Drepturi salariale ale personalului din justiție. Sentința 29/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
SENTINȚA Nr. 29
Ședința publică de la 16 Ianuarie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Cristina Mănăstireanu
JUDECĂTOR 2: Ancuța Gabriela Manea Liliana
Asistent Judiciar -
Asistent Judiciar
Grefier
Pe rol judecarea cauzei având ca obiect litigiu de muncă privind acțiunea formulată de către reclamantul, G, G, și în contradictoriu cu pârâții Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția Parchetelor Militare B, Ministerul Apărării Naționale, Consiliul Național Pentru Combaterea Discriminării Naționale și Ministerul Economiei și Finanțelor.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă consilierul juridic pentru pârâtul Ministerul Apărării Naționale, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că dosarul este la al doilea termen și că prin serviciul registratură s-a depus la dosar întâmpinare de pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor, necomunicată reclamanților, și concluzii scrise și practică judiciară de către reclamanți. S-a solicitat judecata în lipsă.
Instanța constată că la termenul anterior pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor a formulat întâmpinare în care a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive și în consecință nu se impune comunicarea întâmpinării depusă de acesta pentru termenul de azi.
Consilierul juridic pentru pârâtul Ministerul Apărării Naționale depune delegație la dosar și arată că nu are de formulat alte cereri.
Instanța constată acțiunea în stare de judecată și acordă cuvântul părților pe excepția prescripției dreptului la acțiune, pe excepția inadmisibilității acțiunii, pe excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ministerul Economiei și Finanțelor, pe fondul cererii și pe cererea de chemare în garanție.
Consilierul juridic pentru pârâtul Ministerul Apărării Naționale solicită admiterea prescripției dreptului la acțiune pentru perioada martie 2005 - septembrie 2005 și respingerea excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ministerul Economiei și Finanțelor deoarece acesta are prerogative în stabilirea bugetului. Arată că lasă excepția inadmisibilității acțiunii la aprecierea instanței. Mai solicită respingerea acțiunii și admiterea cererii de chemare în garanție a Ministerului Economiei și Finanțelor deoarece în cazul admiterii acțiunii trebuie să se acorde alocație bugetară pentru plata hotărârii.
CURTEA DE APEL,
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la această instanță sub nr- reclamanții, G, G, și au chemat în judecată pârâții Ministerul Justiției, Curtea de Apel Iași și Ministerul Economiei și Finanțelor solicitând obligarea primilor doi la plata diferențelor de salarii, calculate pe baza valorii de referință sectorială prevăzută de lege pentru funcțiile de demnitate publică, corectată periodic în raport cu evoluția prețurilor de consum, în condițiile stabilite de lege, astfel:
- pentru perioada 1 septembrie 2005 - 31 ianuarie 2006, la valoarea de referință sectorială de 297,4 lei, conform OG9/2005;
- pentru perioada 1 februarie 2006 - 31 august 2006, la valoarea de referință sectorială de 312,3 lei, conform OG3/2006;
- pentru perioada 1 septembrie 2006 - 31decembrie 2006, la valoarea de referință sectorială de 331 lei, conform OG3/2006;
- pentru perioada 1 ianuarie 2007 - 31 martie 2007, la valoarea de referință sectorială de 358 lei, conform OG10/2007;
- pentru perioada 1 aprilie 2007 - 31 septembrie 2007, la valoarea de referință sectorială de 365 lei, conform OG10/2007;
- pentru perioada 1 octombrie 2007 - 31 decembrie 2007, la valoarea de referință sectorială de 405 lei, conform OG10/2007, în raport cu valoarea de referință sectorială la care au fost calculate drepturile salariale pentru perioadele de referință mai sus precizate.
S-a mai solicitat și obligarea Ministerului Economiei și Finanțelor la alocarea fondurilor necesare efectuării plăților.
Motivează reclamanții că în perioada de referință au avut calitatea de magistrați militari și, respectiv personal auxiliar în cadrul Parchetului Militar d e pe lângă Tribunalul Militar Iași, iar prin dispozițiile art. 1 alin. 1 din OG134/1999, art. 1, 2, 3 și 9 din Legea nr. 154/1998, art. 11din nr.OG 83/2000 și art. 2 alin. 1 din nr.OUG 177/2002 s-a stabilit în mod expres că "indemnizațiile pentru magistrați și salariile de bază pentru celelalte categorii de personal din organele autorității judecătorești se stabilesc pe baza valorii de referință sectorială prevăzută de lege pentru funcțiile de demnitate publică alese și numite, din cadrul autorităților legislative și executive".
