Drepturi salariale ale personalului din justiție. Decizia 2918/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale
pentru minori și familie
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 2918/R/2009
Ședința publică din 15 decembrie 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Daniela Griga
JUDECĂTORI: Daniela Griga, Dana Cristina Gîrbovan Cristina
-
GREFIER:
S-a luat spre examinare - în vederea pronunțării - recursul declarat de reclamanții, G, G, -, A, AL (), împotriva sentinței civile nr. 2340 din 03.09.2009, pronunțate de Tribunalul Cluj în dosarul nr-, privind și pe pârâții CURTEA DE APEL CLUJ, TRIBUNALUL CLUJ, MINISTERUL JUSTITIEI, MINISTERUL FINANTELOR PUBLICE PRIN DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A JUDEȚULUI C, TRIBUNALUL S, TRIBUNALUL SATU -M, CONSILIUL NATIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINARII, având ca obiect drepturi salariale ale personalului din justiție stimulente 2006-2008.
dezbaterilor a fost consemnat în încheierea ședinței publice din data de 07 decembrie 2009, încheiere care face parte integrantă din prezenta decizie.
CURTEA
Prin sentința civilă nr. 2340/30.09.2009, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosar nr-, au fost respinse excepțiile necompetenței materiale și a lipsei calității procesuale pasive invocate de pârâtul MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE.
A fost respinsă acțiunea formulată de către reclamanții, G, G, (), -, A, și, în contradictoriu cu pârâții Curtea de APEL CLUJ, Tribunalul Cluj, Ministerul Justiției și Libertăților, Tribunalul Sălaj, TRIBUNALUL SATUM și Ministerul Finanțelor Publice.
Pentru a pronunța soluția menționată, prima instanță a reținut că reclamanții au calitatea de judecători la Curtea de APEL CLUJ, făcând parte din categoria personalului din unitățile din justiție (unități bugetare care sunt finanțate de la bugetul de stat), raporturile juridice de muncă fiind guvernate de Codul muncii, conform dispozițiilor art. 1 și art. 295 alin. 2 din acest cod.
Dat fiind faptul că prin Decizia nr. 104 din 20 ianuarie 2009 Curții Constituționale a fost constatată neconstituționalitatea art. I și II ale OUG nr. 75/2008, instanța a respins excepția necompetenței materiale a instanței, invocată de pârâtul Ministerul Finanțelor Publice.
Cu privire la excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâtul Ministerul Finanțelor Publice, instanța a reținut, potrivit prevederilor art. 15 din HG nr. 83/03.02.2005 și art. 118 din Legea nr. 304/2004, activitatea instanțelor este finanțată de la bugetul de stat. Pârâtul Ministerul Finanțelor Publice coordonează acțiunile privind sistemul bugetar, respectiv pregătește proiectele legilor bugetare anuale, ale legilor de rectificare și ale legilor privind aprobarea contului general anual de execuție, astfel că instanța a respins excepția formulată de pârât.
În ceea ce privește stabilirea existenței sau inexistenței discriminării, prima instanță a reținut că prin Deciziile nr. 819, 820 și 821 din 3 iulie 2008 ale Curții Constituționale a României - referitoare la excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 1, art. 2 alin. 1, 3 și 11 și <LLNK 12000 137131 302 27 45>art. 27 din nr.OG 137/2000, privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, s-a admis excepția de neconstituționalitate ridicată de Ministerul Justiției în dosarul nr- al Curții de APEL CLUJ - Secția comercială, de contencios administrativ și fiscal și în dosarul nr- al Tribunalului Iași - Secția civilă și a constatat că prevederile art. 1, art. 2 alin. 3 și <LLNK 12000 137131 302 27 55>art. 27 alin. 1 din nr.OG 137/2000, privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, republicată, sunt neconstituționale, în măsura în care din acestea se desprinde înțelesul că instanțele judecătorești au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii, și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative.
