Drepturi salariale ale personalului din justiție. Decizia 33/2010. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENTRU CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR. 33/2010
Ședința publică de la 07 ianuarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Nicoleta Vesa JUDECĂTOR 2: Carmen Fiț
- - - JUDECĂTOR 3: Victor Crețoiu
- - - judecător
- - - grefier
Pe rol se află soluționarea recursurilor promovate de pârâții Ministerul Public -Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Parchetul de pe lângă Curtea de APEL ALBA IULIA și Parchetul de pe lângă Tribunalul Hunedoara împotriva sentinței civile nr. 1278/2009 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosar -.
La apelul nominal efectuat în cauză se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, constatându-se că reclamantul intimat, în nume propriu și în calitate de reprezentant al celorlalți reclamanți a înregistrat la dosar concluzii scrise.
Pârâtul intimat Ministerul Finanțelor Publice prin Haî nregistrat la dosar Întâmpinare.
Instanța, având în vedere actele și lucrările depuse în dosar și împrejurarea că recurenții solicită judecarea pricinii în lipsă, constată cauza în stare de judecată și o lasă în pronunțare.
CURTEA DE APEL
Prin acțiunea în conflict de drepturi înregistrată la Curtea de APEL ALBA IULIA sub nr.-, reclamanții, (), și au chemat în judecată pe pârâții Parchetul de pe lângă Inalta C de Casație și Justiție, Parchetul de pe lângă Curtea de APEL ALBA IULIA, Parchetul de pe lângă Tribunalul Hunedoara și MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR solicitând obligarea pârâților 1, 2, 3 și 4 să le plătească în funcție de perioada efectiv lucrată, respectiv începând cu data de 01.02.2008 și în continuare, drepturile salariale constând în sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică, prevăzut de art.47 din Legea nr.50/1996, de 50%, calculat la salariul de bază brut lunar, reactualizat în raport cu rata inflației la data plății efective, să le plătească dobânzile legale pentru sumele restante, începând cu data de 28.12.2004 și până la data efectuării plății, să se efectueze mențiunile necesare în carnetul de muncă și să fie obligat pârâtul nr.4, MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR să aloce fondurile necesare plății sumelor respective.
Acțiunea este scutită de plata taxei de timbru conform art.285 Codul Muncii
In fapt, reclamanții au arătat că au îndeplinit funcția de personal auxiliar de specialitate în cadrul Parchetelor de pe lângă Tribunalul Hunedoara, Judecătoria Deva, Judecătoria Petroșani, Judecătoria Hunedoara, Judecătoria Orăștie, Judecătoria Brad și Judecătoria Hațeg, iar conform prev.art.47 din Legea nr.50/1996 sunt îndreptățiți la plata sporului de 50%, pentru risc și suprasolicitare neuropsihică și că acest text de lege, constituțional nu a fost niciodată abrogat.
In drept au fost invocate prevederile art.47 din Legea nr.50/1996, OUG nr.137/2000.
Pârâtul Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție prin întâmpinare a solicitat respingerea acțiunii ca inadmisibilă întrucât reclamanții și-au întemeiat acțiunea pe prev.OUG nr.137/2000, iar Curtea Constituțională prin decizia nr.821/3.07.2008 a constatat că prev.art.2 alin.1 și alin.11, precum și disp.art.27 din OUG nr.137/2000 sunt neconstituționale, din perspectiva art.1 alin.4 din Constituție, ce reglementează principiul separației puterilor în stat.
Apreciază astfel că instanța nu poate dispune plata și în continuare a sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică, adăugând la legea specială de salarizare a personalului auxiliar de specialitate.
De asemenea mai solicită respingerea capătului de cerere privind efectuarea mențiunilor în carnetul de muncă, întrucât singura categorie de drepturi bănești ce se înscrie în carnetul de muncă este retribuția tarifară de încadrare, precum și alte drepturi ce se includ în aceasta, iar sporul solicitat de reclamanți nu se include în această retribuție.
