Drepturi salariale ale personalului din justiție. Decizia 317/2009. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENTRU CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR. 317/2009
Ședința publică de la 23 Martie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Monica Maria Mureșan JUDECĂTOR 2: Ioan Cibu
- - - JUDECĂTOR 3: Ioan
- - judecător
- - grefier
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de reclamanții, împotriva sentinței civile nr.125/2008 pronunțată de Curtea de APEL ALBA IULIA în dosar nr-.
La apelul nominal făcut în cauză se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Se constată că în ședința publică din 23.03.2009 s-a ivit un incident procedural legat de compunerea completului de judecată format din judecătorii, și.
Se constată că judecătorul s-a abținut pe motiv că a formulat apărări în calitate de reprezentant al Curții de Apel, iar judecătorul, pronunțat ca instanță de fond hotărârea atacată cu recurs.
Prin încheierea nr. 290/F/CC/2008 au fost admise cererile de abținere formulate de judecătorii, și, astfel că la secția compatibil în soluționarea cererii a rămas judecătorii și - - -.
Se constată că și judecătorul s-a abținut pe motiv că pronunțat ca instanță de fond hotărârea atacată cu recurs.
Alături de judecătorul compatibil al secției urmează ca incidentul procedural să fie soluționat cu judecătorii de permanență de la: secția contencios Administrativ și Fiscal - dl. - - și judecătorul de la secția Civilă - dl. -
Completul astfel constituit din judecătorii - - -, - - și - au păstrat cauza spre soluționare.
S-a făcut referatul cauzei constatându-se că pârâții intimați Ministerul Justiției și Libertăților și Curtea de APEL ALBA IULIA au înregistrat la dosar întâmpinări prin care solicită și judecarea cauzei în lipsa acestora de la dezbateri.
Instanța, luând în considerare actele și lucrările dosarului, constată cauza în stare de judecată și o lasă în pronunțare.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului civil de față:
Prin cererea înregistrată la această instanță sub nr-, inițial fiind înregistrată pe rolul Tribunalului Hunedoara și de pe rolul căruia a fost scoasă prin intrarea în vigoare a OUG nr. 75/2008, reclamanții, PRIN MANDATAR, au chemat în judecată pe pârâții: Ministerul Justiției, Tribunalul Hunedoara și Curtea de APEL ALBA IULIA solicitând ca prin hotărâre judecătorească să fie obligați pârâții la plata diferențelor salariale calculate pe baza valorii de referință sectorială prevăzută de lege pentru funcțiile de demnitate publică și a coeficienților de multiplicare prevăzuți de lege, corectate periodic în raport cu evoluția prețurilor de consum, în condițiile stabilite de lege, pentru determinarea și corecția valorii de referință sectorială prevăzuții de lege pentru funcțiile de demnitate publică:
Astfel:
pentru perioada 1.01.2005 - 30.09.2005, la valoarea de referință sectorială de 264,7 lei, conform nr.OUG9/2005;
pentru perioada 1.02.2006 - 31.08.2006, la valoarea de referință sectorială de 312,3 lei, conform nr.OUG3/2006;
pentru perioada 1.09.2006 - 31.12.2006, la valoarea de referință sectorială de 331 lei, conform nr.OUG3/2006;
pentru perioada 1.01.2007 - 31.03.2007 la valoarea de referință sectorială de 358 lei, conform nr.OG 10/2007;
pentru perioada 1.04.2007 - 30.09.2007 la valoarea de referință sectorială de 365 lei, conform nr.OG 10/2007;
pentru perioada 1.10.2007 - la zi, la valoarea ele referință sectorială de 405 lei, conform nr.OG10/2007, în raport cu valoarea de referință sectorială pentru care au fost calculate salariile în perioadele de mai sus.
Obligarea pârâților la plata diferențelor salariale actualizate în funcție de rata inflației la data plății efective.
În motivarea acțiunii reclamanții au susținut următoarele argumente:
Potrivit art.1 din Legea nr. 50/1996 "salarizarea magistraților și a personalului din instanțele judecătorești și parchete se face ținându-le seama de rolul, răspunderea, complexitatea, caracterul justiției de putere în stat. de pregătirea și competența profesională, precum și de incompatibilitate și interdicțiile pentru magistrați, prevăzute în Constituție și de Legea Nr. 92/1992 pentru organizarea judecătorească".