Având în vedere Deciziile nr. 819, 820 și 821 din 3 iulie 2008 ale Curții Constituționale a României, instanța a respins acțiunea formulată de reclamanți.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs reclamanții, solicitând, în principal, soluționarea cauzei pe fond și nu trimiterea spre rejudecare, având în vedere că de la data înregistrării acțiunii - 3.06.2008 și până în prezent nu s-a pronunțat o soluție pe fond în cauză, încălcându-se termenul rezonabil prevăzut de art. 6 din CEDO din motive neimputabile subsemnaților, iar n subsidiar, solicită admiterea recursului, casarea sentinței, cu trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță pentru o nouă judecată, întrucât tribunalul a respins acțiunea noastră fără a se pronunța asupra fondului.
Apreciază că motivarea instanței de fond este străină de obiectul cauzei, întrucât reclamanții nu au solicitat să se stabilească existența vreunei discriminări legale, ci obligarea pârâților la plata unor sume de bani ce au fost stabilite în mod inechitabil de către ordonatorul principal de credite numai pentru angajații Ministerului Justiției, cu toate că legea îndrituiește toți magistrații să beneficieze de plata unor sume de bani cu titlu de stimulente din sumele provenite din cheltuielile judiciare avansate de stat și din amenzile judiciare.
Ceea ce au invocat recurenții nu este discriminarea legală, ci fapta discriminatorie a Ministrului Justiției care a procedat la greșita aplicare a prevederilor legale.
Astfel, potrivit art. 1 din Normele interne, privind repartizarea fondului constituit potrivit art.25 alin. 2 din Legea nr.146/1997 privind taxele judiciare de timbru, cu modificările și completările ulterioare, pentru stimularea personalului din sistemul justiției probate prin nr.1.008/C din 19 mai 2006, fondul destinat stimulării personalului din sistemul justiției, în conformitate cu prevederile art.25 alin. 2 din Legea nr.146/1997, privind taxele judiciare de timbru, cu modificările și completările ulterioare, se constituie din diferența de 75% din recuperarea sumelor din cheltuieli judiciare avansate de stat din bugetele aprobate Ministerului Justiției și Ministerului Public pentru desfășurarea proceselor penale, precum și din amenzile judiciare.
Art.2 alin.1 din aceleași Norme prevede că sumele constituite in acest fel se utilizează pentru stimularea iudecătorilor, personalului auxiliar de specialitate, personalului economic, tehnic, administrativ si de serviciu din cadrul instanțelor judecătorești, a personalului Ministerului Justitiei, al Institutului Național de, al Institutului Național de Expertize Criminalistice, precum și a personalului din Centrul Medical de Diagnostic și Tratament Ambulatoriu.
Repartizarea sumelor pentru instanțele judecătorești și instituțiile subordonate Ministerului Justiției, destinate stimulării personalului, se face de către ordonatorul principal de credite, după cum prevede art. 2 alin. 3 din Norme.
Învederează că deciziile Curții Constituționale la care se face referire în motivarea instanței de fond nu își găsesc aplicarea în cazul de față, Curtea Constituțională stabilind că instanțele nu au competența de a anula ori de a refuza aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii, și de a le înlocui cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative.
În cazul de față nu se pune problema aplicării unor prevederi din alte acte normative, nici de creare de norme pe cale judiciară ori de refuz de aplicare a unor norme, ci despre comportamentul discreționar al Ministrului Justiției în acordarea stimulentelor, care a exclus de la acordarea acestora întreaga categorie a magistraților și aceasta indiferent de calificativele anuale obținute de aceștia, rezultatele meritorii obținute de-a lungul activității, complexitatea sarcinilor de serviciu și modul de îndeplinire a acestora, calitatea activității desfășurate de magistrați.
Recurenții învederează că în luna iunie 2007 doamna, judecător la Curtea de Apel București, detașată în Ministerul Justiției și numită pe perioada detașării (în funcția de consilier juridic la Direcția elaborare acte normative, studii și documentare) a beneficiat de un stimulent în sumă brută de 4.500 lei, prin Ordinul 1476/C din 8.06.2007; în luna august 2007 același judecător a beneficiat de suma brută de 4.500 lei prin Ordinul 2103/C din 14.08.2007; în luna octombrie 2007 același judecător a beneficiat de suma brută de 4.500 lei prin Ordinul 2622/C din 23.10.2007; în luna noiembrie 2007 același judecător a beneficiat de suma brută de 4.500 lei prin Ordinul 2972/C din 23.11.2007; în luna decembrie 2007 același judecător a beneficiat de suma brută de 4.500 lei prin Ordinul 3199/C din 4.12.2007; prin Ordinul 779/C din 2007 același judecător beneficiază de 2.500 lei, iar printr-un alt ordin a beneficiat de suma de 1.040 lei. Suma totală pentru care arată că dețin dovezi în privința judecătorului detașat menționat este de 26.040 lei brut.
