Drepturi salariale ale personalului din justiție. Sentința 42/2008. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 42/
Ședința publică din 05 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Marioara Coinacel
JUDECĂTOR 2: Virginia Filipescu Adrian Bobocea
ASISTENT JUDICIAR - -
ASISTENT JUDICIAR
GREFIER
.-.-.-.-.-.-.-.
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra litigiului de muncă intervenit între reclamanta G, domiciliată în B,-, jud. B și pârâții MINISTERUL JUSTIȚIEI, cu sediul în B,-, sector 5, CURTEA DE APEL G, cu sediul în G,-, TRIBUNALUL B, cu sediul în B, nr. 47, CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINARII, cu sediul în B, sector 1, nr. 1-3, MINISTERUL ECONOMIEI SI FINANȚELOR PUBLICE, cu sediul în B, sector 5,-, având ca obiect " drepturi salariale ale personalului din justiție".
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din 3 2008, fiind consemnate în încheierea de ședință din aceeași dată, care face parte integrantă din prezenta când instanța, având nevoie de timp pentru deliberare, a amânat pronunțarea cauzei la data de 5 2008 când a pronunțat următoarea hotărâre:
CURTEA
Asupra cauzei de față, înregistrată la Curtea de APEL GALAȚI, Secția conflicte de muncă și asigurări sociale sub nr-;
Examinând actele și lucrările dosarului constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată inițial la Tribunalul Brăila sub nr-, reclamanta Gac hemat în judecată pe pârâții Ministerul Justiției, Curtea de APEL GALAȚI, Tribunalul Brăila, Ministerul Economiei și Finanțelor și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării solicitând obligarea acestora să îi plătească și pe viitor drepturile bănești reprezentând sporul de 50% din salariul de bază de încadrare începând cu 01 februarie 2007.
În fapt, a motivat că, prin sentința civilă nr. 55/23 ianuarie 2008 Tribunalul Vrancea Secția Civilă pentru motivele arătate în considerente au obligat pârâții prin dispozitivul sentinței civile nr. 55/23 ianuarie 2008 să îi plătească drepturile bănești reprezentând sporul de 50% din salariul de bază de încadrare aferente perioadei septembrie 2004 - februarie 2007 actualizate cu indicele de inflație.
Prin același dispozitiv a fost respinsă ca nefondată excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de Ministerul Economiei și Finanțelor Publice.
Întrucât Tribunalul Vranceaa omis să se pronunțe cu privire la plata acestui spor pe viitor a fost nevoită să promoveze prezenta acțiune.
Procedând în acest mod Tribunalul Vrancea îi creează un prejudiciu întrucât Casa Județeană de Pensii B nu poate recalcula și plăti începând cu data de 1 februarie 2007 pensia actualizată conform acestui spor câștigat prin hotărâre.
În consecință, în temeiul dispozițiilor art. 1, 2 din nr.OUG 22/2002 și art. 73 - 78 din Legea nr. 168/1999 a solicitat admiterea acțiunii așa cum a fost formulată.
În susținerea acțiunii, a depus la dosar sentința civilă nr. 55/23.01.2008 a Tribunalului Vrancea.
Ulterior, reclamanta a completat acțiunea, solicitând și constatarea faptului că sporul este cu caracter permanent.
Pârâtul Ministerul Justiției a formulat întâmpinare prin care a învederat că dispozițiile art. 47 din Legea nr. 50/1996 au fost abrogate total și explicit prin OG nr. 83/2000 pentru modificarea și completarea Legii nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 425 din 01.09.2000 și intrată în vigoare la 01.10.2000.
La art. 1 pct. 42, nr.OG 83/2000 dispune că: "Legea nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 583 din 18 1999, se modifică și se completează după cum urmează: art. 42. Articolul 47 se abrogă".
Faptul că abrogarea dispozițiilor legale care prevedeau acordarea sporului de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică magistraților și personalului auxiliar de specialitate reprezintă o problemă de legiferare.