Pe fondul cauzei solicită respingerea acțiunii ca inadmisibilă, întrucât cererea reclamanților ar avea un raționament corect, doar pentru perioada 1.10.2000 - 3.02.2007, respectiv până la intrarea în vigoare a OG nr.8/2007, deoarece după această dată art.47 și întreaga Lege nr.50/1996 au fost abrogate în mod explicit de OG nr.8/2007.
Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a formulat și cerere de chemare în garanție a Ministerului Economiei și Finanțelor pentru ca în cazul în care se va admite cererea reclamanților să se dispună prin aceeași hotărâre că această instituție să ia act de obligativitatea adoptării uni proiect de rectificare a bugetului Ministerului Public pe anul 2009 care să includă alocarea sumelor ce reprezintă pretențiile reclamantelor.
Ministerul Economiei și Finanțelor prin întâmpinare a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive întrucât nu există raporturi de muncă între reclamanți și această instituție și nici nu are atribuții în calcularea și plata drepturilor de natură salarială solicitate de reclamanți.
De asemenea arată că are obligația de a elabora și de a repartiza creditele bugetare aprobate, doar pentru bugetele instituțiilor publice ierarhic inferioare, din care nu fac parte și instituțiile la care sunt încadrate reclamantele.
Parchetul de pe lângă Curtea de APEL ALBA IULIA prin întâmpinare a
invocat excepția prescripției parțiale a drepturilor solicitate de reclamanți pe perioada 28.12.2004 - 8.11.2005 întrucât a fost depășit termenul general de prescripție de 3 ani, iar pe fondul cauzei solicită respingerea acțiunii ca neîntemeiată întrucât art.47 din Legea nr.50/1996 a fost abrogat prin OG nr.8/2007.
Ministerul Finanțelor Publice în calitate de chemat în garanție a solicitat respingerea acestei cereri ca inadmisibilă întrucât între Ministerul Economiei și Finanțelor și Ministerul Public nu există nici o obligație de garanție.
Prin sentința civilă nr.93/2009, pronunțată de Curtea de APEL ALBA IULIAs -a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Hunedoara întrucât disp.art.I și II din OUG nr.75/2008 au fost declarate neconstituționale prin decizia nr.104/20.01.2009 a Curții Constituționale.
Dosarul a fost înregistrat la Tribunalul Hunedoara sub nr.-.
Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, instanța a reținut următoarele:
In baza art.137 Cod proc.civilă instanța s-a pronunțat mai întâi asupra excepțiilor invocate.
Excepția inadmisibilității acțiunii formulată de pârâtul Parchetul de pe lângă Inalta C de Casație și Justiție a fost respinsă ca neîntemeiată întrucât inadmisibilitatea unei cereri este o chestiune juridică ce ține de competența sau necompetența generală a instanțelor judecătorești de soluționare a cauzei iar reclamantele și-au întemeiat acțiunea și pe prev.art.47 din Legea nr.50/1996, sub acest aspect urmează a fi soluționată cauza.
Excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor a fost admisă ca întemeiată și pe cale de consecință s-a respins acțiunea formulată de reclamanți împotriva acestui pârât, întrucât între reclamante și Ministerul Economiei și Finanțelor nu există raporturi de muncă și nici obligația de a aloca fondurile necesare plății drepturilor salariale solicitate de reclamante, astfel că nu are calitate procesuală pasivă în cauză.
Pe cale de consecință s-a respins și cererea de chemare în garanție formulată de pârâtul Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție împotriva chematului în garanție Ministerul Economiei și Finanțelor, întrucât chematul în garanție nu are obligația de adopta proiecte de rectificare a bugetului Ministerului Public, în care să includă alocarea sumelor ce reprezintă pretențiile reclamanților.
S-a admis ca întemeiată excepția prescripției parțiale a dreptului la acțiune invocată de pârâtul Parchetul de pe lângă Curtea de APEL ALBA IULIA, cu privire la dobânzile solicitate de reclamanți pe perioada 28.12.2004 - 8.11.2005, întrucât pentru această perioadă dreptul la acțiune este stins, prin prescripție, conform prev.art.1 și 3 din Decretul nr.167/1958 și art.283 alin.1 din Codul Muncii.
