Drepturi salariale ale personalului din justiție. Sentința 4/2009. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
SENTINȚĂ CIVILĂ Nr. 4/
Ședința publică de la 14 Ianuarie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE
Judecător
Asistent judiciar
Asistent judiciar
Grefier
.-.-.-.-.-.-.-.
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra litigiului de muncă intervenit între reclamanții, G, G, cu domiciliu ales la Tribunalul Brăila din B, Calea nr. 47 și pârâții MINISTERUL JUSTIȚIEI, cu sediul în B,-, sector 5, CURTEA DE APEL GALAȚI, cu sediul în G,-, TRIBUNALUL B, cu sediul în B, Calea nr. 47, MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR PUBLICE, cu sediul în B,-, sector 5, având ca obiect " drepturi salariale ale personalului din justiție".
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 09.01.2009, fiind consemnate în încheierea din aceeași dată care face parte integrantă din prezenta când instanța, având nevoie de timp pentru deliberare, a amânat pronunțarea la 14.01.2009 dată la care a pronunțat următoarea hotărâre:
CURTEA
Asupra cauzei de față, înregistrată la Curtea de APEL GALAȚI, Secția conflicte de muncă și asigurări sociale sub nr-;
Examinând actele și lucrările dosarului constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la Curtea de APEL GALAȚI sub nr. 1251/44/09.10.2008, reclamanții, G, G, au chemat în judecată pe pârâții Ministerul Justiției, Curtea de APEL GALAȚI, Tribunalul Brăila și Ministerul Economiei și Finanțelor solicitând obligarea acestora să le plătească drepturile bănești reprezentând sporul de 50% din salariul de bază de încadrare începând cu data de 01.02.2007 și până la reglementarea legală a acestui spor cu actualizarea sumelor în funcție de rata inflației.
În fapt, au motivat că, prin sentința civilă nr. 55/23.01.2008 pronunțată de Tribunalul Vrancea în dosarul nr- s-a admis acțiunea civilă pentru drepturi salariale formulată de către aceleași părți în calitate de reclamanți și au fost obligați pârâții la plata drepturilor bănești reprezentând sporul de 50 % din salariul de bază de încadrare aferente perioadei septembrie 2004 - februarie 2007, actualizate cu indicele de inflație.
Acest drept a fost stabilit în baza art. 47 din Legea nr. 50/1996 (abrogată prin nr.OG 8/2007) și, la acel moment, legiuitorul a avut în vedere anumite criterii de referință care rezultă din condițiile în care se desfășoară activitatea, acestea fiind de risc și suprasolicitare neuropsihică.
Acordarea acestui spor de la 1 februarie 2007, până la reglementarea lui legală, este întemeiată fiind în spiritul Deciziei nr. 21/10.03.2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție prin care s-a admis recursul în interesul legii și s-a statuat că au subzistat dispozițiile de abrogare, normele ce reglementau acordarea sporului de 50 % pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, astfel că acestea au produs și produc în continuare efecte juridice.
În drept și-au întemeiat acțiunea în baza Deciziei nr. 21/10.03.2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție și pe dispozițiile Legii nr. 168/1999.
Din oficiu, în baza disp. art. 137 alin. 1.pr.civilă, instanța a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Ministerul Economiei și Finanțelor.
De asemenea, a solicitat ca reclamantele G, și să precizeze de ce au înțeles să formuleze o nouă acțiune pentru aceleași drepturi față de faptul că s-au pronunțat deja sentințele civile nr. 15/17.10.2008, 16/17.10.2008 și 42/05.11.2008 ale Curții de APEL GALAȚI.
Pârâtul Ministerul Justiției a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată pentru următoarele considerente:
Textul de lege arătat a fost abrogat prin dispozițiile art. 42 din nr.OG 83/2000 pentru modificarea și completarea Legii nr. 50/1996.