Potrivit art.2 din Legea nr. 154/1998 privind sistemul de stabilire a salariilor de bază în sectorul bugetar și a indemnizațiilor pentru persoane care ocupă funcții de demnitate publică "dispozițiile prezentei legi se aplică persoanelor care ocupă funcții de demnitate publică, precum și persoanelor angajate pe bază de contract individual de munci în sectorul bugetar". Conform art.3 din același act normativ, "funcția de demnitate publica este acea funcție publică care se ocupă prin mandat, obținut direct, prin alegeri organizate, sau indirect, prin numire, potrivit legii". Legea nr. 154/1998 se aplică și "celor care ocupa funcții asimilate cu funcțiile de demnitate publică, prevăzute în anexele la lege".
Potrivit art.9 din Legea nr. 154/1998, se precizează că "prin legea bugetului de stat se stabilesc valoarea de referința universală și evoluția acesteia, în raport cu creșterea estimată a prețurilor de consum, cu indicatorii de prioritate intersectorială și cu valorile de referința sectoriale, ținând seama de prioritățile rezultate din obiectivele, proiectele, programele propuse de ordonatorii principali (ie credite, precum și de evoluția salariilor din alte sectoare de activitate decât cele bugetare".
Persoanele care ocupau funcții asimilate cu funcțiile de demnitate publică aveau dreptul, pentru activitatea desfășurată, la un salariu de bază lunar, în conformitate cu prevederile Anexei nr.III din același act normativ în conformitate cu prevederile art.1 alin.1 din nr.OG 134/1999 "începând cu luna septembrie 1999, valoarea coeficientului de ierarhizare a salariilor de bază ale personalului din organele autorității judecătorești, reglementată de Legea nr.50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, cu modificările și completările ulterioare, este egală cu valoarea de referință sectorială prevăzută de Legea nr. 154/1998, privind sistemul de stabilire a salariilor de bază în sectorul bugetar și a indemnizațiilor pentru persoane care ocupă funcții de demnitate publică, cu modificările și completări ie ulterioare, pentru funcțiile de demnitate publică alese și numite, precum și pentru administrația publică centrală și locală. Această valoare se concretizează periodic, în raport cu evoluția prețurilor de consum, în condițiile stabilite de prevederile legale pentru sectorul bugetar".
Potrivit art.11 din nr.OG83/2000; pentru modificarea și completarea Legii nr.50/1996, privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești "indemnizațiile pentru magistrați și salariile de bază pentru celelalte categorii de personal din organele autorității judecătorești, se stabilesc pe baza valorii de referință sectorială prevăzută de lege, pentru funcțiile de demnitate publică alese și numite, din cadrul autorităților legislative și executive.
Această valoare, corectată periodic, în raport cu evoluția prețurilor de consum, în condițiile stabilite de prevederile legale, se aplică de drept și personalului salarizat potrivit prezentei legi". Aliniatul 2 prevede că "valoarea de referință sectorială prevăzuta la alin.1 constituie baza de calcul pentru stabilirea cuantumului indemnizației lunare a magistraților și a salariilor de bază corespunzătoare grilelor de intervale prevăzute pentru celelalte categorii de funcții de execuție". Alinatul 3 prevede că "ordonatorii principali de credite calculează nivelurile indemnizațiilor lunare și ale salariilor de bază ce corespund coeficienților de multiplicare și grilelor de intervale prevăzute în anexele nr.1, 2, 4, 5 și 51 la prezenta lege și valorii de referi iță sectorială stabilită la alin.1, rotunjite din o mie în o mie de lei, în favoarea personalului ".
OUG nr.2/2000 modifică coeficienții de multiplicare pentru unele funcții prevăzute în anexele V-VIII din Legea nr. 154/1998, privind sistemul de stabilire a salariilor de bază în sectorul bugetar și a indemnizațiilor pentru persoane care ocupă funcții de demnitate publică.
OUG nr. 177/2002 stabilește salarizarea și alte drepturi ale magistraților. Conform art.2 alin.1 "indemnizațiile pentru magistrați se stabilesc pe baza valorii de referință sectorială, prevăzută de lege pentru funcțiile de demnitate publică alese și numite, din cadrul autorităților legislativă și executivă. Această valoare, actualizată periodic potrivit dispozițiilor legale, se aplică de drept și magistraților, în temeiul prezentei ordonanțe de urgentă".
