Drepturi salariale ale personalului din justiție. Decizia 2855/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale
pentru minori și familie
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 2855/R/2009
Ședința publică din data de 8 decembrie 2009
PREȘEDINTE: Dana Cristina Gîrbovan
JUDECĂTOR 2: Cristina Mănăstireanu
JUDECĂTOR 3: Ioana
GREFIER:
S-au luat în examinare recursurile declarate de pârâții MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE - DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE C, MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ, MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL CLUJ și PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL CLUJ împotriva sentinței civile nr. 2376 din 7 septembrie 2009, pronunțată de TRIBUNALUL CLUJ în dosarul nr-, privind și pe reclamantul intimat, având ca obiect calcul drepturi salariale - spor de risc.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă reprezentanta pârâtului recurent Parchetul de pe lângă Curtea de APEL CLUJ, cons. jur., lipsă fiind reclamantul intimat și reprezentanții celorlalți pârâți recurenți.
Procedura de citare este realizată.
Recursurile au fost declarate și motivate în termenul legal, au fost comunicate părților și sunt scutite de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care, se constată că la data de 4 decembrie 2009, prin serviciul de registratură al instanței, reclamantul intimat a depus la dosarul cauzei întâmpinare.
Reprezentanta pârâtului recurent Parchetul de pe lângă Curtea de APEL CLUJ arată că nu are cereri de formulat.
Nefiind alte cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, Curtea declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentanta pârâtului recurent Parchetul de pe lângă Curtea de APEL CLUJ solicită admiterea recursurilor formulate de pârâții MINISTERUL PUBLIC, Parchetul de pe lângă Curtea de APEL CLUJ și Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL CLUJ, modificarea sentinței în sensul respingerii acțiunii. Cu privire la recursului formulat de pârâtul Ministerul Finanțelor Publice solicită respingerea acestuia pentru motivele invocate în recursul formulat în scris.
Instanța, constatând cauza în stare de judecată, o reține în vederea pronunțării.
CURTEA
Prin sentința civilă nr.2376 din 7 septembrie 2009, pronunțată de TRIBUNALUL CLUJ, -a admis acțiunea formulată de reclamantul împotriva pârâților MINISTERUL PUBLIC, PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL CLUJ, PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL CLUJ, MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE pârâții PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL CLUJ, PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL CLUJ, fiind obligați să achite reclamantului a diferențelor salariale rezultate din aplicarea majorărilor salariale de 50% cu titlu de spor de risc și de suprasolicitare neuropsihică începând cu data de 01.06.2008 și până la data de 24.04.2009, sume reactualizate potrivit indicelui de inflație la data plății efective și să efectueze mențiunile corespunzătoare în carnetele de muncă al reclamantului.
S-a admis cererea de chemare în garanție formulată de pârâtul MINISTERUL PUBLIC împotriva chematului în garanție Ministerul Finanțelor Publice, acesta fiind obligat să aloce fondurile necesare efectuării plăților.
Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut că reclamantul a fost încadrat la Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL CLUJ în calitate de procuror până în data de 24.04.2009 când s-a pensionat.
Potrivit art. 47 din Legea nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești magistrații și personalul auxiliar beneficiază de un spor de 50% din salariul de bază brut lunar, pentru risc și suprasolicitare neuropsihică. Acest articol a fost abrogat prin art. I pct. 42 din nr.OG 83/2000.
Prin Decizia nr. 21/10.03.2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție prin care s-a admis recursul în interesul legii declarat de Procurorul general al României, li s-a recunoscut magistraților dreptul la sporul de risc și sporul de suprasolicitare neuropsihică. Așadar, în baza de calcul a indemnizațiilor magistraților, au fost incluse sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică. Conform dispozitivului recursului în interesul legii nr. 21/2008 aceste ultime sporuri sunt recunoscute "și după intrarea în vigoare a nr.OG 83/2000".
Având în vedere aspectele reținute instanța a admis acțiunea formulată de reclamant.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs pârâții MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE - DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE C, MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ, MINISTERUL PUBLIC -PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL CLUJ și PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL CLUJ.
MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă Curtea de APEL CLUJa solicitat admiterea recursului, casarea sentinței cu respingerea acțiunii.
În motivare a arătat că în conformitate cu decizia nr.21/10 martie 2008 pronunțată de, sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică este aplicabil numai pentru perioada 01 oct.2000 - 3 febr.2007, dată la care a intrat în vigoare OG8/2007, act normativ care prin art.30 abrogă în mod explicit întreaga Lege 50/1996, deci și art.47.
Cu privire la plata sumelor solicitate actualizate cu indicele de inflație, arată că MINISTERUL PUBLIC nu are alte surse de finanțare în afara celor alocate prin lege, prin urmare plata sumelor reprezentând actualizare cu indicele de inflație și dobânda legală se poate efectua doar în situația în care acestea sunt cuprinse într-un act normativ.
