Drepturi salariale ale personalului din justiție. Sentința 27/2009. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENTRU CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr-
SENTINȚA CIVILĂ NR.27/2009
Ședința publică de la 15 ianuarie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Crețoiu Victor JUDECĂTOR 2: Vesa Nicoleta
- - - JUDECĂTOR 3: Nașcu Sebastian
- - - asistent judiciar
- asistent judiciar
- grefier
Pe rol se află soluționarea acțiunii civile formulată de reclamanții, T, -, -, - mandatar pentru toți reclamanții, C - în contradictoriu cu pârâții MINISTERUL JUSTIȚIEI, pârât CURTEA DE APEL ALBA IULIA, pârât TRIBUNALUL SIBIU, pârât MINISTERUL FINANȚELOR, PRIN DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A JUDEȚULUI S, pârât CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII, având ca obiect drepturi salariale ale personalului din justiție.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care față de acte se constată că la dosar s-a depus o cerere formulată de reclamantul prin care solicită a se lua act de numele său corect în loc de este.
CURTEA DE APEL
Prin cererea înregistrată la această instanță sub dosar nr-, reclamanții, T, -, - și C au chemat în judecată pe pârâții Ministerul Justiției, Curtea de Apel Alba Iulia, Ministerul Finanțelor, Consiliul Național Pentru Combaterea Discriminării, solicitând ca prin hotărâre judecătorească să se dispună:
- obligarea în solidar a pârâților să ne calculeze și să ne plătească o despăgubire egală cu diferențele salariale dintre indemnizațiile subsemnaților reprezentând diferența de spor lunar de instanță de 3%, rezultată din sporul lunar de instanță prevăzut pentru Tribunale în procent de 5% și sporul lunar de 10% acordat grefierilor și personalului asimilat de la DNA și DIICOT(referitor la direcțiile teritoriale), începând cu 1 martie 2005 precum și pentru viitor, până la încetarea stării de discriminare, despăgubiri actualizate până la data plății efective;
- actualizarea acestora cu indicele de inflație al monedei naționale de la recunoașterea dreptului nostru și până la executarea hotărârii judecătorești(plata efectivă a drepturilor, precum și a cheltuielilor aferente executării);
- să se efectueze mențiunile corespunzătoare în carnetele de muncă;
- să fie obligat Ministerul Economiei și Finanțelor să aloce fondurile necesare plății sumelor neîncasate.
În motivare arată că au calitatea de grefieri în cadrul Tribunalului, primind lunar un spor de 5% lunar de instanță, prevăzut de art.19 din Legea nr.50/1996 și art.3 alin.6 din OG8/2007.
din cadrul DNA și DIICOT sunt la fel salarizați însă la cap.II, art.3 alin.7 din nr.OG8/2007 au prevăzute salarii cu 10% mai mari decât cele stabilite potrivit alin.(4).
Având în vedere cerințele de încadrare prevăzute de Legea nr.508/2004, apreciază că acordarea diferențiată de către legiuitor a sporului de instanță pentru aceeași categorie de personal însă încadrat în instituții diferite constituie o faptă discriminatorie, cu atât mai mult cu cât activitățile celor două categorii sunt comparabile.
Invocând art.5 din Legea nr.508/2004 și art.75 din Legea nr.304/2004, susțin că selecția procurorilor în cadrul DIICOT și DNA se face doar pe baza unui interviu, condiția minimă de vechime cerută fiind de doar 6 ani.
După revenirea din cadrul structurilor DNA și DIICOT, procurorului i se păstrează aceeași indemnizație la întoarcerea în parchetul de unde provine, aplicându-i-se principiul dreptului câștigat, deci există o nouă situație de discriminare.
De asemenea, se arată că modul de selecție al grefierilor în cadrul DIICOT și DNA se face prin concurs (interviu la care poate participa orice persoană, fără a i se pretinde experiență) care să presupună promovarea în trepte și grade profesionale, în timp ce promovarea grefierilor din cadrul instanțelor se face numai prin concurs, ceea ce creează o inegalitate vădită între indemnizațiile grefierilor de la Curțile de Apel, care pentru a ajunge la un nivel de salarizare mai mare trebuie să parcurgă mai multe examene față de cei din cadrul structurilor menționate.
Se încalcă astfel dispozițiile art.16 alin.(1) din Constituția României, art.23 alin.2 din Declarația Universală a Drepturilor Omului, art.2 din Pactul Internațional cu privire la drepturile politice și civile, art.14 CEDO și art.1 alin.1 din Primul protocol adițional la Convenție.
Pârâta Curtea de Apel Alba Iuliaa solicitat, prin întâmpinarea depusă (6), respingerea acțiunii reclamantei ca fiind neîntemeiată deoarece prin promovarea ei se tinde la modificarea actelor normative și la acordarea altor drepturi decât cele stabilite prin lege, în condițiile în care drepturile la care face trimitere reclamanta se acordă personalului auxiliar în temeiul legilor speciale.
Pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor, prin A, a solicitat respingerea acțiunii reclamantei invocând, sub un prim aspect, excepția lipsei calității procesual pasive acestei instituții (13-14).
Cu privire la acest aspect a susținut că între pârâtul Ministerul Justiției și pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor nu există nici un raport juridic obligațional de garanție sau e despăgubire. În plus, pârâtul a arătat că nu se află în culpă pentru a fi obligat la alocarea vreunei sume de bani și nu se poate substitui legislativului în ceea ce privește sumele solicitate de reclamantă.
În drept, a invocat art.115-118 Cod proc.civ.
CNCD a formulat punctul său de vedere vizavi de acțiunea reclamanților, materializat prin înscrisul depus la dosar la filele 7-11.
Ministerul Justiției B, de asemenea a formulat întâmpinare (33-36) prin care a invocat excepția prescrierii parțiale a dreptului material la acțiune pentru perioada 1.03.2005 - 24.10.2005, iar pe fond a solicitat respingerea acțiunii reclamanților ca neîntemeiată.
Examinând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
În temeiul art. 137 cod procedură civilă instanța se va pronunța mai întâi asupra excepției lipsei calității procesual pasive invocată de pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor și asupra celei a prescrierii dreptului material la acțiune invocată de Ministerul Justiției.
Astfel, conform art.47 alin.4 din Legea nr.500/2002 privind finanțele publice, creditele bugetare aprobate pentru un ordonator principal de credite nu pot fi virate și utilizate pentru finanțarea altui ordonator principal de credite.
Ministerul Economiei și Finanțelor nu poate fi ordonator principal de credite pentru alte instituții sau ministere care sunt ordonatori principali de credite, între care figurează și Ministerul Justiției și nu repartizează sume de la buget acestora.
Alocarea acestor sume se realizează potrivit destinațiilor bugetare, conform Legii bugetului de stat, ceea ce conduce la concluzia că Ministerul Economiei și Finanțelor nu poate fi obligat să efectueze o plată pentru salariații altei instituții.
Rezultă în acest context că, Ministerul Economiei și Finanțelor nu poate avea calitate procesuală pasivă în prezenta cauză, litigiul de muncă fiind stabilit, potrivit art.282 din Codul muncii, între salariați și angajator precum și alte persoane juridice sau fizice care au vocație în temeiul legilor speciale sau ale Codului d e procedură civilă.
Față de aceste considerente, instanța va admite excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerul Economiei și Finanțelor conform art.137 pr.civilă, acțiunea urmând a fi respinsă față de acesta ca fiind îndreptată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
Referitor la excepția prescrierii parțiale a dreptului material la acțiune invocată de pârâtul Ministerul Justiției B este a se reține că aceasta este neîntemeiată potrivit art.3 din Decretul nrt.167/1958 raportat la art.283 alin.1 lit.c din Codul muncii pentru perioada 1.03.2005 - 24.10.2005, deci pentru drepturile solicitate celor 3 ani anteriori datei introducerii acțiunii.
Pe fond, se constată că acțiunea reclamanților este nefondată.
Potrivit adeverinței nr.7269/15.01.2009 emisă de Curtea de Apel Alba Iulia (49) reiese că reclamanții au calitatea de grefieri și respectiv aprod, după caz.
Prin acțiunea introductivă de instanță, aceștia solicită diferențe salariale constând în diferența de spor lunar de instanță de 3% rezultată din sporul lunar de instanță prevăzut pentru tribunale de 5% și sporul lunar de 10% acordat grefierilor din cadrul DNA și DIICOT.
Potrivit art.27 din OG 137/2000, posibila victimă a discriminării poate introduce acțiune direct în instanță prin care să solicite despăgubiri ca urmare a discriminării, fiind obligat să probeze existența discriminării.
Acțiunea promovată privind plata drepturilor salariale se soluționează potrivit actelor normative în vigoare care reglementează această salarizare.
Reclamanții au beneficiat de plata drepturilor salariale conform prevederilor OUG8/2007.
Faptul că legiuitorul a înțeles să stabilească o altă grilă de salarizare pentru o categorie de personal ce-și desfășoară activitatea în justiție, le poate conferi reclamanților calitatea procesuală activă de a promova o acțiune conform dispozițiilor art.27 din OG 137/2000, dar nu le conferă calitatea procesuală activă de a solicita plata de drepturi salariale retroactiv și în continuare dacă aceste drepturi salariale nu sunt prevăzute de legislația privind salarizarea, aplicabilă lor.
