Drepturi salariale ale personalului din justiție. Decizia 422/2009. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - drepturi salariale -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA NR.422
Ședința publică din 9 aprilie 2009
PREȘEDINTE: Apetroaie Eufrozina
JUDECĂTOR 2: Rață Gabriela
JUDECĂTOR 3: Andrianu Virgil
Grefier - -
Pe rol pronunțarea asupra recursurilor declarate de pârâții Ministerul Economiei și Finanțelor prin Direcția Generală a Finanțelor Publice S, cu sediul în-, județul S, Ministerul Justiției și Libertăților B, cu sediul în mun. B,-, sector 5, împotriva sentinței nr. 530 din 20 martie 2008 pronunțată de Tribunalul Suceava - secția civilă - în dosarul nr-.
Dezbaterile asupra recursurilor de față au avut loc în ședința publică din 26 martie 2009, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată care face parte integrantă din prezenta decizie și când, instanța având nevoie de timp pentru deliberare în temeiul dispozițiilor art.260 alin.1 Cod procedură civilă, a amânat pronunțarea la data de 2 aprilie 2009 și apoi pentru astăzi.
Deliberând,
CURTEA
Asupra recursurilor de față, constată:
Prin acțiunea adresată Tribunalului Suceava, înregistrată sub nr- la data de 25.02.2008 reclamanții, -, -, -, au chemat în judecată pârâții Ministerul Justiției, Ministerul Finanțelor Publice, Curtea de APEL SUCEAVA și Tribunalul Suceava pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța aceștia să fie obligați în solidar la plata actualizată în favoarea fiecărui reclamant a sporului de stres în procent de 50% prevăzut de art. 47 din Legea 50/1996 republicată calculat la indemnizația brută de încadrare începând cu data de 1 mai 2004 și până la data de 1 februarie 2007, cu cheltuieli de judecată.
Motivând acțiunea reclamanții arată că potrivit dispozițiilor art. 47 din Legea 50/1996, republicată, pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, magistrații, precum și personalul auxiliar de specialitate beneficiază de un spor de 50% din salariu de bază brut lunar și, că ulterior, prin art. 50 din OUG 177/2002 privind salarizarea și alte drepturi ale magistraților, printre altele, a fost abrogat și art. 47 din Legea 50/1996, abrogare ce a fost înlăturată prin art. 41 din OUG nr. 27/2006 privind salarizarea și alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor și a altor categorii de personal din sistemul justiției, prin faptul că acest ultim act normativ a abrogat în totalitate OUG nr. 177/2002.
S-a susținut că la data stabilirii acestui drept, în baza art. 47 din Legea nr. 50/1996, legiuitorul a avut în vedere anumite criterii de referință care rezidă în condițiile în care judecătorii și personalul auxiliar își desfășoară activitatea, condiții ce sunt caracterizate de acesta ca fiind condiții de risc și supra solicitare neuropsihică, iar aceste condiții nu s-au schimbat, ci dimpotrivă, s-au acutizat, întrucât au crescut cerințele înfăptuirii actului de justiție în condiții de calitate și de eficiență sporite, care, în situația unui sistem legislativ stufos și uneori contradictoriu și a unor condiții de muncă neadecvate etapei actuale, duc la creșterea celor 2 factori de risc.
Prin întâmpinare Ministerul Justiției a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată întrucât dispozițiile art. 47 din Legea nr. 50/1996 au fost abrogate total și explicit prin OG nr. 83/2000 pentru modificarea și completarea Legii nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești.
Așadar, ar fi neîntemeiate susținerile reclamanților cu privire la abrogarea art. 47 din Legea 50/1996.
În plus, abrogarea acestor prevederi legale reprezintă o problemă de legiferare, constituind o opțiune a legiuitorului, singurul în drept să reglementeze criteriile de acordare a sporurilor sau adaosurilor la indemnizațiile și salariile de bază.
Tribunalul Suceava prin sentința civilă nr.530din 20 martie 2008 a dispus următoarele:
-a espins acțiunea formulată de reclamantul - cu domiciliul ales la Judecătoria Gura Humorului,-, jud. S, ca nefondată.