Prin sentința civilă nr. 1278/2009 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosar nr. - s-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive invocate de pârâtul Ministerul Finanțelor Publice reprezentat prin Direcția Generală a Finanțelor Publice H și în consecință a fost respinsă acțiunea formulată de reclamanți împotriva acestui pârât.
A fost admisă în parte acțiunea în conflict de drepturi, formulată de reclamanții, (), și, toți cu l ales la locul de muncă, la sediul Parchetului de pe lângă Tribunalul Hunedoara, împotriva pârâților Parchetul de pe lângă Inalta C de Casație și Justiție, Parchetul de pe lângă Curtea de APEL ALBA IULIA și Parchetul de pe lângă Tribunalul Hunedoara și în consecință:
Au fost obligați pârâții să plătească reclamanților, drepturile bănești cuvenite acestora, reprezentând sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică în procent de 50% din salariul de bază brut lunar, prev.de art.47 din Legea nr.50/1996, după cum urmează:
- pentru reclamantele, (), începând cu data de 01.02.2008 și în continuare;
- pentru reclamantul începând cu data de 03 martie 2008 și în continuare;
- pentru reclamanta începând cu data de 01 mai 2008 și în continuare.
A fost dispusă actualizarea acestor sume cu indicii de inflație de la data scadenței fiecărei plăți și până la achitarea efectivă.
A fost obligat pârâtul Parchetul de pe lângă Curtea de APEL ALBA IULIA să efectueze cuvenitele mențiuni în carnetul de muncă al fiecărui reclamant.
A fost respins capătul de cere având ca obiect obligarea pârâților la plata dobânzilor legale pentru sumele restante.
A fost respinsă cererea de chemare în garanție formulată de pârâtul Parchetul de pe lângă Inalta C de Casație și Justiție împotriva chematului în garanție Ministerul Finanțelor Publice.
Pentru admisibilitatea prezentei acțiuni, instanța de fond a reținut dispozițiile Deciziei nr. 21/2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție pronunțată în recurs în interesul legii, prin raportare la dispozițiile art. 329 alin.3 teza finală Cod procedură civilă.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs pârâții Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Parchetul de pe lângă Curtea de APEL ALBA IULIA și Parchetul de pe lângă Tribunalul Hunedoara.
În expunerea de motive au solicitat a se face aplicațiunea dispozițiilor Deciziei nr. 21/2008 și ale art. 329 pct.3 Cod procedură civilă.
Critică apoi dispoziția instanței de actualizare cu rata inflației a drepturilor bănești solicitate, motivat de faptul că Ministerul Public nu poate să înscrie în bugetul propriu nicio plată fără bază legală pentru respectiva cheltuială.
De asemenea, susțin că instanța de fond a dispus în mod nelegal plata și pe viitor a drepturilor solicitate, adăugând la legea specială de salarizare a personalului auxiliar de specialitate.
Și dispoziția de obligare a pârâților la operarea mențiunilor corespunzătoare recunoașterii drepturilor câștigate prin sentință o consideră nelegală, în contradicție cu dispozițiile art. 11 alin.2 din Decretul 92/1976.
Respingerea cererii de chemare în garanție a Ministerului Finanțelor Publice o apreciază de asemenea nelegală, câtă vreme această obligație de garanție rezidă din art. 131 pct.1 din Legea nr. 304/2004.
În drept invocă art. 304 pct.9 și 304/1 Cod procedură civilă.
Prin motivele de recurs expuse printr-un înscris separat de pârâtul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de APEL ALBA IULIAs -au reluat parțial motivele invocate prin prima cerere de recurs.
În drept se invocă art. 299 Cod procedură civilă.
Prin întâmpinare (filele 27-29), intimata, în numele și pentru Ministerul Finanțelor Publice a solicitat menținerea dispoziției primei instanțe cu privire la respingerea cererii de chemare în garanție a sa.
CURTEA, analizând sentința atacată prin prisma criticilor formulate cât și din oficiu conform cerințelor art. 304 indice 1 Cod procedură civilă, în limitele statuate de art. 306 alin.2 Cod procedură civilă reține următoarele:
Recursurile sunt nefondate.
