Drepturi salariale ale personalului din justiție. Decizia 401/2009. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENTRU CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR.401/2009
Ședința publică din 13 Aprilie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Petrașcu Adriana Stoica Manuela președintele Curții de Apel
- - - președinte secție
- - - JUDECĂTOR 2: Doriani Ana
- - - grefier
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de pârâtul Ministerul Public Parchetul de pe lângă împotriva sentinței civile 146/21.09.2007 pronunțată de Tribunalul C S în dosar nr-.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă pentru pârâtul recurent,lipsă fiind restul părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care reprezentantul pârâtului recurent depune la dosar delegația de reprezentare și solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat și casarea sentinței instanței de fond și respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului de față;
Constată că prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului C - S - Secția comercială și de contencios administrativ și fiscal Reșița, sub dosar civil nr-, prin declinarea competenței de soluționare a cauzei, prin sentința civilă nr.1586/25.06.2007 pronunțată de Tribunalul Cluj, reclamanta a chemat în judecată pârâții Ministerul Public - Parchetul de pe lângă, Parchetul de pe lângă Tribunalul Cluj și Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj solicitând ca prin hotărârea judecătorească ce se va pronunța:
- să fie obligați pârâții să plătească reclamantei drepturile bănești, reprezentând prima de concediu pe anul 2005, actualizată cu rata inflației la data efectuării plății precum și cheltuielile de judecată ocazionate de proces.
În motivarea acțiunii, reclamanta arată că, în prezent, are calitatea de procuror la Parchetul de pe lângă Tribunalul Tribunalului C -S, că în cursul anului 2005 exercitat această funcție în cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Turda și că este îndreptățită potrivit prevederilor legale la plata primei de concediu pretinse.
În drept,a invocat art.41/1 din Legea nr.50/1996.
Prin întâmpinarea depusă de pârâtul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă, s-a solicitat respingerea acțiunii deoarece prin Decizia nr. XXIII/1005 J s-a statuat că dreptul magistraților salarizații în baza Legii nr. 50/1996 a încetat să mai subziste, nemaiputând să fie pretins cu începere de la 01.01.2005.
Totodată, pârâtul a formulat cerere de chemare în garanție Ministerului Finanțelor Publice solicitând obligarea acestuia la adoptarea unui proiect de rectificare a bugetului care să prevadă alocarea acestor sume în bugetul pe anul 2007.
Prin sentința civilă nr.146/21.09.2007, pronunțată de Tribunalul C - S, Secția comercială și de contencios administrativ și fiscal Reșița, s-a admis acțiunea formulată de reclamanta împotriva pârâților Ministerul Public - Parchetul de pe lângă, Parchetul de pe lângă Tribunalul Cluj și Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj și pe cale de consecință, pârâții au fost obligați să plătească reclamantei prima de concediu pe anul 2005, actualizată cu indicele de inflație la data executării.
Totodată, s-a respins cererea de chemare în garanție a Ministerului Finanțelor Publice formulată de pârâtul Ministerul Public - Pachetul de pe lângă
Pentru a hotărî în acest mod, prima instanță a reținut că acțiunea reclamantei este întemeiată deoarece potrivit art.41/1 alin.1 din Legea nr.50/1996 modificată și completată prin nr.OG83/2000, s-a prevăzut că magistrații și celelalte categorii de personal salarizate potrivit acestei legi, au dreptul la plecarea în concediu, pe lângă indemnizația pentru concediu de odihnă, la o primă egală cu indemnizația brută din luna anterioară plecării în concediu, care se impozitează separat.
S-a mai reținut că deși, prin efectul Ordonanței de Urgență a Guvernului nr. 33/2001 și al legilor bugetului de stat, exercițiul dreptului de a încasa prima de concediu, prevăzută de art. 411din Legea nr. 50/1996, a fost suspendat pe perioada 2001-2004, totuși această împrejurare nu echivalează cu stingerea dreptului, ci are ca efect numai imposibilitatea realizării prerogativelor sale în intervalul de timp pentru care s-a suspendat exercițiul dreptului. Dreptul continuă să existe până la momentul adoptării unei dispoziții legale exprese contrare, deoarece, în materia dreptului muncii, este pe deplin aplicabil principiul derivând din așa numita " teorie a drepturilor câștigate " și, deci, nu poate fi acceptată ipoteza unei abrogări implicite a unei prevederi legale care a instituit un drept.
