Drepturi salariale ale personalului din justiție. Sentința 27/2008. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
SENTINȚA CIVILĂ NR. 27/
Ședința publică din 30 Octombrie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Benone Fuică
JUDECĂTOR 2: Anica Ioan Violeta Neculai
ASISTENT JUDICIAR - -
ASISTENT JUDICIAR
GREFIER
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra litigiului de muncă intervenit între reclamanții, (), A, (), (), I, OG, -, cu domiciliul ales la Tribunalul Vrancea cu sediul în F,-, intervenienta în nume propriu, cu domiciliul în,-, jud. V, și pârâții MINISTERUL JUSTIȚIEI, cu sediul în B,-, sector 5, CURTEA DE APEL G, cu sediul în G,-, TRIBUNALUL VRANCEA, cu sediul în F,-, având ca obiect drepturi salariale ale personalului din justiție.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din 27 octombrie 2008, fiind consemnate în încheierea de ședință din aceeași dată, când instanța având nevoie de timp pentru deliberare a amânat pronunțarea cauzei la data de 30 octombrie 2008.
CURTEA
Asupra acțiunii civile înregistrată sub nr.1060/44/01.09.2008 pe rolul Curții de APEL GALAȚI - Secția pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, formulată de reclamanții, (), a, (), (), I, OG, și intervenienta în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției, Curtea de Apel G și Tribunalul Vrancea.
Examinând actele și lucrările dosarului constată următoarele:
Prin cererea introductivă înregistrată sub nr.1689/91/23.04.2008 pe rolul Tribunalului Vrancea - Secția civilă, reclamanții, (), a, (), (), I, OG, au chemat în judecată pe pârâții Ministerul Justiției, Curtea de Apel G și Tribunalul Vrancea solicitând obligarea acestora la plata drepturilor salariale restante reprezentând indemnizația lunară de 10% din salariul brut pe perioada 01 aprilie 2007 - 18 aprilie 2008, data intrării în vigoare a Legii nr. 97/2008 privind aprobarea OUG nr.100/2007, sume actualizate în raport cu rata inflației la data plății efective.
În motivarea cererii reclamanții au arătat că îndeplinesc funcția de personal auxiliar de specialitate în cadrul Tribunalului Vrancea.
Au invocat dispozițiile prevăzute de art.6 al.2 Codul muncii, art.1 al.2 din OG nr. 137/2000 cu modificările ulterioare, art. 20 și 53 al.2 din Constituția României și art. 23 din Declarația universală Drepturilor Omului.
Conform acestor principii consacrate legislativ, prin dispozițiile art. 19 pct. 3 din Legea nr. 50/1996 republicată, cu modificările și completările ulterioare, s-a prevăzut pentru grefierii ca participă la efectuarea actelor privind procedura reorganizării judiciare și a falimentului, a actelor de publicitate imobiliară, a celor de executare penală și executare civilă, a actelor comisiei pentru cetățenie, precum și cei care sunt secretarii comisiilor de cercetare a averii, să beneficieze de o indemnizație lunară de 10% din salariul brut, calculată în raport cu timpul efectiv lucrat în aceste activități.
De aceeași indemnizație beneficiază și conducătorii de carte funciară.
Reclamanții au invocat existența unui tratament inegal din punct de vedere al salarizării, considerându-se discriminați fără un criteriu obiectiv și rațional, solicitând acordarea drepturilor salariale respective datorită muncii egale îndeplinite, să beneficieze de toate sporurile acordate eliminându-se astfel discriminarea prin încălcarea principiului egalității între salariați.
În drept și-au întemeiat cererea pe dispozițiile art. 6 al.2 Codul muncii, nr.OG137/2000 cu modificările ulterioare, art. 23 din Declarația Universală a Drepturilor Omului, art.20 și 53 din Constituția României.
La data de 19.05.2008 a formulat cerere de intervenție principală intervenienta, motivând-o în sensul că a îndeplinit până la data de 1 septembrie 2007 funcția de grefier șef la Judecătoria Panciu iar, din eroare, nu a fost menționată în cererea introductivă deși s-ar încadra în prevederile legale invocate.
Pârâtul Tribunalul Vranceaa formulat întâmpinare solicitând respingerea acțiunii reclamanților ca fiind neîntemeiată motivat de faptul că sporul salarial solicitat este prevăzut a fi acordat doar pentru personalul care efectuează acte privind procedura reorganizării judiciare și a falimentului, a actelor de executare penală și executare civilă, a actelor comisiei pentru cetățeni sau a actelor comisiilor de cercetare a averii, activități care sunt îndeplinite suplimentar astfel încât nu vizează prestarea unei munci egale.
