Drepturi salariale ale personalului din justiție. Sentința 33/2008. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENTRU CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr-
,
SENTINȚA CIVILĂ NR.33/2008
Ședința publică din 29 septembrie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Stoica Manuela președinte secție
- - -JUDECĂTOR 2: Doriani Ana
- - -asistent judiciar
- - -asistent judiciar
- - -grefier
Pe rol se află soluționarea acțiunii formulată de reclamanții, U, în contradictoriu cu pârâții STATUL ROMÂN, REPREZENTAT DE MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR, MINISTERUL JUSTIȚIEI, CURTEA DE APEL ALBA IULIA, TRIBUNALUL SIBIU, având ca obiect drepturi salariale.
La apelul nominal făcut în cauză se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care se constată că la dosar s-a înregistrat întâmpinare formulată de pârâta A și față de împrejurarea că reclamanții au solicitat judecarea în lipsă instanța lasă cauza în pronunțare.
CURTEA DE APEL,
Deliberând, asupra acțiunii în conflict de drepturi de față;
Constată că prin acțiunea înregistrată la această instanță sub dosar civil nr-, prin trimitere spre competentă soluționare de la Tribunalul Hunedoara conform Încheierii din 03.07.2008, urmare a intrării în vigoare a G nr. 75/2008, reclamanții:, U, au chemat în judecată pârâții STATUL ROMÂN, REPREZENTAT DE MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR, MINISTERUL JUSTIȚIEI, CURTEA DE APEL ALBA IULIA, TRIBUNALUL SIBIU solicitând:
- să se constate discriminarea reclamanților cauzată de prevederile nr.OUG146/19.12.2007 pentru aprobarea plății primelor de concediu de odihnă suspendate în perioada 2001-2006 în raport de art.2 lit.e punct i și ale art.27 din nr.OG- republicată;
- să se anuleze situația creată prin discriminare prin acordarea unei despăgubiri echivalentă cu sumele reprezentând primele de concediu pe anii 2003-2006 inclusiv, actualizate cu indicele de inflație la data plății efective, iar pentru și doar pentru anul 2006;
- să fie obligați pârâții Curtea de APEL ALBA IULIA și TRIBUNALUL SIBIU să efectueze mențiunile corespunzătoare în carnetele de muncă ale reclamanților.
În motivarea acțiunii lor reclamanții arată că au calitatea de judecători la judecătoria Mediaș și că în această calitate sunt îndreptățiți potrivit prevederilor legale la plata primei de concediu pretinse.
În drept sunt invocate dispozițiilor nr.OG137/2000, practica Curții constituționale (deciziile nr.20/02.02.2000 și 135/05.11.1996 ) și a Curții Europene a drepturilor Omului ( cazul Marks contra Belgiei,1979).
S-a depus adeverința nr.265/2008 emisă de Curtea de APEL ALBA IULIA pentru justificarea calității de judecător-55.
În baza art. 21 alin.3 din G nr.-, reclamanții solicită citarea Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării -
Prin întâmpinarea depusă de Curtea de APEL ALBA IULIA se solicită respingerea acțiunii, invocându-se lipsa calității procesual pasive a cestei instituții.-22
Prin întâmpinarea depusă în cauză pârâtul Ministerul Justiției B solicită respingerea acțiunii ca neîntemeiată, argumentând că situația descrisă de reclamanții nu se înscrie în cadrul nr.OG- care sancționează tratamentele discriminatorii și că prin Decizia nr. XXIII/1005 Jas tatuat că dreptul magistraților salarizații în baza legii nr. 50/1996 a încetat să mai subziste, nemaiputând să fie pretins cu începere de la 01.01.2005.- 12, 13.-23-24.