În conformitate cu prevederile art.2 alin.3 din 0.3. nr. 9/2005, privind creșterile salariate ce se vor acorda în anul 2005 personalului salarizat potrivit nr.OUG24/2000, privind sistemul de stabilire a salariilor de bază pentru personalul contractual din sectorul bugetar și personalului salarizat potrivit anexelor 2 și 3 la Legea nr. 154/1998 privind sistemul de stabilire a salariilor de bază în sectorul bugetar și a indemnizațiilor pentru persoane care ocupă funcții de demnitate publică "indemnizațiile lunare pentru persoanele care ocupă funcții de demnitate publică alese și numite, precum și pentru persoanele care ocupă funcții asimilate cu funcțiile de demnitate publică, stabilite potrivit anexelor 2 și 3 la Legea nr. 154/1998 privind sistemul do stabilire a salariilor de bază în sectorul bugetar și a indemnizațiilor pentru persoane care ocupă funcții de demnitate publică, cu modificările și completările ulterioare, sunt cele prevăzute în anexele nr. VIII și IX.
Prin OUG nr. 27/2006, privind salarizarea și alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor și altor categorii de personal din sistemul justiției, intrată în vigoare de la 1.04.2006, se prevede că indemnizația de salarizare se stabilește "pe baza valorii de referință sectorială și a coeficienților de multiplicare prevăzuți în anexa care face parte integranta din prezenta ordonanță" (art. 3 alin.1)
Conform anexei 1 la OUG nr. 27/2006, valoarea de referință sectorială a fost de 257 lei. Prevederea din Anexa 1 OUG nr. 27/2006, încalcă principiile Constituției României, ale Legii nr. 303/2004, privind Statutul magistraților, ale Codului Muncii și ale Legii privind combaterea discriminării. Valoarea de referință sectorială și a coeficienților de multiplicare aplicată la salarizarea magistraților este diferită de valoarea de referință sectorială prevăzută de lege pentru funcțiile de demnitate publică alese și numite, din cadrul autorităților legislativă și executivă. Astfel, potrivit nr.OG3/2006, valoarea de referință sectorială prevăzută de lege pentru funcțiile de demnitate publică alese și numite, în luna aprilie 2006 era de 312,3 lei, iar Ordonanța nr.27/2006 stabilește valoarea de referință pentru magistrați la suma de 257 lei.
Legislația privind salarizarea magistraților și personalului din instanțele judecătorești și parchete respecta principiul echilibrului puterilor legislative, executive și judecătorești în cadrul democrației constituționale.
Conform art.3 alin. 4 din Constituția României în anul 2006 se prevede că "Statutul se organizează potrivit principiului separației și echilibrului puterilor - legislativă, executivă și judecătorească - în cadrul democrației constituționale".
Este evident că salarizarea, ca un element al noțiunii de echilibru al celor trei puteri în stat, trebuie avută în vedere, întrucât puterea judecătorească s-ar pune. prin actele normative care au apărut ulterior, în afara principiilor și a sensului prevederilor constituționale, care au fost stabilite anterior prin legi de natură organică.
Ordonanța nr.27/2006 încalcă acest principiu, stabilind o valoare de referință sectorială mai mică decât cea prevăzută de lege și care trebuia aplicată la data intrării acesteia în vigoare și diferită față de valoarea de referință stabilită pentru funcțiile de demnitate publică, alese și numite, aparținând puterii legislative și executive.
Același lucru este prevăzut și în ârt.3 alin.1 din nr.OG8/2007 privind salarizarea personalului auxiliar din cadrul instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea, precum și din cadrul altor unități din sistemul justiției, în care se stabilește valoarea de referință sectorială și a coeficienților de multiplicare la suma de 280,64 lei, deși la data intrării in vigoare a ordonanței de mai sus valoarea de referință sectorială era de 365 lei, conform nr.10/2007.