În ceea ce privește capătul de cerere care vizează acordarea drepturilor solicitate pe viitor, a solicitat instanței respingerea acestuia ca neîntemeiat, având în vedere faptul că obiectul acestuia se referă la un drept care nu s-a născut încă, astfel încât reclamantul nu justifică un interes actual, drepturile solicitate pe viitor nefiind creanțe certe, lichide și exigibile. Totodată prin acordarea unor drepturi neprevăzute de lege, instanța ar depăși limitele puterii judecătorești și și-ar aroga atribuții de legiferare.
În concluzie, având în vedere argumentele învederate prin întâmpinare, a solicitat să se aprecieze că susținerile formulate de reclamantă în acțiune, sunt în mod vădit neîntemeiate și pe cale de consecință, să fie respinse ca atare.
De asemenea, a formulat un punct de vedere pârâta Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării.
A arătat că, legat de articolul 14 privind interzicerea discriminării, a apreciat că diferența de tratament devine discriminare, în sensul articolului 14 din Convenție, atunci când se induc distincții între situații analoage și comparabile fără ca acestea să se bazeze pe o justificare rezonabilă și obiectivă.
Instanța europeană a decis în mod constant că pentru o asemenea încălcare să se producă "trebuie stabilit că persoane plasate în situații analoage sau comparabile, în materie, beneficiază de un tratament preferențial și că această distincție nu-și găsește nici o justificare obiectivă sau rezonabilă. Astfel, Curtea a apreciat prin jurisprudența sa, că statele contractante dispun de o anumită marjă de apreciere pentru a determina dacă și în ce măsură diferențele între situații analoage sau comparabile sunt de natură să justifice distincțiile de tratament juridic aplicabile. (vezi, 18 februarie 1991, Fredin c/, parag. 60, 23 iunie 1993, Hoffman c/, parag. 31, 28 septembrie 1995, Scalambrino c/Italie, 22 octombrie 1996 autres c/-, parag. 75. În hotărârea dată în cazul THLIMMENOS vs. din 6 aprilie 2000, Curtea a concluzionat că " dreptul de a nu fi discriminat, garantat de Convenție, este încălcat nu numai atunci când statele tratează în mod diferit persoane aflate în situații analoage, fără a oferi justificări obiective și rezonabile, dar și atunci când statele omit să trateze diferit, tot fără justificări obiective și rezonabile, persoane aflate în situații diferite, necomparabile".
Tribunalul Brăila, prin Încheierea din data de 26.06.2008, în baza disp. art. II alin. 2 din OUG nr. 75/2008, a dispus scoaterea cauzei de pe rol și înaintarea la Curtea de APEL GALAȚI -Secția litigii de muncă.
La Curtea de APEL GALAȚI, cauza a fost înregistrată sub nr-.
Pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive întrucât obiectul acțiunii îl constituie plata unor drepturi salariale ca urmare a muncii prestate de reclamantă în cadrul unei instituții subordonate Ministerului Justiției și nu la instituții subordonate Ministerului Economiei și Finanțelor.
Analizând și coroborând materialul probator administrat în cauză, instanța reține următoarele:
Potrivit disp. art. 137 alin. 1.pr. civilă, instanța se va pronunța cu prioritate asupra excepțiilor invocate.
Astfel, se reține ca fiind întemeiată excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ministerul Economiei și Finanțelor întrucât, obiectul acțiunii îl constituie plata unor drepturi de natură salarială ca urmare a muncii prestate de reclamantă într-o instituție aflată în subordinea pârâtului Ministerul Justiției. Ministerul Economiei și Finanțelor nu are raporturi juridice de muncă directe cu reclamanta și nu are calitatea de angajator pentru a putea fi obligat la plata unor drepturi salariale. Chiar sentința nr. 55/2008 a Tribunalul Brăila invocată de reclamantă a fost modificată în parte prin decizia nr. 369/2008 a Curții de APEL GALAȚI prin care s-a respins acțiunea față de pârâta Ministerul Economiei și Finanțelor pentru lipsa calității procesuale pasive. În consecință, urmează, în baza disp. art. 137 alin. 1 Cod procedură civilă, să se respingă acțiunea formulată în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor pentru lipsa calității procesuale pasive.
