Drepturi salariale ale personalului din justiție. Decizia 327/2009. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA CIVILA, CAUZE MINORI, FAMILIE, CONFLICTE DE MUNCA, ASIGURARI SOCIALE
DECIZIE Nr. 327
Ședința publică de la 30 Martie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Doru Octavian Pîrjol Năstase
JUDECĂTORI: Doru Octavian Pîrjol Năstase, Petrina Manuela
: - -
Grefier:
************************************************
Pe rol fiind judecarea cauzei civile privind pe recursurile promovate de PARCHETUL DE PE LÎNGĂ CURTEA DE APEL BACĂU, MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÎNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE, DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE N ÎN NUMELE ȘI PENTRU MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, DIRECȚIA NAȚIONALĂ ANTICORUPȚIE împotriva sentinței civile nr.177 din 03.12.2008, pronunțată de Curtea de Apel Bacău în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns pentru recurentele Ministerul Public Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău, consilier juridic, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care:
Reprezentanta recurentelor depune la dosar concluzii scrise și solicită a se lua în considerare concluziile. A susținut a se constata că recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău nu este tardiv raportat la data primirii hotărârii, iar pe fondul cauzei solicită a fi admise recursurile așa cum au fost formulate. Nu solicită cheltuieli de judecată.
S-au declarat dezbaterile închise.
CURTEA
-deliberând -
Asupra recursului civil de față, constată că:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Neamț sub nr- la 17.03.2008 reclamanții, și G, G, în calitate de procurori la Parchetul de pe lângă Tribunalul Neamț, Parchetul de pe lângă Judecătoria Piatra Neamț, Parchetul de pe lângă Judecătoria Roman, Parchetul de pe lângă Judecătoria Tg. N, Parchetul de pe lângă Judecătoria Bicaz, Parchetul de pe lângă J -, Parchetul de pe lângă - au solicitat, în contradictoriu cu pârâții Parchetul de pe lângă, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău, Parchetul de pe lângă Tribunalul Neamț, Parchetul de pe lângă J -, Parchetul de pe lângă -, Ministerul Economiei și Finanțelor și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării,
- să se constate că sunt discriminați în raport de prevederile nr.OG 3/12.01.2006, aprobată prin Legea nr. 323/2006, și ale nr.OG 10/31.01.2007 aprobată prin Legea nr. 231/2007 privind creșterile salariale ce s-au acordat pentru anii 2006 și 2007 personalului bugetar și persoanelor ce ocupă funcții de demnitate publică, în raport de prevederile nr.OUG 27/2006 aprobată, modificată și completată prin Legea nr. 45/2007, și art. 2 lit. e pct. (i) și ale art. 27 din OG137/2000 republicată,
- anularea situației create prin discriminare prin acordarea unei despăgubiri echivalentă cu sumele reprezentând indexările ce s-au acordat prin aceste acte normative, actualizate cu indicele de inflație la data plății efective, - obligarea pârâților Parchetul de pe lângă, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău, Parchetul de pe lângă Tribunalul Neamț, Parchetul de pe lângă J -, Parchetul de pe lângă - să plătească de la data introducerii acțiunii și pentru viitor îndemnizațiile majorate conform procentelor solicitate, și respectiv să efectueze mențiunile corespunzătoare privitor la acordarea acestor majorări în carnetele lor de muncă,
- obligarea pârâtului Ministerul Economiei și Finanțelor să asigure sumele necesare acordării acestor despăgubiri.
În motivarea cererii reclamanții au arătat că prin adoptarea nr.OG 3/2006, aprobată prin Legea nr. 323/2006, personalul bugetar și cei care ocupă funcții de demnitate publică au beneficiat de creșteri salariale în cursul anului 2006, în 2 etape, și anume cu 5% începând cu 01.02.2006 față de nivelul din luna ianuarie 2006 și cu 6% începând cu 01.09.2006 față de nivelul din luna august 2006, iar ulterior, în baza nr.OG 10/2007 aprobată prin Legea nr. 231/2007, acelorași categorii de personal le-au fost majorate salariile de bază în trei etape, respectiv cu 5% începând cu 01.01.2007 față de nivelul din luna decembrie 2007, cu 2% începând cu 01.04.2007 față de nivelul din luna martie 2007 și cu 11% începând cu 01.10.2007 față de nivelul din luna septembrie 2007.