Prin întâmpinare, Ministerul Justiției a invocat excepțiile lipsei calității procesuale pasive și a inadmisibilității cererii de intervenție formulată în cauză.
Sub aspectul excepției lipsei calității procesuale pasive a motivat că, față de obiectul cauzei privind obligarea sa la repararea pagubelor prin discriminare, discriminarea la care fac referire reclamanții rezultă din lege și nu din modul de interpretare și aplicare a acesteia, iar Ministerul Justiției nu are atribuții de legiferare, ci doar de aplicare a legilor în vigoare.
Singura autoritate legislativă este Parlamentul României.
A mai invocat excepția de inadmisibilitate a cererii de intervenție în interes propriu formulată de intervenienta, față de prevederile art. 49 al.1 și 2 Cod procedură civilă și faptul că în materia litigiilor de muncă, o terță persoană nu poate solicita stabilirea unui drept decurgând dintr-un raport de muncă în care subiect este persoana care figurează ca parte în cererea principală, caracterul personal al raportului de muncă impunând o astfel de soluție.
Pe fondul cauzei a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, dispozițiile art. 3 al.8 din OG nr.8/2007 nefiind considerate discriminatorii întrucât sunt expresia principiului diferențierii salariilor în funcție de nivelul studiilor, funcția îndeplinită, cantitatea și calitatea muncii, condițiile de muncă.
Nu este întrunită condiția unor situații comparabile, modalitatea de salarizare depinzând de conținutul concret diferit al atribuțiilor de serviciu, de complexitatea, volumul de muncă și responsabilitatea fiecărei funcții, prin raportare la specificul activității desfășurate de persoanele care fac parte din categoria personalului auxiliar.
Instituirea sporului reprezintă și o problemă de legiferare, iar obligarea Ministerului Justiției la plata drepturilor salariale solicitate către alte persoane decât cele prevăzute de lege reprezintă o adăugare la textul de lege și încălcare a atribuțiilor puterii judecătorești.
În cauză a fost administrat și un raport de expertiză contabilă judiciară privind stabilirea drepturilor salariale ale reclamanților în funcție de sporul de 10% pe perioada 17.04.2007 - 17.04.2008, în formă actualizată în baza evoluției ratei inflației.
Prin încheierea de ședință din data de 01.07.2008 pronunțată de Tribunalul Vrancea - Secția civilă, în conformitate cu prevederile art.1 al.1 din OUG nr. 75/2008 s-a dispus scoaterea cauzei de pe rol și trimiterea dosarului spre soluționare Curții de APEL GALAȚI.
Pe rolul Curții de APEL GALAȚI - Secția pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale cauza a fost înregistrată sub nr. 1060/44/01.09.2008.
Prin notele scrise depuse la dosar pârâtul Ministerul Justiției a invocat Decizia nr.24/12.05.2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție dată în materia recursului în interesul legii privind aplicarea art.19 al.3 din Legea nr.50/1996 și ale art.8 din OG nr.8/2007, în sensul că grefierii care nu se încadrează în condițiile legii nu beneficiază de această indemnizație.
A mai invocat faptul că discriminarea privește modul de aplicare a unor dispoziții legale de instituire a unor drepturi și nu examinarea soluțiilor legislative alese de către legiuitor, iar instanțele judecătorești nu au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege considerând că sunt discriminatorii și să le înlocuiască cu norme stabilite pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative (Hotărârea nr. 813/8.08.2008 a Curții Constituționale), depunând și practică judiciară în materie.
Astfel investită cu soluționarea cauzei, curtea reține următoarele:
În ceea ce privește excepția privind lipsa calității procesuale pasive invocată de pârâtul Ministerul Justiției, acesta este nefondată pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:
Calitatea procesuală reprezintă îndreptățirea unei persoane de a figura ca parte în proces și presupune existența unei identități între titularii raportului juridic dedus judecății, din punct de vedere al dreptului afirmat (calitate procesuală activă) și obligației corelative (calitate procesuală pasivă).
Calitatea procesuală se stabilește funcție de dreptul ce face obiectul judecății, cărui existență sau inexistență urmează a se constata prin hotărârea judecătorească.
În speță, reclamanții au invocat o situație pe care o apreciază discriminatorie rezultând din raporturile juridice de muncă, în referire la funcțiile ocupate și modalitatea de salarizare a acestora.
Pârâtului Ministerul Justiției îi revin atribuții în acest sens,strâns legate de modalitatea finanțării de la bugetul de stat a activității instanțelor de judecată și parchetelor.
Potrivit art.131 al.2 din Legea nr.304/2004, bugetele curților de apel,ale tribunalelor, ale tribunalelor specializate și ale judecătoriilor sunt gestionate de Ministerul Justiției, având calitatea de ordonator principal de credite.
