Drepturi salariale ale personalului din justiție. Decizia 301/2009. Curtea de Apel Tg Mures
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TÂRGU -
SECȚIA CIVILĂ, DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE, PENTRU MINORI ȘI FAMILIE
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 301/
Ședința publică din 25 martie 2009
PREȘEDINTE: Nemenționat
Judecător:
Judecător:
Grefier:
Pe rol judecarea recursurilor declarate de Ministerul Justiției, cu sediul în B,-, sector 5 și Ministerul Economiei și Finanțelor prin Direcția generală a Finanțelor Publice M, cu sediul în Târgu-M,--3, județul M, împotriva sentinței civile nr. 109 din 10 decembrie 2008, pronunțată de Curtea de APEL TÂRGU -M, în dosarul nr-.
La apelul nominal se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, constatând-se că recursul declarat de Direcția Generală a Finanțelor Publice M este tardiv, iar recursul pârâtului Ministerul Justiției este declarat și motivat în termenul prevăzut de lege, scutite de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
Instanța invocă din oficiu excepția tardivității recursului declarat de pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice M în numele Ministerului Economiei și Finanțelor asupra căreia reține cauza în pronunțare.
CURTEA DE APEL
Prin sentința civilă nr.109 din 10 decembrie 2008 pronunțată de Curtea de APEL TÂRGUM, a fost respinsă excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Economiei și Finanțelor, iar pe fond acțiunea civilă formulată de reclamanții, R, și, a fost admisă în parte, în sensul că, au fost obligați pârâții Ministerul Justiției, Curtea de APEL TÂRGUM, Tribunalul Mureș, Ministerul Economiei și Finanțelor, în solidar la calcularea și la plata în favoarea reclamanților, a unor despăgubiri egale cu diferențele de drepturi de natură salarială, începând cu data de 17 octombrie 2005 și pe viitor până la încetarea stării de discriminare, a diferențelor salariale rezultate din drepturile reclamanților primite efectiv și drepturile de natură salariale neacordate, în mod discriminatoriu, calculate în funcție de coeficienții de multiplicare aplicați procurorilor din carul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.
De asemenea, a obligat în solidar pârâții să calculeze și la plata în favoarea fiecăruia dintre reclamanți, R, a unei despăgubiri egale cu diferențele de drepturi aalariale, reprezentând un procent de 10% din salariile de bază ale fiecărui reclamant, pe toată durata în care reclamanții au desfășurat efectiv activitatea la una dintre instanțele din raza Tribunalului Mureș, începând cu data de 17 octombrie 2005 și pe viitor, până la încetarea stării de discriminare; s-a dispus ca sumele mai sus menționate cuvenite reclamanților vor fi actualizate în funcție de rata inflației,calculată de la data scadenței lunare a fiecărei diferențe salariale neacordate în mod discriminatoriu și până la data executării efective a hotărârii; a obligat pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor să aloce fondurile necesare plății în favoarea reclamanților a drepturilor bănești mai sus menționate; s-au respins restul pretențiilor reclamanților, precum și acțiunea civilă formulată de reclamanții, și, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției,Curtea de APEL TÂRGUM, Tribunalul Mureș, Ministerul Economiei și Finanțelor, cu citarea obligatorie a Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării
Împotriva acestei hotărâri judecătorești, a declarat recurs Ministerul Justiției și Libertăților (fost Ministerul Justiției), precum și Direcția Generală a Finanțelor Publice M în numele Ministerului Economiei și Finanțelor.
Pârâtul Ministerul Justiției și Libertăților, a solicitat instanței modificarea hotărârii atacate și, drept consecință respingerea ca nefondată a pretențiilor reclamanților.
Pârâtul a invocat motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 4 Cod procedură civilă, precum și cel prevăzut de pct. 9 aceluiași articol.
În considerentele recursului s-a arătat că instanța de fond a dat o hotărâre care depășește cadrul legal în materia drepturilor salariale a reclamanților.
Pârâta a subliniat faptul că reclamanții și-au întemeiat cererea de chemare în judecată pe dispozițiile OG137/2000, susținând că sunt discriminați în raport cu alte categorii socio-profesionale, în condițiile în care, aceste dispoziții legale au fost declarate neconstituționale de către Curtea Constituțională. (Decizia nr. 1325 din 4 decembrie 2008).
Pârâta a considerat că hotărârea instanței de fond este dată și cu încălcarea dispozițiilor legale, pentru că în cauză nu poate fi vorba de o discriminare între reclamanți și procurorii din cadrul DNA și DIICOT.
În mod expres a subliniat faptul că poate exista discriminare doar în condițiile în care există o situație identică între cele două categorii profesionale, ceea ce nu se regăsește în cazul de față.
Direcția Generală a Finanțelor Publice M, a solicitat, la rândul său, modificarea în parte a sentinței atacate, în sensul respingerii cererii de chemare în judecată formulată de reclamanți, în principal, ca inadmisibilă față de Ministerul Economiei și Finanțelor, iar în subsidiar, ca nefondată.
Direcția Generală a Finanțelor Publice Maa rătat că pentru a putea avea calitate procesuală pasivă în cauză ar fi trebuit să existe un raport juridic între reclamanți și pârât, ceea ce în realitate nu există. Faptul că ordonatorul principal de credite, în speță, ministerul justiției nu a acordat drepturile salariale pe care le pretind reclamanții, nu conferă celorlalți pârâți nici o garanție din partea Ministerului Economiei și Finanțelor, pentru sumele de bani ce ar trebui să le plătească, sume izvorând din raporturi de muncă.
