Drepturi salariale ale personalului din justiție. Decizia 389/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 389
Ședința publică de la 14 Aprilie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Georgeta Pavelescu
JUDECĂTOR 2: Mona Maria Pivniceru
JUDECĂTOR 3: Valeria
Grefier
Pe rol judecarea cauzei având ca obiect litigiu de muncă privind recursurile formulate de către Ministerul Justiției și Libertăților și Ministerul Finanțelor Publice - prin Direcția Generală a Finanțelor Publice I împotriva sentinței civile nr. 52 din 30.09.2008 a Curții de Apel Iași (dosar nr-), intimați fiind, -, Curtea de Apel Iași, Tribunalul Iași și Tribunalul Vaslui.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că dosarul este la prim termen și că s-a depus la dosar un exemplar al încheierii prin care s-a admis cererile de abținere formulate de către judecătorii, -, și și o cerere de renunțare la judecata acțiunii de către reclamanți. S-a solicitat judecata în lipsă.
Instanța, având în vedere că s-a solicitat judecata în lipsă, constată recursul în stare de judecată și rămâne în pronunțare cu privire la acesta.
După deliberare,
CURTEA DE APEL
Deliberând asupra recursului civil de față,
Prin sentința civilă nr. 52 din 30sept.2008 pronunțată de Curtea de Apel Iașis -au respins excepțiile prescripției dreptului la acțiune,invocată de pârâtul Ministerul Justiției,si lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ministerul Economiei și Finanțelor,iar pe fond a fost admisă acțiunea formulată de reclamantele, -, și, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției, Curtea de Apel Iași, Tribunalul Iași, Tribunalul Vaslui și. Ministerul Economiei și Finanțelor prin I
Au fost obligați pârâții Ministerul Justiției, Curtea de Apel Iași, Tribunalul Iași, Tribunalul Vaslui să plătească reclamantelor sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică în procent de 50% din indemnizația brută lunară, pentru perioada noiembrie 2000 - iulie 2004 în cuantum actualizat cu indicele de inflație până la data plății efective.
A fost obligat pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor să aloce sumele necesare efectuării plăților rezultate din prezenta hotărâre.
Pentru a se pronunța astfel prima instanță a reținut că reclamantele, au chemat în judecată pârâții Ministerul Justiției, Curtea de Apel Iași, Tribunalul Iași, Tribunalul Vaslui, Ministerul Economiei și Finanțelor, solicitând obligarea primilor patru pârâți la plata actualizată a sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică, în procent de 50% prevăzut de art.47 din Legea nr.50/1996, calculat din salariul de bază brut lunar și obligarea pârâtului Ministerul Finanțelor Publice la alocarea fondurilor necesare achitării acestor drepturi.
În petitul cererii, reclamantele au arătat că în prezent sunt judecători în cadrul Curții de Apel Iași.Iar anterior au funcționat la Tribubalul și respectiv Tribunalul Vaslui.
În motivarea acțiunii, reclamantele au susținut că sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică a fost reglementat prin art.47 din Legea nr.50/1996. Deși era un drept câștigat, de natură să compenseze condițiile de muncă cu efecte negative asupra sănătății celor din sistem, textul a fost abrogat, fără justificare prin OG83/2000 și nu a mai fost prevăzut nici de nr.OUG177/2002. normelor de abrogare conținute în art.1 pct.42 și art. IX al.2 din OG83/2000, impune ca instanțele de judecată să considere rămase în vigoare dispozițiile art.47 din Legea nr.50/1996. Ca urmare, inaplicabilitatea normelor de abrogare parțială, determinate de neregularitatea modului în care au fost adoptate, face ca efectele art.47 din Legea nr.50/1996, republicată să se producă și după intrarea în vigoare a OG83/2000.
Hotărârea Guvernului 232/2004 prin care s-a hotărât plata nediscriminatorie a drepturilor salariale aferente anilor 2000-2004 este un act întrerupător de prescripție. A fost invocată și decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție pronunțată la data de 10 martie 2008 în dosarul nr.5/2008, ca urmare a recursului în interesul legii.