Chiar dacă unele acte normative enumerate mai sus au fost între timp abrogate, total sau parțial, pe parcursul perioadelor care au reglementat salarizarea magistraților, au avut în vedere valoarea de referință sectorială prevăzută de lege, pentru funcțiile de demnitate publică alese și numite, din cadrul autorităților legislativă, executivă și judecătorească în sensul celor de mai sus s-a pronunțat și Curtea de Apel Suceava - Secția Comercială, contencios administrativ șl fiscal, prin decizia nr.62 din 18.01.2007, în dosarul nr-, prin care a fost admis recursul declarat de controlorii financiari de la Curtea de Conturi B, împotriva sentinței nr.433 din 02.10.2006 a Tribunalului Botoșani - Secția comercială, contencios administrativ și fiscal, obligând pârâta la plata drepturilor bănești reprezentând diferențele dintre salariile efectiv plătite și cele calculate în funcție de valoarea de referință sectorială prevăzută de lege pentru funcțiile de demnitate publică, alese și numite.
Curtea de Conturi a României funcționează pe lângă parlament, iar salariații acesteia sunt retribuiți cu referință la valoarea sectorială pentru funcțiile de demnitate publică alese.
Plenul Consiliului Superior al Magistraturii, în ședința din 04.10.2007, în comun acord cu literatura de specialitate, și-a exprimat opinia potrivit căreia magistrații sunt incluși în rândul persoanelor care dețin demnități publice, argumentele aduse în sprijinul acestei opinii fiind următoarele:
- potrivit dispozițiilor nr.OUG27/2006, privind salarizarea și alte drepturi a judecătorilor, procurorilor și altor categorii de personal din sistemul justiției, republicată, modificările ulterioare, magistrații nu beneficiază de un salariu de bază, precum orice salariat sau funcționar public, ci de o indemnizație de încadrare lunară brută.
Acest concept se regăsește în conținutul Legii nr. 154/1998 privind sistemul de stabilire a salariilor de bază în sectorul bugetar și a indemnizațiilor pentru persoane care ocupă funcții de demnitate publică, unde se stipulează că personalul bugetar beneficiază de un salariu de bază, cu excepția persoanelor "care ocupă funcții de demnitate publică" care pentru activitatea desfășurată, au dreptul la o indemnizație de încadrare lunară.
- magistrații sunt numiți de Președintele României, la propunerea Consiliului Superior al Magistraturii, situația fiind similară cu cea a demnitarilor, așa cum rezultă și din art.3 din Legea nr.154/1998, potrivit căreia funcția de demnitate publică este acea funcție care se ocupă prin mandat obținut direct, prin alegeri organizate, sau indirect, prin numire, potrivit legii.
În sensul celor de mai sus, se invocă și prevederile art.16 alin.3 din Constituția României, republicată, care, referindu-se la "funcțiile și demnitățile publice, civile și militare" nu a avut în vedere salariații, ci a vizat distincția dintre noțiunile de funcție publică și funcția de demnitate publică.
între actuala reglementare, cu privire la salarizarea magistraților (280 lei valoarea de referință sectorială) și cel al organelor puterii legislative și executive (de 405 lei stabilită prin nr.OG10/2007) este evidentă, inechitabilă și neconstituțională.
Prin întâmpinare pârâtul Ministerul Justiției a solicitat respingerea acțiunii reclamanților prescrisă pentru perioada care nu se încadrează în termenul general de prescripție de 3 ani prev. de art. 283 din codul muncii, respectiv pentru perioada 01 06 2005 - 23 06 2008.
Pe fondul cauzei s-a arătat că cererea reclamanților este neîntemeiată.
Referitor la pretențiile invocate pentru anii ulteriori anului 2005 s-a arătat că acestea sunt lipsite de temei juridic deoarece reclamanții nu fac parte din categoriile prevăzute de lege pentru care s-a dispus majorarea valorii de referință sectorială. Intimata a arătat că susținerea reclamanților în sensul că neaplicarea acestor creșteri salariale și pentru magistrați este discriminatorie nu este fondată deoarece prin lege pot fi instituite tratamente juridice diferite în raport cu natura deosebită a raporturilor reglementate.
Prin sentința civilă nr.125/2008 Curtea de APEL ALBA IULIAa respins acțiunea formulată de reclamanți.
Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut în ceea ce privește excepția invocată cu privire la prescripția dreptului la acțiune că aceasta este întemeiată pentru perioada 01.06.2005- 19.06.2005.
