Drepturi salariale ale personalului din justiție. Sentința 35/2008. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA CIVILĂ, MINORI ȘI FAMILIE, LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
SENTINȚA CIVILĂ NR.35/CM
Ședința publică din 23 2008
Complet specializat pentru cauze
privind conflicte de muncă
PREȘEDINTE: Mariana Bădulescu
JUDECĂTOR 2: Jelena Zalman Marcel Nistor Loredana Voivozeanu
Magistrat Asistent - -
Magistrat Asistent - -
Grefier - -
S-a luat în examinarea acțiunea formulată de reclamanții, (), toți cu domiciliul ales la Judecătoria Medgidia,-, județul C în contradictoriu cu pârâții MINISTERUL JUSTIȚIEI, cu sediul în B,-, sector 5, STATUL ROMÂN PRIN MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR PUBLICE, cu sediul în B,-, sector 5, CURTEA DE APEL CONSTANȚA, cu sediul în-, județul C, TRIBUNALUL CONSTANȚA,cu sediul în-, județul C, MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR PRIN DGFP, cu sediul în C, str.- nr.18, județul C, având ca obiect drepturi bănești - legea nr.250/2007.
La apelul nominal făcut în ședință publică se constată lipsa părților.
Procedura este legal îndeplinită, în conformitate cu disp.art.87 și următoarele cod pr.civilă.
Prezentul litigiu este scutit de plata taxei judiciare de timbru.
În referatul oral asupra cauzei, grefierul de ședință învederează la data de 22.09.2008 pârâtul Ministerul justiției a depus cerere, prin fax, prin care solicita comunicarea cererii de chemare în judecată formulată de reclamanți, însă aceasta a fost comunicată încă din data de 12.02.2008, așa cum rezultă din citativul dosarului nr- al Tribunalului Constanța (fila 2).
După referatul grefierului de ședință;
Instanța având în vedere că nu sunt motive de amânare constată cauza în stare de judecată și luând act că prin cererea de chemare în judecată s-a solicitat judecata în lipsă, rămâne în pronunțare asupra acțiunii.
CURTEA:
Asupra acțiunii civile de față;
Din examinarea lucrărilor dosarului constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Constanța sub nr- reclamanții, -, (), au chemat în judecată pe pârâții Ministerul Justiției, Curtea de APEL CONSTANȚA, TRIBUNALUL CONSTANȚA și Statul prin Ministerul Economiei și Finanțelor solicitând:
- obligarea lor în solidar la plata drepturilor salariale corespunzătoare diminuării rezultate din aplicarea incorectă a Legii nr. 250/2007 începând cu luna august 2007 și în continuare;
- actualizarea cu rata inflației a sumelor rezultând din drepturile cuvenite și cele acordate până la data plății;
În motivarea cererii reclamanții au susținut că odată cu intrarea în vigoare a Legii 250/2007, începând cu luna august 2007 și în continuare, indemnizațiile de serviciu de care beneficiau magistrații au fost reduse corespunzător creșterii contribuției individuale de asigurări sociale.
Baza lunară de calcul a contribuției individuale de asigurări sociale în cazul asiguraților o constituie, potrivit art. 23 al.(1) din Legea nr. 19/2000 salariile individuale brute, realizate lunar, inclusiv sporurile și adaosurile reglementate prin lege sau prin contractul colectiv de muncă și/sau veniturile asiguraților prev. la art. 5 al. (1) pct. I,II și IV.
Conform al. (3) al art. 23 " baza de calcul prevăzută la al. (1) și (2) nu poate depăși plafonul de 3 ori salariul mediu brut lunar pe economie ". Prin nr.OUG 147/2002 acest plafon a fost majorat la 5 salarii medii brute pe economie.
Prin Legea nr. 250/19.07.2007 a fost modificat al.(3) al art. 23 din legea nr. 19/2000 în sensul că baza de calcul prevăzută la al.(1) și (2) este venitul brut realizat lunar.
Susțin reclamanții că în urma adoptării Legii nr. 250/2007 nu au fost modificate, completate sau abrogate dispozițiile art. 183 al.(1), (2) și (4) din Legea nr. 19/2000, astfel încât pentru respectarea interdicției de a " nu diminua venitul net al acestuia", se impunea ca inițial, să se calculeze și majorarea drepturilor salariale cu suma reprezentând diferența între contribuția datorată anterior și cea datorată ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 250/19.07.2007, după care, această majorare să fie reținută pentru acoperirea noului cuantum (majorat) al contribuției de asigurări sociale în temeiul art. 183 al.(2) și conform metodologiei stabilită atât prin al.(4) al aceluiași articol, cât și prin Ordinul nr. 340/4.05.2001 al Ministerului Muncii și Solidarității Sociale.