Prin întâmpinarea depusă de a jud Sibiu, în numele și pentru MEF se solicită respingerea acțiunii de dreptul muncii formulată de reclamanții ca fiind rămasă fără obiect, față de G nr.146/19.12.2007. Ulterior, prin întâmpinarea înregistrată la dosar pentru termenul de judecată din 29.09.2008-19 acest pârât solicită respingerea acțiunii ca fiind îndreptată împotriva unei peroane lipsită de calitate procesuală pasivă, motivând că nu există nici un raport juridic de obligație sau de despăgubire între părțile în cauză.
CURTEA, analizând actele și lucrările dosarului în raport cu dispozițiile legale incidente, analizând cu prioritate excepțiile conform cerințele art.137 pr.civilă, constată următoarele:
Cu referire la excepția lipsei calității procesual pasive invocate de pârâții Ministerul Economie și Finanțelor Publice se constată întemeiată deoarece suntem în cadrul unui conflict de muncă, unde părțile sunt expres definite de art. 3 din Legea nr.168/1999, ori între reclamanții și pârâții în cauză nu există un raport obligațional specific dreptului muncii, pârâții neavând calitatea de angajatorii. Ca atare față de acești pârâții acțiunea va fi respinsă pe această excepție.
Cu referire la excepția lipsei calității procesual pasive ridicate de Curtea de APEL ALBA IULIA urmează a fi respinsă ca neîntemeiată, raportat la capătul 3 din acțiune, acestei pârâte revenindu-i potrivit competențelor atribuite prin Legea nr. 303/2004 păstrarea și completarea carnetelor de muncă ale reclamanților.
Cu referire la excepția prescripției dreptului material, ce se impune a fi ridicată din oficiu se constată că pretențiile reclamațiilor vizând perioada 2001-17.04.2005 sunt prescrise, față de prevederile art. 3 din.168/1966 și raportat la data introducerii acțiunii, respectiv 18.04.2008.
Referitor la fondul cauzei, acțiunea se vizează a fi neîntemeiată.
Astfel, reclamanții sunt judecătorii la judecătoria Mediaș, așa cum reiese din adeverința nr. nr.265/2008 emisă de Curtea de APEL ALBA IULIA - 55.
Reclamanții își fundamentează pretențiile pe discriminarea în raport de dispozițiile nr.OUG146/19.12.2007; act normativ care vizează altă categorie profesională, așa cum reiese expres din conținutul art. 1 alin.2 al acestui act normativ; respectiv funcționarii publici.
Potrivit nr.OG 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, cu modificările și completările ulterioare, prin discriminare se înțelege " orice deosebire, excludere, restricție sau preferință, pe bază de rasă, naționalitate- precum și orice alt criteriu care are ca scop sau efect restrângerea, înlăturarea recunoașterii, folosinței sau exercitării, în condiții de egalitate, a drepturilor omului și a libertăților fundamentale sau a drepturilor recunoscute de lege, în domeniul politic, economic, social și cultural sau în orice alte domenii ale vieții publice.".
Potrivit art.1 alin.3 din OG.nr.137/2000" exercitarea drepturilor enunțate în cuprinsul prezentului articol privește persoanele aflate în situații comparabile". Nu orice diferență de tratament semnifică discriminare; pentru a fi reținut tratamentul diferențiat, injust este necesar să se stabilească că persoanele aflate în situații analoage sau comparabile, în materie, beneficiază de un tratament preferențial, iar dacă o asemenea distincție între situații analoage sau comparabile există, ea să nu-și găsească nici o justificare obiectivă sau rezonabilă.
În mod evident, exercitarea unor drepturi se referă la modul de aplicare a unor dispoziții legale care instituie acele drepturi, iar nu la examinarea soluțiilor legislative alese de către legiuitor.
În afara legii, nu putem vorbi de discriminare, în sensul nr.OG137/2000, cu modificările și completările ulteriore.
Prin urmare, modul de stabilire prin lege a unor drepturi în favoarea unor categorii profesionale nu este o problemă ce poate fi apreciată din punct de vedere al discriminării, depășind cadrul legal reglementat prin nr.OG137/2000.
diferite de salarizare ale diferitelor categorii profesionale fac să nu poată fi reținută o situație comparabilă între categoriile profesionale distincte-magistrați, funcționari publici, demnitari, alți salariații etc.
