Drepturi salariale ale personalului din justiție. Sentința 29/2009. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENTRU CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr-
SENTINȚA CIVILĂ NR.29/2009
Ședința publică de la 15 ianuarie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Crețoiu Victor JUDECĂTOR 2: Vesa Nicoleta
- - - JUDECĂTOR 3: Nașcu Sebastian
- - - asistent judiciar
- asistent judiciar
- grefier
Pe rol se află soluționarea acțiunii civile formulată de reclamanta în contradictoriu cu pârâții MINISTERUL JUSTIȚIEI, TRIBUNALUL SIBIU, TRIBUNALUL BUCUREȘTI, TRIBUNALUL HUNEDOARA, TRIBUNALUL ALBA, CURTEA DE APEL ALBA IULIA, CURTEA DE APEL BUCUREȘTI, CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII, având ca obiect drepturi salariale ale personalului din justiție.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care instanța din oficiu pune în discuție excepția lipsei calității procesuale pasive a Tribunalului București, Tribunalului Hunedoara și Curtea de APEL ALBA IULIA, excepție pe care o admite inclusiv pentru TRIBUNALUL ALBA motivat de faptul că reclamanta nu a avut raport de muncă cu aceste instanțe.
CURTEA DE APEL
Prin cererea înregistrată la această instanță sub dosar nr-, reclamanta a chemat în judecată pe pârâții MINISTERUL JUSTIȚIEI, TRIBUNALUL SIBIU, TRIBUNALUL BUCUREȘTI, TRIBUNALUL HUNEDOARA, TRIBUNALUL ALBA, CURTEA DE APEL ALBA IULIA, CURTEA DE APEL BUCUREȘTI, CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII, solicitând ca prin hotărâre judecătorească să se dispună
- obligarea pârâților Ministerul Justiției, Curtea de APEL ALBA IULIA și TRIBUNALUL SIBIU la plata sporului de 50% din salariul de bază brut lunar pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, pe perioada septembrie 2004 - 4.02.2004, actualizat în raport de indicii de inflație, începând cu data la care trebuiau achitate până la data plății efective;
- obligarea pârâtului Curtea de APEL ALBA IULIA să efectueze cuvenitele mențiuni în carnetele de muncă.
În motivarea acțiunii sale reclamanta arată că ocupă postul de aprod în cadrul Tribunalului Sibiu și că potrivit 47 din Legea.nr.50/1996 privind salarizarea si alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, judecătorii, procurorii precum si personalul auxiliar de specialitate, beneficiază de un spor de 50% din salariul de baza brut lunar, pentru risc si suprasolicitare neuropsihică.
Reclamantul a mai arătat că, prin dispozițiile nr.OG83/2000, act emis de Guvernul României, ce are natura unui act juridic de putere inferioara legii, acest spor i-a fost retras acest spor deși, potrivit art.108 din Constituția României, ordonanțele se emit in temeiul unei legi speciale de abilitare, în limitele si in condițiile prevăzute de aceasta.
Prealabil emiterii Ordonanței nr.83/2000, Guvernul a fost abilitat, prin art.1 pct.1 litera Q din legea nr.125/2000, să emită ordonanțe pentru perioada cuprinsă între data intrării in vigoare a acestei legi si până la reluarea lucrărilor Parlamentului, in cea de-a doua sesiune ordinară a anului 2000, printre alte domenii și cel vizând modificarea si completarea Legii nr.50/1996, privind salarizarea si alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, republicată.
Guvernul a depășit competența legislativă delegată de Parlament potrivit art.115 din Constituție si a dispus abrogarea art.47 din legea nr.50/1996 care reglementa drepturile pe care reclamantul arată că le solicită prin acțiunea dedusă judecății.
Se mai arată că Legea nr.24/2000 republicată, privind normele de tehnica legislativă pentru elaborarea actelor normative, reglementează principiile de legiferare cât si cele de abrogare, care înlătura orice posibilitate de imixtiune a actelor Guvernului in actele Parlamentului, executivul având doar un drept limitat si expres prevăzut.
Cum executivul nu a fost abilitat sa abroge dispozițiile art.47 din legea nr.50/1996 reclamantul solicita a se constatat ca acest text normativ este in vigoare si să- fie acordate drepturile astfel reglementate.
Reclamantul mai arată că, abrogarea dată prin legea nr.334/2001, nu poate acoperi nelegalitatea si neconstituționalitatea abrogării, dispusă fără drept de către executiv.
Pentru același considerent, reclamantul apreciază ca nelegală abrogarea in întregime a Legii 50/1996, prin Ordonanța 8/2007, privind salarizarea personalului auxiliar deși nu a fost abilitat in acest scop de Legea nr.502/2006.