-a admis acțiunea formulată de ceilalți reclamanți, -, -,cu domiciliul ales la Judecătoria Gura Humorului,-, jud. S și a obligat pârâțiiMinisterul Justiției și Ministerul Finanțelor Publiceambii cu sediul în mun. B,-, sector 5 Curtea de APEL SUCEAVA și Tribunalul Suceava ambii cu sediul în mun. S,-, jud. S, la plata către aceștia a sporului de stres și suprasolicitare neuropsihică în procent de 50% calculat la indemnizația brută de încadrare pentru perioada 01.04.2004 - 01.02.2007, actualizată în raport de indicele de inflație la data plății.
Împotriva sentinței a formulat recurs pârâții Ministerul Economiei și Finanțelor prin Direcția Generală a Finanțelor Publice S și Ministerul Justiției și Libertăților
Ministerul Economiei și Finanțelor a invocat lipsa calității procesuale pasive motivat de faptul că obligația de stabilire a salariilor de bază, a criteriilor, a sumelor necesare pentru cheltuieli de personal și de acordare a drepturilor bănești cuvenite revine ordonatorilor de credite bugetare, conform celor stabilite prin Legea nr.500/2002.
Față de cele menționate recurentul a solicitat admiterea recursului, modificarea sentinței, în sensul admiterii excepției lipsei calității procesual pasive a Ministerului Economiei și Finanțelor și respingerea acțiunii față de acesta, iar în subsidiar, admiterea recursului, modificarea sentinței și respingerea acțiunii ca nefondată.
Ministerul Justiției prin cererea de recurs critică hotărârea instanței de fond pe dispozițiile art.304 pct.4 Cod procedură civilă a susținut abrogarea dispozițiilor art. 47 din Legea nr. 50/1996 prin dispozițiile nr.OG 83/2000 începând cu data de 1.10.2000, această opțiune constituind prerogativa legiuitorului singurul în drept să reglementeze sistemul de acordare a sporurilor și adaosurilor precum și a salariilor de bază.
În acest sens, a arătat că textul art. 47 din Legea nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești se prevedea că, pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, magistrații precum și personalul auxiliar de specialitate beneficiază de un spor de 50% din salariul de bază brut lunar, acest text a fost abrogat prin nr.OG 83/2000 pentru modificarea și completarea Legii nr. 50/1996, aprobată prin Legea nr. 334/2001, fiind enunțate în acest sens dispozițiile art. 1 pct. 42 privind abrogarea art. 47.
S-a mai susținut că prin nr.OG 83/2000, aprobată prin Legea nr. 334/2001, s-a realizat practic un nou sistem de salarizare prin stabilirea unei indemnizații lunare pe funcții în raport de nivelul instanțelor, precum și vechimea în magistratură prevăzută de Legea nr. 92/1992, ca unică formă de remunerare a activității, același recurent invocând și faptul că, prin expunerea de motive la acest act normativ se prevedea abrogarea tuturor îndemnizațiilor și sporurilor de care beneficiază în prezent magistrații.
În consecință, urmarea adoptării acestui act normativ, drepturile salariale ale magistraților nu au fost diminuate, ci au fost majorate substanțial prin stabilirea indemnizațiilor raportat la valoarea de referință sectorială și aplicarea coeficientului de multiplicare.
Totodată s-a motivat că, abrogarea art. 47 din Legea 50/1996 s-a făcut cu respectarea dispozițiilor constituționale care permiteau intervenția în domeniul legii ordinare prin ordonanțe și cum nr.OG 83/2000 a fost aprobată prin lege, act de același nivel cu Legea nr. 50/1996, a considerat recurentul că au fost respectate atât prevederile constituționale cât și cele de tehnică legislativă.
Cât privește aplicarea art. 1 din Protocolul 1 la Convenție a arătat că, aceste dispoziții se aplică numai pentru drepturile actuale ale reclamantului dar, din moment ce nu se demonstrează existența acestora nu a fost adusă vreo atingere dreptului de proprietate.
Recursul întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 4 și 9. pr. civ. este nefondat, pentru următoarele considerente:
Verificând actele dosarului, se constată că reclamanții se încadrează în categoria personalului auxiliar de specialitate al organelor autorității judecătorești, că prin art. 47 din Legea nr. 50/1996 cu modificarea și completările ulterioare privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești s-a prevăzut că pentru risc și suprasolicitare neuropsihică atât magistrații cât și personalul auxiliar de specialitate beneficiază de un spor de 50% din salariul de bază brut lunar.
