din răspunsurile Curții de Apel Bacău și ale Tribunalului Bacău ( filele 226-229 și 249 dosar ) rezultă că aceștia au primit, în baza acestui ordin, în medie, suma de 99 lei brut.
În aceste condiții Curtea a acordat acestor reclamanți, doar diferența dintre suma stabilită și acordată funcționarilor publici și personalului contractual în anul 2005 în baza ordinului contestat și suma primită de către ei în anul 2006 în baza Ordinului Ministrului Justiției nr. 1793/C/27.07.2006.
Reclamanții, și nu sunt îndreptățiți la plata acestor despăgubiri deoarece ei au primit în anul 2005, în baza ordinului contestat, suma de 540 lei ( fila 200 dosar).
În ceea ce o privește pe reclamanta, Curtea a constatat că aceasta s-a aflat în tot cursul anului 2005 în concediu pentru îngrijire copil ( a se vedea fila 273 dosar ). În aceste condiții nu se poate reține că aceasta a fost discriminată, beneficiari ai ordinului contestat fiind doar persoane din cadrul sistemului judiciar care și-au desfășurat activitatea total sau parțial în cursul anului 2005.
Împotriva hotărârii pronunțate de instanța de fond a declarat recurs pârâtul Ministerul Justiției și Libertăților.
Recurentul a criticat hotărârea pentru nelegalitate invocând în fapt următoarele motive:
- instanța de fond și-a motivat hotărârea pe discriminarea reclamanților în raport cu alte categorii de salariați, fără a ține seama de Decizia nr. 820/03.07.2008 pronunțată de Curtea Constituțională, prin care s-a hotărât ca prevederile art. 1 și art. 2 ( alin.3 ) și art. 27 alin.1 din nr.OUG 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare sunt neconstituționale, în măsura în care din acestea s-ar desprinde înțelesul că instanțele judecătorești au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative.
Recurenta prezintă în susținerea recursului modalitatea de repartizare a fondului de stimulente financiare pentru personalul din sistemul judiciar, arătând că prin Ordinul Ministrului Justiției nr. 1793/C/2006 din 27 iulie 2006 fost aprobată repartizarea unui fond destinat stimulării personalului auxiliar de specialitate din cadrul instanțelor judecătorești, fond care fost destinat exclusiv acestei categorii de personal și susține că în aceste împrejurări reclamanții nu pot invoca o diferență de tratament, care să pună personalul auxiliar într-o situație discriminatorie.
Curtea, examinând hotărârea recurată în raport de criticile aduse de recurentă, și din oficiu în condițiile art. 3041Cod pr. civilă, constată recursul nefondat.
Așa cum rezultă din probele administrate prin Ordinul Ministrului Justiției nr. 1921/C/15.12.2005, au fost omise de la acordarea din fondul constituit potrivit art. 25 alin.2 din Legea nr. 146/1997, persoanelor ce aveau calitatea de personal auxiliar și personal conex, o omisiune nejustificată rezonabil și obiectiv și care a avut drept efect o atingere a principiului egalității în fața legii.
Corect s-a reținut de către instanța de fond că tratamentul aplicat personalului auxiliar și personalului conex, prin Ordinul Ministrului Justiției nr. 1921/C/15.12.2005 este un tratament discriminatoriu, care nu a avut un scop legitim.
Conștientizând discriminarea creată se emite în 27.07.2006 Ordinul Ministrului Justiției prin care se acordă, nejustificat, de asemenea, stimulente reclamanților în cuantum mult mai mic decât cel acordat prin ordinul din 2005 categoriilor de personal aflat în situații similare.
În aceste împrejurări, corect s-a apreciat că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 14 din, chiar dacă sunt ignorate dispozițiile OG nr. 137/2000, și a fost admisă acțiunea reclamanților, acordându-se acestora doar diferența dintre suma stabilită și acordată funcționarilor publici și personalului contractual în anul 2005 în baza ordinului contestat și suma primită de reclamanți în 2006, în baza Ordinului Ministrului Justiției nr. 1743/27.07.2006.
Pentru considerentele ce preced, curtea constată recursul nefondat și în baza art. 312 Cod procedură civilă îl va respinge ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul civil declarat de pârâtul MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR împotriva sentinței civile nr. 197/22.12.2008 pronunțată de Curtea de Apel Bacău în dosarul nr-,ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 09.03.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI: Camelia Liliana Viziteu, Petrina Manuela Aștefănesei
GREFIER,
red.sent. /
red.dec.
tehnored. /2 ex.
02.04.2009
Președinte:Camelia Liliana ViziteuJudecători:Camelia Liliana Viziteu, Petrina Manuela Aștefănesei
