Drepturi salariale ale personalului din justiție. Decizia 265/2009. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENTRU CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ Nr. 265/2009
Ședința publică de la 09 Martie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Ana Doriani JUDECĂTOR 2: Manuela Stoica
- - - președinte secție
- - - judecător
- - - grefier
Pe rol se află soluționarea recursurilor declarate de reclamanții, și și pârâta Curtea de APEL ALBA IULIA împotriva sentinței civile nr.131 din 20.11.2008 pronunțată de Curtea de APEL ALBA IULIA în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care se constată că în cauză
s-a ivit un incident procedural legat de compunerea completului de judecată format din judecătorii, și. Întrucât judecătorul s-a abținut de la soluționarea cauzei, incidentul procedural trebuie soluționat de judecătorul de permanență pe materii.. La rândul său și judecătorul s-a abținut de la soluționarea cauzei incidentul procedural va fi soluționat de judecătorul de permanență următorul din lista de permanență Completul astfel format din judecătorii, și a păstrat cauza pentru soluționare.
Instanța, față de actele și lucrările dosarului constată cauza în stare de soluționare și o lasă în pronunțare.
CURTEA DE APEL
Asupra recursurilor de față;
Prin acțiunea civilă înregistrată pe rolul Tribunalului Hunedoara sub dosar nr- reclamanții, și au chemat în judecată pârâții Ministerul Justiției, Tribunalul Hunedoara și Curtea de APEL ALBA IULIA, solicitând ca prin hotărârea judecătorească ce se va pronunța:
- să se dispună obligarea pârâților la plata, în favoarea fiecărui reclamant, a drepturilor bănești, reprezentând sporul de risc și solicitare neuropsihică în procent de 50%, începând cu 15.11.2004 și în viitor, sume care se solicită a fi actualizate cu indicele de inflație.
- să se dispună obligarea pârâtei Curtea de APEL ALBA IULIA la efectuarea cuvenitelor mențiuni, în carnetul de muncă al fiecărui reclamant.
În motivarea acțiunii lor au arătat că îndeplinesc funcția de judecători în cadrul Judecătoriei Brad și că sporul de 50% solicitat este reglementat de art.47 din Legea nr.50/1996 privind salarizarea si alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, întrucât abrogarea adusă acestuia, prin nr.OG83/29 august 2000 pentru modificarea si completarea Legii nr.50/1996, privind salarizarea si alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, nu a avut efecte in ceea ce privește acest articol de lege.
Prin efectul art.47 din Legea nr.50/1996, republicată in Monitorul Oficial nr.563/18 noiembrie 1999, magistrații, precum și personalul auxiliar de specialitate, beneficiază de un spor de 50% din salariul de baza brut lunar pentru risc si suprasolicitare.
Reclamanții mai arată că, prin dispozițiile nr.OG83/2000, act emis de Guvernul României care are natura unui act juridic cu putere inferioară legii, le-a fost retras acest spor. Potrivit art.108 din Constituția României, ordonanțele se emit in temeiul unei legi speciale de abilitare,in limitele si in condițiile prevăzute de aceasta.
Prealabil emiterii Ordonanței nr.83/2000, Guvernul a fost abilitat, prin art.1 pct.1 litera Q din legea nr.125/2000, să emită ordonanțe pentru perioada de la data intrării in vigoare a acestei legi si până la reluarea lucrărilor Parlamentului in cea de-a doua sesiune ordinară a anului 2000, în mai multe domenii, printre care se numără cel referitor la "Modificarea si completarea Legii nr.50/1996 privind salarizarea si alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, republicată".
Guvernul a depășit competenta legislativă delegată de parlament potrivit art.115 din Constituție si a dispus abrogarea art.47 din legea nr.50/1996,care reglementa drepturile pe care reclamanții arată că le solicită prin acțiunea dedusă judecății.
Au mai arătat că Legea nr.24/2000 republicata,privind normele de tehnica legislativa pentru elaborarea actelor normative, reglementează principiile de legiferare precum și cele de abrogare, care înlătură orice posibilitate de imixtiune a actelor Guvernului în actele Parlamentului, executivul având doar un drept limitat si expres prevăzut.
