Drepturi salariale ale personalului din justiție. Decizia 309/2009. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENTRU CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR. 309/2009
Ședința publică de la 23 Martie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Nicoleta Vesa JUDECĂTOR 2: Victor Crețoiu
- - - JUDECĂTOR 3: Monica Maria
- - - judecător
- grefier
Pe rol se află soluționarea recursurilor declarate de pârâții Ministerul Justiției și Libertăților și Curtea de Apel Alba Iulia împotriva sentinței civile nr.18/2009 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia în dosar nr-.
La apelul nominal făcut în cauză se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Se constată că în cauză s-a ivit un incident procedural legat de compunerea completului de judecată format din judecătorii, și. Întrucât judecătorii: s-a abținut întrucât a declarat recurs în cauză în calitate de reprezentant al Curții de Apel Alba Iulia, iar judecătorii și au pronunțat ca instanță de fond hotărârea atacată cu recurs, incidentul procedural a fost soluționat de completul imediat următor 2 joi format din judecătorii - -, - - și - - care au păstrat cauza spre soluționare.
S-a făcut referatul cauzei după care instanța, luând în considerare actele și lucrările dosarului și împrejurarea că recurenții au solicitat judecarea cauzei în lipsă constată cauza în stare de judecată și o lasă în pronunțare.
CURTEA DE APEL
Asupra recursurilor civile de față:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel Alba Iulia sub dosar nr- reclamanta (fostă ) a chemat în judecată pârâții Ministerul Justiției, Curtea de apel Alba Iulia, Tribunalul Hunedoara, Tribunalul Alba și Ministerul Finanțelor Publice solicitând obligarea pârâților, corespondent raporturilor de serviciu, la plata sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică în procent de 50% calculat la salariul de bază brut începând cu data de 1 mai 2006 și până la data de 13 iunie 2008.
În motivarea acțiunii reclamanta a arătat că are funcția de grefier la Judecătoria Aiud, în perioada 1.05.2006-1.09.2006 având aceeași funcție la Judecătoria Deva.
Prin art. 47 din Legea nr. 50/1996 s-a prevăzut că personalul auxiliar de specialitate beneficiază de un spor de 50% din salariul de bază brut lunar pentru risc și suprasolicitare neuropsihică.
Ulterior, acest articol a fost abrogat printr-o ordonanță.
Reclamata consideră că un act normativ cu puterea juridică a unei legi nu poate fi modificat sau abrogat decât de un alt act normativ de aceeași forță juridică.
A fost invocată și decizia nr. XXI/2008 a ÎCCJ.
Pârâta Curtea de Apel Alba Iuliaa depus întâmpinare prin care a solicitat admiterea acțiunii în limita prevăzută de dispozițiile deciziei nr. 21/10 martie 2008 ÎCCJ. În privința mențiunilor în carnetul de muncă, pârâta a apreciat solicitarea neîntemeiată.
Pârâtul Tribunalul Hunedoaraa depus întâmpinare prin care a lăsat la latitudinea instanței soluția ce se va pronunța având în vedere decizia nr. 21/2008 a ÎCCJ.
Prin întâmpinarea depusă pârâtul Ministerul Justiției și Libertăților a solicitat instanței să constate că acțiunea este în parte neîntemeiată, chiar dacă se are în vedere decizia nr. 21/2008 a ÎCCJ, deoarece din februarie 2007 intrat în vigoare noua lege de salarizare a personalului auxiliar din cadrul instanțelor judecătorești, motiv pentru care pretențiile reclamantei după data de 1.02.2007 sunt nefondate.
Prin sentința civilă nr. 18/2009 Curtea de Apel alba Iuliaa admis excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de DGFP A pentru Ministerul Economiei și Finanțelor și a admis acțiunea formulată de reclamantă, dispunându-se obligarea în solidar a pârâților Ministerul Justiției, Curtea de Apel Alba Iulia și Tribunalul Hunedoara la plata sporului de stres și suprasolicitare neuropsihică în procent de 50% calculat la indemnizația brută lunară de încadrare, pe perioada 01.05.2006-31.08.2006, precum și obligarea în solidar a pârâților Ministerul Justiției, Curtea de Apel Alba Iulia și Tribunalul Alba la plata sporului de stres și suprasolicitare neuropsihică în procent de 50% calculat la indemnizația brută lunară de încadrare, începând cu data de 01.09.2006 și până la publicarea în OF a deciziei nr. 21/2008 a ÎCCJ.