Pretențiile salariale ori despăgubirile sunt supuse termenelor de prescripție reglementate de art. Art. 283 alin.1litera c din codul muncii:
" Cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă pot fi formulate:
c) în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune, în situația în care obiectul conflictului individual de muncă constă în plata unor drepturi salariale neacordate sau a unor despăgubiri către salariat, precum și în cazul răspunderii patrimoniale a salariaților față de angajator."
În cauză cererea a fost formulată la data de 19 06 2008 astfel că pentru perioada anterioară datei de 19 06 2005 termenul de prescripție s-a împlinit.
Referitor la fondul cauzei Curtea a constatat că cererea reclamanților este nefondată pentru următoarele considerente:
Actele normative care au reglementat drepturile salariale ale reclamanților judecători au fost pentru perioada 19.06.2005 la zi, nr.OUG 177/2002 aprobată prin Legea nr. 347/2003 și nr.OUG 27/2006.
Potrivit acestor acte normative:
OUG nr. 177/2002:
Art. 2 - (1) pentru magistrați se stabilesc pe baza valorii de referință sectorială, prevăzută de lege pentru funcțiile de demnitate publică alese și numite din cadrul autorităților legislativă și executivă. Această valoare, actualizată periodic potrivit dispozițiilor legale, se aplică de drept și magistraților în temeiul prezentei ordonanțe de urgență.
Cuantumul valorii de referință sectorială a fost stabilit la data intrări în vigoare a ordonanței la 1.833.754 lei ROL. Aceeași valoare de referință sectorială era prevăzută și la data intrării în vigoare a Legii 347/2003.
Legea nr. 347 din 10 iulie 2003 în vigoare din 22.07.2003
unic. - Se aprobă Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 177 din 6 decembrie 2002 privind salarizarea și alte drepturi ale magistraților, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 924 din 18 decembrie 2002, cu următoarele modificări și completări:
1. Alineatul (1) al articolului 2 va avea următorul cuprins:
"Art. 2 - (1) pentru magistrați se stabilesc pe baza valorii de referință sectorială, prevăzută în anexa nr. 1 la prezenta ordonanță de urgență."
În anul 2004 valoarea de referință sectorială pentru magistrați a fost de 2.380.593 lei ROL.
În temeiul OG23/2005 cuantumul valorii de referință sectorială a fost stabilit în anexa 1 legii la 2.571.040 lei ROL începând cu data de 1 octombrie 2005.
OUG 27/2006
"Art. 3 - (1) Judecătorii, procurorii, personalul asimilat acestora și magistrații-asistenți au dreptul pentru activitatea desfășurată la o indemnizație de încadrare brută lunară stabilită în raport cu nivelul instanțelor sau parchetelor, cu funcția deținută și cu vechimea în magistratură prevăzută de art. 86 din Legea nr. 303/2004, republicată, cu modificările și completările ulterioare, pe baza valorii de referință sectorială și a coeficienților de multiplicare prevăzuți în anexa care face parte integrantă din prezenta ordonanță de urgență."
La data intrării în vigoare a ordonanței valoarea de referință sectorială era de: 257 RON.
În consecință pentru perioada în discuție, 29.08.2005 la zi, valoarea de referință sectorială avută în vedere pentru salarizarea magistraților a fost în mod expres cuprinsă în legea de salarizare a acestora, legiuitorul ne mai înțelegând să facă trimitere la valoarea de referință sectorială prevăzută de lege pentru funcțiile de demnitate publică așa cum a procedat până la 22.07.2003 când a intrat în vigoare Legea 347/2003 de aprobare a Ordonanței de Urgență 177/2002.
Susținerea reclamanților în sensul că prin aceste ordonanțe s-a încălcat ierarhia actelor juridice a fost considerată nefondată. Stabilirea unei valorii de referință distincte pentru magistrați nu s-a realizat prin o ordonanță emisă de guvern ci ea a fost realizată prin lege( Legea 347/2003). Dimpotrivă stabilirea valorii de referință sectorială pentru magistrați ( la acea dată denumită coeficient de ierarhizare) prin raportare la valoarea de referință sectorială pentru funcțiile de demnitate publică s-a realizat printru act normativ emis de executiv, respectiv OUG134/1999.