În mod similar, prin Legea nr. 56/1996 privind salarizarea judecătorilor Curții Supreme de Justiție ale magistraților asistenți și ale celorlalte categorii de personal, cu modificările și completările ulterioare, s-a stabilit prin art. 231că "pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, judecătorii și magistrații asistenți beneficiază de un spor de 50% din salariul de bază brut lunar, aplicarea acestui spor fiind stabilită și pentru personalul de execuție de specialitate, conform Legii nr. 126/2000 de aprobare a nr.OG 55/1997.
În temeiul art. 107 alin. 3 din Constituția publicată în nr. 233/22.11.1991 (actualul art. 108 din Constituția revizuită, publicată în nr. 767/31.10.2003) "Ordonanțele se emit în temeiul unei legi speciale de abilitare, în limitele și condițiile prevăzute de aceasta". Ori, prin Legea nr.125/14 iulie 2000, publicată în Monitorul Oficial nr. 331/17 iulie 2000, Guvernul a fost abilitat să emită anumite ordonanțe în unele domenii de activitate expres prevăzute în art. 1.
Astfel, în domeniul salarizării, conform celor expres specificate la art. 1 lit. Q pct. 1, s-a acordat abilitarea de modificare și completare a Legii nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești - republicată, fără a se face referire la vreo abrogare. Abilitatea de abrogare a unor acte normative a fost acordată în mod expres doar atunci când legiuitorul și-a exprimat această opțiune (ex: art. 1 lit. Q pct. 3, care privește abrogarea art. 2 alin. 3 pct. B lit. d din Decretul nr. 247/1977 cu privire la încadrarea cadrelor militare permanente în grupele I, II sau III de muncă).
În temeiul legii de abilitare enunțată a fost emisă nr.OG 83 din 29 august 2000, publicată în nr. 425/1.09.2000 care, așa cum o definește și titlul, doar a modificat și completat Legea nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor și altor categorii de personal din sistemul justiției.
Din analiza Legii nr. 125/2000 privind abilitarea Guvernului de a emite ordonanțe, dar și a titlului nr.OG 83/2000 nu rezultă nici o investire pentru abrogarea unor dispoziții legale, fiind încălcate atât dispozițiile art. 108 din Constituție dar și textul lit. Q pct. 1 din Legea nr. 125/2000. Mai mult se constată că fără a fi abilitat de a modifica dispozițiile Legii nr. 56/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale judecătorilor Curții Supreme de Justiție, ale magistraților-asistenți și ale celorlalte categorii de personal la care, prin Legea nr. 125/2000 nu se face nici o referire, au fost abrogate nelegal unele dispoziții ale acestei legi, respectiv dispozițiile art. 2, 6, 12, 121, 13, 131, 231, deși în mod surprinzător prin Legea nr. 126 din 17 iulie 2000 fost aprobată nr.OG 55/1997 pentru modificarea și completarea Legii nr. 50/1996 pentru salarizarea și alte drepturi ale judecătorilor Curții Supreme de Justiție, ale magistraților asistenți și ale celorlalte categorii de personal, acordându-se același spor magistraților asistenți și personalului de execuție.
Pe de altă parte, la emiterea nr.OG 83/2000 privind modificarea și completarea Legii nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, prin care s-a dispus și abrogarea unor dispoziții ale Legii nr. 50/1996 au fost încălcate nu numai dispozițiile legale din legea fundamentală și Legea de abilitare nr. 125/2000, dar și dispozițiile legale stabilite prin Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative obligatorii, conform art. 3, la elaborarea proiectelor de lege, la elaborarea și adoptarea ordonanțelor și hotărârilor Guvernului, precum și la elaborarea și adoptarea actelor normative ale celorlalte autorități cu astfel de atribuții, dar și a dispozițiilor art. 4 referitoare la ierarhia actelor normative, fără a se putea depăși limitele de competență instituite printr-un act normativ și nici nu se poate contraveni principiilor și dispozițiilor acestuia.