Cum executivul nu a fost abilitat să abroge dispozițiile art.47 din Legea nr.50/1996, reclamanții solicită a se constata că acest text normativ este in vigoare si să le fie acordate drepturile astfel reglementate.
Reclamanții au mai arătat că, abrogarea dată prin legea nr.334/2001, nu poate acoperi nelegalitatea si neconstituționalitatea abrogării dispusă fără drept de către executiv.
Pentru același considerent, reclamanții apreciază ca nelegală abrogarea in întregime a Legii 50/1996 prin Ordonanța 8/2007 privind salarizarea personalului auxiliar, deși nu a fost abilitat in acest scop prin Legea nr.502/2006.
Reclamanții au concluzionat că, nr.OG83/2000 este un act putativ care nu a operat asupra textului art.47 din legea 50/1996 invocând in acest sens și dispozițiile constituționale care statuează principiul separației si echilibrului puterilor - legislativă, executivă și judecătorească - în cadrul democrației constituționale
Pârâtul Ministerul Justiției, prin întâmpinarea depusă, la fila 12, solicitat respingerea acțiunii civile, apreciind că nu se poate da curs, de către instanța de fond, cererii formulată de către reclamanți, întrucât aceasta ar echivala cu depășirea atribuțiilor puterii judecătorești, respectiv cu o adăugare la lege. S-a mai susținut de asemenea că, potrivit art.1 pct.42 din nr.OG 83/2000, a fost abrogat art. 47 din Legea 50/1996. Se mai solicită de asemenea respingerea capătului de cerere privind plata actualizată cu indicele de inflație a drepturilor bănești solicitate.
Pârâta Curtea de APEL ALBA IULIA, prin întâmpinarea depusă, a solicitat respingerea acțiunii formulată de reclamanți în contradictoriu cu această parte, invocând lipsa calității procesual pasive, arătând că în astfel de litigii responsabilitatea în domeniul salarizării aparține Ministerului Justiției.
Prin Încheierea pronunțată de Tribunalul Hunedoara, la 8.01.2008, în dosar nr-, s-a dispus scoaterea cauzei de pe rol și trimiterea dosarului la Curtea de APEL ALBA IULIA pentru a soluționa cererile de abținere formulate de judecătorii Tribunalului Hunedoara.
Prin Încheierea nr.14/F/CC/28.01.2008 pronunțată de Curtea de APEL ALBA IULIA în dosar nr-, s-au admis cererile de abținere formulate de judecătorii Tribunalului Hunedoara și pe cale de consecință, s-a dispus trimiterea cauzei spre soluționare Tribunalului Sibiu.
La Tribunalul Sibiu, cauza a fost înregistrată sub același număr unic -.
La termenul de judecată din 19.06.2008, reclamanții au depus o precizare de acțiune prin care au solicitat ca plata acestui spor să se facă începând cu 1.10.2000 și în continuare, actualizat cu indicele de inflație de la data scadenței fiecărei plăți și până la achitarea integrală a sumei.
În motivarea acestei precizări reclamanții au arătat că prin Decizia nr.21/2008 a -Secțiile Unite s-a constatat că "judecătorii, procurorii, magistrații-asistenți precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, calculat la indemnizația brută lunară, respectiv salariul de bază brut lunar și după intrarea în vigoare a nr.OG 83/2000, aprobată prin Legea nr. 334/2001".
Ministerul Justiției, prin întâmpinarea depusă, a solicitat respingerea acestei completări a acțiunii inițiale pe considerentul că pretențiile solicitate pe perioada 1.10.2000 la zi și pe viitor sunt prescrise pe anii 2000-2003 și parțial pe anul 2004, raportat la dispozițiile art.283 alin.1 lit.c Codul muncii coroborate cu cele ale art.1, art.7 și art.8 din Decretul nr.167/1958.
