Drepturi salariale ale personalului din justiție. Sentința 25/2008. Curtea de Apel Constanta

Dosar nr-

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL CONSTANȚA

SECȚIA CIVILĂ, MINORI ȘI FAMILIE, LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE

SENTINȚA CIVILĂ NR. 25/CM

Ședința publică din data de 9 septembrie 2008

Complet specializat pentru cauze privind conflicte de muncă

PREȘEDINTE: Maria Apostol

JUDECĂTOR 2: Jelena Zalman Magistrați Marcel Nistor Loredana Voivozeanu

- ASISTENȚI - - -

- -

Grefier - - -

S-a luat în examinare acțiunea civilă formulată de reclamanții, G, toți cu domiciliul procesualalesla Parchetul de pe lângă Tribunalul Tulcea,-, județul T, în contradictoriu cu pârâții PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL TULCEA, cu sediul în-, județul T, PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL CONSTANȚA, cu sediul în-, județul C și CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII, cu sediul în strada - - nr. 1-3, sector 1, având ca obiectdrepturi bănești personal din justiție.

La apelul nominal efectuat în cauză, se constată lipsa părților.

Procedura de citare este legal îndeplinită, cu respectarea dispozițiilor art. 87 și următoarele Cod procedură civilă.

Grefierul de ședință se referă asupra cauzei, după care:

Instanța rămâne în pronunțare asupra cauzei.

CURTEA

Asupra cauzei de față:

Prin cererea înregistrată la Tribunalul Constanța sub nr-, reclamanții, G, -, au solicitat obligarea pârâților Parchetul de pe lângă Tribunalul Tulcea, Parchetul de pe lângă Curtea de APEL CONSTANȚA la plata unor drepturi salariale în cuantum de 15% constând în spor de lucru la calculator, începând cu luna decembrie 2006 și în continuare, sumă care să fie reactualizată cu rata inflației. De asemenea, s-a solicitat obligarea acestor pârâți să le acorde 3 zile în plus la concediul de odihnă.

S-a solicitat și citarea Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării.

În motivare s-a arătat că din anul 2006 utilizează în activitatea zilnică, timp de 8 ore, echipament cu ecran de vizualizare în sensul nr.HG 1028/2006, respectiv calculatoare.

Au mai arătat că există domenii de activitate - sănătate, petrochimie, etc. și salariați precum personalul auxiliar din cadrul Înaltei Curți de Casație și Justiție care beneficiază de acest spor.

În drept s-au invocat prevederile art. 6 alin. 2, art. 40 pct. 2 lit. "c", art. 142 și art. 269 din Codul muncii, art. 48 alin. 1 din Legea nr. 50/1995 și art. 14 alin. 1 din Legea nr. 65/1996.

Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei calității procesual pasive în raport de dispozițiile art. 27 din nr.OG 137/2000.

Față de excepția invocată, se reține că aceasta este nefondată, câtă vreme Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării a fost citat în calitate de expert în domeniul nediscriminării, pentru a-și preciza poziția cu privire la o posibilă încălcare a legislației în materie de nediscriminare, și nu în calitate de pârât, dându-se astfel eficiență dispozițiilor art. 27 alin. 3 din OG nr. 137/2000, în conformitate cu care " udecarea unor astfel de cauze are loc cu citarea obligatorie a Consiliului".

Analizând acțiunea formulată prin prisma susținerilor reclamanților și a înscrisurilor existente la dosarul cauzei, se rețin următoarele:

Reclamanții sunt încadrați ca personal auxiliar în cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul și Judecătoria Tulcea, fiind salarizați în prezent în conformitate cu nr.OG 8 din 24.01.2007 privind salarizarea personalului auxiliar din cadrul instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea, precum și din cadrul altor unități din sistemul justiției iar anterior, în perioada de referință, au fost salarizați în conformitate cu Legea nr. 50/1996.

Aceste două acte normative nu cuprindeau nici un spor special pentru utilizarea echipamentului de calcul.

De altfel, din analiza legislației relevante în domeniu, rezultă că munca utilizarea echipamentelor de calcul cu ecran de afișare în desfășurarea activității retribuite este considerată ca o condiție specială de muncă, care implică o anumită periculozitate pentru sănătate.

Astfel, potrivit Directivei Consiliului din 29 mai 1990 privind condițiile minime de securitate și sănătate pentru lucrul la monitor - nr. 90/270/CEE, transpusă în dreptul român prin nr.HG 1028/2006 privind cerințele minime de securitate și sănătate în muncă referitoare la utilizarea echipamentelor cu ecran de vizualizare, se stabilesc anumite condiții minime de protecție a personalului care utilizează astfel de echipamente.

Rezultă că în cazul în care nu se asigură aceste standarde minime, munca în aceste condiții poate fi considerată una desfășurată în condiții deosebite sau periculoase.

Dar, pentru condiții deosebite de muncă, grele, vătămătoare sau periculoase, personalul salarizat potrivit nr.OG 8/2007 beneficiază de un spor de 15% din salariul de bază, proporțional cu timpul efectiv lucrat în aceste condiții (art. 22 alin. 1)

Acest spor se acordă numai în condițiile aprobării locurilor de muncă și categoriilor de personal care beneficiază de acest spor prin ordin al ministrului justiției, al președintelui Înaltei Curți de Casație și Justiție, al procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție sau, după caz, al procurorului șef al Direcției Naționale Anticorupție, în funcție de condițiile deosebite, grele, vătămătoare și periculoase stabilite, potrivit legii (art. 22 alin. 2).