Cu privire la operarea în carnetul de muncă, arată că în conformitate cu dispozițiile art.11 alin.2 din Decretul nr.92/1976 privind carnetul de muncă, actele pe baza cărora se fac înscrieri în carnet, vor cuprinde, retribuția tarifară de încadrare, precum și alte drepturi ce se includ în acesta, iar sporul solicitat de reclamant nu este un drept salarial ce se adaugă și nu se include în retribuția tarifară de încadrare.
Ministerul Finanțelor Publice a solicitat admiterea recursului, modificarea sentinței în sensul respingerii cererii de chemare în garanție formulată împotriva acestui minister.
În motivarea recursului a arătat că prin Legea finanțelor publice nr.500/2002, se reglementează constituirea fondurilor publice și prevederea cheltuielilor bugetare cu destinație precisă, rolul esențial în procesul bugetar și execuția de casă bugetară revine Guvernului și Parlamentului.
Obligarea Ministerului Finanțelor Publice să includă în bugetul pe anul 2009 fondurile necesare achitării sumelor solicitate este lipsită de suport legal și în același timp imposibilă deoarece aceste sume trebuie să fie propuse de către ordonatorii principali de credite - în speță MINISTERUL PUBLIC.
Consideră că acordarea drepturilor salariale solicitate ar echivala cu stabilirea de către instanță a altor drepturi salariale decât cele prevăzute de lege, instituindu-se astfel pe cale judiciară, sisteme de salarizare paralel cu cele prevăzute prin actele normative și încălcându-se astfel rolul Parlamentului de autoritate legiuitoare a țării.
MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a solicitat admiterea recursului, modificarea sentinței în sensul respingerii ca neîntemeiate a capetelor de cerere privind actualizarea cu rata inflației a drepturilor salariale reprezentând sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică și efectuarea mențiunilor corespunzătoare în carnetul de muncă.
În motivarea recursului a arătat că prin Decizia nr.21/10 martie 2008 pronunțată de s-.a admis recursul în interesul legii declarat de Procurorul general al Parchetului de pe lângă în sensul că dispozițiile art.47 din Legea nr.50/1996, referitor la sporul de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, calculat la indemnizația brută lunară, se aplică și după intrarea în vigoare a nr.OG83/2000, aprobată prin Legea nr.334/2001.
Referitor la actualizarea sumelor cu rata inflației, arată că MINISTERUL PUBLIC nu poate să înscrie în bugetul propriu nici o plată fără bază legală pentru respectiva cheltuială, plata acestor sume putându-se face numai prin intervenția legiuitorului.
Referitor la operarea în carnetul de muncă, arată că în conformitate cu dispozițiile art.11 alin.2 din Decretul nr.92/1976 privind carnetul de muncă, actele pe baza cărora se fac înscrieri în carnet, vor cuprinde, retribuția tarifară de încadrare, precum și alte drepturi ce se includ în acesta, iar sporul solicitat de reclamant nu este un drept salarial ce se adaugă și nu se include în retribuția tarifară de încadrare.
Reclamantul, prin întâmpinarea de la 19-22, solicitat respingerea recursului.
Analizând recursurile formulate, Curtea, deliberând, constată că acestea sunt nefondate, urmând a fi respinse pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:
1. Recursul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL CLUJ, recursul Parchetului de pe lângă TRIBUNALUL CLUJ și recursul MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție
În mod greșit susține recurenta că dispozițiile Deciziei nr. 21/2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție sunt aplicabile doar pentru perioada 01 octombrie 2000 - 03. februarie 2007, atâta vreme cât din considerentele deciziei invocate nu se desprinde în nici un fel concluzia recurentei că această dispoziție ar fi limitată în timp Dimpotrivă, efectele acesteia se produc în timp până la intervenția legiuitorului în materia salarizării personalului din justiție, lucru care nu s-a întâmplat până la data introducerii acțiunii. Daca concluzia recurentei ar fi fost corectă, acest lucru ar fi fost menționat chiar în cuprinsul deciziei în interesul legii, aceasta fiind ulterioară adoptării actelor normative indicate de recurentă. Este astfel evident că la pronunțarea decizie în interesul legii că au fost apreciate toate normele incidente și existente de la data publicării nr.OG 83/2000 și până la data pronunțării deciziei nr. XXI din 10.03.2008.
Prin urmare, Curtea constată că susținerile recurenților referitoare la abrogarea dispozițiilor legale ce reglementa dreptul salarial pretins contravin deciziei menționate, pronunțată în cadrul unui recurs în interesul legii, motiv pentru care sunt apreciate ca neîntemeiate.