Reclamantul concluzionează că, OG nr.83/2000 este un act putativ care nu a operat asupra textului art.47 din legea 50/1996, invocând in acest sens si dispozițiile constituționale care statuează principiul separației si echilibrului puterilor - legislativă, executivă și judecătorească - în cadrul democrației constituționale.
S-a invocat în același sens Decizia nr.21/10.03.2008 a J- Secțile Unite.
Citat în cauză CNCD Baf ormulat punctul de vedere (5-9) potrivit căruia arată că nu are competență materială de a se pronunța cu privire la sesizările având ca obiect măsurile legislative adoptate în contextul stabilirii politicii de salarizare a personalului din sistemul bugetar, putând doar să-și exprime un punct de vedere vizând obiectul unei asemenea speță.
Prin întâmpinare (11-13), pârâtul Ministerul Justiției a invocat excepția prescrierii dreptului material la acțiune prin prisma disp. art. 3 din Decretul 167/1958 și art. 283 al.1 lit. c din Legea 53/2003.
Pe fond susține netemeinicia acțiunii reclamantei, dată de disp. art. 1 din OG8/2007 și art. 3 al.3 din Legea 567/2004 modificată prin Legea 17/2006.
TRIBUNALUL ALBA prin întâmpinare (24) a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive, întrucât nu este angajata reclamantei.
De asemenea, întâmpinare a formulat și Curtea de APEL ALBA IULIA (25), invocând excepția prescripției dreptului material la acțiuni potrivit prevederilor Decretului 167/1958 și art. 283 Codul muncii.
Examinând cererea de față, Curtea reține următoarele:
Potrivit art. 137 (1) cod pr. civilă:
"Instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură și a celor de fond care fac de prisos în totul sau în parte, cercetarea în fond a pricinii".
Din această perspectivă este a se reține că din oficiu instanța a ridicat excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților TRIBUNALUL BUCUREȘTI, TRIBUNALUL HUNEDOARA, TRIBUNALUL ALBA și Curtea de Apel București, pronunțându-se asupra acesteia în practicau hotărârii în sensul admiterii ei.
În ceea ce privește excepția prescripției a dreptului material la acțiune pe perioada septembrie 2000-4.02.2004, excepție invocată de pârâtul Ministerul Justiției Curtea reține că prin acțiunea de față reclamanta solicită acordarea sporului prevăzut de art. 47 din Legea nr. 50/1996 începând cu luna septembrie 2000, considerând că prin Decizia nr. 21/2008 a ÎCCJ au fost repusă în termen, admiterea excepției echivalând cu refuzul aplicării deciziei ÎCCJ.
Prin decizia nr. 21/2008 pronunțată de ÎCCJ s-a stabilit că în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 47 din Legea nr. 50/1996 judecătorii, procurorii, magistrații asistenți precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică,calculat la indemnizația brută lunară, respectiv salariul de bază brut lunar și după intrarea în vigoare a OG nr. 83/2000, aprobată prin legea nr. 334/2001.
Analizând considerentele deciziei menționate se constată că singura problemă de drept asupra căreia s-a aplecat instanța supremă și care a făcut obiectul recursului în interesul legii a fost abrogarea sau neabrogarea dispozițiilor art. 47 din Legea nr. 50/1996.
În acest context este evident că ÎCCJ nu s-a pronunțat asupra altor probleme cum ar fi termenul de prescripție al formulării unor acțiuni sau repunerea în termenul de exercitarea a acțiunii bazate pe acest text de lege.
Prin urmare, aceste probleme de drept au fost lăsate în sarcina instanțelor de judecată sesizate cu judecarea unor acțiuni întemeiate pe textul de lege în discuție.
În nici un caz nu se poate susține că prin formularea cuprinsă în decizia nr. 21/2008 a ÎCCJ potrivit căreia sporul se datorează "și după intrarea în vigoare a OG nr. 83/2000" s-a dorit a se stabili că acest drept se va plăti magistraților și personalului auxiliar pe întreaga perioadă cuprinsă între data intrării în vigoare a OG nr. 83/2000 și până în prezent.
Ceea ce a stabilit cu forță obligatorie ÎCCJ este că dispozițiile art.47 din Legea nr. 50/1996 nu au fost abrogate prin OG nr. 83/2000, rămânând în vigoare și producând efecte depline și după acest moment (septembrie 2000).
Faptul că este vorba de un drept supus prescripției rezultă cu claritate din formularea dispozitivului deciziei menționate unde se face referire la "dreptul" la sporul de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică.
În acest context, se reține că potrivit art. 1, alin. 1 și 3 din Decretul Lege nr. 167/1958"dreptul la acțiune, având un obiect patrimonial, se stinge prin prescripție, dacă nu a fost exercitat în termenul stabilit în lege".