Este de menționat și faptul că, potrivit Legii nr. 24/2000, modificarea, completarea sau abrogarea sunt evenimente legislative care pot interveni după intrarea în vigoare a unui act normativ și sunt reglementate în mod distinct.
Este adevărat că, prin nr.OG 83/2000 s-a modificat Legea nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, respectiv, art. 2, în sensul stabilirii dreptului magistraților de a beneficia pentru activitatea desfășurată de o indemnizație de încadrare lunară, stabilită pe funcții, în raport de nivelul instanțelor și parchetelor cu vechime în magistratură, atât această indemnizație, cât și salariile de bază pentru celelalte categorii de personal din organele autorității judecătorești, raportându-se la valoarea de referință sectorială prevăzută de lege pentru funcțiile de demnitate publică alese sau numite din cadrul autorităților legislativă și executivă.
Nu poate fi primită însă susținerea că, prin stabilirea indemnizației lunare pe funcții, în raport de nivelul instanțelor și parchetelor și a vechimii în magistratură, aceasta ar fi fost unica formă de remunerare a activității și, drept consecință, că s-ar fi abrogat toate celelalte indemnizații sau sporuri pentru magistrați, întrucât, pe de o parte, nu există o asemenea prevedere în cuprinsul OG83/2000, dar nici în actele normative ulterioare din domeniul salarizării a magistraților, dar și a personalului auxiliar, cum ar fi nr.OUG 177/2002 privind salarizarea și alte drepturi ale magistraților, aprobată prin Legea nr. 347/2003, nr.OUG 27/2006 privind salarizarea și alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor și altor categorii de persoane din sistemul justiției, aprobată prin Legea nr. 145/2007 referitoare la salarizarea magistraților, respectiv nr.OG 8/2007 privind salarizarea personalului auxiliar din cadrul instanțelor judecătorești și ale parchetelor de pe lângă acestea, precum și din cadrul altor unități din sistemul justiției.
Susținerea recurentei privind abrogarea tuturor sporurilor din Legea nr. 50/1996, ca măsură legislativă, interpretată în contextul modificării sistemului de salarizare, nu poate fi primită câtă vreme alte sporuri reglementate prin lege, cum ar fi sporul de stabilitate sau adaosul la indemnizația de încadrare, în raport cu vechimea efectivă în magistratură, sporul de toxicitate, de 15% din indemnizația de încadrare brută lunară, sporul de 30%, respectiv 40%, stabilit conform art. 11 alin. 1 din OUG177/2002 și art. 28 alin. 4 din nr.OUG 43/2002, modificată și completată prin Legea nr. 60/2004, prevăzut pentru perioada 11 aprilie 2002 - 1 aprilie 2006 pentru activitatea de combatere a infracțiunilor de corupție a fost acordat unor anumite categorii de magistrați, fiind constatată însă existența unei discriminări directe, conform Hotărârii nr. 185/2005 a Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării, dar și a Deciziei nr. VI a Înaltei Curți de Casație și Justiție, în compunerea Secțiilor Unite prin soluționarea recursului în interesul legii.
Concluzia ce se impune în cauză este aceea că, prin art. 1 pct. 42 din nr.OG 83/2000 pentru modificarea și completarea Legii nr. 50/1996 au fost încălcate atât normele legale de principiu referitoare la delegarea legislativă, dispozițiile Legii nr. 125/2000 privind abilitarea Guvernului de a emite ordonanțe dar și dispoziții de tehnică legislativă, așa cum au fost stabilite prin Legea nr. 24/2000. Ori încălcarea acestor norme nu poate fi acoperită prin Legea nr. 334/2001, din moment ce aceasta se referă doar la modificările și completările Legii nr. 50/1996.
În acest sens s-a pronunțat și instanța supremă care, admițând recursul în interesul legii, referitor la aplicarea dispozițiilor art. 33 din Legea nr. 50/1996, în raport cu prev. art. 1 pct. 32 din nr.OG 83/2000, art. 50 din nr.OUG 177/2002 și art. 6 din nr.OUG 160/2000 cu privire la acordarea sporului de vechime, a hotărât că acesta nu a fost abrogat, argumentând că "stabilirea indemnizației lunare, ca unică formă de remunerare, nu poate înlătura un drept cu caracter general dobândit prin vechimea în muncă, din moment ce valoarea procentuală la care se referă nu a fost înlăturată printr-o dispoziție expresă a legii, adoptată în forma impusă prin normele de tehnică legislativă stabilite prin Legea nr. 24/2000".