Prin Decizia nr. 21/10.093.2008 instanța supremă a admis recursul în interesul legii și a constatat că judecătorii, procurorii, magistrații asistenți și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50 % pentru risc și suprasolicitare neuropsihică calculat la indemnizația brută lunară și după intrarea în vigoare a nr.OG 83/2000.
Având în vedere că din februarie 1007 intrat în vigoare noua lege de salarizare a personalului auxiliar din cadrul instanțelor judecătorești, nr.OG 8/24.01.2007, pretențiile reclamanților după 01.02.2007 sunt nefondate.
Prin art. 30 din nr.OG 8/2007 se prevede că la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe se abrogă Legea nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești.
În consecință, sporul de 50 % nu mai subzistă începând cu februarie 2007, dispozițiile Legii nr. 50/1996 privind salarizarea personalului auxiliar fiind abrogate în întregime.
La solicitarea instanței, Tribunalul Brăilaa comunicat tabelul cu perioada și funcția pe care o deține fiecare reclamant.
Analizând și coroborând materialul probator administrat în cauză, instanța reține următoarele:
Potrivit disp. art. 137 alin. 1.pr.civilă, instanța se va pronunța cu prioritate asupra excepțiilor invocate.
Astfel, se reține ca fiind întemeiată excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Ministerul Economiei și Finanțelor întrucât, obiectul acțiunii îl constituie plata unor drepturi de natură salarială ca urmare a muncii prestate de reclamantă într-o instituție aflată în subordinea pârâtei Ministerul Justiției. Ministerul Economiei și Finanțelor nu are raporturi juridice de muncă directe cu reclamanții și nu au calitatea de angajator pentru a putea fi obligat la plata unor drepturi salariale. În consecință, urmează, în baza disp. art. 137 alin. 1.pr. civilă, să se respingă acțiunea formulată în contradictoriu cu pârâta Ministerul Economiei și Finanțelor pentru lipsa calității procesuale pasive.
Pe fond, acțiunea este întemeiată în parte pentru următoarele motive:
Acțiunea este întemeiată față de decizia nr. 21/10.03.2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție prin care s-a admis recursul în interesul legii declarat de Procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.
Astfel, în interpretarea și aplicarea unitară a disp. art. 47 din Legea nr. 50/1996, privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, republicată, s-a constatat că judecătorii, procurorii, magistrații-asistenți precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, calculat la indemnizația brută lunară respectiv salariul de bază brut lunar și după intrarea în vigoare a nr.OG 83/2000 aprobată prin Legea nr. 334/2001.
, potrivit art. 329 alin. 3.pr.civilă.
Potrivit jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului (Hotărârea din 6 decembrie 2007 în Cauza Beian împotriva contra României), rolul unei instanțe supreme este tocmai acela de a reglementa contradicțiile jurisprudenței, fiind mecanismul capabil să asigure coerența practicii, în scopul de a se evita insecuritatea juridică și incertitudinea.
În consecință, față de faptul că s-a pronunțat o decizie ca urmare a promovării recursului în interesul legii asupra interpretării art. 47 din Legea nr. 50/1996, Curtea nu poate da o altă soluție și nu poate emite o altă interpretare contrară deciziei nr. 21/10.03.2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.
De altfel, prin Decizia nr. 93 din 11 mai 2000, Curtea Constituțională a statuat că, în temeiul art. 329 din Codul d e procedură civilă, scopul reglementării recursului în interesul legii este de a asigura interpretarea și aplicarea unitară a legii pe întreg cuprinsul țării. Pentru realizarea acestui scop Curtea Supremă de Justiție se pronunță asupra chestiunilor de drept care au fost diferit soluționate de instanțele judecătorești. Potrivit aceluiași text, dezlegarea dată de instanța supremă acestor probleme de drept este obligatorie pentru instanțe.