Un alt exemplu arătat de către recurenți ca urmare a relatărilor mass-media, se identifică în persoana doamnei -, subliniindu-se că în cazul acesteia nu se cunoaște cuantumul exact.
Consideră că Ministrul Justiției nu a făcut dovada criteriilor avute în vedere când a acordat stimulentele în discuție exclusiv asimilaților magistraților, care ar trebui salarizați întocmai ca și cei cu care sunt asimilați și nu stimulați discriminatoriu cu sume importante.
Apreciază că sumele provenite din cheltuielile judiciare avansate de stat și din amenzile judiciare sunt rezultatul activității magistraților și ar fi echitabil să beneficieze aceștia cu precădere de sumele menționate, nu exclusiv asimilații lor din Ministerul Justiției.
Un eventual argument al Ministerului că sumele menționate au fost acordate pentru contribuția la redactarea noilor coduri este considerat de către recurenți ca neîntemeiat, câtă vreme membrii comisiilor de redactare a codurilor au fost remunerați separat cu sume de ordinul sutelor de mii de euro și câtă vreme un rol important l-au avut și magistrații de la instanțe prin propunerile transmise Ministerului, pentru care nu au primit niciun fel de stimulent.
Intimații nu și-au exprimat poziția procesuală.
În probațiune au fost depuse înscrisuri.
ecursul este fondat.
Curtea constată că în cauză s-a impus citarea Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării, chiar în condițiile apariției OG75/2008.
Prin art.V, OG 75/2008 aduce completări OG137/2008 în sensul că se introduce al.3 articolului 19. Nu se intervine însă, în ceea ce privește conținutul art.27 din OG137/2000, text ce constituie cadrul legal pentru participarea în cauză a -ului ca expert în discriminare, al.3 prevăzând că judecarea cauzei are loc cu citarea obligatorie a acestui organism.
În ceea ce privește deciziile Curții Constituționale nr.818/819/820/03.07.2007, Curtea reține că nu împietează cu nimic soluționarea prezentului litigiu.
Prin aceste decizii Curtea Constituțională constată că prevederile art. 1, art. 2 alin. (3) și <LLNK 12000 137131 302 27 55>art. 27 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 137/2000privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, republicată, sunt neconstituționale, în măsura în care din acestea se desprinde înțelesul că instanțele judecătorești au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii, și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative.
În speță nu se pune problema substituirii unui act normativ cu alt act normativ sau cu norme create pe cale judiciară, ci se pune în discuție aplicarea discriminatorie a aceluiași text de lege, art.25 al.2 din Legea 146/2997, unor persoane aflate în situții comparabile și analoge. Se invocă prin acțiune impactul discriminatoriu al modalității de aplicare a dispozițiilor art.25 al.2 din Legea 147/1996, aspect ce poate fi supus controlului judecătoresc așa după cum argumentează încauza Jekins t 96/80.
În plus,tot în jurisprudența,cauza Von Kamann Nord - 14/83,s-a statuat că ordinea juridică comunitară permite tuturor persoanelor care se consideră nedreptățite de o discriminare rezultată dinacte normativesă o invoce efectiv în litigiile de pe rolul tribunalelor naționale.
În ceea ce privește fondul litigios Curtea constată căîn speță sunt îndeplinite cumulativ condițiile necesare existenței discriminăriiîn sensul arătat în doctrină și OG137/2000, art.16 din Constituția României, Protocolul 1 și 12 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, art. 14 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, art. 25 alin. (1) din Declarația Universală a Drepturilor Omului.