În schimb, prin nr.OUG 27/2006, intrată în vigoare la 01 aprilie 2006 s-a prevăzut stabilirea indemnizației "pe baza valorii de referință sectorială și a coeficienților de multiplicare prevăzuți în anexă ", iar anexa 1 stabilit valoarea de referință sectorială ca fiind de 257 lei.
Însă, procedându-se astfel, apreciază reclamanții, au fost încălcate principiile Constituției României, ale Legii nr. 303/2004, ale Codului muncii și ale Legii privind combaterea discriminării. Aceasta întrucât, potrivit nr.OG 3/2006, valoarea de referință sectorială pentru funcțiile de demnitate publică alese și numite era de 312,3 lei la 01 aprilie 2006, spre deosebire de cea de 257 lei stabilită pentru magistrați.
Drept urmare, prin nr.OUG 27/2006 a fost încălcat principiul echilibrului puterilor legislative, executive și judecătorești în cadrul democrației constituționale, principiu prevăzut de art. 3 alin. 4 din Constituție și care include și componenta salarizării, ca element al noțiunii de echilibru al celor trei puteri de stat.
În mod similar se procedează și prin nr.OG 8/2007, întrucât se stabilește valoarea de referință sectorială la suma de 280,64 lei, deși la data intrării în vigoare a acestei ordonanțe, valoarea de referință sectorială era de 365 lei, conform nr.OG 10/2007.
Reclamanții susțin că prevederile nr.OUG 27/2006 și ale nr.OG 8/2007 sunt în contradicție și cu prevederile art. 74 din Legea nr. 303/2004, lege organică în vigoare la data apariției ordonanțelor, conform cărora "drepturile salariale ale magistraților nu pot fi diminuate sau suspendate decât în cazurile prevăzute de prezenta lege".
Drepturile cu privire la salarizare recunoscute de lege nu pot fi diminuate unilateral, susțin reclamanții, întrucât s-ar încălca și teoria dreptului câștigat rezultă din principiile prevăzute de Codul muncii. Astfel, drepturile persoanelor încadrate în muncă nu pot face obiectul vreunei tranzacții, renunțări sau limitări, ele fiind apărate de stat împotriva oricăror încălcări, a manifestărilor de subiectivism, abuz sau arbitrariu.
Totodată, se apreciază că acordarea unor valori de referință sectorială diferite în salarizarea puterilor statului contravine și spiritului nr.OG 137/2000, respectiv a art. 1 alin. 2 privind excluderea privilegiilor și discriminărilor în exercitarea drepturilor enunțate.
Cât despre actele normative care au corectat valoarea de referință sectorială prevăzută de lege pentru funcțiile de demnitate publică alese și numite, acestea au fost indicate de reclamanți ca fiind nr.OUG 123/2003, nr.OG 9/2005, nr.OG 3/2006 și nr.OG 10/2007.
Pârâtul Ministerul Apărării a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepția prescripției dreptului la acțiune în ceea ce privește diferențele de drepturi salariale solicitate pentru perioada 03.03.2005-30.09.2005.
Pe fondul cauzei, pârâtul a solicitat respingerea cererii ca neîntemeiate.
Pârâtul a susținut că odată cu intrarea în vigoare a Legii nr. 347/2003, care a modificat art. 2 din nr.OUG 177/2002, nu mai există temei legal pentru ca indemnizațiile persoanelor din cadrul autorităților judecătorești să fie stabilite pe baza valorii de referință sectorială prevăzute de lege pentru funcțiile de demnitate publică alese și numite din cadrul autorităților legislative și executive, indemnizațiile acestora fiind stabilite expres și exclusiv prin nr.OUG 177/2002, nr.OG 23/2005 și nr.OUG 27/2006.
Cu privire la valoarea de referință sectorială aplicabilă personalului auxiliar, Ministerul Apărării a arătat că este prevăzută de nr.OG 23/2005și Legea nr. 100/2005, iar nu de actelle normative invocate de reclamanți.