Ministerul Finanțelor Publice nu are atribuții în gestionarea bugetelor instanțelor judecătorești, această atribuție revenind Ministerului Justiției ( art. 131 alin.2 din Legea nr. 304/2004, privind organizarea judiciară).
Potrivit dispozițiilor art.1 din nr.OG22/2002 privind executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice, stabilite prin titluri executorii "creanțele stabilite prin titluri executorii în sarcina instituțiilor publice se achită din sumele aprobate prin bugetele acestora, de la titlurile de cheltuieli la care se încadrează obligația de plată respectivă".
În ceea ce privește fondul cauzei, pârâta a arătat faptul că actul normativ care reglementează salarizarea reclamanților din prezenta speță este nr.OG27/2006.
Susținerile reclamanților însușite de instanța de fond, în sensul că există un nivel de salarizare diferit și că acesta are un caracter discriminatoriu, sunt neîntemeiate, deoarece în cauză nu sunt aplicabile dispozițiile art. 2 alin.3 din nr.OG 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, republicată, potrivit cărora "sunt discriminatorii, potrivit prezentei ordonanțe, prevederile, criteriile sau practicile aparent neutre care dezavantajează anumite persoane, pe baza criteriilor prevăzute la alin.1, față de alte persoane, în afara cazului în care aceste prevederi, criterii sau practici sunt justificate obiectiv de un scop legitim, iar metodele de atingere a acelui scop sunt adecvate și necesare".
Recursurile au fost înregistrate la Curtea de APEL TÂRGUM și trimise spre competență Înalta Curte de Casație și Justiție, însă, în urma pronunțării Deciziei nr.104/20.01.2009 a Curții Constituționale, prin care s-au declarat neconstituționale dispozițiile art. I și II din nr.OUG 75/2008, competența de soluționare a recursurilor a revenit Curții de APEL TÂRGUM.
Reclamanții intimați nu au formulat întâmpinare.
Verificând hotărârea atacată, Curtea constată următoarele:
Direcția Generală a Finanțelor Publice Mad eclarat recurs, în numele Ministerului Economiei și Finanțelor împotriva sentinței nr. 109 din 10 decembrie 2008, recursul fiind înregistrat la data de 10 februarie 2009. De asemenea, Curtea constată că, hotărârea atacată a fost comunicată Ministerului Economiei și Finanțelor, la data de 29 ianuarie 2009.
Raportat la cele două date, se observă faptul că recursul este tardiv. Potrivit art. 80 din Legea nr. 168/1999 privind soluționarea conflictelor de muncă, termenul de recurs este de 10 zile de la data comunicărilor hotărârilor instanței de fond.
În conformitate cu art. 101 alin.1 Cod procedură civilă, calculând termenul de recurs pe care îl avea la dispoziție pârâta, acesta s-a împlinit la data de 9 februarie 2009, cu o zi înaintea datei înregistrării recursului de către Direcția Generală a Finanțelor Publice
Față de cele constate Curtea urmează să respingă ca tardiv recursul Direcția Generală a Finanțelor Publice M formulat în numele Ministerului Economiei și Finanțelor, în conformitate cu art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă.
II. Recursul pârâtului Ministerului Justiției și Libertăților este fondat pentru următoarele considerente:
În susținerea cererilor de chemare în judecată reclamanții au invocat în primul rând faptul că sunt discriminați față de procurorii încadrați la DNA și DIICOT, precum și față de personalul auxiliar de specialitate din cadrul acestor două instituții.
Ca temei de drept, reclamanții au invocat prevederile dispozițiilor art. 27 alin.1 din nr.OG 137/2000. Așa cum corect a subliniat pârâtul, aceste dispoziții legale cuprinse în art. 27 alin.1 dar și prevederile art. 1 și 2 din aceeași ordonanță, au fost declarate neconstituționale, prin decizia nr. 821 din 3 iulie 2008 Curții Constituționale. Potrivit art. 31 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, deciziile date în verificarea constituționalității actelor normative sunt general obligatorii. Acesta înseamnă că de la data declarării neconstituționale, dispozițiile art. 27 alin.1 din OG nr. 137/2000, nu mai pot fi aplicabile.
Cu toate acestea, instanța de fond ignorând caracterul obligatoriu a deciziei Curții Constituționale a admis cererea reclamanților, ceea ce face incident motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, hotărârea fiind lipsită de temei legal.
Ca urmare, fără a mai fi necesar verificarea și celuilalt motiv de nelegalitate invocat de pârâtul Ministerul Justiției și Libertăților, Curtea, în conformitate cu art. 312 aqlin.1 Cod penal, va admite recursul și va modifica în parte hotărârea atacată, în sensul respingerii integrale a cererii reclamanților.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca tardiv recursul declarat de pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor, prin Direcția Generală a Finanțelor Publice M, cu sediul în Târgu M,--3, județul M, împotriva sentinței civile nr. 109/10 decembrie 2008, pronunțată de Curtea de APEL TÂRGUM.
Admite recursul declarat împotriva aceleiași hotărâri de pârâtul Ministerul Justiției și Libertăților, cu sediul în B,-, sector 5.
Modifică în parte hotărârea atacată, în sensul că respinge integral și acțiunea reclamanților, R și.
Menține restul dispozițiilor.
Irevocabilă.
ronunțată în ședință publică, azi, 25 martie 2009.
Președinte, | Judecător, | Judecător, |
Grefier, |
Red.
Tehnored.
2 exp./22.04.2009
Jud.fond.,
Asist. jud.;
Președinte:NemenționatJudecători:Nemenționat