Având în vedere art. 41 din Constituție, în forma acestuia de după intrarea în vigoare a Legii nr. 429/2003 ( art. 38 din Constituție, în varianta anterioară revizuirii legii fundamentale), dreptul la prima de concediu intră în conținutul dreptului fundamental al oricărui cetățean român la protecția socială a muncii sale și, pe plan mai larg, în conținutul dreptului fundamental la muncă.
Totodată, instanța de fond a reținut că CEDO a statuat cu valoare de principiu că dreptul de creanță constituie un bun în sensul art.1 din Protocolul adițional nr.1 la Convenție și că este ocrotit asemeni dreptului de proprietate, fiind imprescriptibil.
Referitor la Decizia nr. XXIII din 12.12.2005, pronunțată de - Secțiile Unite, prin care s-a soluționat recursul în interesul legii promovat de Procurorul General, s-a reținut că aceasta a vizat doar primele de vacanță pe anii 2001-2004 ori prin acțiunea de față reclamanta solicită prima de concediu pe anul 2005.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs, în termenul de 10 zile prevăzut de art.80 din Legea nr.168/1999, pârâtul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă,criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie și solicitând modificarea ei, în sensul respingerii acțiunii.
În dezvoltarea motivelor sale de recurs, pârâtul a susținut că prin soluția pronunțată instanța de fond și-a depășit atribuțiile puterii judecătorești, încălcând prevederile art.329 alin.3 Cod proc.civ. respectiv cele statuate obligatoriu prin Decizia nr.XXIII /2005 a -Secțiile Unite.
În al doilea rând, a arătat că din moment ce prin art.50 din OU. nr.177/2002 dreptul la prima de concediu a fost abrogat, acest drept de natură fiind reintrodus de-abia prin Legea nr.45/2007 de modificare și completare a nr.OUG27/2006, reclamanta nu este îndreptățită a primi aceste drepturi bănești pe anul 2005.
Sub un ultim aspect a arătat că obligația de plată instituită în sarcina sa este imposibilă deoarece recurentul nu are late surse de finanțare decât cele aprobate prin legile bugetului și că din moment ce nu are alocate astfel de sume, cu această destinație, nu poate efectua plăți.
Verificând legalitatea și temeinicia sentinței atacate, sub toate aspectele conform art.304/1 Cod proc.civ. precum și din oficiu, în limitele prevăzute de art.306 alin.2 Cod proc.civ. se constată că recursul este fondat, din următoarele considerente:
Perioada în care exista dreptul la prima de concediu acordat magistraților în temeiul art.41/1 alin.1 din Legea nr. 50/1996 modificată și completată prin nr.OG83/2000 a fost stabilită, cu forță obligatorie prin Decizia nr. XXIII pronunțată de J - Secțiile Unite, în dosar nr. 31/2005 în soluționarea recursului în interesul legii declarat de Procurorul general al Parchetului de pe lângă
Prin această decizie, instanța superioară a statuat că " în aplicarea dispozițiilor art. 411alin. 1 din Legea nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, introdus prin Ordonanța Guvernului nr. 83/2000, magistrații și personalul auxiliar au dreptul la prima de concediu, pe lângă indemnizația de concediu, respectiv la o sumă egală cu indemnizația brută sau, după caz, cu salariul brut din luna anterioară plecării în concediu, numai pentru anii 2001 și 2002, astfel cum a fost reglementată prin dispoziția legală menționată".
În considerentele acestei decizii se reține că la data de 01.01.2003, când a intrat în vigoare nr.OUG 177/2002, au fost abrogate implicit și dispozițiile art. 41/1 alin. 1 din Legea nr. 50/1996, referitoare la dreptul magistraților și celorlalte categorii de personal salarizat în baza acestei legii la o primă pentru perioada concediului de odihnă".