Pârâtul Statul R prin Ministerul Economiei și Finanțelor a invocat pe calea întâmpinării, excepția lipsei calității procesual pasive în cauza dedusă judecății, motivat de faptul că în cauzele care au ca obiect litigii de muncă, părți nu pot fi decât salariații, angajatorii, sindicatele sau patronatul, conf. art. 282 din Codul muncii. Cum între reclamanții magistrați și Statul R prin Ministerul Economiei și Finanțelor nu există raporturi contractuale, acest pârât nu are calitate procesual pasivă în prezenta cauză.
Față de cererile de abținere formulate de judecătorii din cadrul secției civile, comerciale și penale a Tribunalului Constanța și imposibilitatea constituirii completului de judecată pentru soluționarea cauzei, instanța a dispus în ședința publică din data de 09.04.2008 scoaterea cauzei de pe rolul Tribunalului Constanța și înaintarea către Curtea de APEL CONSTANȚA în vederea desemnării completului pentru soluționarea cauzei.
Dosarul a fost înregistrat pe rolul Curții de APEL CONSTANȚA sub nr-.
Prin încheierea din data de 13.06.2008 instanța a admis cererile de abținere formulate de judecătorii din cadrul Tribunalului Constanța și în raport de dispozițiile art.55 alin.1 din Legea nr.304/2004 raportat la art.33 alin.1 Cod procedura civila a înaintat dosarul Tribunalului Tulcea pentru soluționarea cauzei.
La termenul de judecată din data de 06.08.2008 Tribunalul Tulceaa dispus în temeiul art. I și II al. (1) și (2) din nr.OUG 75/2008 scoaterea cauzei de pe rolul acestei instanțe și înaintarea ei spre competentă soluționare Curții de APEL CONSTANȚA.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de APEL CONSTANȚA sub nr-.
În conformitate cu dispozițiile art. 137 Cod procedură civilă instanța va analiza cu prioritate excepția lipsei calității procesual pasive a Statului prin Ministerului Economiei și Finanțelor.
Față de această excepție, se rețin următoarele:
Potrivit art. 282 din Codul muncii, pot fi părți în conflictele de muncă:
a) salariații, precum și orice altă persoană titulară a unui drept sau a unei obligații în temeiul prezentului cod, al altor legi sau al contractelor colective de muncă;
b) angajatorii - persoane fizice și/sau persoane juridice, agenții de muncă temporară, utilizatorii, precum și orice altă persoană care beneficiază de o muncă desfășurată în condițiile prezentului cod;
c) sindicatele și patronatele.
Potrivit Constituției României Statul garantează drepturile și libertățile recunoscute cetățenilor prin acte normative.
Având în vedere calitatea de garant a Statului, este evident că acesta nu se poate legitima cu calitate procesual pasivă într-un raport juridic în care atât subiectul activ cât și subiectul pasiv este determinat în mod expres prin dispozițiile art.282 din Codul muncii.
Acest aspect este relevat, de altfel, și prin dispozițiile art.48 alin.3 din Constituția României, în conformitate cu care Statul poate răspunde patrimonial, în condițiile prevăzute de lege, doar pentru prejudiciile cauzate prin erori judiciare, împrejurare în raport de care, se reține că doar în cauzele ce au un asemenea obiect, Statul poate avea calitate procesual pasivă.
Față de cele arătate, se constată că pârâtul Statul Român prin Ministerului Economiei și Finanțelor nu are calitate procesual pasivă, aspect în raport de care instanța va admite excepția lipsei calității procesual pasive și pe cale de consecință va respinge acțiunea formulată în contradictoriu cu acest pârât, ca fiind îndreptată împotriva unei persoane fără calitate procesual pasivă..
Pe fondul cererii reclamanților, se constată că pretențiile acestora sunt nefondate, pentru următoarele considerente:
Potrivit dispozițiilor art. 183 al.(1) și (2) din Legea nr. 19/2000, la data intrării în vigoare a acestei legi contribuția de asigurări sociale, suportată de asigurații prevăzuți la art. 5 al.(1) pct. I,II și IV, nu va diminua venitul net al acestora. Aplicarea prevederilor alineatului precedent pentru asigurați se realizează prin majorarea drepturilor salariale și veniturilor asigurate, corespunzător cotei de contribuție de asigurări sociale suportate de către aceștia.
