Drepturi salariale ale personalului din justiție. Decizia 239/2009. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENTRU CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR.239/2009
Ședința publică din 2 martie 2009
PREȘEDINTE: Lodoabă Alina Crețoiu Victor vicepreședintele Curții de Apel
- - - JUDECĂTOR 2: Mureșan Monica
- - -judecător
- - - grefier
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de reclamanții, împotriva sentinței civile numărul 141/2008 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia în dosar nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura este legal îndeplinită.
Având în vedere că judecătorii și planificați în ședința de judecată pentru acest termen, s-au abținut de la judecarea cauzei, completul de judecată a fost constituit conform procesului verbal de incidență procedurală încheiat la 2 martie 2009.
S-a făcut referatul cauzei după care față de actele și lucrările de la dosar instanța lasă cauza în pronunțare.
CURTEA DE APEL
Prin acțiunea înregistrată la această instanță sub dosar nr- reclamantele, i-au chemat în judecată pe pârâții MINISTERUL JUSTIȚIEI, MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, și TRIBUNALUL ALBA solicitând ca prin sentința ce se va pronunța:
- să fie obligați pârâții în solidar, către fiecare dintre reclamante la plata actualizată a sporului de stres în procent de 50% prev. de art. 47 din Legea nr. 50/1996 calculată la indemnizația p de încadrare până la data de 01.01.2005, dată de la care fostele birouri de carte funciară au fost transformate în birouri de cadastru și Publicitate Imobiliară în cadrul A în cadrul A, dată de la care reclamantele nu mai aparțin personalului auxiliar din cadrul instanțelor judecătorești.
În motivarea acțiunii lor reclamantele au susținut că deși prin dispoz. art. 47 din Legea nr. 50/1996 magistrații și personalul auxiliar de specialitate din cadrul instanțelor judecătorești au dreptul la un spor de 50% din salariu de bază
brut lunar, pentru risc și suprasolicitare neuropsihică nu le a fost acordat acest drept cât timp au avut calitatea de personal auxiliar în cadrul instanțelor de judecată, respectiv conducător de carte funciară la Biroul de de pe lângă judecătoria Aiud.
În drept se invocă art.111 pr.civ, art. 47 din legea nr. 50/1996.
În probațiune s-au depus copii după carnetele de muncă ale reclamantelor (18-50).
Prin întâmpinarea depusă în cauză de pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor, prin A s-a solicitat respingerea acțiunii, invocându-se în primul rând excepția prescripției dreptului material la acțiune, iar în al doilea rând excepția lipsei calității procesual pasive a acestei instituții în cauză, motivat de faptul că între reclamanții și F nu există nici un raport obligațional sau de garanței.(10,11).
Prin întâmpinarea depusă de pârâtul Ministerul Justiției s-a solicitat respingerea acțiunii, invocându-se prescripția extinctivă a dreptului la acțiune, față de prev. art.1 din. 167/1958 (13,14).
Prin sentința civilă nr.141/2008 Curtea de Apel Alba Iuliaa respins acțiunea reclamantelor.
Pentru a pronunța această soluție prima instanță a reținut următoarele considerente;
Astfel, cu referire la excepția lipsei calității procesual pas ive invocate de pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor s-a arătat că este întemeiată, deoarece conform art.47 alin.4 din Legea nr.500/2002 privind finanțele publice, creditele bugetare aprobate pentru un ordonator principal de credite nu pot fi virate și utilizate pentru finanțarea altui ordonator principal de credite.
Ministerul Economiei și Finanțelor nu poate fi ordonator principal de credite pentru alte instituții sau ministere care sunt ordonatori principali de credite, între care figurează și Ministerul Justiției și nu repartizează sume de la buget acestora.
Alocarea acestor sume se realizează potrivit destinațiilor bugetare, conform Legii bugetului de stat, ceea ce conduce la concluzia că Ministerul Economiei și Finanțelor nu poate fi obligat să efectueze o plată pentru salariații altei instituții.
Rezultă în acest context că, Ministerul Economiei și Finanțelor nu poate avea calitate procesuală pasivă în prezenta cauză.
În speță, se solicită obligarea la plata unor drepturi rezultate din lege și din contractul de muncă, iar cererea reclamantelor a declanșat un litigiu de muncă la care se referă art.282 din Codul muncii.
Cu referire la excepția prescripției extinctive a dreptului material la acțiune s-a arătat faptul că potrivit art. 1 din Decretul nr. 167/1958 " dreptul la acțiune având un obiect patrimonial se stinge prin prescripție, dacă nu a fost exercitat în termenul stabilit de lege" iar potrivit art. 7 din același act normativ " prescripția începe să curgă de la data când se naște dreptul la acțiune sau dreptul de a cere executarea silită".
Potrivit art. 3 din Decretul nr. 167/1958 privind prescripția extinctivă " termenul prescripției este de 3 ani " dacă nu există alte prevederi legale derogatorii, iar conform art. 283 alin.1 lit. c din Legea nr. 53/2003- Codul Muncii cererile în materia conflictelor de muncă pot fi formulate " în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune, în situația în care obiectul conflictului de muncă constă în plata unor drepturi salariale neacordate sau a unor despăgubiri către salariat".
În sensul celor invocate mai sus este și Decizia nr. 21/10.03.3008 a asupra recursului în interesul Legii privind interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 47 din legea nr. 50/1996- invocat de reclamante ca temei juridic al pretențiilor lor - care a statuat faptul că " în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art.47 din Legea nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, republicată, constată că judecătorii, procurorii, magistrații - asistenți, precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, calculat la indemnizația brută lunară, respectiv salariul de bază brut lunar și după data intrării în vigoare a Ordonanței Guvernului nr. 83/2000, aprobată prin legea nr. 334/2001".