" de clar ar fi textul unei dispoziții legale - se arată într-o hotărâre a Curții Europene a Drepturilor Omului (cauza " contra Regatului Unit", 1995) - în orice sistem juridic există, în mod inevitabil, un element de interpretare judiciară [.]". Complexitatea unor cauze poate conduce, uneori, la aplicări diferite ale legii în practica instanțelor de judecată. Pentru a se elimina posibilele erori în calificarea juridică a unor situații de fapt și pentru a se asigura aplicarea unitară a legii în practica tuturor instanțelor de judecată, a fost creată de legiuitor instituția recursului în interesul legii.
Pronunțându-se asupra unui recurs în interesul legii, instanța supremă contribuie la asigurarea supremației Constituției și a legilor, prin interpretarea și aplicarea unitară a acestora pe întreg teritoriul țării, fapt de natură să concretizeze un alt principiu fundamental, prevăzut în art. 16 alin. (1) din Constituție în conformitate cu care: "Cetățenii sunt egali în fața legii și a autorităților publice, fără privilegii și fără discriminări".
Printr-o altă decizie, nr. 528/02.12.1997, Curtea Constituțională a respins excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 25 lit. d) și ale art. 31 din Legea Curții Supreme de Justiție nr. 56/1993, statuând că: "Principiul supunerii judecătorului numai față de lege, potrivit art. 123 alin. (2) din Constituție, nu are și nu poate să aibă semnificația aplicării diferite și chiar contradictorii a aceleiași dispoziții legale, în funcție exclusiv de subiectivitatea interpretării aparținând unor judecători diferiți. O asemenea concepție ar duce la consacrarea, chiar pe temeiul independenței judecătorilor, a unor soluții ce ar putea reprezenta o încălcare a legii, ceea ce este inadmisibil, întrucât legea fiind aceeași, aplicarea ei nu poate fi diferită, iar intima convingere a judecătorilor nu poate justifica o asemenea consecință". De asemenea, Curtea a considerat, prin aceeași decizie, că "Asigurarea caracterului unitar al practicii judecătorești este impusă și de principiul constituțional al egalității cetățenilor în fața legii și a autorităților publice, deci inclusiv a autorității judecătorești, deoarece acest principiu ar fi grav afectat dacă în aplicarea uneia și a aceleiași legi soluțiile instanțelor judecătorești ar fi diferite și chiar contradictorii".
Curtea Constituțională a reținut, de asemenea, că această soluție legislativă este în concordanță și cu jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului referitoare la dreptul oricărei persoane la un "proces echitabil", conform art. 6 paragraful 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. Astfel, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat (prin hotărârea pronunțată în cauza "Brincat contra Italiei", 1992) că independența judecătorilor este privită în raport cu puterea executivă, fără ca această independență să excludă subordonarea față de alți judecători, dacă aceștia se bucură, ei înșiși, de independență față de puterea executivă.
Referitor la apărarea formulată de către pârâta Ministerul Justiției cu privire la faptul că ulterior, Legea nr. 50/1996 a fost abrogată prin G nr. 8/2007, instanța nu o reține ca întemeiată.
Astfel, se observă că decizia nr. 21/10.03.2008 a fost pronunțată de către Înalta Curte de Casație și Justiție după data intrării în vigoare a nr.OG 8/2007, deci, la data pronunțării deciziei, se cunoșteau prevederile acestei ordonanțe și, totuși, instanța superioară a recunoscut dreptul categoriilor respective de personal de a beneficia de sporul de 50%. Situația învederată de către pârâtă ar fi putu fi luată în considerare numai în situația în care ar fi fost abrogată Legea nr. 50/1996 după pronunțarea deciziei în cadrul recursului în interesul legii. Odată interpretat actul normativ de către instanța superioară, nici o altă instanță nu poate da o interpretare diferită, pe baza unor norme legislative existente deja la data pronunțării întrucât s-ar diminua în tot efectul și importanța unui recurs în interesul legii.
Față de toate aceste considerente, se va admite în parte acțiunea și se vor obliga pârâții Ministerul Justiției, Curtea de APEL GALAȚI și Tribunalul Brăila să plătească reclamanților sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică de 50% din salariul de bază brut lunar începând cu data de 01.02.2007 până la data de 14.01.2009, în funcție de perioada lucrată de fiecare reclamant în parte.
