Drepturi salariale ale personalului din justiție. Decizia 460/2009. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA CIVILA, CAUZE MINORI, FAMILIE, CONFLICTE DE MUNCA, ASIGURARI SOCIALE
Dosar nr- DECIZIE Nr. 460
Ședința publică de la 27 Aprilie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Cătălin Șerban PREȘEDINTE INSTANȚĂ
- - - -- JUDECĂTOR
- - - JUDECĂTOR
- - GREFIER
&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&
Astăzi la ordine s-a luat în examinare recursul civil promovat de reclamanții, împotriva sentinței civile nr.80 din 13 octombrie 2008, pronunțată de Curtea de APEL BACĂU în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a expus referatul asupra cauzei de către grefier, după care:
Instanța, constată recursul la primul termen de judecată, declarat în termen, motivat, legal scutit de plata taxei judiciare de timbru.
Nemaifiind alte cereri și/sau excepții de formulat și față de faptul că prin cererea de recurs reclamanții au solicitat judecarea cauzei în lipsă, instanța constată cauza în stare de judecată și trece la deliberare.
S-au declarat dezbaterile închise, trecându-se la deliberare.
CURTEA
DELIBERÂND
Asupra recursului civil de față constată următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr.207/110/15.01.2008 la Tribunalul Bacău, reclamanții:, -, -, -, -, prin reprezentant, au chemat în judecată pe pârâții Statul Român - prin Ministerul Economiei și Finanțelor, Ministerul Justiției, Curtea de APEL BACĂU și Tribunalul Bacău, solicitând a se constata discriminarea cauzată de prevederile nr.OUG 146/2007 pentru aprobarea plății primelor de concediu de odihnă, prevederi suspendate în perioada 2001-2006, raportat la dispozițiile art. 2 lit. e pct. i și art. 27 din nr.OG 137/2000.
Magistrații Tribunalului Bacău au formulat cerere de abținere de la soluționarea cauzei, cerere încuviințată prin încheierea din 13.06.2008 a Curții de APEL BACĂU, cauza fiind trimisă spre soluționare Tribunalului Neamț.
Prin încheierea din 08.08.2009 Tribunalul Neamț, în temeiul dispozițiilor art.II alin.2 din nr.OUG75/2008, a dispus scoaterea cauzei de pe rol și trimiterea spre competență soluționare în primă instanță la Curtea de APEL BACĂU, secția civilă.
Prin sentința civilă nr.80/13.10.2008 Curtea de APEL BACĂUa respins ca nefondată acțiunea reclamanților reținând în motivare următoarele:
Reclamanții, având calitatea de judecători, au solicitat plata despăgubirii echivalentă cu sumele reprezentând primele de concediu pentru perioada 2003 - 2006, invocând discriminarea cauzată de dispozițiile OUG146/2007, în raport de personalul auxiliar și celelalte categorii de personal vizate de acest act normativ.
Reclamanții au susținut că prin dispozițiile nr.OUG 146/2007 au fost încălcate prevederile art. 1 al.2 lit. e pct. i din nr.OG 137/2000, întrucât se aplică un tratament diferențiat și discriminatoriu între judecătorii din cadrul puterii judecătorești, nejustificat obiectiv de un scop legitim. De asemenea, discriminarea invocată de reclamanți a fost susținută de aceștia și în raport de situația că prevederile art. 411din Legea nr. 50/1996 au fost abrogate, în condițiile în care dispoziții similare ale unor acte normative referitoare la alte categorii de personal au fost doar suspendate.
În ce privește toate aceste susțineri, se reține că nr.OUG 146/2007 pentru aprobarea plății primelor de concediu suspendate în perioada 2001-2006 stabilește doar modalitatea efectivă de plată a primelor de concediu pentru personalul din sectorul bugetar, care nu a primit această primă în perioada 2001-2006. Art.1 al.2 din acest act normativ precizează personalul căruia îi sunt aplicabile dispozițiile nr.OUG 146/2007, respectiv funcționarii publici, personalul auxiliar din sistemul justiției, membrii corpului diplomatic și consular al României și alte categorii de personal care beneficiază de prima de concediu de odihnă în baza unor dispoziții din legile speciale.
În ce privește plata primei de concediu pentru magistrați, prin decizia nr. XXIII/12.12.2005, Înalta Curte de Casație și Justiție, procedând la admiterea recursului în interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, a stabilit că, în aplicarea dispozițiilor art. 411al.1 din Legea nr. 50/1996, prima de concediu se cuvine pentru magistrați numai pentru perioada 2001-2002.