"Art. 1 - (1) Începând cu luna septembrie 1999 valoarea coeficientului 1 de ierarhizare a salariilor de bază ale personalului din organele autorității judecătorești, reglementată de Legea nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, cu modificările și completările ulterioare, este egală cu valoarea de referință sectorială prevăzută de Legea nr. 154/1998 privind sistemul de stabilire a salariilor de bază în sectorul bugetar și a indemnizațiilor pentru persoane care ocupă funcții de demnitate publică, cu modificările și completările ulterioare, pentru funcțiile de demnitate publică alese și numite, precum și pentru administrația publică centrală și locală. Această valoare se corectează periodic în raport cu evoluția prețurilor de consum în condițiile stabilite de prevederile legale pentru sectorul bugetar."
De asemenea nu sunt fondate nici susținerile reclamanților referitoare la faptul că prin modul de stabilire a valorii de referință sectorială le-au fost încălcate drepturile câștigate prin stabilirea unei valori de referință sectorială într-un cuantum mai mic decât cel de care beneficiau la data modificării legii. La momentul la care prin lege valoarea de referință pentru magistrați a fost stabilită distinct de cea prevăzută în lege pentru funcțiile de demnitate publică cuantumul acesteia s-a menținut același (1.833.754 ROL înainte și după intrarea în vigoare a Legii 347/2003) în consecință " dreptul câștigat " nu a fost afectat.
Faptul că ulterior acestui moment evoluția valorii de referință sectorială pentru magistrați a fost diferită față de cea pentru funcțiile de demnitate publică nu semnifică o atingere adusă drepturilor magistraților în sensul încălcării "dreptului câștigat". O astfel de problemă s-ar putea eventual ridica dacă s-ar considera că "dreptul câștigat" îl reprezintă dreptul de stabilire a valorii de referință sectorială prin raportare la funcțiile de demnitate publică și atunci pretinsa încălcare s-a produs prin voința legiuitorului la adoptarea Legii 347/2003 când a fost eliminată raportarea la funcțiile de demnitate publică.
De altfel în motivare reclamanții susțin că salarizarea este un element ce trebuie avut în vedere la analizarea noțiunii de echilibru al puterilor în stat și concluzionează că în acest context evoluția valorii de referință sectorială pentru magistrați nu putea, în mod constituțional, să fie alta decât cea pentru funcțiile de demnitate publică și că legiuitorul neprocedând în această manieră a instituit o formă de discriminare.
Referitor la discriminarea reclamată Curtea constată că în mod constant Curtea Constituțională a statuat în jurisprudență că prin lege pot fi instituite tratamente juridice diferite în raport cu natura deosebită a raporturilor reglementate. În speță este indubitabil că atribuțiile funcțiilor de demnitate publică sunt diferite de cele ale magistraților și că natura raporturilor juridice supuse reglementărilor nu este aceeași astfel că nu poate fi vorba despre un tratament inegal în situații egale.
În ceea ce privește echilibrul puterilor în stat privit prin componenta sa salarială acesta nu poate fi cenzurat de către instanța de judecată prin extinderea dispozițiilor unei legi înafara sferei sale de reglementare.
Dealtfel în acest sens s-a pronunțat și Curtea Constituțională care prin Decizia nr. 821/2008 a statuat că prevederile art. 1, art. 2 alin. (3) și art. 27 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, republicată, sunt neconstituționale, în măsura în care din acestea se desprinde înțelesul că instanțele judecătorești au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii, și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, au declarat recurs reclamanții prin care au solicitat, în temeiul art. 304 pct.7 și 9 Cod procedură civilă, casarea sentinței și admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată.
Se susține că în mod greșit a fost admisă excepția prescripției având în vedere că acțiunea a fost introdusă în 19.06.2008, astfel că raportat la prevederile art. 283 alin. 1 lit.c codul muncii dreptul la acțiune pentru acordarea drepturilor salariale aferente lunii iunie 2005 s-a născut la sfârșitul lunii în care trebuiau acordate și nu la data de 01.06.2005.
Pe fondul cauzei se apreciază că s-a încălcat ierarhia actelor juridice atunci când s-a stabilit valoarea de referință pentru magistrați. Legea nr. 347/2003 a fost emisă pentru aprobarea tardivă a unei ordonanțe de urgență - OUG nr. 177/2002.