Orice clauza care se abate de la reglementarea legală a prescripției este nulă".
De asemenea, la art. 7 alin. 1 din același act normativ se menționează că"prescripția începe să curgă de la data când se naște dreptul la acțiune sau dreptul de a cere executarea silită".
Acțiunea prin care reclamanta tinde la dobândirea acestui drept are natura unui conflict de muncă, art. 283 alin. 2 Codul muncii prevăzând că dreptul la acțiune se prescrie într-un termen de trei ani de la data nașterii dreptului.
Dreptul la acțiune s-a născut la 1 ianuarie 2001, data intrării în vigoare a OG nr. 83/2000, din acest moment putându-se pune în discuție neregularitatea actului de abrogare, aspect cunoscut de reclamantă.
Cauzele în care se suspendă sau se întrerupe cursul prescripției sunt expres și limitativ reglementate la art. 13, 14 și 16 din Decretul Lege nr. 168/1958 și nu se regăsesc în prezenta cauză.
Pârâții nu au recunoscut nici un moment aceste pretenții pentru a se putea reține întreruperea cursului prescripției, iar reclamanta nu au făcut dovada vreunei piedici în promovarea acțiunii, pasivitatea în care s-a aflat datorându-i-se.
Față de cele de mai sus, fiind vorba de prestații succesive, pentru fiecare prestație curgând un termen de prescripție distinct, se apreciază prescrise pretențiile solicitate de reclamantă.
Pe de altă parte, trebuie reținut că în calitatea sa de aprod la T IBUNALUL SIBIU (conform carnetului de muncă) reclamantei nu i se cuvine acest spor.
Potrivit art.3 alin.3 din Legea nr. 567/2004 sunt " conexe personalului auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea, funcțiile de agent procedural și aprod. Ulterior, acest text a fost modificat prin art.1 pct.3 alin.3 din Legea nr. 17/2006 în sensul includerii în categoria personalului conex pe lângă funcțiile de agent procedural și aprod și a funcției de șofer.
Prin dispozițiile art.47 din Legea nr.50/1996, așa cum a fost modificată prin.nr.OG56/1997, se prevedea ca pentru risc si suprasolicitare neuropsihică magistrații precum si personalul auxiliar de specialitate beneficiază de un spor de 50% din salariul de baza brut lunar.
Textul de lege sus menționat a fost abrogat prin OG nr.83/2000 pentru modificarea si completarea Legii nr.50/1996 publicata in Monitorul Oficial, Partea I nr.425 din 01.09.2000 si intrată in vigoare la 01.10.2000.
Prin decizia nr. 21/10.03.2008, - Secțiile Unite, admițând recursul în interesul legii declarat de Procurorul General al României, a stabilit că, n interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 47 din Legea nr. 50/1996, privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, republicată, "judecătorii, procurorii, magistrații-asistenți precum și personalul auxiliar de specialitateau dreptul la un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, calculat la indemnizația brută lunară, respectiv salariul de bază brut lunar și după intrarea în vigoare a nr.OG 83/2000, aprobată prin Legea nr. 334/2001".
Cele statuate de nu sunt aplicabile reclamantei deoarece așa cum s-a reținut mai sus, fiind aprod, face parte din categoria personalului conex, iar această categorie profesională nu este menționată în Decizia nr.21/2008 a
Față de aspectele de mai sus, instanța constată că pretențiile reclamantei sunt neîntemeiate și prescrise, motiv pentru care acțiunea urmează să fie respinsă ca atare.
HOTĂRĂȘTE
Admite excepția prescrierii dreptului material la acțiune pentru perioada invocată,ridicată de pârâții Ministerul Justiției și și Curtea de APEL ALBA IULIA..
Respinge acțiunea formulată de reclamanta -ia, domiciliată în Sibiu,str.-,.1,.9, jud.Sibiu, împotriva pârâților Ministerul Justiției cu sediul în B,-,sector 5, TRIBUNALUL SIBIU cu sediul în Sibiu,-, TRIBUNALUL BUCUREȘTI,cu sediul în B,b-dul - nr.37,sector 3, TRIBUNALUL HUNEDOARA,cu sediul în D,-,jud.H, TRIBUNALUL ALBA,cu sediul în A I,P-ța - - nr.24, Curtea de APEL ALBA IULIA, cu sediul în A I, str.-, nr.1, jud.A,Curtea de APEL BUCUREȘTI,cu sediul în B, nr.5.
Cu recurs în 10 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 15.01.2009
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
- - - -
ASISTENȚI JUDICIARI,
- -
GREFIER,
Red.VN
Tehnored.TE/3.02.2009/17 ex
Președinte:Crețoiu VictorJudecători:Crețoiu Victor, Vesa Nicoleta, Nașcu Sebastian
