Drepturi salariale ale personalului din justiție. Sentința 23/2008. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
SENTINȚA CIVILĂ NR. 23/
Ședința publică din 21 Octombrie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Virginia Filipescu
JUDECĂTOR 2: Marioara Coinacel Adrian Bobocea
Asistent judiciar - -
Asistent judiciar
Grefier
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea în cauza privind judecarea litigiului de muncă având ca obiect drepturi salariale formulată de reclamanții, în contradictoriu cu pârâții MINISTERUL JUSTIȚIEI,CURTEA DE APEL G, chemat în garanție G, chemat în garanție CASA JUDETEANA DE PENSII
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din 20.10.2008 care s-au consemnat în încheierea de ședință din aceeași zi când instanța având nevoie de timp pentru a delibera a amânat pronunțarea în cauză la data de 21.10.2008.
CURTEA
Asupra acțiunii înregistrată la Curtea de APEL GALAȚI, Secția conflicte de muncă și asigurări sociale, sub nr-.
Examinând actele și lucrările dosarului constată următoarele.
Prin acțiunea înregistrată inițial la Tribunalul Galați sub nr-, reclamanții, au chemat în judecată pe pârâții Ministerul Justiției și Curtea de APEL GALAȚI, solicitând să se dispună obligarea acestora, în solidar, la plata în favoarea fiecărui reclamant a drepturilor salariale corespunzătoare diminuării fiecăruia a venitului net lunar prin calcularea contribuției de asigurări sociale, începând cu luna august cât și pe viitor, actualizate cu rata inflației până la data achitării integrale a sumelor datorate.
În fapt, au arătat că, în conformitate cu art.23 al.1 și 2 din Legea nr.19/2000,baza lunară de calcul a contribuției individuale de asigurări sociale pentru asigurați o constituie salariile individuale brute realizate lunar,inclusiv sporurile și adaosurile reglementate prin lege sau prin contractul colectiv de muncă,bază care nu poate depăși plafonul a de 5 ori salariul mediu brut lunar pe economie,potrivit nr.OUG 147/31.10.2002.
Art.183 al.4 din Legea nr.19/2000 stabilește că aplicarea prevederilor referitoare la baza de calcul contribuției individuale de asigurări sociale pentru asigurați nu pot duce la diminuarea venitului net al acestora,astfel că,potrivit alin.5, operațiunea va avea loc prin majorarea drepturilor salariale corespunzător cotei de contribuție la asigurări sociale.
Prin art.2 din Legea nr.250/19.07.2007 a fost modificat al.3 al art.23 din Legea nr.19/2000,în sensul că baza de calcul este venitul brut realizat lunar.
Însă,dispozițiile Legii nr.250/19.07.2007 nu au modificat,completat sau abrogat pe cele ale art.183 din Legea nr.19/2000, în consecință,trebuia să se facă aplicarea acestora la stabilirea noului cuantum al contribuției.
În acest scop, se impunea ca să se majoreze drepturile salariale cu suma reprezentând diferența dintre contribuția datorată anterior și cea datorată după intrarea în vigoare a Legii nr.250/19.07.2007,pentru ca majorarea contribuției să se realizeze în condițiile respectării art.183 al.4 din Legea nr.19/2000.
Prevederile art.183 din Legea nr.19/2000 sunt cuprinse în capitolul,Dispoziții tranzitorii al legii, care în conformitate cu prevederile Legii nr.24/2000 privind normele de tehnică legislativă,asigură corelarea normelor succesive.
Potrivit art.60 din Legea nr.24/2000, dispozițiile de modificare și de completare se încorporează de la data intrării în vigoare,în actul normativ de bază.
Prin urmare, art.183 din Legea nr.19/2000,din moment ce nu este abrogat sau modificat,continuă să aibă caracter general în ocrotirea dreptului înscris în conținutul său,referitor la venitul net al asiguraților la majorarea contribuției de asigurări sociale.
Pentru motivele de fapt și de drept invocate au solicitat admiterea acțiunii.
Au solicitat administrarea probei cu expertiză contabilă.
Pârâta Ministerul Justiției a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată pentru următoarele motive.
Reținerea,calcularea și plata drepturilor salariale sunt operațiuni care se supun legislației fiscale. Normele de drept fiscal care au ca obiect de reglementare modalitățile de realizare veniturilor publice la bugetul de stat prin perceperea de taxe și impozite sunt de natură imperativă spre deosebire de normele de drept civil care au caracter dispozitiv sau supletiv.
Același caracter imperativ îl au și normele juridice care reglementează modalitățile de realizare a veniturilor publice la bugetul asigurărilor sociale de stat prin perceperea unor contribuții din care urmează a se achita indemnizații,ajutoare și pensii etc.