Prin Încheierea pronunțată în ședința publică din 23.07.2008, Tribunalul Sibiua dispus, în temeiul art. I și II din nr.OUG75/2008, scoaterea cauzei de pe rol și trimiterea ei spre competentă soluționare Curții de APEL ALBA IULIA, ca instanță de fond.
Curtea de APEL ALBA IULIA - Secția conflicte de muncă și asigurări sociale, prin sentința civilă nr.131/20.11.2008 pronunțată în dosar nr-, s-a respins excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâta Curtea de APEL ALBA IULIA și s-a admis excepția prescripției dreptului la acțiune pentru perioada 1.10.2000 - 19.11.2004.
Pe fond, s-a admis în parte acțiunea formulată de reclamanții, și împotriva pârâților Curtea de APEL ALBA IULIA și Ministerul Justiției și pe cale de consecință:
- pârâții au fost obligați să plătească reclamanților, și, pentru perioada 19.11.2004 la zi, iar pentru reclamanta, pentru perioada 28.04.2005 la zi, drepturile salariale cuvenite cu titlu spor de stres și suprasolicitare neuropsihică în procent de 50%, prevăzut de art.47 din Legea nr.50/1996, precum și în continuare, actualizat cu indicele de inflație începând cu data scadenței fiecărei plăți și până la achitarea integrală a acestor sume;
- a fost obligată pârâta Curtea de APEL ALBA IULIA să efectueze cuvenitele mențiuni în carnetele de muncă ale reclamanților, conform prezentei hotărâri.
Pentru a hotărî în acest mod, prim instanță a reținut că reclamanții au calitatea de judecători în cadrul Judecătoriei Brad și că prin Decizia nr.21/2008 a -Secțiile Unite s-a constatat că "judecătorii, procurorii, magistrații-asistenți precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, calculat la indemnizația brută lunară, respectiv salariul de bază brut lunar și după intrarea în vigoare a nr.OG 83/2000, aprobată prin Legea nr. 334/2001".
Referitor la perioada pentru care aceste drepturi sunt datorate, instanța de fond a constatat că excepția prescripției dreptului material la acțiune invocată de pârâtul Ministerul Justiției este fondată și că acest spor nu poate fi acordat pe perioada 1.10.2000-19.11.2004, așa cum au solicitat reclamanții prin completarea de acțiune. Astfel, s-a reținut că potrivit art.1 alin.1 și 3 din Decretul nr.167/1958 prevede că "dreptul la acțiune, având un obiect patrimonial se stinge prin prescripție dacă nu fost exercitat în termenul stabilit în lege"iar potrivit art.7 din același act normativ," prescripția începe să curgă de la data când se naște dreptul la acțiune sau dreptul de a cere executarea silită."
Întrucât acțiunea de față are natura unui conflict de drepturi, în speță sunt incidente dispozițiile art.283 alin.1 lit. c Codul muncii, potrivit cărora dreptul la acțiune se prescrie în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului.
Întrucât dreptul la acțiune s-a născut la data de 1.01.2001, data intrării în vigoare a nr.OG83/2000, iar în cauză nu este incidentă nici una din cauzele de suspendare sau întrerupere a cursului prescripției prevăzute de art. 13,14 și 16 din Decretul nr.167/1958, instanța de fond a constatat că dreptul la acțiune al reclamanților este prescris pentru perioada 1.10.2000-19.11.2004 deoarece în speță este vorba despre prestații succesive, pentru fiecare prestație curgând un termen de prescripție distinct.
Prin urmare, față de aspectele reținute mai sus și raportat la prevederile art.329 alin.3 teza finală Cod proc.civ. Curtea a admis acțiunea formulată de reclamanți și a obligat pârâții la plata sporului de 50% pe perioada 19.11.2004 la zi, pentru reclamanții, și, și pe perioada 28.04.2005 la zi, pentru reclamanta, precum și în continuare drepturi actualizate cu coeficientul de inflație.