Reclamanții au arătat că majorările salariale nu le-au fost acordate, deși la data adoptării nr.OUG 27/2006 privind salarizarea și alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor și altor categorii de personal din sistemul justiției, art. 35 prevedea că drepturile ce li se cuvin vor fi actualizate prin aplicarea indexărilor acordate în conformitate cu dispozițiile legale. Astfel, în baza textului legal menționat judecătorii înaltei Curți de Casație și Justiție, Procurorul General al Parchetului de pe lângă aceasta și adjuncții săi - salarizați în baza acelorași acte normative ca și reclamanții, respectiv OUG27/2006 - au beneficiat de toate majorările de mai sus, în temeiul nr.OG 3/12.01.2006, aprobată prin Legea nr. 323/2006, și ale nr.OG 10/31.01.2007, aprobată prin Legea nr. 231 /2007.
Au mai precizat că, în calitatea pe care o dețin, de procurori, nu au beneficiat de niciuna dintre aceste majorări. S-au încălcat astfel prevederile art. 1 alin. 2 lit. e pct. (i) din nr.OG 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, referitoare la principiul egalității, având drept consecință un tratament diferențiat și discriminatoriu între judecătorii din cadrul puterii judecătorești, fără nici o justificare obiectivă și rezonabilă, scopul urmărit prin reglementările incriminate fiind nelegitim iar metoda lui de atingere neadecvată.
În final, reclamanții au arătat că pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor are calitate procesuală pasivă potrivit dispozițiilor art. 1 din OUG nr. 22/2002 iar în baza art. 242 pct. 2. pr. civ. au solicitat judecata în lipsă.
Pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor, reprezentat de Direcția Generală a Finanțelor Publice N, a depus întâmpinare ( 67 - 69) în care a invocat, pe cale de excepție, lipsa calității sale procesuale pasive, motivat de faptul că nu există identitate între el, Statul român și bugetul de stat, iar pe fond netemeinicia pretențiilor formulate motivat de faptul că drepturile solicitate nu au fost acordate prin lege tuturor, ci numai unor categorii expres și limitativ prevăzute de lege, cu excluderea reclamanților.
Prin întâmpinarea depusă la 28.03.2008 ( 10 - 14 ), pârâtul Parchetul de pe lângă - a invocat excepția de litispendență în ceea ce privește dosarele - și - ale Tribunalului Neamț; pe fond, a invocat rămânerea fără obiect a capătului de cerere privind indexarea aferentă anului 2006, urmare a acordării acesteia prin OUG27/2006, și caracterul nefondat al solicitării vizând anul 2007, urmare a lipsei cadrului normativ care să consacre acest drept.
Totodată acest pârât a solicitat ( fl. 15 ) chemarea în garanție a invocând dispozițiile OUG43/2002, Legii 500/2002 și OG22/2002.
Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, în întâmpinarea depusă ( fl. 73-75 ), a invocat numai pe cale de excepție lipsa calității sale procesuale pasive, motivat de faptul că nu poate avea calitatea de pârât într-o cerere întemeiată pe dispozițiile art. 27 din nr.OG 137/2000 întrucât, atunci când se invocă încălcarea principiului nediscriminării, nu poate avea în instanță decât calitatea de expert și de instituție abilitată și învestită în aplicarea legislației în materie pe teritoriul României.
Și Ministerul Public - Parchetul de pe lângă a formulat întâmpinare ( fl. 80-87 ) invocând excepția necompetenței Tribunalului față de dispozițiile OG137/2000 și ale Decretului 92/1976; totodată a solicitat respingerea acțiunii ca inadmisibilă întrucât reclamanții nu fac parte din categoria de bugetari ori de personal ce ocupă funcții de demnitate publică vizați de OG3/2006 și.OG10/2007, de asemenea, nu se poate reține existența unei situații discriminatorii în lipsa unui scop nelegitim și a unor metode inadecvate și nenecesare.