A fost respinsă acțiunea formulată împotriva pârâtului MEF ca fiind îndreptată împotriva unei persoane fără calitate procesual pasivă.
Pentru a pronunța această sentință, Curtea de Apel ca instanță de fond a reținut, prealabil analizării fondului pricinii, în temeiul art. 137 Cod procedură civilă, cu privire la excepția lipsei calității procesual pasive care s-a invocat în cauză că potrivit art.47 alin.4 din Legea nr.500/2002 privind finanțele publice, creditele bugetare aprobate pentru un ordonator principal de credite nu pot fi virate și utilizate pentru finanțarea altui ordonator principal de credite.
Ministerul Economiei și Finanțelor nu poate fi ordonator principal de credite pentru alte instituții sau ministere care sunt ordonatori principali de credite, între care figurează și Ministerul Justiției, și nu repartizează sume de la buget acestora.
Alocarea acestor sume se realizează potrivit destinațiilor bugetare, conform Legii bugetului de stat, ceea ce conduce la concluzia că Ministerul Economiei și Finanțelor nu poate fi obligat să efectueze o plată pentru salariații altei instituții. În acest context Ministerul Economiei și Finanțelor nu poate avea calitate procesuală pasivă în prezenta cauză.
În speță, reclamanta solicită obligarea la plata unor drepturi rezultate din lege și din contractul de muncă, iar cererea acesteia a declanșat un litigiu de muncă la care se referă art.282 din Codul muncii.
Față de aceste considerente, instanța a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerul Economiei și Finanțelor, acțiunea urmând a fi respinsă față de această parte, ca fiind îndreptată împotriva unei persoane care nu are calitate procesual pasivă.
Pe fondul pricinii, s-a reținut că reclamanta a fost încadrată ca grefieră la Judecătoria Deva din data de 1.05.2006 și până la 31.08.2006 după care, prin transfer, s-a mutat la Judecătoria Aiud, începând cu data de 1.09.2006.
Prin Decizia nr. XXI (21)/10.03.2008 pronunțată de J- secțiile Unite în dosar nr. 5/2008 în soluționarea recursului în interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă J s-a statuat că " În interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 47 din Legea nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, republicată, constată că judecătorii, procurorii, magistrații-asistenți, precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, calculat la indemnizația brută lunară, respectiv salariul de bază brut lunar, și după intrarea în vigoare a Ordonanței Guvernului nr. 83/2000, aprobată prin Legea nr. 334/2001."
În considerentele acestei decizii se reține că " Potrivit art. 47 din Legea nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, republicată, magistrații și personalul auxiliar de specialitate beneficiază de un spor de 50% din salariul de bază brut lunar, pentru risc și suprasolicitare neuropsihică."
Sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică, reglementat prin art. 47 din Legea nr. 50/1996 și prin art. 231 din Legea nr. 56/1996, modificată și completată, a fost efectiv plătit magistraților și personalului auxiliar de specialitate, fiind evidențiat ca atare în carnetele de muncă. .inaplicabilitatea normelor de abrogare conținute în art. I pct. 42 și în art. IX alin. (2) din Ordonanța Guvernului nr. 83/2000 impune ca instanțele de judecată să considere rămase în vigoare dispozițiile art. 47 din Legea nr. 50/1996, republicată.
Acest lucru presupune că nici în prezent dispozițiile respective nu și-au încetat aplicabilitatea, deoarece, așa cum s-a arătat, prin prevederile din Ordonanța Guvernului nr. 83/2000 au fost depășite limitele și condițiile legii de abilitare, fiind astfel încălcate dispozițiile art. 107 alin. (3) din Constituția României din 1991, în vigoare la data adoptării ordonanței [art. 108 alin. (3), în forma republicată în 2003 Constituției României].