- existența unor persoane sau situații aflate în poziții comparabile:n discuție este categoria profesională a judecătorilor și a personalului de specialitate juridică (consilier juridic) asimilat magistraților din cadrul Ministrului Justiției. Atât judecătorii cât și personalul asimilat magistraților sunt beneficiarii unei indemnizații lunare de încadrare calculate potrivit dispozițiilor OG27/2006 (art.3 și 8), precum și a unor stimulente acordate din fondul constituit, potrivit art.25 al.2 din Legea 146/2997, cu destinație specială pentru stimularea personalului din sistemul justiției.
- existența unui tratament diferențiat:Art.14 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în forma modificată prin Protocolul 12 garantează fără discriminare exercițiul drepturilor și libertățilorrecunoscute de lege.În acest sens sunt și dispozițiile art.1 al.2 lit.i din OUG 137/2000.
Dreptul de a fi premiat este un drept recunoscut și protejat de lege
Potrivit art.25 al (2) și (3) din Legea 146/1997 "din diferența de 75% din sumele prevăzute la alin. (1) se constituie un fond cu destinație specială pentru stimularea personalului din sistemul justiției" iar " repartizarea veniturilor pe beneficiar se face în baza unor norme interne aprobate prin ordin al ministrului justiției". Prin Ordinul ministrului justiției nr.1008/C/2006 au fost stabilite, distinct, criteriile de repartizare individuală a stimulentelor pentru judecători și pentru personalul asimilat acestora.
Curtea notează că substanța discriminării invocate prin acțiune, rezidă în atitudinea discreționară a ordontorului principal de credite în repartizarea fondului destinat stimulării personalului din sistemul justiției, în conformitate cu prevederile <LLNK 11997 146 10 202 25 40>art. 25 alin. (2) din Legea nr. 146/1997privind taxele judiciare de timbru, cu modificările și completările ulterioare. Astfel, din totalul fondului realizat la nivelul exercițiului bugetar în curs, un procent nejustificat de Maf ost reparizat personalului asimilat magistraților din Ministerul Justiției în comparație cu magistrații - judecători de la instanțele judecătorești.
Prin urmare, în discuție este repartizarea disproporționată a fondurilor constituite conform art. 25 alin. (2) din Legea nr. 146/1997 și nu repartizarea individuală inegală pe categorii de beneficiar. Altfel spus, alocarea unor fonduri mai mari personalului asimilat magistraților în comparație cu fondurile alocate magistraților - judecători a produs efectele unei discriminări directe între cele două categorii analoge.
Reclamanții au invocat o serie de ordine emise de ministrul justiției și au depus în același timp la dosar o situație întocmită de direcția de specialitate din cadrul Ministerului Justiției privind stimulentele acordate personalului din aparatul propriu, din fondul constituit potrivit art.25 al.2 din Legea 146/1997, care atestă că în intervalul 2006 - 2008 personalului asimilat magistraților le-au fost achitate lunar stimulente, în timp ce acestea susțin că au primit sume mult mai mici.
Curtea notează că Ministerul Justiției nu a oferit elemente probatorii care să conducă la concluzia că fondurile au fost repartizate C puțin cu respectarea principiului proporționalității. În lipsa unor atare dovezi, Curtea, întemeindu-și raționamentul pe o comparație între situații în termeni de egalitate în materie de premiere sau de egalitate de tratament, face trimitere la cazul 127/92, în care Curtea Europeană de Justiție relevă faptul că reclamantul trebuie să evidențieze doar elementele de fapt, care, combinate conduc la concluzia că există un aparent tratament inegal, că trebuie să se facă o comparație între situația reclamantului și cea a unei persoane similare,în fapt sau în teorie.
- tratamentul diferențiat este manifestatprin deosebirea făcută de ministrul justiției în repartizarea procentuală a fondului realizat la nivelul exercițiului bugetar în curs, între categoriile de beneficiari, neputând a fi reținut un criteriu prestabilit. Nu se pune în discuție repartizarea individuală în cadrul fiecărei categorii de beneficiari a fondurilor alocate de ministru, pentru a se analiza în ce măsură criteriile ce stau la baza acordării stimulentelor au fost respectate.
- tratamenul diferențiat nu este justificat obiectiv de un scop legitim, iar metodele de atingere a acelui scop nu sunt adecvate și necesare.