Pârâtul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a formulat întâmpinare, invocând excepția inadmisibilității acțiunii formulate de către reclamanți, considerând că numai legiuitorul poate stabili acordarea sau neacordarea unor drepturi. Acordarea indemnizație calculate pe baza valorilor de referință sectorială prevăzute de nr.OG 9/2005, nr.OG 3/2006 și nr.OG 10/2007 ar însemna ca instanța judecătorească să depășească atribuțiile puterii judecătorești, adăugând la lege.
Pârâtul a mai susținut că reglementarea prin lege sau printr-un alt act normativ a unor drepturi în favoarea unor persoane excede cadrului legal stabilit prin nr.OG 137/2000. În accepțiunea art. 1 alin. 2 și 3 din nr.OG 137/2000, exercitarea unor drepturi se referă la modul de aplicare a unor dispoziții legale care instituie acele drepturi, nu la examinarea soluțiilor legislative alese de către legiuitor. Despăgubirile și acțiunea în despăgubiri avute în vedere de nr.OG 137/2000 sunt în legătură cu fapte sau acte de discriminare, înțelese ca acțiuni sau inacțiuni ilicite, prin care se restrânge sau înlătură folosința ori exercitarea, în condiții de egalitate, a drepturilor omului și a libertăților fundamentale sau drepturilor recunoscute de lege.
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a mai invocă excepția prescripției dreptului la acțiune în ceea ce privește diferențele de drepturi salariale solicitate pentru perioada 03.03.2005-24.10.2005.
Pârâții Ministerul Apărării și Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție au chemat în garanție pe Ministerul Economiei și Finanțelor.
Prin întâmpinarea formulată, Ministerul Economiei și Finanțelor - prin I - a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive, considerând că obligația de plată a unor diferențe de salarii este doar în sarcina angajatorului sau a ordonatorului principal de credite, care în speță este Ministerul Justiției.
Or, câtă vreme Ministerul Economiei și Finanțelor nu figurează ca subiect al raporturilor de muncă sau de serviciu încheiate de reclamanți, se solicită admiterea excepției lipsei calității procesuale pasive și respingerea acțiunii ca neîntemeiată în contradictoriu cu acesta.
Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, citat în cauză în temeiul art. 27 alin. 3 din nr.OG 137/2000, și-a exprimat un punct de vedere cu privire la aplicabilitatea dispozițiilor nr.OG 137/2000.
Analizând actele și lucrările dosarului, Curtea constată următoarele:
În ceea ce privește excepția inadmisibilității acțiunii invocată de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, instanța reține că aceasta este nefondată, urmând a fi respinsă, având în vedere, pe de o parte disp. art. 21 din Constituție, care garantează accesul liber la justiție și, pe de altă parte, faptul că în cauză se pune problema aplicării de către instanță a deciziei nr. 21/2008 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, care este obligatorie, potrivit disp. art. 329 alin. 3 din codul d e procedură civilă.
Cât privește excepția lipsei calității procesuale a Ministerul Economiei și Finanțelor, instanța o va respinge.
Potrivit art. 49 din Legea nr. 500/2002, creditele bugetare aprobate prin bugetul de stat, pot fi folosite, la cererea ordonatorilor principali de credite, numai după deschiderea de credite, repartizarea creditelor bugetare și/sau alimentarea cu fonduri a conturilor deschise pe seama acestora. De asemenea, potrivit art. 19 din Legea nr. 500/2002, Ministerul Economiei și Finanțelor întocmește proiectul bugetului de stat și cele de rectificare bugetară, pe baza propunerilor ordonatorilor principali de credite.
Mai mult, conform prevederilor nr.HG 83/2005 și ale Legii nr. 304/2004, activitatea instanțelor este finanțată de la bugetul de stat, Ministerul Economiei și Finanțelor coordonând acțiunile privind sistemul bugetar, respectiv pregătind proiectele legilor bugetare anuale și de rectificare.
Ca atare, nu se poate susține că Ministerul Economiei și Finanțelor nu are calitate procesuală pasivă în cauză, excepția invocată de acesta urmând a fi respinsă.