Prin întâmpinarea formulată, pârâtul Ministerul Justiției a invocat excepția prescripției dreptului la acțiune, pretențiile putând fi examinate numai pentru o perioadă de 3 ani, anterioară momentului introducerii acțiunii, conform art.1, 3 din Decretul 167/1958 și art.283 alin.1 lit. "c" din Legea nr.53/2003.
Prin întâmpinarea formulată, și pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată și a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive. Totodată, dată fiind existența unor obligații stabilite prin actele normative arătate, nu se impune pronunțarea unei hotărâri judecătorești care să oblige Ministerul Economiei și Finanțelor la ceea ce deja este obligat prin lege.
În ceea ce privește excepțiile invocate de pârâți,instanța a reținut că acestea sunt neîntemeiate și le-a respins ca atare.
A reținut prima instanță că excepția prescripției dreptului la acțiune invocată de pârâtul Ministerul Justiției este neîntemeiată în condițiile în care, prin pct.3.2 Cap. VI Anexa 2 la HG nr.232/2005, se reglementează planul de acțiune pentru implementarea Strategiei de reformă a sistemului judiciar pe perioada 2005-2007, și este prevăzută plata sumelor datorate ca drepturi salariale magistraților și personalului auxiliar de specialitate pentru care nu există hotărâri judecătorești, aferente perioadei 2000-2004. Această prevedere echivalează cu o recunoaștere a drepturilor salariale solicitate, în conformitate cu dispozițiile art.16 lit. "a" din Decretul 167/1958 și art.166 alin.2 Codul muncii, care a întrerupt cursul prescripției extinctive.
Și excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ministerul Economiei și Finanțelor a fost respinsă ca neîntemeiată.instanța reținând că legitimarea procesuală a acestuia
este justificată prin prisma dispozițiilor art.1 din nr.OUG22/2002 aprobată prin Legea nr.288/2002, conform cărora executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice, în temeiul titlurilor executorii, se realizează din sumele aprobate prin bugetele acestora cu titlu de cheltuieli la care se încadrează obligația de plată respectivă.
În Legea 500/2002, coordonarea acțiunilor care sunt în responsabilitatea Guvernului cu privire la sistemul bugetar sunt și alocarea la buget a sumelor necesare efectuării plății.
Pe fondul cauzei:
Potrivit art.47 din Legea 50/1996 republicată "Pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, magistrații precum și personalul auxiliar de specialitate beneficiază de un spor de 50% din salariul de bază brut lunar".
Dispozițiile acestei legi au fost abrogate prin OG83/2000,iar procedându-se astfel au fost încălcate normele constituționale referitoare la delegarea legislativă cât și dispozițiile Legii nr.125/2000 privind abilitatea Guvernului de a emite ordonanțe.
Astfel, potrivit art.108 alin.3 din Constituție "Ordonanțele se emit în temeiul unei legi speciale de abilitare, în limitele și condițiile prevăzute de aceasta".
Parlamentul a adoptat Legea nr.125/2000 prin care Guvernul a fost abilitat că adopte ordonanțe în mai multe domenii, printre care și salarizarea. Astfel, potrivit art.1 lit. Q pct.1 din Legea nr.125/2000, Guvernul a fost abilitat să modifice și să completeze Legea 50/1996.
La data de 29 august 2000, în temeiul legii de abilitare, Guvernul a adoptat Ordonanța 83 de modificare și completare a Legii 50/1996. Deși Guvernul a fost abilitat să modifice și să completeze Legea 50/1996, prin nr.OG83/2000 art.1 pct.42 s-a prevăzut că art.47 se abrogă.
Conform art.54 alin.1 din Legea nr.24/2000 în vigoare la data adoptării nr.OG83/2000, modificarea, completarea și abrogarea sunt evenimente legislative distincte, care pot interveni pe durata existenței unui act normativ. Alineatul 2 prevede că evenimentele legislative pot fi dispuse prin acte normative ulterioare de același nivel sau de nivel superior, având ca obiect exclusiv evenimentul respectiv. Or, actul normativ ulterior de același nivel cu Legea 50/1996 a fost Legea nr.125/2000, prin care Guvernului i-a fost delegată competența numai pentru două evenimente legislative,respectiv modificare și completare,nu și pentru abrogare.