Curtea apreciază că diferența de tratament în alocarea fondurilor nu a fost justificată obiectiv și nici metodele de atingere nu sunt adecvate și necesare de Minsterul Justiției.
Explicația dată prin întâmpinare, respectiv că la baza repartizării acestora stă natura stabilită prin lege a sumelor acordate, acestea fiind o recompensă ce se acordă persoanelor care în desfășurarea activității și sarcinilor de serviciu au rezultate meritorii, nu poate fi primită. Aceasta deoarece aceste criterii pot fi eventual avute în vedere la repartizarea individuală, pe beneficiar a stimulentelor, de către fiecare ordonator și nu la repartizarea globală a fondurilor pe ordonatori de credite și implicit pe categoria magistraților ori a personalului asimilat acestora.
În plus, trebuie amintit faptul că, în procesul de distribuire a fondurilor constituite în vederea stimulării personalului din justiție trebuie respectat principiul proporționalității, care este unul dintre principiile generale pe care se întemeiază ordinea juridică comunitară. Acest principiu cere ca derogările de la un drept individual, cum ar fi egalitatea de tratament, să nu depășească limitele corespunzătoare și necesare pentru atingerea scopului urmărit și cere concilierea principiului egalității de tratament cu obiectivele urmărite de Ministerul Justiției în politica de reformare a sistemului judiciar ( așa cum acesta invocă).
Raportat la considerentele expuse și constatând că repartizarea fondurilor necesare stimulării magistraților și personalului asimilat acestora a produs efectele unei discriminări directe, Curtea, în temeiul dispozițiilor art. 312 al. 1,3,4 coroborat cu art. 304 pct. 9 Cod de procedură civilă și art.2 din OG137/2000, art.16 din Constituția României, Protocolul 1 și 12 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, art. 14 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, art. 25 alin. (1) din Declarația Universală a Drepturilor Omului și art.5 din Codul muncii, va admite recursul, va modifica în parte sentința atacată, în sensul că va admite în parte acțiunea și va obliga pârâții în baza art.27 din OG 137/2000 să plătească reclamanților despăgubiri, constând în sumele primite cu titlu de stimulente, în perioada 2006 - 2008, de un consilier juridic asimilat magistraților, din cadrul Ministerului Justiției, sume actualizate la data plății efective.
Sumele datorate vor fi actualizate cu indicele de inflație, pentru a se asigura o reparație echitabilă și integrală a prejudiciului suferit de reclamante, în temeiul art.1088 civil.
Va fi respinsă cererea de obligare la plata dobânii legale, în speță nefiind incidente dispozițiile OG 9/2000, care prevăd că aceasta este datorată doar în cazul în care "potrivit dispozițiilor legale sau prevederilor contractuale, obligația este purtătoare de dobânzi, fără sa se arate rata dobânzii".
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamanții, AL (), (), G, G, -, (), A, și, împotriva sentinței civile nr. 2340 din 03.09.2009 a Tribunalului Cluj pronunțate în dosar nr-, pe care o modifică, în sensul că admite în parte acțiunea civilă formulată de reclamanții, AL (), (), G, G, -, (), A, și, în contradictoriu cu pârâții CURTEA DE APEL CLUJ, TRIBUNALUL CLUJ, MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR, TRIBUNALUL SĂLAJ, TRIBUNALUL SATUM, MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE ȘI CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII și, în consecință:
Obligă pârâții de ordin 1-6 la plata către fiecare reclamant a echivalentului stimulentelor primite în perioada 2006-2008 de un consilier juridic asimilat magistraților, din cadrul MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR, sumă actualizată la data plății, cu titlu de despăgubiri.
Respinge cererea privind obligarea la plata dobânzii legale.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 15 decembrie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI: Daniela Griga, Dana Cristina Gîrbovan Cristina
- - PT.- - - PT.-
în concediu de odihnă în concediu fără plată
semnează președintele instanței. semnează președintele instanței.
GREFIER
Red.DG/dact.MM
. ex./
Jud.fond: /
Președinte:Daniela GrigaJudecători:Daniela Griga, Dana Cristina Gîrbovan Cristina