În pofida celor reținute de instanța de fond, OUG nr. 134/1999 prin care a fost stabilită valoarea de referință sectorială pentru personalul din justiție prin raportare la funcțiile de demnitate publică a fost aprobată prin lege - respectiv prin Legea nr. 714/2001.
Prevederile din OUG nr. 27/2006 încalcă principiile Constituției României, ale Legii nr. 303/2004 și ale legii privind combaterea discriminării. Valoarea de referință sectorială și a coeficienților de multiplicare aplicată la salarizarea magistraților este diferită de valoarea de referință sectorială prevăzută de lege pentru funcțiile de demnitate publică alese și numite, din cadrul autorităților legislativă și executivă.
Ordonanța nr. 27/2006 încalcă principiul echilibrului puterilor în stat, stabilind o valoare de referință sectorială mai mică decât cea prevăzută de lege și care trebuie aplicată la data intrării în vigoare și diferită față de valoarea de referință stabilită pentru funcțiile de demnitate publică, alese și numite, aparținând puterii legislativă și executivă.
Intimatul Ministerul Justiției și Libertăților a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului declarat de către reclamanți.
Se susține că potrivit anexelor 1 și 2 din legea nr. 50/1996 magistrații și personalul auxiliar aveau aceeași valoare de referință sectorială, existând diferențe numai în ceea ce privește coeficienții de multiplicare.
Prin Legea nr. 347/2003 s-a prevăzut însă că indemnizațiile pentru magistrați se stabilesc pe baza valorii de referință sectorială, prevăzută în anexa nr. 1 la prezenta ordonanță de urgență.
Prin OUG nr.27/2006 a fost abrogată OUG nr. 177/2002 precum și orice alte dispoziții contrare.
Prin urmare, începând cu intrarea în vigoare a Legii nr. 347/2003 care a modificat art. 2 din OUG nr. 177/2002 nu există temei legal pentru ca indemnizațiile personalului din cadrul autorităților judecătorești să fie stabilite pe baza valorii de referință sectorială prevăzută de lege pentru funcțiile de demnitate publică alese și numite din cadrul autorităților legislativă și executivă.
Intimata Curtea de APEL ALBA IULIAa depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului declarat de reclamanți și menținerea sentinței primei instanțe ca temeinică și legală.
CURTEA, analizând sentința atacată, prin raportare la criticile aduse și în limitele prevăzute de art. 3041Cod procedură civilă, reține următoarele:
Prin acțiunea de față reclamanții solicită plata diferențelor salariale rezultate din neaplicarea valorii de referință sectorială prevăzută pentru anumite categorii de personal prin actele normative menționate în preambulul acțiunii, aceștia apreciind că începând cu anul 2005 trebuia să li se aplice același nivel de creștere salarială ca cel de la funcțiile de demnitate publică.
Este adevărat că potrivit art. 11din OUG nr. 83/2000 " pentru magistrați și salariile de baza pentru celelalte categorii de personal din organele autorității judecătorești se stabilesc pe baza valorii de referință sectorială prevăzută de lege pentru funcțiile de demnitate publica alese și numite din cadrul autorităților legislativă și executivă. Aceasta valoare corectată periodic în raport cu evoluția prețurilor de consum în condițiile stabilite de prevederile legale se aplica de drept și personalului salarizat potrivit prezentei legi."
Reclamanții reclamă faptul că prin nr.OG 9/2005, nr.OG 3/2006 și nr.OG 10/2007 de creșteri salariale au beneficiat numai alte categorii de salariați bugetari, nu și reclamanții care sunt salarizați tot de la bugetul de stat.
Se ignoră împrejurarea că reclamanții sunt salarizați în baza unei legi speciale de salarizare tocmai datorită importanței de care se bucură această categorie profesională, parte a puterii judecătorești.
Faptul că prin anumite acte normative s-a prevăzut o creștere salarială în favoarea altor categorii profesionale reprezintă voința legiuitorului, ce nu poate fi cenzurată de instanța de judecată în cadrul unui litigiu de muncă.
De altfel, Curtea Constituțională prin deciziile nr. 818/2008, 819/2008 și 820/2008 s-a pronunțat în sensul că instanțele judecătorești nu pot să refuze aplicarea unor legi în favoarea altora mai favorabile, considerând că sunt discriminatorii și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative.
