Drepturi salariale ale personalului din justiție. Decizia 31/2010. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENTRU CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR. 31/2010
Ședința publică de la 07 ianuarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Carmen Fiț JUDECĂTOR 2: Manuela Stoica
- - - președinte secție
- - - JUDECĂTOR 3: Ana Doriani
- - - grefier
Pe rol se află soluționarea recursului promovat de reclamanții, și împotriva sentinței nr. 1043/2009 pronunțată de Tribunalul Alba, în dosar nr-.
Constatându-se prin Încheierea nr. 3/R/CC/7.01.2010 că judecătorii și sunt incompatibili, de asemenea și judecătorul de permanență, s-a procedat la complinirea completului de judecată conform listei de permanență a secției cu judecătorii - - și - -, aspecte consemnate în procesul verbal încheiat cu această ocazie.
La apelul nominal efectuat în cauză se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, constatându-se că în cauză au fost formulate întâmpinări de către pârâții Ministerul Finanțelor Publice prin A, Curtea de APEL ALBA IULIA și Ministerul Justiției și Libertăților.
Instanța, față de actele și înscrisurile depuse la dosar și împrejurarea că în cauză se solicită judecarea în lipsă, constată pricina în stare de judecată și o lasă în pronunțare.
CURTEA DE APEL
Constată că, prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Alba sub număr de dosar -, reclamanții, și au solicitat obligarea pârâților MINISTERUL JUSTIȚIEI, MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR, CURTEA DE APEL ALBA IULIA și CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII la:
1. plata diferențelor de salarii, calculate pe baza valorii de referință sectorială prevăzută de lege pentru funcțiile de demnitate publică și a coeficienților de multiplicare prevăzuți de lege, corectate periodic în raport cu evoluția prețurilor de consum, în condițiile stabilite de lege, pentru determinarea și corecția valorii de referință sectorială prevăzută de lege pentru funcțiile de demnitate publică, astfel:
- pentru perioada 14 octombrie 2005-31 ianuarie 2006, la valoarea de referință sectorială de 297,4 lei, conform OUG9/2005;
- pentru perioada 1 februarie 2006 - 31 august 2006, la valoarea de referință sectorială de 312,3 iei, conform OUG3/2006;
- pentru perioada 1 septembrie 2006 - 31 decembrie 2006, la valoarea de referință sectorială de 331 iei, conform OG3/2006;
- pentru perioada 1 ianuarie 2007 - 31 martie 2007, la valoarea de referință sectorială de 358 lei, conform OG10/2007;
- pentru perioada 1 aprilie 2007 - 30 septembrie 2007, la valoarea de referință sectorială de 365 lei, conform OG10/2007;
- pentru perioada 1 octombrie 2007 - 31 decembrie 2007, la zi la valoarea de referință sectorială de 405 lei, conform OG 10/2007,
2. reactualizarea la zi a sumelor cuvenite conform pct.1, în funcție de rata inflației, de la data nașterii drepturilor și până la data plății efective;
3. efectuarea cuvenitelor mențiuni în cărțile de muncă ale reclamanților de către Curtea de APEL ALBA IULIA;
4. Obligarea pârâtului Ministerul Economiei și Finanțelor la alocarea sumelor necesare plăților;
În motivarea cererii, reclamanții arată în esență că, potrivit art. 3 alin. 4 din Constituția României "Statul se organizează potrivit principiului separației și echilibrului puterilor - legislativă, executivă și judecătorească - în cadrul democrației constituționale".
Este evident că salarizarea, ca un element al noțiunii de echilibru al celor trei puteri în stat, trebuie avută în vedere, întrucât puterea judecătorească s-ar pune, prin actele normative care au apărut ulterior, în afara principiilor și a sensului prevederilor constituționale, care au fost stabilite anterior prin legi de natură organică.
Ordonanța 27/2006 încalcă acest principiu, stabilind o valoare de referință sectorială mai mică decât cea prevăzută de lege și care trebuia aplicată la data intrării acesteia în vigoare și diferită față de valoarea de referință stabilită pentru funcțiile de demnitate publică, alese și numite, aparținând puterii legislative și executive.
Prevederile legislative din ordonanța 27/2006 sunt în contradicție și cu prevederile art. 74 din Legea nr. 303/2004, lege organică, în vigoare la data apariției acesteia. Potrivit acestui act normativ, "drepturile salariale ale magistraților nu pot fi diminuate sau suspendate decât în cazurile prevăzute de prezenta lege".
Stabilirea prin ordonanțe ale Guvernului, care reglementează salarizarea organelor puterii judecătorești, a altor valori de referință sectorială decât cele prevăzute pentru funcțiile de demnitate publică, în afara cazurilor expres prevăzute prin Legea nr. 303/2004, contravine prevederilor acestui act normativ și a spiritului de echilibru al puterilor statului.