Cu adresa 434/III-13/ 17.06.2008 ( fl. 187 ) Parchetul de pa lângă Tribunalul Neamța comunicat instanței calitatea reclamanților și perioada lucrată.
Urmare a intrării în vigoare a OUG75/2008, prin Încheierea din 26.06.2008 s-a dispus scoaterea cauzei de pe rol și înaintarea sa la Curtea de Apel Bacău.
Pe rolul Curții de Apel Bacău cauza s-a înregistrat sub nr-.
Prin sentința civilă nr.177/ 3 decembrie 2008 pronunțată de Curtea de Apel Bacău în dosarul nr- s-a respins excepția lipsei calității procesual pasive a Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării.
S-a admis excepția autorității de lucru judecat pentru perioada 1.01.2007-1.10.2007 pentru reclamanții, și G și s-a respins acțiunea acestora în consecință.
Totodată s-a admis în parte acțiunea formulată de reclamanți și în consecință:
Au fost obligați pârâții Parchetul de pe lângă -, Parchetul de pe lângă -, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău și Parchetul de pe lângă Tribunalul Neamț să plătească reclamanților despăgubiri reprezentând indexările salariale după cum urmează:
- 5% începând cu 01.01.2007 față de nivelul din luna decembrie 2006;
- 2% începând cu 01.04.2007 față de nivelul din luna martie 2007;
- 11% începând cu 01.10.2007 față de nivelul din luna septembrie 2007,
sume ce vor fi reactualizate cu indicele de inflație de la data scadenței la momentul plății efective.
Au fost obligat aceeași pârâți să efectueze mențiunile corespunzătoare în carnetele de muncă ale reclamanților.
A fost obligat pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor să asigure sumele necesare efectuării plății acestor drepturi.
S-a respins acțiunea pentru perioada 1.02.2006 - 1.01.2007 ca nefondată.
Pentru a hotărî astfel instanța a reținut următoarele considerente:
În ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, Curtea constatat excepția neîntemeiată, întrucât în cauză pârâta a fost citată în conformitate cu dispozițiile art. 27 din nr.OG 137/2000.
Privitor la excepția litispendenței s-a constatat că dosarul nr. - a fost deja soluționat, hotărârea pronunțată în cauză fiind definitivă, motiv pentru care a fost admisă cu privire la reclamanții din acest dosar excepția autorității de lucru judecat și, în consecință, acțiunea pentru aceștia a fost respinsă.
Pe fondul cauzei, s- constatat întemeiată în parte acțiunea reclamanților întrucât:
Din succesiunea reglementărilor privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești (Legea nr.50/1996, nr.OG83/2000, nr.OUG177/2002) rezultă că "indemnizațiile pentru magistrați se stabilesc pe baza valorii de referință sectorială prevăzută de lege. Această valoare, corectată periodic în raportde evoluția prețurilor de consumse aplică de drept personalului salarizat potrivit acestor acte normative".
Potrivit art.35 din nr.OUG27/2006, privind salarizarea și alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor și alte categorii de personal din sistemul justiției, "drepturile de salarizare prevăzute de prezenta ordonanță sunt brute și impozabile. Acestea vor fi actualizate prin aplicarea indexărilor acordate în conformitate cu prevederile legale".
În baza art.1 din nr.OG10/2007, în cursul anului 2007, salariile de bază - astfel cum au fost majorate potrivit nr.OG3/2006, aprobată cu modificări prin Legea nr.323/2006, avute la data de 31 decembrie 2006, ale personalului contractual din sectorul bugetar stabilite potrivit nr.OUG24/2000, aprobată prin Legea nr.383/2001, cu modificările și completările ulterioare, precum și indemnizațiile personalului care ocupă funcții de demnitate publică prevăzute în anexele II și III din Legea nr.154/1998, urmau să fie majorate în 3 etape, respectiv cu 5% începând cu data de 1 ianuarie 2007, față de nivelul din luna decembrie 2006, cu 2% începând cu data de 1.04.2007, față de nivelul din luna martie 2007 și cu 11% începând cu 1 octombrie 2007, față de nivelul din luna septembrie 2007. Respectivul act normativ a intrat în vigoare conform art.11 alin.1 din Legea nr.24/2000 la data de 2.02.2007 și se aplică conform art.32 începând cu drepturile salariale aferente lunii ianuarie 2007.