Dispozițiile legale mai sus invocate au caracterul unor norme tranzitorii, de aplicare pe o perioadă determinată de timp - respectiv la data intrării în vigoare a Legii nr. 19/2000 - scopul lor fiind acela de a asigura menținerea la același nivel a venitului net al asiguraților, urmare a majorării, la acel moment, a contribuției de asigurări sociale. De reținut, că legiuitorul a urmărit o limitare în timp a măsurii de protecție a veniturilor nete ale asiguraților - folosind sintagma " la data intrării în vigoare a prezentei legi " și stabilind modalitatea în care se va realiza această măsură - prin majorarea drepturilor salariale și veniturilor asigurate, corespunzător cotei de contribuție de asigurări sociale suportate de către aceștia.
În ipoteza în care legiuitorul ar fi urmărit ca această măsură de protecție a veniturilor nete ale asiguraților să fie dispusă pentru viitor, cu ocazia tuturor majorărilor contribuției la asigurări sociale, ar fi menționat explicit acest aspect, precizând că " începând cu data intrării în vigoare a legii, contribuția la asigurări sociale suportate de asigurați nu va diminua venitul net al acestora.
Această concluzie se desprinde din analiza tuturor actelor adoptate în această materie ulterior Legii nr. 19/2000.
Actul normativ care a instituit procentul de majorare a salariului brut lunar al asiguraților este nr.HG 403/2001 care la art. 1 al.(1) statuează că drepturile salariale ale asiguraților, stabilite pentru luna martie 2001, se majorează începând cu data de 1.04.2001 corespunzător creșterii cotelor de contribuții la asigurări sociale suportate de aceștia, astfel încât veniturile nete să nu fie diminuate. În al. (2) din hotărârea menționată sunt stabilite procentele de majorare, în mod diferențiat, în funcție de câștigul salarial brut lunar realizat de asigurați, însă, este de reținut că potrivit art. 1 pct. 6 din nr. 403/2001, care se aplică și personalului din sectorul bugetar, în situațiile în care majorările salariale acordate acoperă creșterile prevăzute la al.(2), prevederile acestui alineat nu se mai aplică.
Evoluția legislativă ulterioară consemnează intrarea în vigoare a nr.OG 23/2005 și a Legii nr. 10/2005, privind creșterile salariale aplicabile magistraților și altor categorii de personal din sistemul justiției și care au condus la creșterea salariului reclamanților cu până la 40%, context în care a fost emis Ordinul Ministrului Justiției nr. 738/C/2005, prin care majorările prevăzute de nr.HG 403/2001 nu se mai aplică începând cu data de 5.05.2005. În contextul menționat prin nr.HG 687/2005 publicat în Monitorul Oficial nr. 672 din 27.07.2005 s-a abrogat nr.HG 403/2001, pentru aprobarea Normelor Metodologice de aplicare a prevederilor art. 183 din legea nr. 19/2000.
Nu este vorba de majorări periodice ci de o majorare salarială unică ce s-a acordat o singură dată, sens în care art. 1 al.(4) din HG, nr. 403/2001 prevede că procentul de majorare a salariului de bază brut lunar, se aplică o singură dată, respectiv la data intrării în vigoare a Legii nr. 19/2000 ( 1.04.2001).
În același sens, prin art. 8 al.(1) din O:U: nr. 187/2001, privind creșterile salariale ce se vor acorda în anul 2002, se prevede că persoanele care la data de 31.12.2001 beneficiau de majorarea salariilor de bază conform H- nr. 403/2001, beneficiază în continuare de majorarea procentuală acordată la 1.04.2001, și în anul 2002, în cazul în care acestea vor fi promovate într-o clasă sau treaptă superioară.
Prin Legea nr. 100/2005, a fost aprobată cu modificări nr.OG 23/2005 privind creșterile salariale aplicabile magistraților și altor categorii de personal din sistemul justiției pentru anul 2005, ceea ce a antrenat o creștere substanțială a veniturilor obținute de reclamante și nicidecum nu a adus o diminuare a veniturilor.
Întrucât, odată cu intrarea în vigoare a Legii nr. 100/2005 a avut loc o majorare cu peste 40% a salariilor reclamanților este evident că aplicarea procentului prevăzut de nr.HG 403/2001 nu se mai justifică.
Aceasta deoarece, potrivit art. 183 al. (2) din Legea nr. 19/2000 și art. 1 al.)1) din nr.HG 403/2001, majorarea drepturilor salariale se realizează corespunzător creșterii cotelor de contribuții de asigurări sociale suportate de asigurați. Ori, atât timp cât asigurații au beneficiat de o majorare salarială substanțială prin Legea nr. 100/2005, care a depășit creșterea cotelor de contribuție aferente aceluiași an, este evident că majorarea prevăzută de nr.HG 403/2001 nu mai poate fi aplicată categoriilor de personal la care se referă nr.OG 23/2005, printre care și reclamanții.