O primă critică formulată de reclamanți vizează încălcarea principiului ierarhiei actelor juridice.
Critica nu poate fi primită deoarece OUG nr. 134/1999 a fost aprobată prin Legea nr. 714/2001, iar OUG nr. 177/2002 a fost aprobată prin Legea nr. 347/2003. Pe de altă parte, prin OG nr. 23/2005 și OUG nr. 27/2006 a fost stabilită o valoare sectorială mai mare decât cea menționată în legile de aprobare a ordonanțelor.
În ceea ce privește existența unei diferențe de reglementare sub aspectul valorii de referință între magistrați și demnitari, trebuie precizat că este opțiunea legiuitorului să instituie reglementări diferite pentru categorii profesionale diferite, instituirea unui astfel de tratament diferențiat nefiind considerat discriminatoriu conform practicii constante a Curții Constituționale.
Echilibrul puterilor în stat nu se poate analiza exclusiv prin raportare la valoarea drepturilor salariale obținute de membrii acestor puteri, întrucât magistrații beneficiază atât de indemnizația de încadrare cât și de unele sporuri pe care numai cei din autoritatea judecătorească le obțin în considerarea importanței activității desfășurate.
În consecință, față de menționatele decizii ale Curții Constituționale, Curtea apreciază că prima instanță a făcut o corectă aplicare și interpretare a dispozițiilor legale incidente în materie, motiv pentru care recursul este neîntemeiat și urmează a fi respins.
Întrucât pretențiile reclamanților sunt nefondate, instanța nu mai consideră necesar să analizeze și motivul de recurs referitor la greșita admitere a excepției prescripției, întrucât în ansamblul cauzei, nu mai prezintă nici un fel de relevanță.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanții, -, - și împotriva sentinței civile nr.125/2008 pronunțată de Curtea de APEL ALBA IULIA în dosar nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 23.03.2009.
Președinte, - - - | Judecător, - - | Judecător, - |
Grefier, - |
Red./23.04.2009
Tehnored.2 ex.
Jud.fond:
Romania
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENTRU CONFLICTE DE MUNCĂ
ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr-
INCHEIERE NR.81/R/CC/2009
Ședința camerei de consiliu din 23 martie 2009
Președinte - - - - judecător
- - - judecător - - judecător
- - grefier
Pe rol se află soluționarea cererilor de abținere formulate de, și în cauza ce formează obiectul dosarului nr-, privind recursul declarat de reclamanții împotriva sentinței civile nr. 125/2008 pronunțată de Curtea de APEL ALBA IULIA.
Procedura este îndeplinită fără citarea părților.
S-a făcut referatul cauzei, după care instanța constată cauza în stare de judecată și o lasă în pronunțare.
CURTEA DE APEL
Prin cererile depuse la dosar de către judecătorii, și s-a solicitat a li se încuviința abținerea de la judecata recursului ce formează obiectul dosarului nr-.
In motivarea cererii, judecătorul a arătat că a formulat apărări în calitate de reprezentant al Curții de Apel, iar judecătorul, pronunțat ca instanță de fond hotărârea atacată cu recurs.
Prin încheierea nr. 290/F/CC/2008 au fost admise cererile de abținere formulate de judecătorii, și, astfel că la secția compatibil în soluționarea cererii a rămas judecătorii și - - -.
Se constată că și judecătorul s-a abținut pe motiv că pronunțat ca instanță de fond hotărârea atacată cu recurs.
Alături de judecătorul compatibil al secției urmează ca incidentul procedural să fie soluționat cu judecătorii de permanență de la: secția Contencios Administrativ și Fiscal. dl. - - și judecătorul de la secția Civilă - dl. -
Examinând actele și lucrările dosarului, instanța constată următoarele;
Potrivit dispozițiilor art.24 cod pr. civilă și apreciind într-un sens mai larg interpretarea art. 6 al în vederea asigurării garanțiilor depline pentru desfășurarea unui proces echitabil în fața instanței imparțiale.
În numele legii
DISPUNE
Admite cererile de abținere formulate de judecătorii, și în dosarul civil nr-.
Pronunțată în ședință publică din 23 martie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
GREFIER,
-
Președinte:Monica Maria MureșanJudecători:Monica Maria Mureșan, Ioan Cibu, Ioan
