Drepturi salariale ale personalului din justiție. Sentința 24/2009. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENTRU CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 24/2009
Ședința publică de la 15 Ianuarie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Monica Maria Mureșan judecător
- - - JUDECĂTOR 2: Nicoleta Vesa
- - asistent judiciar
- asistent judiciar
- grefier
Pe rol se află soluționarea litigiului de muncă privind pe reclamanții - mandatar pentru reclamanți, () în contradictoriu cu pârâții CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII, MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR, TRIBUNALUL HUNEDOARA și CURTEA DE APEL ALBA IULIA, având ca obiect drepturi salariale ale personalului din justiție.
La apelul nominal făcut în cauză se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că s-a înregistrat la dosar adeverință prin care reclamantele au făcut dovada calității procesuale active.
Față de actele și lucrările dosarului, nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanța lasă cauza în pronunțare.
CURTEA DE APEL
Asupra cauzei de față;
Prin acțiunea civilă înregistrată pe rolul Tribunalului Hunedoara sub nr- reclamantele, () au chemat în judecată pârâții Ministerul Justiției, Tribunalul Hunedoara și Curtea de Apel Alba Iulia, precum și CNCD pentru opozabilitate, ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâților la acordarea despăgubirilor bănești reprezentând drepturile salariale rezultate din diferența dintre salariul încasat și cel prevăzut în Anexa I lit.a pct.6-13, corespunzător funcțiilor exercitate, începând cu data 10.04.2006 până la data pronunțării și în continuare, sume ce se solicită a fi actualizate cu indicele de inflație, până la data plății efective, iar pentru reclamanta - acordarea drepturilor să se facă începând cu data de 01.10.2007.
În motivarea acțiunii s-a arătat că reclamantele sunt asistenți judiciari în cadrul Tribunalului Hunedoara.
Deși prin adoptarea OUG nr. 27/2006 s-a urmărit salarizarea magistraților în raport de locul și rolul justiției în statul de drept, de răspunderea, complexitatea și riscurile funcției, de incompatibilitățile și interdicțiile prevăzute de lege pentru această categorie de personal, prin art. 11 din ordonanță se prevede o salarizare preferențială și discriminatorie a procurorilor din cadrul DIICOT și DNA, potrivit coeficienților de multiplicare prevăzuți la nr. critic 6-13 de la litera A din Anexa ordonanței.
Printr-o atare modalitate de salarizare este încălcat principiul egalității cetățenilor în fața legii și a nediscriminării prevăzute în art. 16 alin. 1 din Constituția României.
Folosirea drept criteriu de diferențiere salarială pentru magistrați a apartenenței acestora la anumite segmente restrânse de realizare a justiției este nejustificată și inechitabilă.
discriminarea se manifestă nu doar prin maniera diferită de salarizare, ci și prin modalitatea de numire a procurorilor în cadrul celor 2 direcții.
Pârâta Curtea de Apel Alba Iuliaa depus întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive, având în vedere că nu are calitatea de angajator al reclamantelor și nici vreo atribuție în privința stabilirii drepturilor salariale ale asistenților judiciari. Pe fondul cauzei solicită respingerea acțiunii, întrucât prin acțiunea de față se tinde la modificarea actelor normative și acordarea altor drepturi decât cele stabilite prin lege.
Pârâtul Ministerul Justiției a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii având în vedere că OG nr. 137/2000 se referă la drepturile recunoscute de lege, exercitarea acestor drepturi vizând modul de aplicare a unor dispoziții legale ce instituie acele drepturi, iar nu examinarea soluțiilor legislative alese de către legiuitor.
Se apreciază că dispozițiile referitoare la salarizarea procurorilor din cadrul DNA și DIICOT prin raportare la salarizarea judecătorilor de la tribunale nu sunt discriminatorii. Cele două direcții sunt structuri în cadrul Parchetului de pe lângă ÎCCJ și, ca atare, salarizarea procurorilor ce își desfășoară activitatea în cadrul DNA și DIICOT trebuie să fie identică cu cea a procurorilor de la Parchetul de pe lângă ÎCCJ.