Pe de altă parte, așa cum s-a arătat anterior nr.HG 403/2001 a fost abrogată expres prin nr.HG 687/2005, astfel încât, începând cu această din urmă dată nu se mai poate vorbi nici măcar ipotetic de majorările prevăzute de acest act normativ, cu atât mai mult cu cât Legea nr. 100/2005 reprezintă, raportat la HG 403/2001, legea specială care se aplică prioritar.
În aplicarea Legii nr. 100/2005, a fost emis Ordinul Ministrului Justiției nr. 738/C/2005, în care s-a prevăzută că începând cu data de 5.05.2005, data intrării în vigoare a Legii nr. 100/2005, majorările acordate reclamanților nu se mai aplică. Acest ordin se bucură de prezumția de legalitate iar reclamanții aveau posibilitatea să-i conteste legalitatea, pe calea excepției de nelegalitate prev. de art. 4 din Legea nr. 554/004 și să sesizeze instanța de contencios administrativ, ceea ce nu au făcut în termenul legal.
Prin urmare, având în vedere că reclamanților nu li s-au retras niciodată drepturile câștigate în urma aplicării nr.HG 403/2001, întrucât cu începere de la 8.05.2005 li s-a aplicat legea specială în domeniul salarizării, care este mai favorabilă, nu se poate reține existența unui prejudiciu material în domeniul salarizării acestora.
În plus, este de consemnat și faptul că potrivit art. 6 al.(4) din nr. 83/2005, în exercitarea atribuțiilor sale ministrul justiției emite ordine și instrucțiuni în domeniul salarizării personalului din sistemul justiției, care sunt obligatorii pentru ordonatorii secundari și terțiari de credite. Conform ordinului menționat, președinții curților de apel și tribunalelor au emis decizii cu caracter individual pentru fiecare dintre reclamanți, decizii prin care s-a dispus mărirea valorii de referință sectorială, ceea ce a implicat majorări substanțiale ale drepturilor salariale dar și eliminarea majorării prev. de nr.HG 403/2001.
Conform dispozițiilor art. 230 al.(3) din Legea nr. 19/2000 baza lunară de calcul a contribuției individuale de asigurări sociale în cazul asiguraților nu poate depăși plafonul a 3 salarii medii brute pe economie. Prin art. 4 din nr.OUG 147/2002 acest plafon a fost stabilit la 5 salarii medii brute lunare pe economie, iar prin art. I pct. 3 din legea nr. 250/2007 baza de calcul prev. la al.(1) și (2) ale art. 23 din Legea nr. 219/2000 este venitul brut realizat lunar.
Susținerile reclamanților în sensul că după adoptarea Legii nr. 50/2007 au fost prejudiciați, iar angajatorului îi revenea obligația de a nu diminua venitul net al acestora prin majorarea drepturilor salariale și veniturilor asigurate corespunzător cotei de contribuție de asigurări sociale suportate de aceștia se rețin ca fiind vădit nefondate, în contextul considerentelor mai sus expuse. Astfel legiuitorul nu a urmărit prin adoptarea art. 183 al.(1) și (2) din Legea nr. 19/2000, reglementarea unor majorări periodice a veniturilor reclamanților, ci o majorare salarială unică - la momentul intrării în vigoare a Legii nr. 19/2000, majorare care s-a acordat o singură dată, conform art. 4 al.(4) din nr.HG 403/2001.
Pentru considerentele arătate și în raport de normele legale enunțate, instanța va respinge ca nefondată acțiunea cu a cărei soluționare a fost investită.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite excepția lipsei calității procesual pasive a pârâtului STATUL ROMÂN PRIN MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR.
Respinge acțiunea formulată în contradictoriu cu pârâtul STATUL ROMÂN PRIN MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR, ca fiind îndreptată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
Respinge ca nefondată acțiunea formulată de reclamanții, (), toți cu domiciliul ales la Judecătoria Medgidia,-, județul C în contradictoriu cu pârâții MINISTERUL JUSTIȚIEI, cu sediul în B,-, sector 5, STATUL ROMÂN PRIN MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR PUBLICE, cu sediul în B,-, sector 5, CURTEA DE APEL CONSTANȚA, cu sediul în-, județul C, TRIBUNALUL CONSTANȚA,cu sediul în-, județul C, MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR PRIN DGFP, cu sediul în C, str.- nr.18, județul
Definitivă.
Cu recurs în termen de 10 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 23 2008.
Președinte, Judecător,
-n - - -
Asistenți judiciari,
- -
- -
Grefier,
- -
Red.as.jud.LV/06.10.2008/20ex.
Emis 18 com./10.10.2008
Președinte:Mariana BădulescuJudecători:Mariana Bădulescu, Jelena Zalman Marcel Nistor Loredana Voivozeanu