Drepturile cu privire la salarizare, recunoscute de lege, la o anumită perioadă de timp, nu pot fi diminuate unilateral, nici chiar în cadrul unor negocieri sau cu acordul ambelor părți, încălcându-se principiile Codului Muncii, cu privire la teoria dreptului câștigat.
Drepturile persoanelor încadrate în muncă nu pot face obiectul vreunei tranzacții, renunțări sau limitări, ele fiind apărate de stat împotriva oricăror încălcări, a manifestărilor de subiectivism, abuz sau arbitrare.
Acordarea unor valori de referință sectorială diferite în salarizarea puterilor statului, contravine atât Constituției, Codului Muncii cât și spiritului OG137/2000, privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminări respectiv a art. 1 alin. 2 privind excluderea privilegiilor și discriminărilor în exercitarea drepturilor enunțate, printre care, la lit. "i" se menționează și "dreptul la o remunerație echitabilă și satisfăcătoare".
Pârâta Curtea de APEL ALBA IULIA a depus întâmpinare, invocând excepția lipsei calității procesuale pasive, nu are calitate de angajator a reclamanților și nici o atribuție în privința stabilirii drepturilor salariale ale judecătorilor.
Ministerul Economiei și Finanțelor a depus întâmpinare, invocând excepția lipsei calității procesuale pasive, întrucât nu există un raport juridic obligațional sau de garanție între Ministerul Justiției și pârât.
Ministerul Justiției și Libertăților a depus întâmpinare, solicitând respingerea acțiunii față de interpretarea art. 1 din OG 137/2000 dată de Înalta Curte de Casație și Justiție prin Decizia 818/2008.
Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării a depus întâmpinare prin care susține că nu are competența materială de a se pronunța cu privire la sesizările având ca obiect măsurile legislative adoptate în contextul stabilirii politicii de salarizare a personalului din sistemul bugetar.
Prin Sentința civilă nr.1043/2009 Tribunalul Alba a dmis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării si excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ministerul Economiei și Finanțelor Publice.
fost respinsă excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâta Curtea de APEL ALBA IULIA.
Pe fondul cauzei a fost respinsă acțiunea civilă formulată de reclamanții, ca nefondată.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs reclamanții, aducându-i critici de nelegalitate în condițiile art.304 pct. 7 și 9 Cod procedură civilă, solicitând admiterea recursului, casarea sentinței și admiterea cererii de chemare în judecată așa cum a fost formulată.
În dezvoltarea motivelor de recurs reclamanții susțin că hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal și dată cu încălcarea esențială și aplicarea greșită a legii, deoarece stabilirea prin ordonanțe ale guvernului care reglementează salarizarea organelor puterii judecătorești a altor valori de referință sectorială decât cele prevăzute pentru funcțiile de demnitate publică, în afara celor prevăzute de legea nr. 303/2004, contravine prevederilor acestui act normativ și a spiritului de echilibru al puterilor statului.
Se invocă practică judiciară în sensul admiterii unor acțiuni similare.
Prin întâmpinările depuse de către intimații Ministerul Justiției și Libertăților, Ministerul Finanțelor Publice și Curtea de APEL ALBA IULIA, se solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței pronunțate de instanța de fond ca fiind legală și temeinică, arătând că începând cu intrarea în vigoare a Legii nr. 347/2003 care a modificat art.2 din nr.OUG177/2002 nu există temei legal ca indemnizațiile personalului din cadrul autorității judecătorești să fie stabilite pe baza valorii de referință sectorială prevăzută de lege pentru funcțiile de demnitate publică alese și numite din cadrul autorităților legislative și executive, indemnizațiile acestora fiind stabilite expres și exclusiv prin nr.OUG177/2002, nr.OG 23/2005 și nr.OUG 27/2006. Cu referire la situația discriminatorie invocată de recurenți, intimatul Ministerul Justiției și Libertăților invocă decizia nr. 821/2008 a Curții Constituționale, iar cu referire la principiul echilibrului celor trei puteri de stat se susține că aceasta nu presupune reglementarea drepturilor salariale în mod egal.
Curtea, analizând sentința atacată prin prisma criticilor formulate cât și din oficiu conform cerințelor art. 304 indice 1 cod procedură civilă în limitele statuate de art. 306 alin.2 cod procedură civilă, reține următoarele:
Recursul este nefondat.
Actele normative care au reglementat drepturile salariale ale reclamanților în calitate de judecători în cadrul Curții de Apel Alba Iulia, așa cum corect a reținut instanța de fond, au fost pentru perioada solicitată, nr.OUG177/2002 aprobată prin Legea nr. 347/2003 și OUG nr.27/2006.