Diferența de tratament instituită prin reglementările care guvernează sistemul de salarizare al diverselor categorii profesionale are o justificare obiectivă prin raportare la deosebire dintre aceste grupuri.
În concluzie, situațiile deosebite în care se găsesc diferitele categorii de salariații determină soluții diferite ale legiuitorului în ce privește salarizarea acestora, fără ca prin aceasta să se încalce principiul egalității, care nu semnifică uniformitate (deciziile Curții Constituționale nr.168/1988, 294/2001). Prin Hotărârile Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării nr.- și 318/2007 Colegiul Director s-a reținut că situațiile deosebite în care se găsesc diferitele categorii de salariații determină soluții diferite ale legiuitorului în ce privește salarizarea acestora, fără ca prin această soluției să se încalce principiul egalității. Totodată Curtea Constituțională, în acord cu practica constantă a Curții Europene a Drepturilor Omului, a statuat că principiul egalității în drepturi și al discriminării se aplică doar situațiilor egale ori analoage. Tratamentul juridic diferențiat instituit în temeiul unor situații obiective diferite nu constituie privilegii ori discriminări.
În același sens, jurisprudența Curții Constituțională este constantă în sensul că" prevederile art.1, art.2 alin.3 și art.27 alin.1 din nr.OG137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, republicată, sunt neconstituționale, în măsura în care din acestea se desprinde înțelesul că instanțele judecătorești au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederile cuprinse în alte acte normative"- Decizia nr. 819/03.07.2008 publicată în Of. nr. 537/16.07.2008.
Perioada în care exista dreptul la primă de concediu acordat magistraților în temeiul art.41 alin.1 din legea nr. 50/1996 a fost stabilită, cu forță obligatorie prin Decizia nr. XXIII pronunțată de J- secțiile Unite în dosar nr. 31/2005 în soluționarea recursului în interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Prin această decizie instanța superioară a statuat că " în aplicarea dispozițiilor art. 411alin. 1 din Legea nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, introdus prin Ordonanța Guvernului nr. 83/2000, magistrații și personalul auxiliar au dreptul la prima de concediu, pe lângă indemnizația de concediu, respectiv la o sumă egală cu indemnizația brută sau, după caz, cu salariul brut din luna anterioară plecării în concediu, numai pentru anii 2001 și 2002, astfel cum a fost reglementată prin dispoziția legală menționată".
În considerentele acestei decizii se reține că " de la data de 01.01.2003 când a intrat în vigoare nr.OUG 177/2002 erau abrogate implicit și dispozițiile art. 41 alin. 1 din legea nr. 50/1996 referitoare la dreptul magistraților și celorlalte categorii de personal salarizat în baza acestei legii la o primă pentru perioada concediului de odihnă". În raport de această situație, dreptul magistraților și a celorlalte categorii de personal, salarizat în baza Legii nr. 50/1996 a încetat să mai subziste, nemaiputând să fie pretins cu începere de la 01.01.2003. S-a mai arăta, totodată că efectele produse de actele normative de suspendare sau de amânare a punerii în aplicare a dispoziției legale referitoare la dreptul dobândit trebuie limitate numai la perioada cât a fost în vigoare actul normativ care a prevăzut dreptul subiectiv " a considera astfel, înseamnă să se prelungească valabilitatea dispoziției de suspendare a aplicării acestui text și după abrogarea lui, ceea ce este de neconceput și inadmisibil".
Potrivit art. 329 alin. 3.pr.civilă " dezlegarea dată problemelor de drept judecate este obligatorie pentru instanțe", instituția recursului în interesul legii găsindu-și rațiunea în necesitatea formării și menținerii unei jurisprudențe unitare pe întreg teritoriul țării, astfel că deciziile pronunțate asupra recursurilor în interesul legii au valoarea unui izvor de drept secundar, apropiindu-se de actele normative, întrucât au caracter general - abstract și un caracter de obligativitate.