Efectul imediat al supraviețuirii normei în discuție rezidă incontestabil în faptul că drepturile consacrate legislativ prin dispozițiile art. 47 din Legea nr. 50/1996 și ale art. 231 din Legea nr. 56/1996 se cuvin și în continuare persoanelor care se încadrează în ipotezele la care se referă textele de lege." Potrivit art.3 alin.1 din Legea nr. 567/2004 " personalul auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea este format dingrefieri, grefieri statisticieni, grefieri documentariști, grefieri arhivari, grefieri registratori și specialiști".
Potrivit art. 3 alin.3 din Legea nr. 567/2004 " sunt conexe personalului auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea, funcțiile de agent procedural și aprod". Ulterior, acest text a fost modificat prin art.1 punct 3 alin.3 din Legea nr. 17/2006 care prevede că" sunt conexe personalului auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea, funcțiile deagent procedural, aprod și șofer".
Potrivit art. 329 alin. 3.pr.civilă " dezlegarea dată problemelor de drept judecate este obligatorie pentru instanțe", instituția recursului în interesul legii găsindu-și rațiunea în necesitatea formării și menținerii unei jurisprudențe unitare pe întreg teritoriul țării, astfel că deciziile pronunțate asupra recursurilor în interesul legii au valoarea unui izvor de drept secundar, apropiindu-se de actele normative, întrucât au caracter general - abstract și un caracter de obligativitate.
Așadar, cum Jas tabilit forța interpretării judecătorești dată dispozițiilor art. 47 din Legea nr.50/1996, curtea a constatat că acțiunea reclamantei ( fostă ), din categoria personalului auxiliar de specialitate, categorie vizată de Decizia J sus - enunțate, este temeinică și legală, motiv pentru care a fost admisă ca atare.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, au declarat recurs pârâtul Ministerul Justiției și Libertăților și pârâta Curtea de Apel Alba Iulia.
În recursul declarat de pârâtul se solicită admiterea recursului, casarea sentinței și respingerea pretențiilor formulate de reclamantă după data de 1 februarie 2007.
Motivul de casare invocat este cel prevăzut de art. 304 pct. 4 din Codul d e procedură civilă, conform căruia se poate cere casarea unei hotărâri în situația în care instanța a depășit atribuțiile puterii judecătorești.
Se solicită a se constata că soluția instanței nu reprezintă altceva decât legiferarea unui drept pe care legiuitorul a înțeles să nu îl mai acorde începând cu anul 2007, ca urmare a abrogării Legii nr. 50/1996 prin art. 30 din OG nr. 8/2007.
Pronunțând sentința, instanța a depășit în mod flagrant limitele puterii judecătorești și a consacrat un drept care nu mai este prevăzut de legislația în vigoare pentru personalul auxiliar de specialitate, arogându-și atribuții de legiferare.
motiv de recurs este cel prevăzut la pct. 9 al art. 304 din Codul d e procedură civilă, potrivit căruia hotărârea este dată cu aplicarea greșită a legii.
Ținând cont că prin art. 30 din OG nr. 8/2007 s-a abrogat Legea nr. 50/1996 sporul de 50% nu mai subzistă începând cu februarie 2007.
Pârâta Curtea de Apel Alba Iuliaa solicitat modificarea în parte a sentinței în sensul admiterii acțiunii în limitele prevăzute în decizia nr. 21/2008 a ÎCCJ și respingerii capătului de cerere privind obligarea Curții de Apel la efectuarea mențiunilor în carnetul de muncă.
Se susține în motivarea recursului că hotărârea este nelegală deoarece obligă pârâta la plata sporului de 50% de risc și suprasolicitare și după intrarea în vigoare a OG nr. 8/2007. Pârâta nu poate fi obligată nici la efectuarea mențiunilor în carnetul de muncă, întrucât se menționează numai retribuția tarifară și sporurile ce se includ, sporul de 50% nefiind inclus în retribuția tarifară.
CURTEA, analizând sentința atacată prin raportare la criticile aduse și în limitele prevăzute de art. 3041Cod procedură civilă, reține următoarele:
Recursurile sunt nefondate.
Reclamanta este angajată ca personal auxiliar de specialitate în cadrul Judecătorie A, unde a activat în urma transferului de la Judecătoria Deva.