Potrivit art. 2 alin.1 din nr.OUG177/2002, "pentru magistrați se stabilesc pe baza valorii de referință sectorială, prevăzută de lege pentru funcțiile de demnitate publică alese și numite din cadrul autorităților legislativă și executiv"
Această valoare, actualizată periodic potrivit dispozițiilor legale, se aplică de drept și magistraților, în temeiul prezentei ordonanțe de urgență.
Cuantumul valorii de referință sectorială a fost stabilit la data intrării în vigoare a ordonanței, la 1.833.754 lei ROL. Aceeași valoare de referință sectorială era prevăzută și la data intrării în vigoare a Legii 347/2003.
Legea nr. 347 din 10 iulie 2003, în vigoare din 22.07.2003, a aprobat cu modificări și completări, Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 177 din 6 decembrie 2002 privind salarizarea și alte drepturi ale magistraților, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 924 din 18 decembrie 2002, stabilind la alineatul (1), al articolului 2,că " pentru magistrați se stabilesc pe baza valorii de referință sectorială, prevăzută în anexa nr. 1 la prezenta ordonanță de urgență."
În temeiul nr.OG 23/2005 cuantumul valorii de referință sectorială a fost stabilit în anexa 1 legii la 2.571.040 lei ROL, începând cu data de 1 octombrie 2005.
nr.OUG27/2006 prevede la art.3 alin.1 că" Judecătorii, procurorii, personalul asimilat acestora și magistrații-asistenți au dreptul pentru activitatea desfășurată la o indemnizație de încadrare brută lunară stabilită în raport cu nivelul instanțelor sau parchetelor, cu funcția deținută și cu vechimea în magistratură prevăzută de art. 86 din Legea nr. 303/2004, republicată, cu modificările și completările ulterioare, pe baza valorii de referință sectorială și a coeficienților de multiplicare prevăzuți în anexa care face parte integrantă din prezenta ordonanță de urgență."
La data intrării în vigoare a ordonanței, valoarea de referință sectorială era de 257 RON.
În consecință, pentru perioada în discuție, valoarea de referință sectorială avută în vedere pentru salarizarea magistraților a fost, în mod expres, cuprinsă în legea de salarizare a acestora, legiuitorul ne mai înțelegând să facă trimitere la valoarea de referință sectorială prevăzută de lege pentru funcțiile de demnitate publică așa cum a procedat până la 22. 07. 2003, când a intrat în vigoare Legea 347/2003 de aprobare a Ordonanței de Urgență 177/2002.
Susținerile reclamanților recurenți de față, în sensul că prin aceste ordonanțe s-a încălcat ierarhia actelor juridice, în mod corect au fost înlăturate ca nefondată de prima instanță, deoarece stabilirea unei valorii de referință distincte pentru magistrați nu s-a realizat prin o ordonanță emisă de guvern ci ea a fost realizată prin lege (Legea 347/2003 prin care a fost aprobată nr.OUG177/2002). Dimpotrivă stabilirea valorii de referință sectorială pentru magistrați (la acea dată denumită coeficient de ierarhizare) prin raportare la valoarea de referință sectorială pentru funcțiile de demnitate publică s-a realizat printru act normativ emis de executiv, respectiv OUG134/1999.
"Art. 1 - (1 )Începând cu luna septembrie 1999 valoarea coeficientului 1 de ierarhizare a salariilor de bază ale personalului din organele autorității judecătorești, reglementată de Legea nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, cu modificările și completările ulterioare, este egală cu valoarea de referință sectorială prevăzută de Legea nr. 154/1998 privind sistemul de stabilire a salariilor de bază în sectorul bugetar și a indemnizațiilor pentru persoane care ocupă funcții de demnitate publică, cu modificările și completările ulterioare, pentru funcțiile de demnitate publică alese și numite, precum și pentru administrația publică centrală și locală. Această valoare se corectează periodic în raport cu evoluția prețurilor de consum în condițiile stabilite de prevederile legale pentru sectorul bugetar."
Referitor la discriminarea reclamată, Curtea constată că, în mod constant, Curtea Constituțională a statuat în jurisprudență, că prin lege pot fi instituite tratamente juridice diferite în raport cu natura deosebită a raporturilor reglementate.
În speță, este indubitabil că atribuțiile funcțiilor de demnitate publică sunt diferite de cele ale magistraților și că natura raporturilor juridice supuse reglementărilor nu este aceeași astfel că nu poate fi vorba despre un tratament inegal în situații egale.
În ceea ce privește echilibrul puterilor în stat privit prin componenta sa salarială acesta nu poate fi cenzurat de către instanța de judecată prin extinderea dispozițiilor unei legi înafara sferei sale de reglementare.
De altfel în acest sens, s-a pronunțat și Curtea Constituțională care prin Decizia nr. 821/2008 a statuat că prevederile art. 1, art. 2 alin. (3) și art. 27 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, republicată, sunt neconstituționale, în măsura în care din acestea se desprinde înțelesul că instanțele judecătorești au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii, și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative.