Prin urmare, faptul că ulterior, respectiv la 12.03.2007, art.35 al nr.OUG27/2006 a fost abrogat prin art.1 pct.17 din Legea nr.45/2007 nu mai putea împiedica aplicarea nr.OG10/2007, referitoare la indexările salariale și categoriei profesionale în care se regăsesc magistrații.
Susținerile Ministerului Public potrivit cărora este dreptul exclusiv al legiuitorului să reglementeze creșterile salariale pentru anumite categorii de demnitari sau funcționari publici și că nu au fost încălcate prevederile art.14 din CEDO referitoare la interzicerea discriminării nu au fost reținute. Nici apărările Ministerului Public - Parchetul de pe lângă privind fondul cauzei, cu referire la inexistența vreunei discriminări față de modul special de reglementare pentru această categorie de personal, nu au fost reținute.
S-a arătat că trebuie astfel avut în vedere conținutul și caracterul acestui drept solicitat de reclamanți, de a beneficia de unele prestații sociale, evident de natură salarială. Așa cum a fost reglementată, indexarea a fost acordată pentru mai multe categorii de personal, printre care și magistrații, pentru un anumit scop, respectiv înlăturarea totală sau parțială a efectului creșterii prețurilor pentru bunurile de consum.
S-a mai subliniat și faptul că în nici un caz, temeiul acordării acestor adaosuri salariale nu a fost o măsură de protecție socială a unor categorii socio-profesionale cu venituri salariale restrânse, deoarece au caracterul unei indexări legale, aplicabile deopotrivă unei categorii largi de angajați ai autorităților și instituțiilor publice, în condițiile existenței inflației, pentru acoperirea unei părți din rata inflației.
Cu toate acestea, reclamanților nu le-a fost acordat pentru anul 2007 acest adaos salarial, deși anterior, dar și ulterior - în anul 2008 aceste adaosuri au fost prevăzute și acordate cu acest titlu.
În concluzie, unul și același element (constând în majorarea legală prin indexare pentru acoperirea devalorizării monedei naționale) produce efecte juridice diferențiate în sistemul de salarizare al personalului din unitățile finanțate din fonduri bugetare, în funcție de apartenența la o anumită categorie socio-profesională.
Ori, sistemul de salarizare este guvernat, printre altele, de două principii fundamentale: cel al egalității de tratament (art.154 Codul muncii ) și cel al diferenței salariilor numai în raport cu nivelul studiilor, cu treptele sau gradele profesionale, cu calitatea și cantitatea muncii, respectiv condițiile de muncă. Ca atare, principiul egalității de tratament în salarizare implică recunoașterea acelorași obiective și elemente de salarizare tuturor persoanelor aflate în aceeași situație - a depunerii unei activități în muncă și a erodării salariilor din cauza creșterii indicelui prețurilor de consum și a inflației -. Deci tuturor acestor persoane trebuie să li se recunoască pentru același element faptic generator de drepturi salariale, același element salarial: indexarea anuală.
Din moment ce reclamanții sunt într-o situație identică (nu doar comparabilă) cu restul personalului sub aspectul influenței inflației rezultă că reclamanții nu pot fi tratați diferențiat prin refuzul acordării indexării în anul 2007.
Aceasta cu atât mai mult cu cât nu există o justificare obiectivă și rezonabilă a excluderii lor, deoarece criteriul acordării indexării pentru anul 2007 este unul și același: creșterea indicelui prețurilor de consum și a inflației în anul 2007 față de anul 2006.