Atribuții în legătură cu obiectul cauzei revin pârâtului Ministerul Justiției ținându-se seama și de rolul său în elaborarea,coordonarea și aplicarea strategiei și a programului de guvernare în vederea funcționării justiției ca serviciu public,veghind la stricta aplicare a legii,în conformitate cu principiile democratice ale statului de drept (art.1 al.1 din nr.HG83/2005).
Ministerul Justiției are atribuții inclusiv în domeniul elaborării și avizării proiectelor de acte normative care privesc funcționarea justiției și gestionarea patrimoniului,pune la dispoziția instanțelor judecătorești fondurile necesare în vederea desfășurării activității,fundamentează și elaborează proiectul bugetului de stat (art.4 din nr.HG83/2005).
Rezultă astfel atribuțiile ce revin pârâtului Ministerul Justiției în legătură cu obiectul prezentei judecăți, situație care justifică întrunirea condiției calității procesuale pasive, excepția privind lipsa acesteia urmând a fi respinsă ca nefondată.
În ceea ce privește excepția inadmisibilității invocată de același pârât, aceasta este nefondată pentru următoarele considerente:
Dispozițiile art.49 Cod procedură civilă dau posibilitatea oricărei persoane interesate să intervină într-un proces deja început, intervenientul în interes propriu invocând un drept al său.
În speță intervenienta a invocat un drept al său, obiectul cererii de intervenție voluntară și motivarea dată acesteia fiind aceeași cu a cererii principale iar interesul bunei administrări a actului de justiție impune judecarea lor împreună.
Modalitatea de promovare a cererii de intervenție voluntară nu constituie un impediment pentru soluționarea acesteia alături de acțiunea principală în mod unitar, mai ales că au același obiect și se întemeiază pe aceeași cauză.
În consecință va fi respinsă ca nefondată și excepția de inadmisibilitate cererii de intervenție voluntară în interes propriu, astfel cum a fost invocată de pârâtul Ministerul Justiției.
În ceea ce privește fondul cauzei, se rețin următoarele:
Acțiunea formulată de reclamanți și intervenientă vizează aplicarea prevederilor art.19 pct. 3 din Legea nr.50/1996 republicată și ale art.3 al.8 din OG nr.8/2007.
Potrivit art. 19 pct.3 din Legea nr. 50/1996 republicată, s-a prevăzut pentru categoria grefierilor care participă la efectuarea actelor privind procedura reorganizării judiciare și a falimentului, a actelor de publicitate imobiliară a celor de executare penală și executare civilă, a actelor comisiei pentru cetățenie, precum și vei care sunt secretarii comisiilor de cercetare a averii, să beneficieze de o indemnizație lunară de 10% din salariul brut, calculată în raport cu timpul efectiv lucrat în aceste activități. De aceeași indemnizație beneficiau și conducătorii de carte funciară.
Deși dispozițiile Legii nr.50/1996 au fost prevăzute ca abrogate în temeiul dispozițiilor art.30 din OG nr.8/2007, textul de lege a fost menținut prin art. 3 al.8 din OG nr. 8/2007.
Potrivit acestor norme, grefierii care participau la efectuarea actelor privind procedura reorganizării judiciare și a falimentului, a actelor de executare penală și executare civilă beneficiau de o indemnizație lunară de 10% din salariul de bază, calculată în raport cu timpul efectiv lucrat în aceste activități.
De menționat că prevederile de mai sus au fost și ele abrogate potrivit dispozițiilor art. pct.1 din Legea nr. 97/2008, începând cu data intrării în vigoare a acesteia, 18.04.2008, dreptul în discuție încetând să mai existe.
Sub aspectul interpretării și aplicării prevederilor legale de mai sus, prin Decizia nr.24/12.05.2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție dată în materia recursului în interesul legii, s-a statuat că dispozițiile art. 19 al.3 din Legea nr.50/1996 republicată și ale art.3 al.8 din OG nr.8/2007, se interpretează în sensul că indemnizația lunară de 10% din salariul de bază nu se cuvine decât categoriilor de grefieri expres și limitativ prevăzute de actele normative mai sus menționate.
Potrivit jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, rolul unei instanțe supreme este tocmai acela de a reglementa contradicțiile jurisprudenței, fiind mecanismul capabil să asigure coerența practicii, în scopul de a se evita insecuritatea juridică și incertitudinea (cauza Beian contra României, 2007).
În consecință, față de faptul că s-a pronunțat o decizie ca urmare a promovării recursului în interesul legii asupra interpretării și aplicării unitare a legii, curtea nu poate da o altă soluție și nu poate emite o altă interpretare contrară deciziei nr.24/12.05.2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.