Chiar dacă instanța supremă face referire la perioada 2001- 2004, perioada în care exercițiul dreptului de a încasa prima de concediu a fost suspendat prin nr.OUG 33/2001 și legile succesive privind bugetul de stat, obiectul deciziei îl reprezintă aplicarea dispozițiilor art. 41 alin. 1 din Legea nr. 50/1996 introdus prin OG nr. 83/2000. Față de cele de mai sus, în speță, este obligatorie dezlegarea acestei probleme de drept, respectiv faptul că dreptul reglementat de acest text de lege a încetat să mai subziste începând cu data de 01.01.2003 când a intrat în vigoare G nr. 177/2002 de abrogare implicită a dispozițiilor art. 41 indice 1 alin.1 din Legea nr. 50/1996.
Acest aspect este reținut în mod clar și neechivoc de către instanța supremă în decizia în interesul legii, așa încât interpretarea legii dată prin decizia sus menționata este relevantă și obligatorie, nu numai pentru perioada 2001-2004 ci și ulterioară acesteia.
În același sens este de reținut că prin nr.OG 177/2002 privind salarizarea și alte drepturi ale magistraților - care constituie legea specială în domeniul salarizării acestei categorii profesionale ulterior Legii nr. 50/1996, nu s-a mai prevăzut dreptul la prima de concediu pentru magistrații, abia prin legea nr.45/60.03.2007 publicată în Of. nr.169/2007, de aprobare a G nr. 27/2006 privind salarizarea și alte drepturi ale judecătorilor acest drept a fost reglementat din nou.
Deci, pentru a beneficia de protecția legii interne cât și a normelor europene invocate de reclamanții un drept trebuie să-și aibă izvorul într-un act normativ, or în lipsa normei legale care să reglementeze un atare drept pe perioada în discuție( aflată în termenul de prescripție - 2005, 2006- pretențiile reclamațiilor se impun a fi respinse ca atare.
Nefiind un drept reglementat printr-un act normativ în vigoare nu face obiectul protecției prevăzute de art.14 al Convenției pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților fundamentale. Acest articol, așa cum a statuat CEDO, în jurisprudența sa( cazul Thimmenos contra Greciei) nu are o existență independentă, întrucât are efect doar în relație cu drepturile și libertățile protejate de prevederile Convenției și Protocoalele sale".
Față de cele ce preced, curtea urmează a respinge ca neîntemeiată acțiunea formulată în cauză de reclamanți.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de către pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor prin
Admite excepția prescripției parțiale a dreptului material la acțiune pentru perioada 1.01.2001 - 17.04.2005.
Respinge excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de către pârâta Curtea de APEL ALBA IULIA.
Respinge acțiunea civilă formulată de reclamanții, U, toți cu domiciliul procesual ales în loc. M- jud. Sibiu, împotriva pârâților Ministerul Justiției cu sediul în B- sector 5, Curtea de APEL ALBA IULIA cu sediul în AIP -ța - nr.1, jud.A și TRIBUNALUL SIBIU cu sediul în loc Sibiu- jud.Sibiu.
Respinge acțiunea civilă formulată de către reclamanți împotriva pârâtului Ministerul Economiei și Finanțelor prin A și Sibiu,ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
Respinge acțiunea reclamanților având ca obiect plata primelor de vacanță pentru perioada 1.01.2001 - 17.04.2005 ca fiind prescrisă.
Fără cheltuieli de judecată.
Cu drept de recurs în termen de 10 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din data de 29.09.2008.
Președinte, JUDECĂTOR 3: Nașcu Sebastian Pașca Mihai Trifan Maria
- - - -
Asistenți judiciari
- - - -
-
Grefier,
- -
Red.DA
Tehnored.TM/16 ex
Președinte:Stoica ManuelaJudecători:Stoica Manuela, Doriani Ana, Nașcu Sebastian Pașca Mihai Trifan Maria