În fine, trimiterea făcută de recurenți la soluții pronunțate de instanțe în spețe similare nu au relevanță juridică, deoarece în sistemul nostru de drept practica judiciară nu este izvor de drept.
Față de cele ce preced, curtea, constantă că soluția primei instanțe este legală și temeinică, Curtea în conformitate cu art. 312 alin.1 cod procedură civilă, va respinge ca nefondat recursul reclamanților.
Constată că în cauză nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
(continuarea deciziei civile nr. 31/2010)
*****
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanții, și împotriva sentinței nr. 1043/2009 pronunțată de Tribunalul Alba, în dosar nr-.
Fără cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 07.01.2010.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red. CF, 12 ex.IM 18.01.2010
Jud.fond-,
Dosar nr. -
ROMANIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENTRU CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
ÎNCHEIEREA NR. 3/R/CC/2010
Ședința camerei de consiliu din 07 ianuarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: - - - judecător
- - - președinte secție
- - - judecător
- - - grefier
Pe rol se află soluționarea cererilor de abținere formulate de judecătorii, și judecătorul de permanență în cauza ce formează obiectul dosarului nr. - privind pe recurenții reclamanți, și în contradictoriu cu pârâții Curtea de APEL ALBA IULIA, Ministerul Justiției, Ministerul Economiei și Finanțelor prin A și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, având ca obiect drepturi salariale ale personalului din justiție.
Completul de judecată s-a constituit potrivit disp. art. 98 din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești, prin complinire cu judecătorii aflați la rând în lista de permanență a secției.
Procedura este legal îndeplinită fără citarea părților.
S-a făcut referatul cauzei, după care instanța analizând cererile de abținere, le lasă în pronunțare.
CURTEA DE APEL
Prin cererile depuse la dosar, domnii judecători și declară că se abțin de la judecarea recursului ce face obiectul dosarului nr. -, întrucât sunt părți în dosar.
În drept invocă dispozițiile art. 27 Cod procedură civilă.
Doamna judecător, în temeiul dispozițiilor art. 24 Cod procedură civilă, declară că se abține de la soluționarea prezentei cauze întrucât a soluționat cauza pe fond.
Examinând actele și lucrările dosarului, instanța apreciază că cererile de abținere formulate de domnii judecători și sunt întemeiate, dat fiind interesul vădit pe care aceștia îl au în cauză ca părți în dosar, considerent pentru care constatând incidența dispozițiilor art. 27 pct.1 și 7 Cod procedură civilă privind recuzarea judecătorilor, urmează ca declarațiile de abținere să fie încuviințate, fiind formulate cu respectarea cerințelor art. 25 din Codul d e procedură civilă.
De asemenea se constată că cererea de abținere formulată de doamna judecător este întemeiată, în considerarea dispozițiilor art. 24 Cod procedură civilă care statuează că judecătorul care a pronunțat o hotărâre într-o pricină nu mai poate lua parte la judecata aceleiași pricini în apel sau în recurs și nici în caz de rejudecare după casare. În cauză se constată că doamna judecător a pronunțat în dosarul nr- al Tribunalului Alba sentința civilă nr. 1043/17.06.2009, atacată cu recurs în prezentul dosar, urmând ca pentru acest motiv de incompatibilitate cererea de abținere să fie admisă în temeiul art. 24 Cod procedură civilă.
Pentru considerentele mai sus arătate, în vederea asigurării garanțiilor depline pentru desfășurarea unui proces echitabil în fața instanței imparțiale,
DISPUNE
Admite cererile de abținere formulate de domnii judecători, și în dosarul nr. -.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 07 ianuarie 2010.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
GREFIER,
- -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENTRU CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI
ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr. -
PROCES VERBAL
Încheiat azi, 07 ianuarie 2010
În ședința din 07 ianuarie 2010, s-a ivit următorul incident procedural legat de compunerea completului de judecată în recursuri format din judecătorii, - - și și judecătorul de permanență;
- domnii judecători, și judecătorul de permanență au formulat cereri de abținere motivat de împrejurarea că sunt parte în dosar, respectiv doamna judecător a soluționat cauza în fond, incident procedural soluționat conform dispozițiilor art. 98 din Regulamentului de ordine interioară al instanțelor judecătorești de judecătorii - - și din planificarea de permanență a secției - doamnele judecător - - și - -.
- completul format din judecătorii - -, - - și - - au soluționat cererile de abținere formulate de judecătorii, și judecătorul de permanență, încuviințându-le prin Încheierea nr. 3/R/CC/2010 și a păstrat cauza spre soluționare, drept pentru care s-a încheiat prezentul proces verbal.
PREȘEDINTE, GREFIER,
- - - -
Președinte:Carmen FițJudecători:Carmen Fiț, Manuela Stoica, Ana Doriani