În acest caz, suntem din punctul de vedere al practicii Curții Europene, potrivit art.14 CEDO, în prezența unei discriminări, de vreme ce legiuitorul s-a preocupat la un moment dat, doar de menținerea puterii de cumpărare a celorlalți salariați cu excepția categoriei din care fac parte reclamanții.
Diferența de tratament instituită prin nr.OG10/2007, pentru anul 2007, nu se întemeiază așa cum s-a reținut pe nicio justificare obiectivă și rezonabilă cu atât mai mult cu cât, menținându-se condițiile și criteriile acordării indexărilor, aceste drepturi au fost reluate și pentru această categorie de personal în anul următor - 2008 (Legea nr.45/2007 - majorarea începând cu 1.04.2008 cu 2% față de luna decembrie 2007 și respectiv cu 1 octombrie 2008 față de luna septembrie 2008).
De altfel Curtea Europeană s-a pronunțat constant cu privire la calitatea de "bun" a drepturilor prevăzute de sistemele de protecție socială (. împotriva Austriei/16.12.1974, împotriva Austriei/1996). Este de reținut că în cazul în care dreptul garantat poate fi mărit periodic, doar cuantumul său poate fi supus unor restricții, nu și acordarea acestuia ca atare.
Nu în ultimul rând este de menționat că soluția privind admiterea acțiunii nu contravine practicii constituționale cu referire la aplicarea nr.OG137/2000.
Instanța prin soluția pronunțată și față de argumentația acesteia, nu adaugă la lege, ci reținând calitatea de bun garantat a acestui drept, conform atât practicii Curții Europene cât și a, reține că diferența de tratament aplicată la un moment dat reclamanților nu are o justificare legitimă, obiectivă și rezonabilă (Decizia în interesul legii nr.21/2008 a J).
Față de aceste considerente, curtea a admis acțiunea și obligat pârâții Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție și Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism; Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău și Parchetul de pe lângă Tribunalul Neamț, să plătească reclamanților drepturi salariale potrivit dispozitivului sentinței, în sumă reactualizată, având în vedere că reclamanții sunt îndreptățiți să pretindă repararea prejudiciului suportat ca urmare a neplății sumelor datorate.
În ceea ce privește solicitarea obligării chematului în garanție de a include și aloca în bugetul Ministerului Publica sumelor necesare plății drepturilor acordate reclamanților, acestea au fost admise, având în vedere art.13 din Legea nr.500/2002 privind finanțele publice potrivit căruia acesta coordonează acțiunile ce sunt în sarcina Guvernului cu privire la sistemul bugetar, pregătește bugetele anuale și bugetele de rectificare. Drepturile salariale solicitate de reclamanți nu pot fi plătite decât în măsura în care chematul în garanție în calitatea sa va aloca sumele necesare, în lipsa stabilirii unei obligații concrete hotărârea judecătorească fiind lipsită de conținut, situație ce ar contraveni principiilor Convenției Europene a Drepturilor Omului.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs Parchetul de pe lângă -, Parchetul de pe lângă -, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău și Ministerul Economiei și Finanțelor prin N, recursurile fiind înregistrate pe rolul Curții de Apel Bacău - urmare a declarării ca neconstituționale a dispozițiilor art. I și II din OUG75/2008 - sub nr-.
Referitor la recursul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău ( fl. 2 -9 ), la termenul din 9.03.2009 s-a pus în discuție excepția tardivității promovării sale, părțile fiind citate pentru termenul următor din 30.03.2009 cu mențiunea de a formula concluzii pe excepție.