Contribuția la asigurările sociale de stat are natură juridică a unei obligații financiar-bugetare întrucât este reglementată în mod asemănător cu alte obligații fiscale, este instituită în scop public iar neplata integrală și la termenele legale ale acestei contribuții atrage aplicarea dispozițiilor privind administrarea impozitelor, taxelor și contribuțiilor prevăzute la art.1 alin.3 din Codul d e procedură fiscală.
Bugetul asigurărilor sociale de stat este parte componentă a bugetului general consolidat,astfel cum a fost definit de art.2 pct.7 din Legea nr.500/2002 privind finanțele publice -,ansamblul bugetelor,componente ale sistemului bugetar agregate și consolidate pentru a forma un întreg - și în aceste condiții îi sunt aplicabile normele de procedură fiscală,potrivit dispozițiilor art.2 alin.2 din nr.OG92/2003 privind Codul d e procedură fiscală:,prezentul cod constituie procedura de drept comun pentru administrarea impozitelor,taxelor,contribuțiilor și a altor sume datorate bugetului general consolidat.
În combaterea susținerilor reclamanților,care au apreciat că le-ar fi aplicabile dispozițiile în vigoare la data nașterii raporturilor juridice,a arătat că potrivit art.5 din Codul d e procedură fiscală,interpretarea reglementărilor fiscale trebuie să respecte voința legiuitorului așa cum este exprimată în lege.
În sensul celor expuse mai sus,a fost și circulara nr.96272 din 15.08.2007 emisă de Ministerul Justiției către curțile de apel și aparatul propriu în vederea aplicării unitare a legislației fiscale și a celei privind asigurările în care fost reiterată obligativitatea respectării prevederilor actelor normative în vigoare în ceea ce privește modul de calcul, de reținere și de virare a impozitelor și contribuțiilor salariale.
Este adevărat că art.23 alin.3 și 4 din Legea nr.19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale,în forma în vigoare înainte de modificare, a prevăzut:,(3) Baza de calcul prevăzută la alin.(1) și (2) nu poate depăși plafonul de 5 ori salariul mediu brut. (4) Salariul mediu brut este cel prevăzut la art.5 alin.(3).
Prin Legea nr.250/2007,art.23 alin.3 din Legea nr.19/2000 a fost modificat astfel:,Baza de calcul prevăzută la alin.1 și 2 este venitul brut realizat lunar.
Legea nr.250/2007 a intrat în vigoare la data de 22.07.2007,împrejurare în care angajatorul are obligația de a aplica pentru viitor cota de 9,5 % la noua bază de calcul care este venitul brut realizat lunar.
În acest context legislativ,a solicitat să se observe că modalitatea de determinare a CAS este legală, iar criticile reclamanților sunt vădit nefondate. Ceea ce nu au avut în vedere reclamanții este faptul că prin plata contribuțiilor devin parte în raporturi de drept fiscal, compuse de drepturi și obligații, printre care și obligația de a plăti contribuția la bugetul asigurărilor sociale de stat, obligație ce se naște prin dobândirea periodică, lunară, a drepturilor salariale. sunt calculate, reținute și virate odată cu plata drepturilor salariale,și singura concluzie logică este că li se aplică regimul legal în vigoare la momentul plății.
În acord cu principiul constituțional al neretroactivității legii,pentru plata drepturilor salariale începând cu luna august 2007 angajatorul determinat CAS datorat de angajat folosind baza de calcul aplicabilă,potrivit legii,la data plății,respectiv venitul brut realizat lunar. Folosirea unei baze de calcul plafonată la 5 salarii medii brute pe economie excedează prevederilor legale în vigoare,încălcându-se totodată și principiul neretroactivității legii,potrivit căruia,Legea dispune numai pentru viitor cu excepția legii penale sau contravenționale mai favorabile. Prin urmare principiul retroactivității legii este aplicabil,pe cale de excepție,numai în cazul legii penale sau contravenționale mai favorabile și nu a celei fiscale incidente în prezenta cauză. Soluția propusă de reclamanți este cea a ultraactivității aplicării legii fiscale în timp,în mod selectiv,doar în privința unor dispoziții legale pe care le apreciază ca fiindu-le mai favorabile.
De asemenea, a apreciat că prin soluția propusă de reclamanți se ajunge la o aplicare discriminatorie a legii,prin aceea că persoanelor aflate în situații identice li se aplică un tratament inegal,în ceea ce privește contribuția la bugetul de asigurări sociale de stat.Este vorba de persoane ale căror raporturi de muncă s-au născut înainte de intrarea în vigoare a Legii nr.250/2007 pe de o parte,iar pe de altă parte, de persoane ale căror raporturi de muncă s-au născut după acest moment la care se raportează reclamanții.
La solicitarea reclamanților, în cauză s-a dispus efectuarea unei expertize contabile cu obiectivul de a calcula la fiecare reclamant diferența rezultată dintre salariile avute anterior intrării în vigoare a Legii nr. 250/2007 și salariile de după apariția acestei legi.