Prin Decizia XXI /10.03.2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție-secțiile unite, obligatorie pentru instanțe, acordarea sporului pentru risc și suprasolicitare neuropsihică nu a fost limitat în timp, iar pe de altă parte, așa cum s-a arătat în această decizie, abrogarea unor drepturi de natură salarială din Legea 50/1996 nu se poate face decât printr- nouă lege de salarizare și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești. În acest sens, în considerentele deciziei pronunțate în interesul legii se reține că "sporul în discuție a fost introdus prin art. 47 din Legea 50/1996, republicată, fiind efectiv plătit și fiind evidențiat ca atare în carnetele de muncă.
Prin art. 1 pct. 42 din OG 83/2000, art. 47 din Legea nr. 50/1996 a fost abrogat OG 83/2000, a fost emisă în baza art. 1 lit. a pct. 1 din Legea 125/2000, prin care Guvernul a fost obligat să modifice și să completeze Legea nr. 50/1996, iar nu să-și abroge această lege, nici total, nici parțial.
În acest fel, prin emiterea OG 83/2000 au fost depășite limitele legii speciale de abilitare adoptate de Parlamentul României, încălcându-se astfel dispozițiile art. 108 alin. 3 cu referire la art. 73 alin. 1 din Constituția României.
În aceste condiții art. I pct. 42 din OG 83/2000, adoptat cu încălcarea limitelor legii speciale de abilitare, sunt neconstituționale conform art. 147 salin. 1 din Constituția României și își încetează efectele. De acea se impune ca instanțele de judecată să considere rămase în vigoare dispozițiile art. 47 din Legea nr. 50/1996, republicată și după intrarea în vigoare a OG 83/2000. În consecință,normele care reglementează acordarea sporului de 50 % pentru risc și suprasolicitare neuropsihică au produs și produc în continuare efecte juridice".
Susținerea recurenților în sensul că acest spor nu se încadrează între datele ce se impun a fi înscrise în carnetul de muncă sunt nefondate, în raport cu prevederile art. 1 din. 92/1967; că este așa rezultă și din faptul că în perioada anterioară când acest spor a fost acordat angajatorul l-a menționat ca atare în carnetele de muncă ale reclamanților.
De asemenea, dispoziția de actualizare cu indicele de inflație a drepturilor solicitate este una corectă ținând cont de prevederile art. 1082 cod civil și art. 161 alin.4 Codul Muncii. În aceste articole se arată că debitorul este osândit, de se cuvine, la plata unor daune interese, pentru neexecutarea obligației sau pentru întârzierea executării, cu toate că nu este rea credință din partea sa, afară numai dacă nu va justifica faptul că neexecutarea provine dintr-o cauză străină ce nu-i poate fi imputată.
În prezenta cauză, pârâții sunt în culpă pentru neacordarea sporului în litigiu, precum și pentru neinițierea unor măsuri care să aibă ca finalitate eliminarea acestor neajunsuri.
Totodată, se va reține ca și corectă dispoziția de respingere a cererii de chemare în garanție a Ministerului Finanțelor Publice B, deoarece în cadrul litigiilor de muncă o astfel de cerere devine inadmisibilă în condițiile în care potrivit art. 1 Codul Muncii și art. 1-6 din Legea 168/1999 între părțile dintr-o atare cerere nu există raporturi de dreptul muncii astfel cum sunt ele reglementate în dispozițiile legale menționate.
Pentru considerentele expuse, Curtea constată că instanța de fond a pronunțat o hotărâre legală și temeinică, astfel încât în baza art. 312 alin.1 Cod procedură civilă, cu aplicarea art. 82 din Legea nr. 168/1999, va respinge recursurile promovate de pârâți ca nefondate.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE
Respinge recursurile declarate de pârâții Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Parchetul de pe lângă Curtea de APEL ALBA IULIA și Parchetul de pe lângă Tribunalul Hunedoara împotriva sentinței civile nr. 1278/2009 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosar -.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 07.01.2010.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red. NV, Tehnored. IM - 8 ex. 28.01.2010
Jud.fond- A,
Președinte:Nicoleta VesaJudecători:Nicoleta Vesa, Carmen Fiț, Victor Crețoiu