Acordarea coeficienților de multiplicare 19-23 acestor procurori s-a făcut avându-se în vedere nu criteriul cauzelor instrumentate, ci criteriul gradului instanței sau al parchetului unde funcționează, în acord cu dispozițiile art. 3 din OUG nr. 27/2006 și ale alin. 1 din legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor.
S-a făcut trimitere și la practica curentă a Curții Constituțională în materie, prin invocarea deciziilor nr. 818-820/2008.
La termenul din data de 5.08.2008, Tribunalul Hunedoara, având în vedere intrarea în vigoare a OG nr.75/2008, raportat la dispozițiile art. II alin. 1 și 2 din OG nr. 75/2008 a dispus scoaterea cauzei de pe rol și trimiterea dosarului Curții de Apel Alba Iulia.
Pe rolul Curții cauza a fost înregistrată la data de 15.08.2008.
Reclamantele au depus la dosar adeverința cu care dovedesc calitatea lor profesională.
În temeiul art.137 Cod procedură civilă, instanța se va pronunța mai întâi asupra excepției invocată de pârâta Curtea de Apel Alba Iulia - a lipsei calității procesuale pasive - în sensul respingerii sale având în vedere că cea care asigură plata efectivă a drepturilor salariale către asistenții judiciari (operațiunile contabile, calculul drepturilor salariale, viramentele pe cardurile bancare) este pârâta.
CURTEA, analizând actele și lucrările dosarului, pe fond reține următoarele:
Reclamantele au calitatea profesională de asistenți judiciari în cadrul Tribunalului Hunedoara.
Prin acțiunea de față acestea solicită repararea prejudiciului suferit ca urmare a discriminării salariale la care sunt supuse în raport de magistrații procurori care funcționează în cadrul DNA și DIICOT, ambele direcții fiind structuri în cadrul Parchetului de pe lângă ÎCCJ.
Astfel, procurorii care activează în cadrul acestor două direcții, prin simplul fapt al nominalizării - pe bază de interviu - și nu al susținerii unui examen de promovare, fără respectarea condițiilor impuse tuturor celorlalți magistrați referitoare la vechime, beneficiază de salarii corespunzătoare procurorilor din cadrul Parchetului de pe lângă ÎCCJ, deși nu îndeplinesc condițiile legale prevăzute pentru a accede în aceste funcții (examen și vechime). Sunt frecvente situațiile în care un procuror cu grad de judecătorie este plătit la fel ca și procurorul din cadrul Parchetului de pe lângă ÎCCJ, doar pentru că activează în una din cele două direcții menționate, care sunt structuri ale Parchetului de pe lângă ÎCCJ.
Discriminarea salarială a magistraților care activează în cadrul instanțelor și parchetelor de pe lângă judecătorii, tribunale și curți de apel, față de anumiți magistrații, a mai făcut obiectul unor acțiuni în justiție.
Astfel, acordarea sporului de 30% și apoi de 40% din indemnizația brută lunară (denumit și sporul anticorupție) numai judecătorilor și procurorilor care erau implicați în soluționarea cauzelor privind infracțiunile de corupție a generat un val de acțiuni în rândul magistraților, soluțiile divergente pronunțate de către instanțe determinând ÎCCJ să pronunțe decizia în interesul legii nr. VI/2007 prin care a stabilit că sporul "anticorupție" se cuvine tuturor magistraților.
Pentru a pronunța această decizie ÎCCJ a reținut că "s-a creat o inegalitate vădită între nivelul indemnizațiilor acordate magistraților, în contradicție cu principiul egalității cetățenilor în fata legii, consacrat în art. 16 alin. (1) din Constituția României, republicată, cu cel al egalității de tratament salarial pentru munca egală, instituit prin art. 23 alin. 2 din Declarația Universală a Drepturilor Omului, precum și cu cel al interzicerii oricărei discriminări prevăzut în art. 2 din Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice și în art. 14 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.