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă ( fl. 16-27 ) a susținut în recursul declarat nelegalitatea și netemeinicia soluției pentru motivele prev. de art. 304 pct.4 și 9.pr.civ. Astfel, s-a invocat în principal depășirea atribuțiilor puterii judecătorești prin aplicarea unor dispoziții declarate neconstituționale prin Decizia nr. 821/3.07.2008 a Curții Constituționale ( respectiv dispozițiile art. 2 alin.1 și alin.11, art. 27 din OG137/2000 ) și prin adăugarea la legea specială de salarizare a magistraților ( în condițiile în care OG10/2007 nu viza această categorie profesională, deci nu putea exista discriminare în lipsa situațiilor identice, nu a existat un scop nelegitim și nici metode neadecvate și nenecesare. De asemenea, s-a susținut că nu se puteau acorda despăgubiri în sumă actualizată în lipsa unei culpe a sa în crearea bugetului în lipsa unei baze legale a acestei cheltuieli. Referitor la obligarea sa la efectuarea de mențiuni în carnetele de muncă, a susținut caracterul nefondat al solicitării față de caracterul de adaos la retribuția tarifară a sporurilor acordate care nu se operează în carnetul de muncă conform art. 11 alin.2 din Decretul 92/1976.
Ministerul Finanțelor Publice, prin N ( fl. 29-32 ), a criticat greșita respingere a excepției lipsei calității sale procesual pasive.
Ministerul Public - ( fl. 36, 37 ) a invocat nelegalitatea sentinței pentru motivul prev. de art. 304 pct. 9.pr.civ. susținând că reclamanții nu se regăseau printre categoriile profesionale vizate de creșterile salariale prev. de OG10/2007, OG16/2007 și OG27/2007, iar dispozițiile pe care s-au întemeiat pretențiile au fost declarate neconstituționale prin Deciziile 818-821 /2008 ale Curții Constituționale.
Intimații reclamanți, legal citați, nu au depus întâmpinare la recurs și nu au formulat alte cereri.
În combaterea excepției tardivității, la termenul din 30.03.2009, reprezentantul recurentului Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacăua depus la dosar dovada înregistrării sentinței recurate la 14.01.2009 ( fl. 86).
Totodată Ministerul Public - Parchetul de pe lângă, a înaintat note de ședință ( fl. 87-91 ) prin care a formulat alte apărări decât cele de la fond și din recurs ( respectiv neîntrunirea condițiilor răspunderii civile delictuale, lipsa unei afectațiuni în bugetul său pentru astfel de sume ); cum acestea nu sunt de ordine publică astfel încât să fie analizate în contextul art. 304/1, 305.pr.civ.instanța de față nu le va analiza.
Referitor la recursul Ministerului Public - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău, instanța va admite excepția tardivității promovării sale întrucât:
- conform dovezii de la fl.264 fond, comunicarea sentinței recurate i s-a făcut la 6.01.2009; faptul că înregistrarea sa a survenit în evidențele acestei instituții abia la 14.01.2009 ( conform dovezii de la fl. 86 recurs ) nu prezintă relevanță sub aspectul datei de la care începe să curgă termenul de recurs conform art. 301.pr.civ.
- potrivit art. 301.pr.civ. cu ref. la art. 101.pr.civ. declararea recursului se putea face până la 19.01.2009 inclusiv;
- conform datei certe de pe cererea de recurs ( fl. 2 recurs ) promovarea acestuia s-a făcut abia la 21.01.2009.
În aceste condiții, nesusținându-se și nedovedindu-se nici una din situațiile prev. de art. 103.pr.civ. pentru a fi repusă partea în termen, și nefiind incidente nici cazurile de întrerupere a termenului prev. de art. 285, 286.pr.civ. la care face trimitere art. 316.pr.civ. excepția va fi admisă, iar recursul respins ca tardiv.
Analizând sentința recurată prin prisma motivelor de recurs invocate de recurenții pârâți Ministerul Public - Parchetul de pe lângă J și Ministerul Public -, Curtea apreciază că aceasta este legală și temeinică, iar criticile nefondate pentru considerentele ce succed:
În mod corect prima instanță a stabilit că reclamanții au fost discriminați față de celelalte categorii sociale aflate în situații analoage ( bugetarii ) prin neaplicarea indexărilor acordate în anul 2007.
reprezintă o formă de protecție socială care, deși neprevăzută expres de Constituție, trebuie aplicată nediscriminatoriu.