În concluzie, reclamanții nu pot pretinde un drept salarial care nu este prevăzut în legislație ca fiindu-le aplicabil, iar instanța de judecată nu poate dispune plata unor drepturi salariale neprevăzute de lege nici pentru trecut și nici pentru viitor.
În ce privește discriminarea categoriilor de magistrați și a personalului auxiliar, prin stabilirea unei alte grile de salarizare pentru magistrații și personalul auxiliar de specialitate din structurile DIICOT și DNA decât cea pentru judecătorii și procurorii și personalul auxiliar care funcționează la judecătorii, tribunale, curți de apel sau parchetele de pe lângă acestea, apreciem că acțiunea reclamanților este nedovedită.
CEDO a apreciat că diferența de tratament devine discriminare în sensul art.14 din Convenție atunci când se aduc distincții între situații analoage și comparabile fără ca acestea să se bazeze pe o justificare rezonabilă și obiectivă.
Potrivit nr.OG 137/2000, criteriile de discriminare sunt: rasa, naționalitatea, etnia, limba, religia, categorie socială, convingeri, sex, orientare sexuală, vârstă, boală cronică, infectare. Tratamentul diferențiat trebuie să aibă drept scop sau efect restrângerea, înlăturarea, recunoașterea, folosința sau exercitarea unui drept în condițiile de egalitate prevăzute de lege. În acest context, se poate invoca principiul consacrat în legislația muncii, prin art.6 din Codul muncii, respectiv pentru muncă egală și pregătire profesională egală salariații trebuie să fie retribuiți în mod egal.
În acest context, reclamanții trebuiau să facă dovada că se află într-o situație egală, comparabilă cu persoanele tratate în mod diferit și că acest tratament nu este justificat obiectiv sau rezonabil, ci este rezultatul discriminării așa cum este ea prevăzută de art.14 din Convenție și OG137/2000.
Conform art.3 alin.1 din nr.OG8/2007, salarizarea și celelalte drepturi ale personalului auxiliar de specialitate se stabilesc pe baza valorii de referință sectorială și a coeficienților de multiplicare, pe grade sau trepte profesionale, în raport de funcția deținută, de nivelul studiilor, de vechimea în specialitate, precum și de nivelul instanței sau parchetului.
Reclamanții nu au făcut dovada situației comparabile în ce privește riscurile funcției, incompatibilitățile și interdicțiile între situația lor și situația personalului auxiliar din cadrul DNA și DIICOT, astfel că afirmația acordării unei importanțe vădit superioare activității desfășurată de acest personal, este nedovedită. Nu se poate dovedi de asemenea nici faptul că cele două categorii prestează același tip de muncă sau o muncă egală, având în vedere atribuțiile specifice pe care le îndeplinesc procurorii DNA și DIICOT și personalul auxiliar care lucrează în aceste instituții.
Mai mult decât atât, trebuie menționat că prin acțiunea astfel formulată, reclamanții tind la modificarea actelor normative care privesc statutul personalului auxiliar din instanțele de judecată și parchete și salarizarea acestuia (Legea nr.567/2004 și nr.OG8/2007) și acordarea altor drepturi decât cele deja stabilite prin lege, iar acest fapt ar presupune depășirea limitelor puterii judecătorești, ceea ce este inadmisibil.
Față de toate aceste aspecte, se vor respinge ca neîntemeiate și celelalte capete de cerere care fiind accesorii principalului urmează soarta acestuia.
Ca o consecință a respingerii acțiunii, nu se vor acorda cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite excepția lipsei calității procesuale pasive, invocată de pârâtul Ministerul Finanțelor.
Admite excepția prescripției parțiale a dreptului material la acțiune pentru perioada 01.03.2005 - 24.10.2005, invocată de pârâtul Ministerul Justiției și Libertăților.
Respinge acțiunea civilă formulată de reclamanții, T, -, - și, cu l ales la ribunalul Sibiu cu sediul în S,-, jud.S, împotriva pârâților Ministerul Justiției și Lubertăților cu sediul în B,-, sector 5, Tribunalul Sibiu cu sediul în S,-, jud.S, Consiliul pentru Combaterea Discriminării cu sediul în B,--3,.II, sector 1 și Curtea de Apel Alba Iulia, cu sediul în A I, str.-, nr.1, jud.
Respinge acțiunea civilă formulată de reclamanți împotriva pârâtului Ministerul Finanțelor cu sediul în B,- sector 5, ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
(continuarea minutei sentinței civile nr.27/2009)
Fără cheltuieli de judecată.
Cu recurs în 10 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 15.01.2009.
Președinte, Judecător,
- - - -
Asistenți judiciari,
- -
Grefier,
Red.VN
Tehnored.TM/17 ex
Președinte:Crețoiu VictorJudecători:Crețoiu Victor, Vesa Nicoleta, Nașcu Sebastian