În același sens, este și Decizia nr.21/10 martie 2008 Înaltei Curți de Casație și Justiție, obligatorie pentru instanțe potrivit art.329 alin.3 Cod procedură civilă. Astfel în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art.47 din Legea nr.50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, a constatat că judecătorii, procurorii, magistrații asistenți, precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50% pentru risc și solicitare neuropsihică, calculat la indemnizația brută lunară și după intrarea în vigoare a nr.OG83/2000 aprobată prin Legea nr.334/2001.
În consecință, a fost admisă acțiunea reclamantelor iar pârâții au fost obligați la plata drepturilor salariale solicitate, actualizate cu indicele de inflație la data plății efective, în conformitate cu dispozițiile art.161 alin.4 Codul muncii.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs atât Ministerul Justiției cât și Ministerul Economiei si Finanțelor criticând-o ca netemeinică și nelegală.
În motivarea recursului, întemeiat în drept pe dispozițiile art. 304 pct. 9 și art. 3041Cod proc. civilă, Ministerul Economiei și Finanțelor susține că, în condițiile în care nu figurează ca subiect al raporturilor de muncă sau de serviciu la care face referire intimata, nu are calitate procesuală pasivă, în cazul de față raportul de drept procesual putându-se lega valabil numai între titularii dreptului ce rezultă din raportul de drept material dedus judecății, concretizat în drepturi salariale.
În conformitate cu dispozițiile art. 47 alin. 4 din Legea nr. 500/2002, creditele bugetare aprobate unui ordonator principal de credite, prin legea bugetară asumată, nu pot fi utilizate pentru finanțarea altui ordonator principal de credite. Mai mult, Ministrul Justiției nu a solicitat deschiderea de credite necesare pentru efectuarea plății solicitate, sens în care nu poate fi obligat să aloce fondurile pentru efectuarea plății pretinse.
În motivarea recursului, încadrat în drept pe dispozițiile art. 304 pct. 9 și art. 3041Cod proc. civilă, Ministerul Justiției susține că hotărârea instanței de fond este nelegală sub aspectul respingerii excepției prescripției dreptului material la acțiune.
Invocând dispozițiile art. 8 și 12 din Decretul nr. 167/1958, precum și dispozițiile art. 283 Codul muncii recurentul consideră că prima instanță a pronunțat o soluție greșită în ceea ce privește aprecierea momentului la care a început cursul prescripției, respectiv data pronunțării Hotărârii nr. 185/2005 a Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării, care nu a făcut decât să constate tratamentul discriminatoriu.
În plus, soluția primei instanțe este în contradicție cu modul în care însăși reclamanta a stabilit obiectul cererii introductive, respectiv drepturi salariale, precum și cu dispozitivul Deciziei nr. VI din 15.01.2007 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție.
În recurs intimatele au depus la dosar o cerere prin care declară că renunță la judecarea acțiunii lor,înregistrată sub nr-
În consecință.Curtea, dând prioritate principiului disponibilității părților,va lua act in temeiul disp. art 246c.pr.civ de cererea de renunțare la judecată formulată de reclamante,astfel încât cercetarea motivelor de recurs va deveni de prisos.
În acest context,Curtea va admite atât recursul Ministerului Economiei si Finantelor cât și recursul Ministerului Justiției și va modifica în tot sentința civilă nr.52 din 30 sept.2008 în sensul că va lua act de renunțarea la judecată a acțiunii formulate de reclamante.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite recursurile formulate de Ministerul d e Justiție și Ministerul Economiei și Finanțelor reprezentat de Direcția Generală a Finanțelor Publice I împotriva sentinței civile nr. 52 din 30 septembrie 2008 pronunțată de Curtea de Apel Iași pe care o modifică în tot.
Ia act de renunțarea la judecata acțiunii ce formează obiectul dosarului nr- a reclamanților, și în temeiul art.246 Cod procedură civilă.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, azi, 14 Aprilie 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - - | Judecător, - -- |
Grefier, |
Red./.
16.05.2009 - 2 ex
Curtea de Apel Iași -;
-
Președinte:Georgeta PavelescuJudecători:Georgeta Pavelescu, Mona Maria Pivniceru, Valeria