Mai mult, art. 35 din OUG 27/2006 este relevant în acest sens din moment ce abrogarea sa a survenit în martie 2007 prin Lg.45/2007; prin urmare, așa cum corect s-a reținut și de prima instanță, abrogarea, fiind un actulteriorapariției OUG10/2007, nu putea retroactiva, ci devenea aplicabil doar pentru viitor.
De altfel, de aceste indexări magistrații au beneficiat și în anii anteriori.
Faptul că indemnizațiile magistraților au fost majorate substanțial în anul 2006 nu exclude "de plano" acordarea indexărilor, căci mergând pe această ipoteză s-ar încălca dispozițiile art. 2 din OUG27/2006 ajungându-se astfel la o egalizare a salariilor celorlalți bugetari ( prin acordarea succesivă a unor indexări de care magistrații să nu beneficieze ), fără a se mai ține seama de răspunderea, complexitatea, interdicțiile și incompatibilitățile prevăzute de lege pentru această categorie de personal.
este acordată pentru înlăturarea totală sau parțială a efectelor inflaționiste. Întrucât în 2006 legiuitorul, prin OUG27/2006 a acordat o indemnizație corespunzătoare anului 2006, efectele inflației din 2007 " au diminuat" această indemnizație ( puterea de cumpărare ).
În acest caz, suntem în prezența unei discriminări, de vreme ce legiuitorul s-a preocupat doar de menținerea puterii de cumpărare a salariilor celorlalți bugetari, cu excepția magistraților.
Tot astfel, argumentul invocat de același pârât în sensul că reclamanții formează o categorie profesională distinctă atât din punctul de vedere al statutului cât și al remunerației acordate față de cei cărora le sunt aplicabile indexările dispuse în baza nr.OG 10/2007 nu are relevanță în cauză întrucât, de aceste indexări a beneficiat un segment important din sistemul justiției, dar și alte categorii profesionale aflate în situații analoge, care au la rândul lor un statut și o remunerație aparte, stabilită prin legi de salarizare speciale.
A se considera că poate primi indexări numai o parte dintre magistrați reprezintă pe de o parte o discriminare în sistemul justiției, iar pe de altă parte a se reține ca pertinentă această măsură în raport de alte categorii profesionale nu respectă principiul egalității în fața legii, al excluderii unei ierarhii între cele trei puteri constituite în stat.
Reiese că prin cele arătate mai sus s-au încălcat și prevederile art. 1 alin. 2 lit. e pct. (i) din nr.OG 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare referitoare la"principiul egalității între cetățeni, al excluderii privilegiilor și discriminării sunt garantate în special în exercitarea drepturilor:.economice.în special dreptul.la un salariu egal pentru muncă egală, la o remunerație echitabilă și satisfăcătoare",dispozițiile nr.OG 10/2007 instituind un tratament diferențiat și discriminatoriu atât în cadrul puterii judecătorești, cât și în raport de celelalte puteri - legislativă și executivă.
Justificarea adoptării ordonanței de mai sus, respectiv îmbunătățirea salarizării personalului bugetar și a persoanelor ce ocupă funcții de demnitate publică, a fost subiectivă și arbitrară întrucât prin dispozițiile acesteia s-a procedat la excluderea majorității salariaților din sistemul judiciar, între care și reclamanții, scopul urmărit nefiind legitim din moment ce drepturile salariale ale tuturor magistraților - inclusiv a celor ce au beneficiat de indexări - sunt prevăzute prin aceeași dispoziție legală. Din acest motiv și metoda de atingere a scopului urmărit prin acordarea majorărilor salariale este inadecvată întrucât conduce la o diferențiere nejustificată între categoriile profesionale menționate.
De asemenea, prin adoptarea nr.OG 10/31.01.2007 nu s-a dat eficiență prevederilor Cartei europene privind statutul judecătorilor, aprobată în totalitate de și obligatorie pentru Statul Român, ce impun elaborarea unor prevederi legale care să garanteze salariile magistraților împotriva diminuărilor și să se asigure cel puțin o prevedere privind mărirea salariilor în raport cu creșterea prețurilor.