Pe fondul cauzei, acțiunea este întemeiată în parte pentru următoarele motive:
Reclamanta este pensionară începând cu data de 13.07.2007 iar, conform deciziei de pensie nr. -/13.07.2007, drepturile de pensie au fost stabilite începând cu data de 13.06.2007
Față de această situație, perioada pentru care pot fi acordate drepturi salariale este doar începând cu data de 01.03.2007 până la 12.06.2007 și nu pentru viitor, reclamanta nemaiavând calitatea de salariată.
Referitor la plata drepturilor aferente lunii februarie 2007, acestea nu mai pot fi acordate față de dispozițiile sentinței civile nr. 55/2008 a Tribunalului Brăila prin care au fost acordate drepturile din luna septembrie 2004 până în lunafebruarie 2007inclusivastfel că pentru această lună nu pot fi solicitate aceleași pretenții.
Rămâne în discuție justețea drepturilor solicitate de reclamantă cu titlu de spor de risc și suprasolicitare neuropsihică în cuantum de 50% din salariul de bază brut lunar numai pentru perioada 01.03.2007 - 12.06.2007.
Aferent acestei perioade, acțiunea este întemeiată față de decizia nr. 21/10.03.2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție prin care s-a admis recursul în interesul legii declarat de Procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.
În interpretarea și aplicarea unitară a disp. art. 47 din Legea nr. 50/1996, privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, republicată, s-a constatat că judecătorii, procurorii, magistrații-asistenți precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, calculat la indemnizația brută lunară respectiv salariul de bază brut lunar și după intrarea în vigoare a nr.OG 83/2000 aprobată prin Legea nr. 334/2001.
, potrivit art. 329 alin. 3 Cod procedură civilă.
Potrivit jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului (Hotărârea din 6 decembrie 2007 în Cauza Beian împotriva contra României), rolul unei instanțe supreme este tocmai acela de a reglementa contradicțiile jurisprudenței, fiind mecanismul capabil să asigure coerența practicii, în scopul de a se evita insecuritatea juridică și incertitudinea.
În consecință, față de faptul că s-a pronunțat o decizie ca urmare a promovării recursului în interesul legii asupra interpretării art. 47 din Legea nr. 50/1996, Curtea nu poate da o altă soluție și nu poate emite o altă interpretare contrară deciziei nr. 21/10.03.2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.
De altfel, prin Decizia nr. 93 din 11 mai 2000, Curtea Constituțională a statuat că, în temeiul art. 329 din Codul d e procedură civilă, scopul reglementării recursului în interesul legii este de a asigura interpretarea și aplicarea unitară a legii pe întreg cuprinsul țării. Pentru realizarea acestui scop Curtea Supremă de Justiție se pronunță asupra chestiunilor de drept care au fost diferit soluționate de instanțele judecătorești. Potrivit aceluiași text, dezlegarea dată de instanța supremă acestor probleme de drept este obligatorie pentru instanțe.
" de clar ar fi textul unei dispoziții legale - se arată într-o hotărâre a Curții Europene a Drepturilor Omului (cauza " contra Regatului Unit", 1995) - în orice sistem juridic există, în mod inevitabil, un element de interpretare judiciară [.]". Complexitatea unor cauze poate conduce, uneori, la aplicări diferite ale legii în practica instanțelor de judecată. Pentru a se elimina posibilele erori în calificarea juridică a unor situații de fapt și pentru a se asigura aplicarea unitară a legii în practica tuturor instanțelor de judecată, a fost creată de legiuitor instituția recursului în interesul legii.
Pronunțându-se asupra unui recurs în interesul legii, instanța supremă contribuie la asigurarea supremației Constituției și a legilor, prin interpretarea și aplicarea unitară a acestora pe întreg teritoriul țării, fapt de natură să concretizeze un alt principiu fundamental, prevăzut în art. 16 alin. (1) din Constituție în conformitate cu care: "Cetățenii sunt egali în fața legii și a autorităților publice, fără privilegii și fără discriminări".