În ceea ce privește excepția prescripției dreptului la acțiune invocată de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, precum și de Ministerul Apărării Naționale, se reține că aceasta este întemeiată, în temeiul disp. art. 283 alin.1 lit. c) din Codul muncii, urmând a fi admisă.
Pe fond, analizând actele și lucrările dosarului prin prisma motivelor invocate și a dispozițiilor legale aplicabile, Curtea de Apel constată că acțiunea reclamanților este întemeiată în parte, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
Reclamanții au calitatea de magistrați militari și, respectiv personal auxiliar în cadrul Parchetului Militar d e pe lângă Tribunalul Militar Iași.
Potrivit art. 5 din Legea nr. 154/1998 privind sistemul de stabilire salariilor de bază în sectorul bugetar și a indemnizațiilor pentru persoane care ocupă funcții de demnitate publică, salariile de bază în sectorul bugetar se stabilesc pe baza următoarelor elemente:
-valoarea de referință universală;
- indicatorii de prioritate intersectorială, exprimați în procente, diferențiați pe domenii de activitate;
-valori de referință sectoriale, exprimate în lei, rezultate din înmulțirea valorii de referință universală cu indicatorii de prioritate intersectorială;
- grila de intervale pentru stabilirea salariilor de bază, pentru funcțiile fiecărui sector de activitate.
Potrivit art. 1 din nr.OUG 134/1999, aprobată prin Legea nr. 714/2001, începând cu luna septembrie 1999 valoarea coeficientului 1 de ierarhizare a salariilor de bază ale personalului din organele autorității judecătorești, reglementată de Legea nr. 50/10096,este egalăcu valoarea de referință sectorială prevăzută de Legea nr. 154/1998 " pentru funcțiile de demnitate publică alese și numite, precum și pentru administrația publică centrală și locală. Această valoare se corectează periodic în raport cu evoluția prețurilor de consum în condițiile stabilite de prevederile legale pentru sectorul bugetar".
Prin art. 13 alin. 1 din Legea bugetului de stat pe anul 2001 nr. 216/2001, valoarea de referință universală a fost stabilită la 2.444.000 lei, iar indicatorul de prioritate intersectorială pentru funcțiile de demnitate publică alese, numite și asimilate acestora a fost prevăzut ca fiind de 0,62, astfel încât valoarea de referință sectorială rezultată era de 2.444.000 lei x 0,62 = 1.515.280 lei.
Prin legile anuale ulterioare referitoare la bugetul de stat nu au fost prevăzute modificări ale valorii de referință universală sau ale indicatorului de prioritate intersectorială pentru funcțiile de demnitate publică.
Drept urmare, nr.OUG 177/2002 privind salarizarea și alte drepturi ale magistraților, aprobată prin Legea nr. 347/2003, a prevăzut în Anexa 1 calculul indemnizațiilor pentru magistrați începând cu 1 ianuarie 2003 pe baza unei valori de referință sectorială de 1.833.754 lei, egală cu cea prevăzută de lege pentru funcțiile de demnitate publică alese și numite din cadrul autorităților legislativă și executivă.
În baza art. 48 din nr.OUG 177/2002 și a art. 3 lit. e din nr.OUG 123/2003, valoarea de referință sectorială din Anexa 1 la.OUG nr. 177/2002 a fost majorată cu 6% începând cu 1 ianuarie 2003 și cu 9% începând cu 1 octombrie 2003, respectiv cu 6% în luna ianuarie 2004 și cu 6% în luna octombrie 2004. În mod similar prin majorări succesive valoarea de referință sectorială pentru personalul auxiliar de specialitate din cadrul instanțelor judecătorești și a parchetelor de pe lângă acestea, salarizat conform Legii 50/1996 (până la intrarea în vigoare a OG nr. 8/2007) a ajuns pentru același interval de timp la 2.380.592 lei.
Pentru perioadele 1.05.2005 - 30.09.2005 și 1.10.2005 - 31.01.2006, deși OUG nr. 134/1999, aprobată prin Legea nr. 714/ 2001 era în vigoare (stabilind în mod expres egalitatea valorii de referință sectorială pentru personalul din organele autorității judecătorești cu cea prevăzute de lege pentru funcțiile de demnitate publică), iar conform art. 74 alin. 2 din Legea nr. 303/2004, lege organică, "drepturile salariale ale judecătorilor și procurorilor nu pot fi diminuate sau suspendate decât în cazurile prevăzute de prezenta lege", reclamanților nu li s-au acordat creșterile salariale prevăzute de nr.OG 9/2005 pentru personalul care ocupă funcții de demnitate publică.