În considerentele acestei decizii, se reține că dreptul la plata primei de concediu nu se cuvine magistraților pentru perioada 2003-2006, deoarece în cazul cunoașterii unui astfel de drept s-a prelungi valabilitatea dispoziției de suspendare a aplicării unui text de lege și după abrogarea lui.
În raport de această decizie, cu caracter obligatoriu, conform art. 329 al.3 Cod procedură civilă și având în vedere și faptul că discriminarea invocată nu este întemeiată, neputându-se reține existența unui tratament discriminatoriu în sensul art. 14 din CEDO, care vizează distincții între situații analoage și comparabile care nu au justificare rezonabilă, determinată de criterii obiective, având în vedere totodată și decizia Curții Constituționale nr. 818/03.07.2008, acțiunea a fost respinsă, ca nefondată.
Împotriva sentinței au declarat recurs în termen reclamanții arătând în motivare următoarele:
Prima instanță a argumentat în mod greșit respingerea acțiunii și pe decizia XXIII/2005 a Înalte Curți de Casație și Justiție în condițiile în care această decizie are ca temei aplicabilitatea art.411alin.1 din Legea nr.50/1996 câtă vreme acțiunea a avut ca temei juridic discriminarea față de personalul auxiliar, funcționari publici, polițiști și celelalte categorii de personal menționate în cererea introductivă.
Prima instanță nu a observat că acțiunea dedusă judecății are o altă cauză, ci s-a adus ca argument faptul că legiuitorul s-a grăbit să abroge art.411alin.1 în condițiile în care pentru celelalte categorii de personal aceste drepturi au fost doar suspendate. S-a ajuns astfel la o discriminare a magistraților în raport cu celelalte categorii de personal bugetar, fiind de neconceput ca personalul auxiliar din instanțe să aibă un drept pe care personalul "principal"( respectiv magistrații) nu îl au.
În ceea ce privește aplicabilitatea deciziei nr.820/03.07.2008 a Curții Constituționale s-a arătat că nu s-au solicitat drepturi cuprinse într-un alt act normativ ci despăgubiri echivalente cu respectivele drepturi, aceasta fiind doar o modalitate de a cuantifica valoare prejudiciului.
S-a mai arătat că art.2 alinș.11 din nr.OG137/2000 este în vigoare și prevede răspunderea civilă în cazul existenței unei discriminări.
Curtea, analizând recursul, constată că este nefondat pentru cele ce vor fi arătate în continuare:
Prima instanță reține în mod corect că nr.OUG146/2007 stabilește doar modalitatea efectivă de plată a primelor de concediu pentru personalul din sectorul bugetar care nu a primit această primă în perioada 2001-2006, actul normativ cuprinzând în art.1 alin.2 și categoriile de funcționari căror le sunt aplicabile dispozițiile referitoare la plata primelor de concediu.
Dincolo de dispozițiile deciziei nr.XXIII/12.12.2005 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție este evident că după anul 2002 textul legal referitor la dreptul de primă de concediu a fost abrogat.
Prin urmare nu a fost vorba de neplata primelor de concediu ca urmare a suspendării acestor dispoziții legale ci de neplata cauzată de inexistența acestui drept în ceea ce îi privește pe magistrați.
Prin urmare dacă s-ar fi putut pune în discuție existența unei discriminări între categoriile de personal bugetar aceasta ar fi fost creată de dispozițiile prin care s-a abrogat acest drept și nu de dispozițiile cuprinse în nr.OUG146/2007 care nu instituie drepturi noi pentru niciuna din categoriile enumerate în cuprinsul său ci doar stabilește o procedură de plată a acestora pentru acele categorii care beneficiau de ele în temeiul unor dispoziții legale anterioare.
Pe cale de consecință, neexistând nici o discriminare cu celelalte categorii de personal cauzată de dispozițiile nr.OUG146/2007, reclamanții nu sunt îndreptățiți la repararea prejudiciului produs, indiferent cum a fost cuantificat sau cum a fost denumit prin acțiune.
Față de cele arătate mai sus, constatând că prima instanță a pronunțat o hotărâre legală și temeinică, Curtea urmează să respingă recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
Respinge recursul promovat de recurenții-reclamanți:, împotriva sentinței civile nr.80 din 13 octombrie 2008, pronunțată de Curtea de APEL BACĂU în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații-pârâți: MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR, MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR, CURTEA DE APEL BACĂU și TRIBUNALUL BACĂU, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 27 aprilie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR 2: Mona Gabriela Ciopraga
GREFIER,
Red.sent.
Red.dec.recurs-
Tehnored.B-2 ex./26.05.209
Președinte:Cătălin ȘerbanJudecători:Cătălin Șerban, Mona Gabriela Ciopraga, Silviu