Potrivit art. 47 din Legea nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești "pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, magistrații și personalul auxiliar de specialitate" beneficiau de un spor de 50% din salariul de bază brut lunar.
Textul de lege sus menționat a fost abrogat prin OG nr.83/2000 pentru modificarea și completarea Legii nr.50/1996 publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr.425 din 01.09.2000 și intrată în vigoare la 01.10.2000.
Procedându-se astfel, au fost încălcate atât normele constituționale de principiu referitoare la delegarea legislativă cât și dispozițiile Legii nr.125/2000 privind abilitatea Guvernului de a emite ordonanțe.
Astfel, potrivit art.108 alin.3 din Constituție "Ordonanțele se emit în temeiul unei legi speciale de abilitare, în limitele și condițiile prevăzute aceasta". Dar prin art.1 pct.Q1 din Legea nr.125/2000 Guvernul a fost abilitat să emită ordonanțe doar cu privire la "Modificarea și completarea Legii nr.50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele judecătorești, republicată".
Cu toate acestea, prin OG nr.83/2000 s-a procedat și la abrogarea unor dispoziții ale Legii 50/1996, deși așa cum rezultă din dispozițiile art.56-62 din Legea nr.24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicată - modificarea, completarea și abrogarea constituie evenimente legislative distincte.
Așadar, deși prin legea de abilitare nu a fost prevăzută decât posibilitatea modificării și completării legii, prin ordonanța emisă în temeiul legii a avut loc și abrogarea unor dispoziții ale acesteia.
Este de remarcat în acest context, că acolo unde legislativul a intenționat să acorde executivului abilitate pentru abrogarea unor texte de lege, a prevăzut expres aceasta în cuprinsul legii de abilitare.
În susținerea celor mai sus menționate este și soluția J în soluționarea recursului în interesul legii la data de 10.03.2008.
Prin Decizia nr. XXI /10.03.2008 pronunțată de J- secțiile Unite în dosar nr. 5/2008 în soluționarea acestui recursul în interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă J s-a statuat că "În interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 47 din Legea nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, republicată, constată căjudecătorii, procurorii, magistrații-asistenți, precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, calculat la indemnizația brută lunară, respectiv salariul de bază brut lunar, și după intrarea în vigoare a Ordonanței Guvernuluinr. 83/2000, aprobată prin Legea nr. 334/2001.
În considerentele acestei decizii se reține că"inaplicabilitatea normelor de abrogare conținute în art. I pct. 42 și în art. IX alin. (2) din Ordonanța Guvernului nr. 83/2000 impune ca instanțele de judecată să considere rămase în vigoare dispozițiile art. 47 din Legea nr. 50/1996, republicată.
Ca urmare, inaplicabilitatea normelor de abrogare parțială, determinată de neregularitatea modului în care au fost adoptate, face ca efectele art. 47 din Legea nr. 50/1996, republicată, și, respectiv, ale art. 231 din Legea nr. 56/1996, modificată și completată, să se producă și după intrarea în vigoare a Ordonanței Guvernului nr. 83/2000. .
Sub acest aspect, în raport de cele reținute, rezultă fără echivoc faptul că au supraviețuit dispozițiilor de abrogare normele ce reglementau acordarea sporului de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, astfel că acestea au produs și produc în continuare efecte juridice.
Acest lucru presupune că nici în prezent dispozițiile respective nu și-au încetat aplicabilitatea, deoarece, așa cum s-a arătat, prin prevederile din Ordonanța Guvernului nr. 83/2000 au fost depășite limitele și condițiile legii de abilitare, fiind astfel încălcate dispozițiileart. 107 alin. (3) din Constituția României din 1991, în vigoare la data adoptării ordonanței [art. 108 alin. (3), în forma republicată în 2003 Constituției României].
Efectul imediat al supraviețuirii normei în discuție rezidă incontestabil în faptul cădrepturile consacrate legislativ prin dispozițiile art. 47 din Legea nr. 50/1996 și ale art. 231 din Legea nr. 56/1996 se cuvin și în continuare persoanelor care se încadrează în ipotezele la care se referă textele de lege."
Potrivit art. 329 alin. 3 Cod procedură civilă "dezlegarea dată problemelor de drept judecate este obligatorie pentru instanțe".