Este de observat că, deși conform denumirii sale, acest act normativ reglementează creșteri salariale pentru anul 2005 (acordate personalului contractual bugetar și persoanelor care ocupă funcții de demnitate publică), art. 2 alin. 3 și art. 3 alin. 4 din nr.OG 9/2005 arată doar că în anexele VIII și IX sunt prevăzute indemnizațiile lunare pentru persoanele ce ocupă funcții de demnitate publică alese, numite și asimilate, acestora fără a se indica în mod explicit procentul de majorare al indemnizațiilor. Având în vedere însă că, de exemplu, pentru funcția de demnitate publică aleasă de Președinte al României, indemnizația lunară era de:
- 46.764.000 lei la 1.01.2003, conform Anexei 7/1 a la OUG nr. 191/2002;
- 46.613.000 lei la 1.10.2003, conform Anexei 7/1 b la aceeași ordonanță;
- 49.409.780 lei la 1.01.2004, în baza creșterii de 6% prev. de art. 3 lit. a din OUG nr. 123/2003;
-52.374.367lei la 1.10.2004, în baza creșterii de 6% prev. de art. 3 lit. a din aceeași ordonanță și de65.469.000lei la 1.10.2005, conform Anexei 8/1 la OG nr. 9/2005, rezultă că indemnizațiile pentru persoanele ce ocupă funcții de demnitate publică alese, numite și asimilate acestora au crescut cu 25% începând cu 1.10.2005. Iar conform art. 3 alin. 5 din OG nr. 9/2005, începând cu luna ianuarie 2005 s-a acordat 45% din creșterea rezultată ca diferență între indemnizația stabilită potrivit anexelor acestei ordonanțe și indemnizația avută în luna decembrie 2004.
Drept urmare, în baza prevederilor legale anterior menționate, ale art. 1 alin. 4 din Constituția României care reglementează organizarea statului potrivit "principiului separației și echilibrului puterilor - legislativă, executivă și judecătorească - în cadrul democrației constituționale" și ale art. 1 alin. 1 din Legea nr. 304/2004 conform cărora "puterea judecătorească se exercită de Înalta Curte de Casație și Justiției și de celelalte instanțe judecătorești stabilite de lege", Curtea va constata întemeiate pretențiile reclamanților de a le fi acordate creșterile salariale prev. de nr.OG 9/2005.
Pentru aceleași rațiuni, sunt întemeiate solicitările acestora de a le fi acordate și pentru anii 2006 și 2007 creșterile salariale prevăzute de nr.OG 3/12.01. 2006 și nr.OG 10/31.01.2007.
Așadar, plecând de la valoare de referință sectorială de 2.380.592 lei la nivelul lunii decembrie 2004, salariile reclamanților trebuiau calculate pe baza valorii de referință sectorială pentru funcțiile de demnitate publică alese și numite de:
-264,7 lei pentru perioada 1.05.2005 - 30.09.2005 și
-297,4 lei pentru perioada 1.10.2005 - 31.01.2006 conform nr.OG 9/2005;
-312,3 lei pentru perioada 1.02.2006 - 31.08.2006 și
-331 lei, pentru perioada 1.09.2006 - 31.12.2006 conform art. 1 din nr.OG 3/2006, care a prevăzut majorarea indemnizațiilor pentru persoanele care ocupă funcții de demnitate publică în două etape, respectiv cu 5% începând cu 1.02.2006 și cu 6% începând cu 1.09.2006;
-347,67 lei, pentru perioada 1.01.2007 - 31.03.2007,
-354,62 lei pentru perioada 1.04.2007 - 30.09.2007 și
-393.62 lei pentru perioada 1.10.2007 - 31.12.2007 conform art. 1 și art. 3 alin. 3 cu anexele corespunzătoare din OG nr. 10/2007, care a prevăzut majorări în trei etape, respectiv cu 5% începând cu 1.01.2007, cu 2% începând cu 1.04.2007 și cu 11% începând cu 1.10.2007.