În reglementarea anterioară, criteriul pe baza căruia s-a făcut aceasta distincție, în acordarea drepturilor salariale menționate, l-a reprezentat doar luarea în considerare a naturii unor cauze pe care o parte dintre procurori și judecători erau desemnați să le soluționeze pe un anumit parcurs al carierei lor, ceea ce nu a avut justificare atât timp cât specificul atribuțiilor de ansamblu pe care le au toți magistrații din parchete și instanțele judecătorești în întregul lor, procurori, judecători și magistrați-asistenți la Înalta Curte de Casație și Justiție necesită aceeași pregătire de specialitate și experiență, responsabilitate profesională specifică echivalentă, precum și risc identic în exercitarea sarcinilor de serviciu.
Opinia potrivit căreia prevederile legale care au creat această diferențiere nu ar fi discriminatorie ignora nu numai dispozițiile art. 16 alin. (1) din Constituția României, republicată, pe cele ale art. 23 alin. 2 din Declarația Universală a Drepturilor Omului, potrivit cărora "toți oamenii au dreptul, fără nicio discriminare, la salariu egal pentru munca egală", precum și pe cele ale art. 2 din Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice și ale art. 14 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, așa cum s-a făcut referire la acestea, dar și dispozițiile art. 1 alin. 1 din Primul Protocol adițional la Convenție, privind protecția proprietății.
Îndeplinirea cerinței de îmbunătățire substanțială a actului de înfăptuire a justiției, care impune criterii noi de competență și performanță pentru toate categoriile de magistrați, nu ar putea fi asigurată în condiții de inegalitate de tratament salarial în cadrul acestor categorii, determinate de o apreciere diferită a implicării magistraților și a responsabilității lor în înfăptuirea actului de justiție.
Mai mult, folosirea drept criteriu de diferențiere a tratamentului salarial pentru magistrați doar apartenența la anumite segmente restrânse de realizare a justiției, pe considerentul că domeniile în care ar activa ar reclama o specializare particularizată și un risc deosebit, nu se poate justifica atât timp cât varietatea infinită a situațiilor de coliziune cu legea ce se pot ivi și a tipului de reacție necesară pentru asigurarea ordinii de drept presupune eforturi chiar mai importante și riscuri profesionale mai accentuate în multe alte cazuri decât cele pentru care s-a instituit tratamentul salarial preferențial prin dispozițiile la care s-a făcut referire.
Rezultă, deci, că distincția ce se face, ținându-se seama de apartenența magistraților la categoria celor implicați în soluționarea cazurilor privind faptele de corupție sau de criminalitate organizată și de terorism ori doar includerea lor în anumite structuri pe scara ierarhicaeste lipsită de justificare obiectivăși rezonabilă, fiind astfel discriminatorieîn sensul art. 2 din Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice și al art. 14 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, deoarece nu se poate demonstra existenta unui raport acceptabil de proporționalitate între mijloacele folosite și scopul vizat, cu toate particularitățile lui specifice.
.
Respectarea dreptului fiecărui cetățean la egalitate de tratament remuneratoriu pentru aceeași muncă, în condiții de responsabilitate identică, implică obligația firească a autorității care a generat acordarea discriminatorie a sporului la care s-a făcut referire,de a repara prejudiciul cauzat categoriei de magistrați ce a fost lipsită de echivalentul acelui sporîn perioada în care dispozițiile ce îl reglementau erau în vigoare".