Și nu în ultimul rând este de menționat că Ministerul Justiției face o confuzie între dreptul de natură salarială și despăgubirile bănești ce se cuvin în baza nr.OG137/2007 ca urmare a constatării săvârșirii faptei de discriminare.
Astfel, pârâții care au calitatea de ordonatori de credite nu vor fi obligați la plata în favoarea reclamanților a unor drepturi salariale în alt cuantum decât cel stabilit de actul normativ incident în materia salarizării magistraților, ci la plata de despăgubiri. Astfel, nu se adăugă la lege, ci se face aplicarea art. 2 și 27 din OG137/2000 (acest din urmă articol conferind instanței dreptul de a acorda despăgubiri, când se constată existența unei discriminări ).
Reglementarea prin lege sau printr-un alt act normativ a unor drepturi în favoarea unor persoane nu excede cadrului legal stabilit prin nr.OG137/2000 deoarece dreptul de legiferare înțeles într-un sens larg nu este unul absolut.
acestui drept ar avea ca revers negarea drepturilor altor titulari cărora autoritatea statală le datorează în egală măsură ocrotire, situație de neconceput într-un stat de drept, dar pe care Ministerul Justiției, în viziunea sa pro cauza determinat de interesul său exclusiv, înțelege să o ignore.
Referitor la obligarea la plata despăgubirilor cuvenite reclamanților în sumă actualizată funcție de indicele de inflație, se constată că în mod justificat s-a admis solicitarea di moment ce interpretarea sa nu s-a făcut ca și sancțiune, ci ca o echilibrare a valorii pe care reclamanții sunt îndreptățiți să o pretindă pentru repararea pierderii suferite. puterii de cumpărare a sumelor datorate cu titlu de despăgubiri nu se poate înlătura decât prin actualizarea lor cu indicele de inflație, care spre deosebire de dobânda legală - ce se datorează de la data introducerii cererii de chemare în judecată - este aplicabilă pentru întreaga perioadă în care sumele datorate nu au fost achitate.
Și nu în ultimul rând trebuie arătat că prin decizia nr. 821/2008, Curtea Constituțională nu a statuat că instanțele judecătorești nu ar avea competența să acorde despăgubiri și/sau dispună restabilirea situației anterioare discriminării, ci s-a constatat că dispozițiile art. 2 alin.1 și 11, art. 27 din OG137/2000 sunt neonstituționale dacă se interpretează în sensul că dau instanțelor posibilitatea de a anula ori de a refuza aplicarea unor acte normative cu putere de lege considerate discriminatorii și de a le înlocui cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative. Ceea ce nu a avut loc în cauză.
Referitor la recursul Ministerului Finanțelor se constată că acesta nu este întemeiat întrucât: în mod legal a procedat prima instanță, obligându-l să asigure sumele necesare plății drepturilor acordate prin hotărâre din moment ce legitimarea sa procesuală este dată de interpretarea dispozițiilor art. 4 alin.2 din Legea 500/2002,modif.- conf. cărora sumele aprobate, la partea de cheltuieli, prin bugetele prevăzute laart. 1alin. (2), în cadrul cărora se angajează, se ordonanțează și se efectuează plăți, reprezintă limite maxime care nu pot fi depășite - în coroborare cu cele ale art. 19 din același act normativ - ce reglementează rolul Ministerului Finanțelor Publice ( respectiv alin.1 lit."a, g, i" ).
Pentru toate aceste considerente recursurile analizate pe fond se vor respinge ca nefondate.
Se va lua act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău ca tardiv formulat.
Respinge ca nefondate recursurile formulate de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Ministerul Economiei și Finanțelor prin Direcția Generală a Finanțelor Publice N și A -
Ia act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 30 martie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
- - - - - -
- -
Red.sent.,
Red.dec./31.03.2009
Tehn.red.EG /16.04.2009.ex.2
Președinte:Doru Octavian Pîrjol NăstaseJudecători:Doru Octavian Pîrjol Năstase, Petrina Manuela