Printr-o altă decizie, nr. 528/02.12.1997, Curtea Constituțională a respins excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 25 lit. d) și ale art. 31 din Legea Curții Supreme de Justiție nr. 56/1993, statuând că: "Principiul supunerii judecătorului numai față de lege, potrivit art. 123 alin. (2) din Constituție, nu are și nu poate să aibă semnificația aplicării diferite și chiar contradictorii a aceleiași dispoziții legale, în funcție exclusiv de subiectivitatea interpretării aparținând unor judecători diferiți. O asemenea concepție ar duce la consacrarea, chiar pe temeiul independenței judecătorilor, a unor soluții ce ar putea reprezenta o încălcare a legii, ceea ce este inadmisibil, întrucât legea fiind aceeași, aplicarea ei nu poate fi diferită, iar intima convingere a judecătorilor nu poate justifica o asemenea consecință". De asemenea, Curtea a considerat, prin aceeași decizie, că: "Asigurarea caracterului unitar al practicii judecătorești este impusă și de principiul constituțional al egalității cetățenilor în fața legii și a autorităților publice, deci inclusiv a autorității judecătorești, deoarece acest principiu ar fi grav afectat dacă în aplicarea uneia și a aceleiași legi soluțiile instanțelor judecătorești ar fi diferite și chiar contradictorii".
Curtea Constituțională a reținut, de asemenea, că această soluție legislativă este în concordanță și cu jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului referitoare la dreptul oricărei persoane la un "proces echitabil", conform art. 6 paragraful 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. Astfel, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat (prin hotărârea pronunțată în cauza "Brincat contra Italiei", 1992) că independența judecătorilor este privită în raport cu puterea executivă, fără ca această independență să excludă subordonarea față de alți judecători, dacă aceștia se bucură, ei înșiși, de independență față de puterea executivă.
Astfel, apărările formulate de pârâta Ministerul Justiției nu pot fi reținute ca întemeiate iar acțiunea promovată de reclamantă este fondată pentru perioada mai sus-menționată.
Referitor la cererea de constatare a sporului ca având caracter permanent, instanța va respinge această cerere pentru următoarele motive.
După cum s-a arătat mai sus, prin decizia nr. 21/10.03.2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție recursul în interesul legii, constatându-se că Legea nr. 50/1996 este încă în vigoare în ceea ce privește disp. art. 47, sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică fiind legiferat deja.
Este astfel atribuția legiuitorului să stabilească dacă un spor de natură salarială are caracter permanent și nu instanței de judecată.
Obiectul acțiunii îl constituie plata despăgubirilor ca urmare a neacordării unui spor la salariu și astfel, nu poate fi constatat caracterul permanent al acestuia.
Față de toate aceste considerente, se va admite în parte acțiunea și se vor obliga pârâții Ministerul Justiției, Curtea de APEL GALAȚI, Tribunalul Brăila, să plătească reclamantei sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică de 50% din salariul de bază brut lunar începând cu data de 01.03.2007 până la data de 12.06.2007.
Se vor respinge ca nefondate capetele de cerere privind plata aceluiași spor pe luna februarie 2007, și pentru viitor inclusiv cererea de constatare a sporului ca având caracter permanent.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
RESPINGE acțiunea formulată de reclamanta G-, domiciliată în B,-, jud. B în contradictoriu cu pârâtul MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR PUBLICE, cu sediul în B,-, sector 5, pentru lipsă calitate procesuală pasivă.
ADMITE în parte acțiunea formulată de reclamanta G-, în contradictoriu cu pârâții MINISTERUL JUSTIȚIEI, cu sediul în B,-, sector 5, CURTEA DE APEL GALAȚI, cu sediul în G,-, TRIBUNALUL B, cu sediul în B, nr. 47 și, în consecință:
Obligă pe pârâții Ministerul Justiției, Curtea de APEL GALAȚI și Tribunalul Brăila să plătească reclamantei sporul de 50% din salariul de bază brut lunar reprezentând sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică, începând cu data de 01.03.2007 până la 12.06.2007.
RESPINGE ca nefondate cererile privind plata sporului de 50% pe luna februarie 2007 și pentru viitor, inclusiv cererea de constatare a sporului având caracter permanent.
Cu recurs în termen de 10 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică azi, 05 2008.
Președinte, | Judecător, | Asistent judiciar, |
Asistent judiciar, | ||
Grefier, |
: -
: 8 ex//16.01.2009
Președinte:Marioara CoinacelJudecători:Marioara Coinacel, Virginia Filipescu Adrian Bobocea