De altfel, prin Decizia nr. 93 din 11 mai 2000 Curtea Constituțională a statuat că, în temeiul art. 329 din Codul d e procedură civilă, scopul reglementării recursului în interesul legii este de asigura interpretarea și aplicarea unitară a legii pe întreg cuprinsul țării. Pentru realizarea acestui scop Curtea Supremă de Justiție se pronunță asupra chestiunilor de drept care au fost diferit soluționate de instanțele judecătorești iar, potrivit aceluiași text, dezlegarea dată de instanța supremă acestor probleme de drept este obligatorie pentru instanțe.
" de clar ar fi textul unei dispoziții legale, se arată într-o hotărâre a Curții Europene a Drepturilor Omului (cauza contra Regatului Unit, 1995), în orice sistem juridic există, în mod inevitabil, un element de interpretare judiciară [.]". Complexitatea unor cauze poate conduce, uneori, la aplicări diferite ale legii în practica instanțelor de judecată. Pentru a se elimina posibilele erori în calificarea juridică a unor situații de fapt și pentru a se asigura aplicarea unitară a legii în practica instanțelor de judecată, a fost creată de legiuitor instituția recursului în interesul legii.
Pronunțându-se asupra unui recurs în interesul legii, instanța supremă contribuie la asigurarea supremației Constituției și a legilor, prin interpretarea și aplicarea unitară a acestora pe întreg teritoriul țării, fapt de natură să concretizeze un alt principiu fundamental, prevăzut în art. 16 alin.(1) din Constituție în conformitate cu care:"Cetățenii sunt egali în fața legii și a autorităților publice, fără privilegii și fără discriminări".
Printr-o altă decizie, nr.528/02.12.1997 Curții Constituționale s-a respins excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 25 lit.d și ale art.31 din Legea Curții Supreme de Justiție nr. 56/1993, statuând că: "principiul supunerii judecătorului numai față de lege, potrivit art.123 alin.(2) din Constituție, nu are și nu poate să aibă semnificația aplicării diferite și chiar contradictorii a aceleiași dispoziții legale, în funcție exclusiv de subiectivitatea interpretării aparținând unor judecători diferiți. O asemenea concepție ar duce la consacrarea, chiar pe temeiul independenței judecătorilor, a unor soluții ce ar putea reprezenta o încălcare a legii, ceea ce este inadmisibil, întrucât legea fiind aceeași, aplicarea ei nu poate fi diferită, iar intima convingere a judecătorilor nu poate justifica o asemenea consecință".
De asemenea, Curtea a considerat, prin aceeași decizie, că asigurarea caracterului unitar al practicii judecătorești este impusă și de principiul constituțional al egalității cetățenilor în fața legii și a autorităților publice, deci inclusiv a autorității judecătorești, deoarece acest principiu ar fi grav afectat dacă în aplicarea uneia și a aceleiași legi soluțiile instanțelor judecătorești ar fi diferite și chiar contradictorii.
Curtea Constituțională a reținut, de asemenea, că o asemenea soluție legislativă este în concordanță și cu jurisprudența Curții Europene Drepturilor Omului referitoare la dreptul oricărei persoane la un proces echitabil, conform art.6 paragraful 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. Astfel, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat (cauza Brincart contra Italiei, 1992) că independența judecătorilor este privită în raport cu puterea executivă, fără ca această independență să excludă subordonarea față de alți judecători, dacă aceștia se bucură, ei înșiși, de independență față de puterea executivă.
Față de caracterul imperativ al dispozițiilor art.329 al. 3 Cod procedură civilă cât și caracterul obligatoriu al dezlegării date problemei de drept pentru instanțe, nu pot fi examinate celelalte apărări formulate în cauză de către părți.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge excepțiile lipsei calității procesuale și a inadmisibilității cererii de intervenție formulate de Ministerul Justiției, ca nefondate.
Respinge ca nefondate acțiunea formulată de reclamanții, (), A, (), (), I, OG, -, cu domiciliul ales la Tribunalul Vrancea cu sediul în F,- și cererea de intervenție formulată de intervenienta, cu domiciliul în,-, jud. V, în contradictoriu cu pârâții MINISTERUL JUSTIȚIEI, cu sediul în B,-, sector 5, CURTEA DE APEL G, cu sediul în G,-, TRIBUNALUL VRANCEA, cu sediul în F,-.
Cu recurs în termen de 10 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică astăzi, 30 Octombrie 2008.
Președinte, | Judecător, | Asistent judiciar, |
Asistent judiciar, | ||
Grefier, |
: /05.12.2008
:DC/90 ex/08.12.2008
Președinte:Benone FuicăJudecători:Benone Fuică, Anica Ioan Violeta Neculai