Pârâta Curtea de APEL GALAȚIa solicitat chemarea în garanție a Casei Județene de Pensii și Asigurări Sociale G ca, în cazul în care cade în pretenții, să fie obligată la restituirea sumelor solicitate de către reclamanți.
S-a arătat că beneficiarul acestor sume rezultate din aplicarea cotei de 9,5% la o bază mai mare de calcul, neplafonată, este Casa Județeană de Pensii și Asigurări Sociale
În cauză, s-a depus raportul de expertiză contabilă efectuat de către expert contabil prin care s-au calculat sumele datorate fiecărui reclamant în parte, ca urmare a modificării modului de reținere a CAS începând cu luna august 2007 și până la data efectuării expertizei.
Casa de Asigurări de Sănătate Gai nvocat excepția lipsei calității procesuale pasive a sa, deși nu a fost chemată în judecată în calitate de chemată în garanție ( Tribunalul Galați, din eroare a dispus citarea acesteia).
A formulat întâmpinare chemata în garanție Casa Județeană de Pensii și Asigurări Sociale G prin care a solicitat respingerea cererii de chemare în garanție întrucât, față de obiectul cererii reclamanților, neexecutarea obligației de a achita diferențele salariale nu se datorează culpei sale.
Tribunalul Galația dispus comunicarea raportului de expertiză către toate părțile litigante.
Prin Încheierea din data de 16.06.2008, Tribunalul Galați, în baza disp. art. II alin. 2 din OUG nr. 75/2008, a trimis cauza spre soluționare Curții de APEL GALAȚI, unde cauza a fost înregistrată cu același număr.
Curtea constată că nici o parte nu a formulat obiecțiuni la raportul de expertiză efectuat în cauză.
Analizând și coroborând materialul probator administrat în cauză, instanța reține următoarele.
Potrivit disp. art. 23 alin. 1 din Legea nr. 19/2000, baza lunară de calcul a contribuției individuale de asigurări sociale în cazul asiguraților o constituie salariile individuale brute, realizate lunar, inclusiv sporurile și adaosurile reglementate prin lege sau contract colectiv de muncă.
Potrivit alineatul 3 al aceluiași articol, baza de calcul nu poate depăși plafonul a de 3 ori salariul mediu brut lunar pe economie.
Acest plafon a fost majorat prin nr.OUG 147/2002 la 5 salarii medii brute pe economie.
Dispozițiile art. 183 alin. 4 din Legea nr. 19/2000 prevăd că, aplicarea prevederilor referitoare la baza de calcul a contribuției de asigurări sociale, respectiv majorarea drepturilor salariale și a veniturilor asigurate, se va face pe baza Normelor metodologice aprobate de Guvern, astfel încât contribuția de asigurări sociale suportată de asigurați să nu conducă la diminuarea venitului net la acestora.
Prin art. 2 din Legea nr. 250/19.07.2007, baza de calcul pentru contribuția de asigurări sociale suportate de asigurați a fost stabilită la venitul brut realizat lunar, astfel că nu s-au abrogat în nici un fel disp. art. 183 din Legea nr. 19/2000, care au rămas în vigoare și nu au fost respectate de către pârâți.
Prin aceste dispoziții rămase în vigoare se instituie principiul interdicției diminuării veniturilor nete ale asiguraților.
Susținerile pârâtei Ministerul Justiției referitoare la inaplicabilitatea disp. Legii nr. 250/2007 la raporturile de muncă existente, înainte de intrarea ei în vigoare, pe motivul că normele de drept fiscal sunt de natură imperativă și pe motivul neretroactivității legii, acestea nu pot fi reținute ca întemeiate de instanță deoarece reclamanții au solicitat plata drepturilor salariale corespunzătoare diminuării fiecăruia a venitului net lunar prin calcularea contribuției de asigurări sociale începând chiar cu luna august 2007, deci după data intrării în vigoare a Legii nr. 250/2007.
Astfel, nu se poate reține retroactivitatea dispozițiilor Legii nr. 250/2007 iar apariția acestui act normativ se coroborează cu dispozițiile art. 183 din Legea nr. 19/2000 care nu au fost modificate, completate sau abrogate.
În materia raporturilor de muncă, potrivit disp. art. 38 din Codul muncii, orice tranzacție prin care se urmărește renunțarea la drepturile recunoscute de lege salariaților sau limitarea acestor drepturi este lovită de nulitate.
Pârâții nu au făcut dovada respectării disp. art. 183 din Legea nr. 19/2000, situație ce a dus la o diminuare nejustificată a veniturilor nete ale reclamanților, ceea ce nu este admisibil, fiind încălcat principiul nediminuării drepturilor salariale.