Sumele vor fi actualizate cu indicele de inflație la data plății efective întrucât o asemenea soluție este menită să asigure o reală despăgubire reclamanților și, în același timp, nu este contrară legii, fiind prevăzută posibilitatea reactualizării drepturilor salariale de care salariatul ar fi trebuit să beneficieze potrivit disp. art. 161 alin. 4 din Codul muncii.
În ce privește acordarea și în continuare a drepturilor salariale, această cerere este neîntemeiată întrucât nivelul salariilor, a sporurilor, sunt stabilite, pentru personalul bugetar prin acte normative, în funcție de anumite condiții: responsabilitățile funcției, vechimea în funcție, vechimea în muncă, etc. iar plata drepturilor salariale este condiționată de prestarea efectivă a muncii.
Elementele componente ale salariului așa cum sunt definite de art. 155 din Codul muncii pot suferi modificări în viitor atât ca, cuantum cât și ca, modalitate de acordare prin voința legiuitorului, la fel și modalitățile de indexare a salariilor, pot fi chiar abrogate.
În atare condiție instanța de judecată nu se poate substitui pentru viitor legiuitorului, stabilind acordarea unor drepturi salariale.
Salariații, în cazul în care constată că au fost prejudiciați prin neacordarea unor drepturi salariale, sporuri ca urmare a aplicării sau interpretării greșite a legii, iar angajatorul nu înțelege să le acorde de bunăvoie are la îndemână acțiunea civilă în justiție, pentru repararea prejudiciului suferit.
Deci nu se poate prezuma un eventual prejudiciu în viitor iar instanța nu poate anticipa evoluția legislației în materie.
Acordarea unui spor salarial depinde de îndeplinirea unor condiții, desfășurarea unui raport de muncă, evenimente viitoare si incerte ce nu pot da naștere unui raport obligațional.
În consecință, se va respinge ca nefondat acest capăt de cerere, drepturile fiind acordate până la data pronunțării prezentei sentințe.
Întrucât pentru reclamantele, și G s-au pronunțat deja hotărâri judecătorești definitive (cu autoritate de lucru judeca relativă) se va dispune disjungerea acțiunii față de aceste reclamante cu formarea unui nou dosar.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
RESPINGE acțiunea în contradictoriu cu MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR, cu sediul în B,-, sector 5, pentru lipsă calitate procesuală pasivă.
ADMITE în parte acțiunea formulată de reclamanții, G, cu domiciliu ales la Tribunalul Brăila din B, Calea nr. 47.
Obligă pârâții MINISTERUL JUSTIȚIEI, cu sediul în B,-, sector 5, CURTEA DE APEL GALAȚI, cu sediul în G,- și TRIBUNALUL B, cu sediul în B, Calea nr. 47, să plătească fiecărui reclamant sporul de 50 % din salariul de bază brut lunar pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, pentru perioada 01.02.2007 - 14.01.2009, sumă actualizată cu indicele de inflație la data plății efective, raportat la perioada efectiv lucrată.
RESPINGE capătul de cerere privind plata și în continuare ca nefondat.
Dispune disjungerea acțiunii formulată de reclamantele, și G, cu domiciliu ales la Tribunalul Brăila din B, Calea nr. 47, se va forma un nou dosar cu termen la data de 04.02.2009, cu citarea părților.
Cu recurs în 10 zile de la comunicare.
Definitivă și executorie.
Pronunțată în ședința publică, azi, 14 Ianuarie 2009.
PREȘEDINTE: Marioara Coinacel | JUDECĂTOR 2: Virginia Filipescu Constantin Iancu | Asistent judiciar, |
Asistent judiciar, | ||
Grefier, |
: - -
: 2 ex.//20 Ianuarie 2009
Președinte:Marioara CoinacelJudecători:Marioara Coinacel, Virginia Filipescu Constantin Iancu