În raport de această situație, dreptul magistraților și a celorlalte categorii de personal, salarizat în baza Legii nr. 50/1996 a încetat să mai subziste, nemaiputând să fie pretins cu începere de la 01.01.2003. S-a mai arătat, totodată că efectele produse de actele normative de suspendare sau de amânare a punerii în aplicare a dispoziției legale referitoare la dreptul dobândit trebuie limitate numai la perioada cât a fost în vigoare actul normativ care a prevăzut dreptul subiectiv, deoarece " a considera astfel, înseamnă să se prelungească valabilitatea dispoziției de suspendare a aplicării acestui text și după abrogarea lui, ceea ce este de neconceput și inadmisibil".
Potrivit art. 329 alin. 3.pr.civilă " dezlegarea dată problemelor de drept judecate este obligatorie pentru instanțe", instituția recursului în interesul legii găsindu-și rațiunea în necesitatea formării și menținerii unei jurisprudențe unitare, pe întreg teritoriul țării, astfel că deciziile pronunțate asupra recursurilor în interesul legii au valoarea unui izvor de drept secundar, apropiindu-se de actele normative, întrucât au caracter general - abstract și un caracter de obligativitate.
Chiar dacă instanța supremă face referire la perioada 2001- 2004, perioada în care exercițiul dreptului de a încasa prima de concediu a fost suspendat prin nr.OUG 33/2001 și legile succesive privind bugetul de stat, obiectul deciziei îl reprezintă aplicarea dispozițiilor art. 41/1 alin. 1 din Legea nr. 50/1996, introdus prin OG nr. 83/2000.
Față de cele de mai sus, în speță, este obligatorie dezlegarea acestei probleme de drept, respectiv faptul că dreptul reglementat de acest text de lege a încetat să mai subziste începând cu data de 01.01.2003 când a intrat în vigoare G nr. 177/2002 de abrogare implicită a dispozițiilor art. 41 indice 1 alin.1 din Legea nr. 50/1996.
Acest aspect este reținut în mod clar și neechivoc de către instanța supremă în decizia în interesul legii, așa încât interpretarea legii dată prin decizia sus menționata este relevantă și obligatorie, nu numai pentru perioada 2001-2004 ci și ulterioară acesteia.
În același sens este de reținut că prin nr.OG 177/2002 privind salarizarea și alte drepturi ale magistraților - care constituie legea specială în domeniul salarizării acestei categorii profesionale ulterior Legii nr. 50/1996, nu s-a mai prevăzut dreptul la prima de concediu pentru magistrații, acest drept fiind reglementat din nou abia prin legea nr.45/60.03.2007 publicată în Of. nr.169/2007, de aprobare a G nr. 27/2006 privind salarizarea și alte drepturi ale judecătorilor.
Deci, pentru a beneficia de protecția legii interne și a normelor europene invocate de reclamantă, un drept trebuie să-și aibă izvorul într-un act normativ, or în lipsa normei legale care să reglementeze un atare drept, pe perioada în discuție, pretențiile reclamantei sunt nefondate și trebuiau respinse ca atare.
Nefiind un drept reglementat printr-un act normativ în vigoare nu face obiectul protecției prevăzute de art.14 al Convenției pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților fundamentale. Acest articol, așa cum a statuat CEDO, în jurisprudența sa (cazul Thimmenos contra Greciei) nu are o existență independentă, întrucât are efect doar în relație cu drepturile și libertățile protejate de prevederile Convenției și Protocoalele sale".
În consecință, se constată că aspectele critice invocate de către recurentul pârât sunt fondate, motiv pentru care, în temeiul art.312 alin.2 Cod proc.civ. coroborat cu art.81 alin.2 din Legea nr.168/1999, Curtea va admite recursul și va dispune modificarea sentinței atacate, în sensul respingerii acțiunii reclamantei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite ca fondat recursul declarat de pârâtul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă împotriva sentinței civile nr.146/21.09.2007 pronunțată de Tribunalul C - S, în dosar nr- și în consecință:
Modifică în tot sentința atacată în sensul respingerii acțiunii formulată de reclamanta în contradictoriu cu pârâții Ministerul Public - Parchetul de pe lângă, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj și Parchetul de pe lângă Tribunalul Cluj, având ca obiect prima de concediu pe anul 2005.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 13 aprilie 2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
- -
Red.SM
Tehnored.TM/ 3 ex
Jud.
Președinte:Petrașcu Adriana Stoica ManuelaJudecători:Petrașcu Adriana Stoica Manuela, Doriani Ana