Față de toate aceste considerente, se va admite acțiunea în parte și se vor obliga pârâții, în solidar, la plata în favoarea fiecărui reclamant a drepturilor salariale în sume brute, corespunzătoare diminuării veniturilor nete lunare prin calcularea contribuției de asigurări sociale, aferentă perioadei august 2007-aprilie 2008,sumele fiind cele stabilite prin raportul de expertiză necontestat de părți.
Sumele urmează a fi actualizate cu rata inflației la data plății efective față de disp. art. 161 alin. 4 din Codul muncii coroborat de disp. art. 1082 Cod civil.
Potrivit disp. art. 161 alin. 4 din Codul muncii, întârzierea nejustificată a plății salariului sau neplata acestuia poate determina obligarea angajatorului la plata de daune-interese pentru repararea prejudiciului produs salariatului.
Despăgubirile constau într-o sumă de bani ce reprezintă echivalentul prejudiciului suferit de creditor pentru neexecutarea, executarea cu întârziere sau necorespunzătoare a obligației de către debitor.
Drepturile așa cum au fost solicitate, se vor acorda și pentru perioada începând cu luna mai 2008 până la data pronunțării hotărârii, iar pentru viitor cererea de respinge întrucât, nu se poate prezuma un eventual prejudiciu în viitor iar instanța nu poate anticipa evoluția legislației în materie.
Un drept viitor, care nu s-a născut, nu poate fi ocrotit de lege.
Referitor la cererea de chemare în garanție a Case Județene de Pensii și Asigurări Sociale G de către pârâta Curtea de APEL GALAȚI, instanța o va respinge ca nefondată deoarece neexecutarea obligației de a achita diferențe salariale nu se datorează culpei acesteia, obiectul acțiunii fiind majorări salariale și nu restituirea contribuției de asigurări sociale.
Se vor da în debit reclamanții cu suma de 300 lei reprezentând diferența pentru onorariu expert neachitată la solicitarea acestuia, deși se admisese cererea și se suplimentase onorariul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite în parte acțiunea formulată de reclamanții, și în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției și Curtea de APEL GALAȚI.
Obligă pe pârâți în solidar la plata în favoarea fiecărui reclamant a drepturilor salariale în sume brute corespunzătoare diminuării venitului net lunar prin calcularea contribuției de asigurări sociale aferentă perioadei august 2007- aprilie 2008 astfel:
- către reclamantul suma de 7863 lei;
- către reclamanta suma de 5954 lei;
- către reclamanta suma de 4966 lei;
- către reclamanta suma de 3829 lei;
- către reclamantul suma de 7062 lei;
- către reclamantul suma de 6429 lei;
- către reclamanta suma de 11233 lei;
- către reclamanta suma de 3013,75 lei;
- către reclamanta suma de 3179,5 lei;
- către reclamanta suma de 4991,25 lei;
- către reclamantul suma de 6332 lei;
- către reclamanta suma de 7003 lei;
- către reclamantul suma de 4259 lei;
- către reclamanta suma de 3856,5 lei;
- către reclamanta suma de 6778 lei;
- către reclamantul suma de 2547,5 lei;
- către reclamantul suma de 7589 lei;
- către reclamanta suma de 5626 lei,
- către reclamanta suma de 6306 lei;
- către reclamantul suma de 7615 lei;
- către reclamanta suma de 5793 lei;
- către reclamanta suma de 4309 lei;
- către reclamantul suma de 7439 lei;
- către reclamanta suma de 3545,5 lei;
- către reclamanta suma de 6101 lei;
- către reclamanta suma de 8137 lei;
- către reclamanta suma de 3828,5 lei;
- către reclamanta suma de 5861 lei;
- către reclamanta suma de 8087 lei, sume ce urmează a fi actualizate cu indicele de inflație până la data achitării integrale a sumelor datorate.
Obligă pe aceeași pârâți, în solidar, la plata drepturilor salariale solicitate și în continuare, începând cu luna mai 2008 și până la data pronunțării - 21 octombrie 2008.
Respinge capătul de cerere privind acordarea drepturilor salariale începând cu data de 22 octombrie 2008 și în viitor,ca nefondat.
Respinge cererea de chemare în garanție a Casei Județene de Pensii și Asigurări Sociale G, formulată de pârâta Curtea de APEL GALAȚI, ca nefondată.
Dă în debit reclamanții cu suma de 300 lei reprezentând onorariul pentru efectuarea expertizei de către expert contabil.
Cu recurs în 10 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 21 Octombrie 2008.
Președinte, - - | Judecător, - - | Asistent judiciar, - - |
Asistent judiciar, | ||
Grefier, |
sentința jud.-/20.11.2008
Tehnored./35 ex./26.11.2008
Președinte:Virginia FilipescuJudecători:Virginia Filipescu, Marioara Coinacel Adrian Bobocea