În ceea ce privește lipsa de interes, aceasta excepție nu poate fi reținută, Ordinul nr. 526 din 03.03.2009 al Ministerului Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție nefiind aplicat decât temporar, în prezent fiind suspendat.
Referitor la criticile privind înscrierea sporului în cartea de muncă, instanța de fond a procedat în mod judicios dispunând această înscriere, atâta vreme cât este vorba de drepturi salariale cu caracter de continuitate, interpretarea dată de recurenți art.11 alin. 2 din decretul 92/1976 fiind nejustificat de restrictivă.
Cât privește actualizarea cu indicele de inflație, solicitată de reclamanți și acordată prin prezenta decizie, Curtea apreciază că sumele datorate cu titlu de drepturi salariale și neacordate trebuie astfel actualizate pentru a se asigura deplina reparare a prejudiciului creat prin neplata unor drepturi legale, în conformitate și cu prevederile art. 78 alin. 1 Codul muncii, text de lege cu valoare de principiu în ceea ce privește situația nelegalei neacordări a unor drepturi salariale, și care stipulează că în cazul concedierii efectuate în mod netemeinic și nelegal, instanța va obliga angajatorul la plata unor despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate și reactualizate. Or, chiar dacă nu este vorba în speță de o nelegală concediere, rațiunea legii este aceeași, anume, integrala reparare a prejudiciului creat printr-o injustă neplată a unor drepturi salariale; știut fiind că salariul reprezintă de principiu sursa traiului zilnic al angajatului, apare ca legitimă solicitarea de a se actualiza cu rata inflației aceste sume, astfel încât puterea de cumpărare să se prezerve iar neplata la termen să nu diminueze importanța economică a acestor sume. De altfel, plata salariului este cel puțin lunară, astfel încât cu privire la orice drepturi de natură salarială, angajatorul este de drept în întârziere, potrivit art. 161 alin. 1 coroborat cu art. 155 Codul muncii, situație în care actualizarea sumei de natură salarială neplătită la timp apare ca imperativă.
2. Recursul Ministerului Finanțelor
În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Finanțelor Publice curtea reține că art. 118 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, stipulează că activitatea instanțelor și parchetelor este finanțată de la bugetul de stat.
Totodată, potrivit art. 19 din Legea nr. 500/2002, privind finanțele publice, Ministerul Economiei și Finanțelor coordonează acțiunile care sunt în responsabilitatea Guvernului cu privire la sistemul bugetar și anume pregătirea proiectelor legilor bugetare anuale, ale legilor de rectificare precum și ale legilor privind aprobarea contului general anual de execuție, iar potrivit art. 3 alin. 1 pct. 6 din nr.HG 34/2009 privind organizarea și funcționara Ministerului Finanțelor Publice (dispoziție care este similară cu reglementarea anterioară din nr.HG 386/2007) "elaborează pe bază de metodologii proprii, menținând în permanență un echilibru bugetar corespunzător, proiectul bugetului de stat, al legii bugetului de stat și raportul asupra proiectului bugetului de stat, precum și proiectul legii de rectificare a bugetului de stat, operând rectificările corespunzătoare".
Ministerul Justiției, în calitate de ordonator principal de credite, în lipsa aprobării rectificării bugetului cu sumele necesare, se află în imposibilitatea de a dispune de fonduri pentru plata diferențelor bănești solicitate.
Ministerul Economiei și Finanțelor este cel care are rolul de a răspunde de elaborarea proiectului bugetului de stat pe baza proiectelor ordonatorilor principali de credite, precum și de elaborare a proiectelor de rectificare a acestor bugete.
Totodată, legea instituie răspunderea Ministerului Economiei și Finanțelor pentru realizarea bugetului de stat după aprobarea acestuia de Parlament, precum și pentru luarea măsurilor pentru asigurarea echilibrului bugetar și aplicarea politicii financiare a statului.
Într-adevăr, Ministerul Economiei și Finanțelor este și ordonator principal de credite pentru bugetul de venituri și cheltuieli proprii și ale unităților subordonate, la fel ca și MINISTERUL PUBLIC, calitate care nu îi permite utilizarea creditelor bugetare aprobate pentru finanțarea cheltuielilor altui ordonator principal de credite conform prevederilor art.47 alin.4 din Legea nr.500/2002 respectiv plata salariilor altei instituții publice.
Însă Ministerul Economiei și Finanțelor este chemat în judecată în considerarea calității sale de instituție publică cu rol de sinteză în activitatea privind finanțelor publice, în temeiul căreia exercită anumite funcții specifice cu privire la derularea procedurii bugetare (întocmirea proiectului bugetului de stat, executarea și încheierea exercițiului bugetar).
Pe cale de consecință, Ministerul Economiei și Finanțelor are calitatea procesuală pasivă în virtutea calității sale de instituție publică cu rol, de sinteză în activitatea privind finanțele publice și nu în calitate de ordonator principal de credite.