Așadar, cum Jas tabilit că dispozițiile Legii nr. 50/1996, art. 47 nu au fost constituțional abrogate, întrucât printr-o ordonanță simplă nu pot fi abrogate norme dintr-o lege, act normativ cu caracter superior, și ținând cont că la momentul adoptării deciziei nr. 21/2008 a ÎCCJ era deja în vigoare OG. nr.8/2007, Înalta Curte având cunoștință de noua reglementare în materie, și totuși prin soluția pronunțată a stabilit cu caracter obligatoriu că art. 47 din Legea nr. 50/1996 este în vigoare și după adoptarea OG nr. 8/2007, curtea constată că soluția primei instanțe de admitere a acțiunii reclamantei, este temeinică și legală.
Ca atare criticile recurenților sub aspectul acordării sporului de 50% după data de 1.02.2007 sunt nefondate sub ambele motive invocate, deoarece instanța de fond nu a depășit atribuțiile puterii judecătorești ci a aplicat și interpretat legea în vigoare la speța dată, într-o manieră corectă.
Este de asemenea de menționat, că având în vedere Decizia susenunțată, prin adresa nr. 24956/2009 a Ministerului Justiției și Libertăților s-a dispus ordonatorului secundar de credite - curtea de apel - luarea măsurilor necesare în vederea acordării începând cu 1.03.2009 a sporului de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică personalului auxiliar de specialitate, ceea ce reprezintă o recunoaștere de către pârâți a dreptului pretins și pentru viitor.
În ceea ce privește critica formulată de pârâta recurentă C de Apel Alba Iulia referitoare la mențiunile în cartea de muncă se constată că această critică este străină cauzei, deoarece reclamanta nu a formulat un astfel de petit în fața primei instanțe care în consecință nici nu s-a pronunțat în acest sens.
Pentru considerentele expuse, Curtea, în baza art. 312 alin.1 Cod procedură civilă, cu aplicarea art. 82 din legea nr. 168/1999, va respinge ca nefondate recursurile cu care a fost investită de către pârâtul Ministerului Justiției și Libertăților și pârâta Curtea de Apel Alba Iulia.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursurile declarate de pârâtul Ministerul Justiției și Libertăților și pârâta Curtea de Apel Alba Iulia împotriva sentinței civile nr.18/2009 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia în dosar nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 23.03.2009.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, |
Red./15.04.2009
Tehnored. 2 ex.
Jud.fond:
Romania
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENTRU CONFLICTE DE MUNCĂ
ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr-
INCHEIERE NR.62 /R/CC/2009
Ședința camerei de consiliu din 23 martie 2009
Președinte - judecător
- judecător
- judecător
- grefier
Pe rol se află soluționarea cererilor de abținere formulate de judecătorii, și în cauza ce formează obiectul dosarului nr-, privind recursul declarat de pârâții Ministerul Justiției și Curtea de Apel Alba Iulia împotriva sentinței civile nr. 18/2009 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia.
Procedura este îndeplinită fără citarea părților.
S-a făcut referatul cauzei, după care instanța constată cauza în stare de judecată și o lasă în pronunțare.
CURTEA DE APEL
Prin cererile depuse la dosar de către judecătorii, și s-a solicitat a li se încuviința abținerea de la judecata recursului ce formează obiectul dosarului nr-.
In motivarea cererii judecătorul, a arătat că a declarat recurs în cauză în calitate de reprezentant al Curții de Apel Alba Iulia, iar judecătorii și au arătat că, au pronunțat ca instanță de fond hotărârea atacată cu recurs.
Examinând actele și lucrările dosarului, instanța constată următoarele;
Potrivit dispozițiilor art.24 cod pr. civilă și apreciind într-un sens mai larg interpretarea art. 6 al în vederea asigurării garanțiilor depline pentru desfășurarea unui proces echitabil în fața instanței imparțiale.
În numele legii
DISPUNE
Admite cererile de abținere formulate de judecătorii, și în dosarul civil nr-.
Pronunțată în ședință publică din 23 martie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
GREFIER,
Președinte:Nicoleta VesaJudecători:Nicoleta Vesa, Victor Crețoiu, Monica Maria