După cum se poate observa considerentele pe care și-a întemeiat ÎCCJ soluția în cadrul recursului în interesul legii își păstrează pe deplin aplicabilitatea în speță, deoarece și în acest caz este vorba de o diferențiere salarială lipsită de o justificare obiectivă și rezonabilă pentru magistrați, bazată pe simpla apartenență a unor procurori la anumite segmente restrânse de realizare a justiției, pe considerentul că domeniile în care ar activa ar reclama o specializare particularizată și un risc deosebit. ÎCCJ a menționat clar că ceilalți magistrați - și care reprezintă majoritatea - se întâlnesc cu situații ce presupun eforturi chiar mai importante și riscuri profesionale mai accentuate în multe alte cazuri decât cele pentru care s-a instituit tratamentul salarial preferențial prin dispozițiile legale menționate de către reclamanți, astfel că diferențierea salarială este discriminatorie.
Totodată ÎCCJ a stabilit în decizia menționată că respectarea dreptului la egalitate de tratament remuneratoriu pentru aceeași muncă, în condiții de responsabilitate identică implică și obligația autorității de a repara prejudiciul cauzat categoriei de magistrați care a fost astfel discriminată.
În ceea ce privește aspectul că reclamantele sunt asistenți judiciari și nu judecători, trebuie remarcat că această categorie profesională a fost asimilată judecătorilor în ceea ce privește drepturile salariale prin toate legile de salarizare, astfel că este evident că acest spor se cuvine și asistenților judiciari. De altfel, în mod similar s-a întâmplat și cu acordarea sporului "anticorupție" asistenților judiciari.
Pentru aceste considerente, Curtea urmează a admite acțiunea cu soluționarea căreia a fost investită și în consecință va dispune obligarea pârâților în solidar la acordarea despăgubirilor bănești reprezentând drepturile salariale rezultate din diferența dintre salariul încasat și cel prevăzut în Anexa I lit.A pct.6-13 din nr.OUG27/2006, corespunzător funcțiilor exercitate de fiecare dintre reclamante, pentru perioada 10.04.2006 - 15.01.2009 (data pronunțării) și în continuare, pentru reclamantele, și (), iar pentru reclamanta pentru perioada 01.10.2007 - 15.01.2009 și în continuare, sume ce urmează a fi actualizate cu indicele de inflație, începând cu data nașterii dreptului material și până la data plății efective.
Actualizarea acestor sume se impune a fi acordată pentru a asigura reclamantelor repararea integrală a prejudiciului cauzat prin neacordarea acestor sume pe perioada în discuție, deoarece unul din principiile care guvernează răspunderea civilă este și cel al reparării integrale a prejudiciului.
În cauză nu au fost solicitate cheltuieli de judecată, astfel că nu se vor acorda.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge excepția lipsei calității procesuale pasive, invocată de pârâta Curtea de Apel Alba Iulia.
Admite acțiunea civilă formulată de reclamantele, și () împotriva pârâților Ministerul Justiției și Libertăților cu sediul în B,-, sector 5, Tribunalul Hunedoara cu sediul în D,-, jud. H și Curtea de Apel Alba Iulia cu sediul în A I, P-ța -, nr.1, jud.A, și în consecință:
Obligă pârâții, în solidar, la acordarea despăgubirilor bănești reprezentând drepturile salariale rezultate din diferența dintre salariul încasat și cel prevăzut în Anexa I lit. A pct.6-13 din nr.OUG27/2006, corespunzător funcțiilor exercitate de reclamantele, și (), pentru perioada 10.04.2006-15.01.2009 și în continuare, iar pentru reclamanta pentru perioada 01.10.2007 - 15.01.2009 și în continuare, sume care urmează a fi actualizate cu indicele de inflație, începând cu data nașterii dreptului material și până la data plății efective.
Fără cheltuieli de judecată.
Cu drept de recurs în termen de 10 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 15.01.2009.
Președinte, JUDECĂTOR 3: Sebastian
- - - - -
Asistenți judiciari,
-
Grefier,
Red./02.02.2009
Dact.DȘ/10ex
Președinte:Monica Maria MureșanJudecători:Monica Maria Mureșan, Nicoleta Vesa, Sebastian