Înlăturarea acestui drept ar contraveni și dispozițiilor art. 49 (actualul art. 53 din Constituția revizuită) privind cazurile în care poate fi restrânsă acordarea unui drept, dar și prevederile art. 1 din Protocolul Adițional nr. 1 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Potrivit art. 53 din Constituția României se prevede că "Exercițiul unor drepturi sau al unor libertăți poate fi restrâns numai de lege și numai dacă se impune, după caz, pentru: apărarea securității naționale, a ordinii, sănătății ori a moralei publice, a drepturilor și a libertăților cetățenilor; desfășurarea instrucției penale, prevenirea consecințelor unei calamități naturale, ale unui dezastru ori a unui sinistru deosebit de grav", legea fundamentală stabilind și anumite condiții în cazul restrângerii unor drepturi, în sensul că măsura trebuie să fie proporțională cu situația care a determinat-o, să fie aplicată în mod nediscriminatoriu și să nu aducă atingere existenței dreptului sau a libertății.
Este de reținut și faptul că România a ratificat Convenția pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale, cât și protocoalele adiționale prin Legea nr. 30/1994, iar conform art. 11, corelat cu art. 20 din Constituția României, atât Convenția, cât și jurisprudența Curții Europene fac parte din dreptul intern. Ori, prin eliminarea acordării unui spor stabilit prin lege, printr-un act normativ de nivel inferior unei legi organice, cu încălcarea normelor de tehnică legislativă, situație constatată printr-o decizie de speță a instanței supreme, respectiv decizia XXXVI/7.05.2007, publicată în nr. 715/23.10.2007, în condițiile în care, atât activitatea magistraților, cât și a personalului auxiliar, se desfășoară în condiții de risc, stres și suprasolicitare, sunt încălcate prevederile art. 1 din Protocolul Adițional nr. 1 la Convenție, așa încât eliminarea menționată nu este justificată în mod legal, obiectiv sau rezonabil, fiind contrară legislației interne și internaționale.
În cauză este de reținut și faptul că prin decizia nr. XXI din 10.03.2008 pronunțată în dosarul nr. 5/2008, Înalta Curte de Casație și Justiție, în compunerea Secțiilor Unite, soluționând recursul în interesul legii declarat de procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, a statuat, în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 47 din Legea nr. 50/1996 pentru salarizarea și alte drepturi ale personalului din cadrul autorității judecătorești, că "judecătorii, procurorii, magistrații asistenți și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, calculată la indemnizația brută lunară, respectiv salariul brut lunar și după intrarea în vigoare a nr.OG 83/2000, aprobată prin Legea nr. 334/2001", iar în temeiul art. 329 alin. 3. pr. civ. deciziile pronunțate de instanța supremă sunt obligatorii pentru instanțele de judecată.
Pentru considerentele arătate, cum sentința instanței de fond este legală și temeinică, iar instanța de fond nu a depășit atribuțiile puterii judecătorești și a interpretat corect dispozițiile legale, în baza art. 312 alin. 1. pr. civ. recursul va fi respins, ca nefondat, nefiind date nici motive de casare de ordine publică.
Pentru aceste motive,
În numele Legii
DECIDE:
Respinge recursurile declarate de pârâții Ministerul Economiei și Finanțelor prin Direcția Generală a Finanțelor Publice S, cu sediul în-, județul S, Ministerul Justiției și Libertăților B, cu sediul în mun. B,-, sector 5, împotriva sentinței nr. 530 din 20 martie 2008 pronunțată de Tribunalul Suceava - secția civilă - în dosarul nr-, ca nefondate.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 9 aprilie 2009.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red.
Jud.fond:
Jud:.
Asist.jud: și
Tehnored. ex.2/24.04.2009
Președinte:Apetroaie EufrozinaJudecători:Apetroaie Eufrozina, Rață Gabriela, Andrianu Virgil