Cât privește excepția lipsei calității procesual pasive invocată de pârâta Curtea de APEL ALBA IULIA, instanța de fond a constatat că este neîntemeiată întrucât are calitatea de operator în carnetele de muncă ale reclamanților.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs, în termenul de 10 zile prevăzut de art.80 din Legea nr.168/1999, pârâta Curtea de APEL ALBA IULIA și reclamanții, și criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În dezvoltarea motivelor de recurs, reclamanții au susținut că soluția instanței de fond se întemeiază pe o interpretare greșită a dispozițiilor art.47 din Legea nr.50/1996 și că sunt îndreptățiți a primi acest spor și pe perioada anterioară datei de 19.11.2004, deoarece dreptul la acțiune s-a născut la data de 10.03.2008, când le-a fost recunoscut acest spor, prin Decizia nr. 21 pronunțată în soluționarea recursului în interesul legii de către J în dosarul nr. 5/2008, decizie prin care s-a statuat că judecătorii au dreptul la spor de risc și după intrarea în vigoare a nr.OG 83/2000.
Chiar și în ipoteza în care acest drept s-ar fi născut anterior pronunțării menționatei decizii, reclamanții susțin că termenul de prescripție a fost întrerupt prin numeroasele acte de recunoaștere a dreptului lor la acest spor, inițiate de Ministerul Justiției.
În drept, au invocat art.304 pct.5 - 9 Cod proc.civ. și art.304/1 Cod proc.civ.
Prin recursul său, pârâta Curtea de APEL ALBA IULIAa solicitat modifiacrea în parte a sentinței atacate, în sensul admiterii excepției lipsei calității procesual pasive și respingerii acțiunii formulată de reclamanți în contradictoriu cu această pârâtă deoarece pe de-o parte nu are calitatea de angajator al reclamanților iar pe de altă parte, că în carnetele de muncă sunt operate mențiuni referitoare la retribuția tarifară de încadrare și nu sporul în litigiu, care nu face parte din retribuția tarifară.
În drept, a invocat art.304 pct.9 Cod proc.civ.
Verificând legalitatea și temeinicia sentinței atacate, sub toate aspectele, potrivit art.304/1 Cod proc.civ. precum și din oficiu, în limitele statuate d erat.306 alin.2 Cod proc.civ, se constată că ambele recursuri declarate în cauză sunt nefondate, din următoarele considerente:
Referitor la recursul formulat de pârâta Curtea de APEL ALBA IULIA, se constată că aspectele critice invocate nu pot fi primite deoarece pârâta având calitatea de ordonator secundar de credite, cu atribuții privind salarizarea reclamanților, astfel încât justifică, conform art.282 muncii, calitatea procesuala pasivă. În plus, legat de efectuarea mențiunilor în carnetele de muncă, se constată că nici aceste critici nu pot fi reținute deoarece chiar dacă acestea nu fac parte din indemnizația de încadrare, ele trebuiesc menționate în carnetele de muncă, conform dispozițiilor Ordinului nr.136/1976 pentru aprobarea metodologiei de întocmire, completare, păstrare și evidență a carnetului de muncă.
În ce privește recursul declarat de reclamanți, Curtea constată că aspectele invocate de aceștia nu pot fi primite întrucât potrivit art. 1 din Decretul nr. 167/1958 " dreptul la acțiune având un obiect patrimonial se stinge prin prescripție, dacă nu a fost exercitat în termenul stabilit de lege" iar potrivit art. 7 din același act normativ "prescripția începe să curgă de la data când se naște dreptul la acțiune sau dreptul de a cere executarea silită".
Potrivit art. 3 din Decretul nr. 167/1958 privind prescripția extinctivă "termenul prescripției este de 3 ani dacă nu există alte prevederi legale derogatorii", iar conform art. 283 alin.1 lit. c din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii cererile în materia conflictelor de muncă pot fi formulate "în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune, în situația în care obiectul conflictului de muncă constă în plata unor drepturi salariale neacordate sau a unor despăgubiri către salariat".