Mai arată recurentul Ministerului Finanțelor Publice că în mod greșit instanța își motivează hotărârea pe prevederile Deciziei în interesul legii nr. XXI/2008 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție deoarece Curtea Constituțională prin Decizia nr. 838/2009 a constatat existența unui conflict juridic de natură constituțională între autoritatea judecătorească, pe de o parte, și Parlamentul României și Guvernul României, pe de altă parte, reținând că în exercitarea atribuției prevăzute de art. 126 alin. (3) din Constituție, Înalta Curte de Casație și Justiție are obligația de a asigura interpretarea și aplicarea unitară a legii de către toate instanțele judecătorești, cu respectarea principiului fundamental al separației și echilibrului puterilor, consacrat de art. 1 alin. (4) din Constituția României. Înalta Curte de Casație și Justiție nu are competența constituțională să instituie, să modifice sau să abroge norme juridice cu putere de lege ori să efectueze controlul de constituționalitate al acestora.
Curtea constată că acest motiv de recurs nu poate fi primit deoarece chiar Curtea Constituțională prin Decizia nr. 838/2009 reține că:
"În cauza de față, sesizarea Curții pentru îndeplinirea atribuției referitoare la soluționarea conflictelor juridice de natură constituțională dintre autoritățile publice, la analiza conduitei părților de către C, sub aspectul îndeplinirii competențelor conform prevederilor constituționale, precum și decizia prin care se stabilește existența unui conflict și modul de soluționare a acestuia nu pot constitui elementele exercitării unei căi de atac, ce ar avea ca scop lipsirea de efecte juridice a unor hotărâri judecătorești. Astfel, asimilarea atribuției prevăzute de art. 146 lit. e) din Constituție cu efectuarea de către Curtea Constituțională a unui control de legalitate/constituționalitate asupra hotărârilor judecătorești, transformând Curtea într-o instanță de control judiciar, ar echivala cu o deturnare a dispozițiilor constituționale privind soluționarea conflictelor juridice și o încălcare flagrantă a competenței Curții Constituționale.
Așa fiind, apare ca evident că decizia pronunțată de Curtea Constituțională în soluționarea conflictului juridic de natură constituțională nu poate produce niciun efect cu privire la valabilitatea deciziilor deja pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție în exercitarea atribuției consacrate de art. 329 din Codul d e procedură civilă.
De altfel, Curtea a statuat și cu alte ocazii că, potrivit competențelor sale, care sunt expres și limitativ prevăzute de <LLNK 11992 47 11 212 146 48>art. 146 din Constituție și de Legea nr. 47/1992, aceasta asigură, pe calea controlului de constituționalitate, supremația Constituției în sistemul juridic normativ, nefiind competentă să cenzureze legalitatea unor hotărâri judecătorești sau să constate că acestea sunt lipsite de efecte juridice (Decizia nr. 988 din 1 octombrie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 784 din 24 noiembrie 2008).
Potrivit art. 147 alin. (4) din Constituție, "Deciziile Curții Constituționale se publică în Monitorul Oficial al României. De la data publicării, deciziile sunt general obligatorii și au putere numai pentru viitor". Efectul ex nunc al actelor Curții constituie o aplicare a principiului neretroactivității, garanție fundamentală a drepturilor constituționale de natură a asigura securitatea juridică și încrederea cetățenilor în sistemul de drept, o premisă a respectării separației puterilor în stat, contribuind în acest fel la consolidarea statului de drept.
Pe cale de consecință, efectele deciziei Curții nu pot viza decât actele, acțiunile, inacțiunile sau operațiunile ce urmează a se înfăptui în viitor de către autoritățile publice implicate în conflictul juridic de natură constituțională."
Prin urmare, acest motiv de recurs în loc să constituie o critică este în fapt un argument în favoarea admiterii acțiunii și pentru respingerea recursurilor deoarece decizia pronunțată de Curtea Constituțională în soluționarea conflictului juridic de natură constituțională nu poate produce niciun efect cu privire la valabilitatea deciziilor deja pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, acestea rămânând să producă efecte obligatorii în continuare.
În temeiul prevederilor art. 312 alin. 1 și art. 299 și urm. Cod procedură civilă, curtea urmează să respingă ca nefondate recursurile, nefiind incidente nici unul din motivele de casare sau modificare prevăzute art. 304 Cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondate recursurile declarate de pârâții MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE - DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE C, MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL CLUJ și PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL CLUJ împotriva sentinței civile nr. 2376 din 07 septembrie 2009 Tribunalului Cluj, pronunțată în dosarul nr-, pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 8 decembrie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
- - - - - -
GREFIER
Red.
Dact./7ex.
Președinte:Dana Cristina GîrbovanJudecători:Dana Cristina Gîrbovan, Cristina Mănăstireanu, Ioana