Aceste prevederi erau cuprinse și în Legea nr. 50/1996.

Reclamanții nu au probat și de altfel nu au invocat faptul că locurile de muncă ocupate ar fi fost încadrate în această categorie în considerarea utilizării în cursul activități a echipamentelor de calcul.

Totuși, chiar și în aceste condiții, reclamanții ar putea, în principiu să solicite acordarea acestui drept cu caracter salarial în condițiile în care ar dovedi că se încadrează în prevederile legale și nu primesc totuși acest spor.

Dar, și în cazul în care ar fi probate aceste împrejurări, ceea ce nu s-a realizat, reclamantele nu ar putea pretinde acest spor de două ori.

Astfel, în prezent, reclamanții beneficiază de acest spor în considerarea faptului că lucrează cu numeroase înscrisuri, pe care există depuneri de, mucegai și microorganisme.

Ori, nu se poate pretinde acordarea sporului pentru fiecare condiție de muncă ce ar fi considerată vătămătoare, periculoase, deosebite sau grele.

Sporul prevăzut de actele normative de salarizare în vigoare în perioada de referință este unul generic, pentru condiții deosebite de muncă, grele, vătămătoare sau periculoase, iar nu pentru fiecare dintre eventual mai multe astfel de condiții care ar exista concomitent.

În plus, Directivei Consiliului nr. 90/270/CEE și nr.HG 1028/2006 nu prevăd drepturi de natură salarială pentru lucrul cu echipamente de calcul cu ecran de afișare ci numai măsuri de protecție menite tocmai să elimine riscurile pentru sănătate.

De asemenea, tot pentru protecția sănătății la locul de muncă, prin Ordinul nr. 706/2006 al ministrului muncii, solidarității sociale și familiei, privind cerințele minime de securitate și sănătate referitoare la expunerea lucrătorilor la riscurile generate de radiații optice artificiale, s-au impus anumite obligații în sarcina angajatorilor, privitoare la caracteristicile tehnice și optice ale echipamentelor, corespunzătoare dreptului salariatului la protecția sănătății la locul de muncă, dar nu și drepturi de natură salarială în favoarea angajaților.

Reclamanții nu au probat că echipamentele de calcul cu ecran de afișare folosite ar fi contrare normelor enunțate anterior.

În aceste condiții, dacă sunt respectate aceste standarde minime, înseamnă că utilizarea lor nu constituie o muncă periculoasă, vătămătoare sau în condiții speciale.

Pentru considerentele arătate și în raport de normele legale enunțate, instanța constată că drepturile pretinse de către reclamanți cu titlu de spor de calculator, sunt nefondate.

În ceea ce privește capătul de cerere referitor la acordarea a trei zile suplimentare de concediu de odihnă, se reține că art. 142 din Codul muncii stabilește că salariații care lucrează în condiții grele, periculoase sau vătămătoare, nevăzătorii, alte persoane cu handicap și tinerii în vârstă de până la 18 ani beneficiază de un concediu de odihnă suplimentar de cel puțin 3 zile lucrătoare.

Dar, acest concediu suplimentar se raportează la prevederile art. 140 (1) din Codul muncii potrivit cu care durata minimă a concediului de odihnă anual este de 20 de zile lucrătoare, astfel încât trebuie înțeles că în cazul persoanelor la care se referă art. 142 din Codul muncii, durata minimă a concediului de odihnă este de 23 zile lucrătoare. Acest text nu poate fi înțeles ca impunând acordarea unui concediu suplimentar de 3 zile față de cel stabilit prin lege.

Ori, potrivit art. 65 (1) din Legea nr. 567/2004, personalul auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea beneficiază anual de un concediu de odihnă plătit de 30 de zile lucrătoare.

Ca urmare și această cerere este neîntemeiată.

Ca o consecință a celor expuse anterior nu se poate admite nici cererea de acordare a diferențelor de drepturi rezultate din actualizarea cu rata inflației și nici cererea de înscriere în carnetul de muncă al unor mențiuni.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,

HOTĂRĂȘTE:

Respinge, ca nefondată, acțiunea civilă formulată de reclamanții, G, toți cu domiciliul procesualalesla Parchetul de pe lângă Tribunalul Tulcea,-, județul T, în contradictoriu cu pârâții PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL TULCEA, cu sediul în-, județul T, PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL CONSTANȚA, cu sediul în-, județul C și CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII, cu sediul în strada - - nr. 1-3, sector 1.

Definitivă.

Cu recurs în termen de 10 zile de la comunicare.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 9 septembrie 2008.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,

- - - -

- ASISTENȚI,

- -

- -

Grefier,

- -

Red.hot.as.jud.

30 ex./ 23.09.2008.

Emis 28 comunicări

Președinte:Maria Apostol
Judecători:Maria Apostol, Jelena Zalman Magistrați Marcel Nistor Loredana Voivozeanu

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Comentarii despre Drepturi salariale ale personalului din justiție. Sentința 25/2008. Curtea de Apel Constanta