În sensul celor invocate mai sus este și decizia nr. 21/10.03.2008, - Secțiile Unite, care admițând recursul în interesul legii declarat de Procurorul General al României, a stabilit că, n interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 47 din Legea nr. 50/1996, privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, republicată, " judecătorii, procurorii, magistrații-asistenți precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, calculat la indemnizația brută lunară, respectiv salariul de bază brut lunar și după intrarea în vigoare a nr.OG 83/2000, aprobată prin Legea nr. 334/2001".
Analizând considerentele deciziei menționate se constată că singura problemă de drept asupra căreia s-a aplecat instanța supremă și care a făcut obiectul recursului în interesul legii a fost abrogarea sau neabrogarea dispozițiilor art. 47 din Legea nr. 50/1996.
În acest context este evident că nu s-a pronunțat asupra altor probleme, cum ar fi termenul de prescripție al formulării unor acțiuni sau repunerea în termenul de exercitarea a acțiunii bazate pe acest text de lege.
Prin urmare, aceste probleme de drept au fost lăsate în sarcina instanțelor de judecată sesizate cu judecarea unor acțiuni întemeiate pe textul de lege în discuției.
În nici un caz nu se poate susține că prin formularea cuprinsă în decizia nr. 21/2008 a ÎCCJ potrivit căreia sporul se datorează "și după intrarea în vigoare a OG nr. 83/2000" s-a dorit a se stabili că acest drept se va plăti magistraților și personalului auxiliar pe întreaga perioadă cuprinsă între data intrării în vigoare a OG nr. 83/2000 și până în prezent.
Ceea ce a stabilit cu forță obligatorie ÎCCJ este că dispozițiile art.47 din Legea nr. 50/1996 nu au fost abrogate prin OG nr. 83/2000, rămânând în vigoare și producând efecte depline și după acest moment (septembrie 2000).
Faptul că este vorba de un drept supus prescripției rezultă cu claritate din formularea dispozitivului deciziei menționate unde se face referire la "dreptul" la sporul de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică.
În acest context, se reține că potrivit art. 1, alin. 1 și 3 din Decretul Lege nr. 167/1958"dreptul la acțiune, având un obiect patrimonial, se stinge prin prescripție, dacă nu a fost exercitat în termenul stabilit în lege".
Orice clauză care se abate de la reglementarea legală a prescripției este nulă".
De asemenea, la art. 7 alin. 1 din același act normativ se menționează că"prescripția începe să curgă de la data când se naște dreptul la acțiune sau dreptul de a cere executarea silită".
Acțiunea prin care reclamanții tind la dobândirea acestui drept are natura unui conflict de muncă, art. 283 alin. 2 Codul muncii prevăzând că dreptul la acțiune se prescrie într-un termen de trei ani de la data nașterii dreptului.
Dreptul la acțiune s-a născut la 1 ianuarie 2001, data intrării în vigoare a OG nr. 83/2000, din acest moment putându-se pune în discuție neregularitatea actului de abrogare, aspect cunoscut de reclamanți.
Cauzele în care se suspendă sau se întrerupe cursul prescripției sunt expres și limitativ reglementate la art. 13, 14 și 16 din Decretul Lege nr. 168/1958 și nu se regăsesc în prezenta cauză.
Pârâții nu au recunoscut nici un moment aceste pretenții pentru a se putea reține întreruperea cursului prescripției, iar reclamante nu au făcut dovada vreunei piedici în promovarea acțiunii, pasivitatea în care s-au aflat datorându-li-se.
Față de cele de mai sus, având în vedere că momentul nașterii dreptului la acțiune este cel la care dreptul a fost încălcat sau contestat ori, în lipsa unei încălcări sau contestări, data de la care el trebuia exercitat, precum și în considerarea motivării Înaltei Curții, rezultă fără echivoc faptul că termenul de prescripție a început să curgă de la data publicării în Monitorul Oficial a nr.OG 83/2000. respectiv 01.01.2001.
Nici normele europene invocate de reclamante în susținerea pretențiilor lor nu pot conduce la o altă soluție. Astfel, art. 1 din Protocolul 1 adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului, invocat de reclamanți nu vine să suplinească sau să recunoască un drept pe care formal legislația internă nu îl prevede. În acest sens, Comisia a statuat că"acest protocol nu recunoaște dreptul de a deveni proprietarul unui bun, el se aplică numai cu privire la bunurile" actuale" ale reclamantului, care nu se poate plânge de o atingere a dreptului său de proprietate, câtă vreme nu demonstrează existența lui ( cauza Lupuleț vs.România)".