Având în vedere că momentul nașterii dreptului la acțiune este cel la care dreptul a fost încălcat sau contestat ori, în lipsa unei încălcări sau contestări, data de la care el trebuie exercitat, precum și în considerarea motivării Înaltei Curții, rezultă fără echivoc faptul că termenul de prescripție a început să curgă de la data publicării în Monitorul Oficial a nr.OG 83/2000.
În aceste condiții, în raport cu data introducerii acțiunii-22.10.2008, precum și în aplicarea corectă a prevederilor art. 12 din Decretul -Lege nr. 167/1958 potrivit cărora " în cazul când un debitor este obligat la prestații succesive, dreptul la acțiune cu privire la fiecare din aceste prestații se stinge printr-o prescripție deosebită", pretențiile reclamantelor așa cum sunt formulate în cererea introductivă ".până la data de 01.01.2005" au fost considerate ca fiind prescrise.
Împotriva acestei soluții au declarat recurs reclamantele solicitând casarea hotărârii și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de fond.
În dezvoltarea motivelor de recurs reclamantele susțin că soluția primei instanțe este nelegală deoarece a fost în mod eronat admisă excepția prescripției dreptului la acțiune. În acest sens se arată că instanța a omis faptul că drepturile solicite prin acțiune au fost acordate personalului instanțelor la data de 01 01 2005, dată la care acestea nu mai aveau calitatea de angajat și că din eroare au fost omise de la plata benevolă a acestor drepturi. În acest sens se susține că termenul de prescripție a început să curgă de la această dată.
Prin întâmpinare pârâtul Ministerul Justiției și Libertăților a solicitat respingerea recursului arătând că în mod corect instanța de fond a primit excepția lipsei prescripției dreptului la acțiune.
Deliberând asupra recursului prin prisma motivelor invocate și din oficiu Curtea reține următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată reclamantele arată că în mod nelegal în perioada în care au avut calitatea de angajați ai instanțelor nu li s-a acordat sporul de suprasolicitare neuropsihică de 50% prevăzut de art. 47 din Legea 50/1996 deși acesta nu a fost abrogat pentru personalul auxiliar de specialitate. În fața instanței de fond reclamantele nu au invocat nici un motiv de întrerupere a cursului prescripției astfel că instanța nu avea cum să facă verificări în această privință.
Prin cererea de recurs reclamantele susțin că după data de 01.01.2005 instanțele ar fi achitat personalului auxiliar în mod benevol aceste drepturi dar lor nu le-au fost achitate și în consecință termenul de prescripție curge de la această plată benevolă.
Sub un prim aspect reținem că reclamantele nu fac nici o dovadă în privința așa-zisei plăți benevole efectuate de ordonatorii secundari și terțiari de credite în ceea ce privește aceste drepturi. Dar chiar dacă o asemenea plată ar fi existat ea nu ar fi fost de natură să întrerupă cursul prescripției în ceea ce le privește pe reclamante.
Potrivit dispozițiilor Decretului 167/1958:
"Art. 16 - Prescripția se întrerupe:
a) prin recunoașterea dreptului a cărui acțiune se prescrie, făcută de cel în folosul căruia curge prescripția."
În consecință pentru a avea efect întreruptiv de prescripție este necesar să existe o recunoaștere a dreptului creditorului, ori în speță așa cu însăși reclamantele recunoscut pârâții nu le-au recunoscut dreptul. O recunoaștere făcută în favoarea altor persoane nu are efect întreruptiv de prescripție numai în situația cocreditorilor solidari, ori în ceea ce privește drepturile salariale nu există solidaritate între angajați.
În consecință în mod corect instanța de fond a reținut că pretențiile reclamantelor sunt prescrise și a respins acțiunea acestora.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanții, împotriva sentinței civile nr.141/2008 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia în dosar nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 02 martie 2009
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - - -
Grefier,
- -
Red.
Tehnored.
2 ex./18.03.2009
Jud.fond:
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENTRU CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
ÎNCHEIEREA NR.30/R/CC/2009
Ședința din camera de consiliu din 2 martie 2009
Președinte: - -- vicepreședintele Curții de Apel
- - - judecător
- - -judecător
- - - grefier
Pe rol se află soluționarea cererilor de abținere formulate de judecătorii și, în cauza ce formează obiectul dosarului nr- privind pe reclamanții în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției, a, având ca obiect drepturi salariale ale personalului din justiție.
Procedura este îndeplinită fără citarea părților.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
CURTEA DE APEL
Prin cererile depuse la dosar de către judecătorii și au solicitat a i se încuviința abținerea de la judecata acțiunii ce formează obiectul dosarului nr-.
In motivarea cererilor au arătat că se abțin de la judecarea pricinii întrucât au făcut parte din completul de judecată care a pronunțat în fond hotărârea atacată cu recurs,invocând art.24 cod procedură civilă.
Examinând actele și lucrările dosarului, instanța constată următoarele:
Potrivit dispozițiilor art.24 Cod procedură civilă și apreciind într-un sens mai larg interpretarea art. 6 al în vederea asigurării garanțiilor depline pentru desfășurarea unui proces echitabil în fața instanței imparțiale.
DISPUNE
Admite cererile de abținere formulate de judecătorii și în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică din 2 martie 2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - - -
Grefier,
- -
Președinte:Lodoabă Alina Crețoiu VictorJudecători:Lodoabă Alina Crețoiu Victor, Mureșan Monica