În Anexa 1 la.OUG nr. 8/2007 de 280,64 lei a fost înscrisă o valoare de referință sectorială mai mică decât cea prevăzută pentru funcțiile de demnitate publică, cu consecința diminuării salariilor personalului auxiliar de specialitate.
Pentru aceste motive, Curtea, constatând că în speță sunt îndeplinite cumulativ condițiile necesare existenței discriminării în sensul arătat în doctrină, art.16 din Constituția României, Protocolul 1 și 12 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, art. 14 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, art. 25 alin. (1) din Declarația Universală a Drepturilor Omului, în baza art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, va admite, în parte, acțiunea reclamanților în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției, Curtea de Apel Iași și Ministerul Economiei și Finanțelor.
Prin urmare, acțiunea reclamanților va fi admisă.
Potrivit dispozițiilor art. 19 și 49 din Legea nr. 500/2002, art.1 din nr.OUG 22/2002, precum și în temeiul nr.HG 83/2005 și Legii nr. 304/2004, Ministerul Economiei și Finanțelor va fi obligat să aloce fondurile necesare efectuării plăților sumelor rezultate din prezenta hotărâre.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Respinge excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Economiei și Finanțelor și excepția inadmisibilității acțiunii invocate de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție
Admite în parte acțiunea formulată de reclamanții, G, G, și, cu domiciliul ales la Parchetul ilitar Iași, cu sediul în-, în contradictoriu cu pârâții: Ministerul Public -Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, cu sediul în B, bulevardul nr.14, sector 4, cod 75101, Ministerul Apărării Naționale, cu sediul în B,- și Ministerul Economiei și Finanțelor, cu sediul în B,-, sector 5, codul poștal -.
Obligă pârâții: Ministerul Public -Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Ministerul Apărării Naționale, să plătească fiecărui reclamant diferențele de salarii, actualizate în raport de indicele de inflație la data plății efective, calculate pe baza următoarelor valori de referință sectorială:
- pentru perioada 1 septembrie 2005 - 31 ianuarie 2006, la valoarea de referință sectorială de 297,4 lei, conform OG9/2005;
- pentru perioada 1 februarie 2006 - 31 august 2006, la valoarea de referință sectorială de 312,3 lei, conform OG3/2006;
- pentru perioada 1 septembrie 2006 - 31decembrie 2006, la valoarea de referință sectorială de 331 lei, conform OG3/2006;
- pentru perioada 1 ianuarie 2007 - 31 martie 2007, la valoarea de referință sectorială de 358 lei, conform OG10/2007;
- pentru perioada 1 aprilie 2007 - 31 septembrie 2007, la valoarea de referință sectorială de 365 lei, conform OG10/2007;
- pentru perioada 1 octombrie 2007 - 31 decembrie 2007, la valoarea de referință sectorială de 405 lei, conform OG10/2007, în raport cu valoarea de referință sectorială la care au fost calculate drepturile salariale pentru perioadele de referință mai sus precizate.
Obligă pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor să aloce fondurile necesare efectuării plăților sumelor rezultate din prezenta hotărâre.
Admite excepția prescripției dreptului la acțiune invocată de Ministerul Public -Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și Ministerul Apărării Naționale și în consecință, respinge acțiunea formulată de către reclamanți privind acordarea diferențelor de drepturi salariale solicitate prin acțiune pentru perioada 03.03.2005-31.08.2005.
Respinge acțiunea reclamanților privind plata diferențelor de drepturi salariale solicitate prin acțiune și pentru viitor.
Prezenta hotărâre este opozabilă Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării, cu sediul în B, nr.1-3, sector 1.
Definitivă.
Cu drept de recurs în termen de 10 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică azi, 16.01.2009.
Președinte, Judecător, Asistenți judiciari,
cu opinie în sensul prezentei hotărâri
Grefier,
Red./Tehnored.:;
18 ex.
Președinte, - - | Judecător, - - - | Asistent Judiciar, - |
Asistent Judiciar, | ||
Grefier, |
22 Ianuarie 2009
Președinte:Cristina MănăstireanuJudecători:Cristina Mănăstireanu, Ancuța Gabriela Manea Liliana