Prin urmare, textul invocat de reclamanți nu are rostul de a împiedica statele să schimbe sistemele de salarizare, să abroge sau să prevadă drepturi în alt conținut.
Susținerea reclamantelor în sensul că sporul pretins este un bun în înțelesul art.1 din Protocolul adițional nr.1 la C Convenția pentru apărarea drepturilor omului nu poate fi reținută deoarece este vorba de un drept salarial suplimentar, conținutul și limitele acestuia fiind reglementate prin acte normative adoptate în conformitate cu prevederile constituționale. Fiind un drept de creanță este supus efectelor prescripției extinctive potrivit Decretului nr.167/1958.
În aceste condiții, în raport cu data introducerii acțiunii-24.10.2008, precum și în aplicarea corectă a prevederilor art. 12 din Decretul nr. 167/1958 potrivit cărora " în cazul când un debitor este obligat la prestații succesive, dreptul la acțiune cu privire la fiecare din aceste prestații se stinge printr-o prescripție deosebită", pretențiile reclamanților așa cum sunt formulate în completarea de acțiune sunt prescrise pe 1.10.2000-19.11.2004, așa cum corect a apreciat și instanța de fond.
În raport de cele ce preced se constată că soluția primei instanțe este la adăpost de criticile formulate, motiv pentru acre, Curtea, în temeiul art.312 alin.1 Cod proc.civ. va dispune respingerea ca nefondate a recursurilor declarate de reclamanți și de pârâta Curtea de APEL ALBA IULIA.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondate recursurile declarate de reclamanții, și și de pârâta Curtea de APEL ALBA IULIA împotriva sentinței civile nr.131 din 20.11.2008 pronunțată de Curtea de APEL ALBA IULIA - Secția conflicte de muncă și asigurări sociale, în dosar nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 09 Martie 2009.
PREȘEDINTE: Ana Doriani | JUDECĂTOR 2: Manuela Stoica | JUDECĂTOR 3: Victor Crețoiu |
Grefier, |
Red.
Tehnored. A/
Jud. fond.;
Romania
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENTRU CONFLICTE DE MUNCĂ
ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr-
INCHEIERE NR.46/R/CC/2009
Ședința camerei de consiliu din 9 martie 2009
Președinte - - - judecător
- judecător - - - judecător
- - grefier
Pe rol se află soluționarea cererilor de abținere formulată de judecătorii și în cauza ce formează obiectul dosarului nr-, privind recursul declarat de reclamanții împotriva sentinței civile nr. 131/2008 pronunțată de Curtea de APEL ALBA IULIA.
Procedura este îndeplinită fără citarea părților.
S-a făcut referatul cauzei, după care instanța constată cauza în stare de judecată și o lasă în pronunțare.
CURTEA DE APEL
Prin cererile depuse la dosar de către judecătorii și, s-a solicitat a li se încuviința abținerea de la judecata recursului ce formează obiectul dosarului nr-.
In motivarea cererii judecătorul arată că pronunțat ca instanță de fond, hotărârea atacată cu recurs, iar judecătorul declarat recurs în cauză în calitate de reprezentanți ai Curții de APEL ALBA IULIA.
Examinând actele și lucrările dosarului, instanța constată următoarele;
Potrivit dispozițiilor art.24 cod pr. civilă și apreciind într-un sens mai larg interpretarea art. 6 al în vederea asigurării garanțiilor depline pentru desfășurarea unui proces echitabil în fața instanței imparțiale.
În numele legii
DISPUNE
Admite cererile de abținere formulate de judecătorii și în dosarul civil nr-.
Pronunțată în ședință publică din 9 martie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER,
Președinte:Ana DorianiJudecători:Ana Doriani, Manuela Stoica, Victor Crețoiu
