Drepturi salariale ale personalului din justiție. Decizia 469/2009. Curtea de Apel Tg Mures
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TÂRGU MUREȘ
SECȚIA CIVILĂ, DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE,
PENTRU MINORI ȘI FAMILIE
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 469/
Ședința publică din 8 aprilie 2009
Completul compus din:
- Președinte
- Judecător
- Judecător
Grefier -
Pe rol judecarea recursului declarat de reclamanții, și, toți cu domiciliul ales în M-C,-, cam. 111, județul H, împotriva sentinței civile nr. 42 din 29 octombrie 2008, pronunțată de Curtea de Apel Târgu -M, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, constatându-se că recursul a fost declarat și motivat în termen, fiind scutit de taxă judiciară de timbru.
Se constată că prin încheierea civilă nr.22/CR/8.04.2009 a Curții de Apel Tg.M s-a constatat incompatibilitatea domnului judecător, completul fiind constituit prin cooptarea doamnei judecător.
Văzând lipsa părților și împrejurarea că acestea au solicitat judecarea cauzei în lipsa lor conform art.242 Cod procedură civilă, în baza actelor și lucrărilor dosarului instanța reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Prin sentința civilă nr.42 din 29 octombrie 2008, Curtea de Apel Tg-M a admis excepția prescripției dreptului material la acțiune și a respins, ca prescrisă, acțiunea civilă formulată de reclamanții, și, în contradictoriu cu pârâții Tribunalul Harghita, Ministerul Justiției, Ministerul Economiei și Finanțelor, Direcția Generală a Finanțelor Publice
Pentru a pronunța această hotărâre, Curtea ca instanță de fond, a reținut următoarele:
Investită cu soluționarea acțiunii reclamanților, în conformitate cu art. 137 Cod procedură civilă, Curtea a analizat mai întâi excepțiile ce fac inutilă cercetarea fondului cauzei.
Potrivit art. 1 alin. 1 din Decretul nr. 167/1958 raportat la art. 21 din același act normativ, drepturile de creanță indiferent de izvorul lor sunt supuse prescripției extinctive. Termenul de prescripție prevăzut de art. 3 aceluiași act normativ este de 3 ani și curge de la data când se naște dreptul la acțiune, art. 7 alin. 1 din Decretul nr. 167/1958 și art. 1866 Cod civil.
Raportat la prezenta cauză, Curtea constată că dreptul la acțiune a reclamanților s-a născut în momentul în care aceste sporuri salariale nu au mai fost acordate. Cum în cauză, pretențiile cele mai recente ale reclamanților sunt din luna martie 2005, se constată că termenul de 3 ani s-a împlinit.
Prin urmare, Curtea a admis excepția prescripției dreptului material la acțiune și a respins ca prescrisă acțiunea reclamanților.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, au declarat recurs reclamanții solicitând admiterea căii de atac promovate, modificarea în tot a sentinței civile atacate și rejudecând fondul cauzei, admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată.
În esență, prin motivele de recurs s-a arătat că instanța a apreciat greșit asupra momentului începerii curgerii termenului de prescripție prin raportare la Decizia nr.21 din 10.03.2008 a ÎCCJ încălcând astfel și prev.art.329 alin.3 pr.civ.
În altă ordine de idei s-a arătat că drepturile de natură salarială, obiect al acțiunii reclamanților, constituie bunuri în sensul art.1 din Protocolul nr.1 al CEDO astfel că proprietatea asupra acestora conferă dreptul reclamanților de a le solicita și de a le fi restituite din perspectiva art.44 din Constituția României coroborat cu art.1, Protocolul nr.1 CEDO.
Examinând hotărârea atacată prin prisma criticilor formulate precum și din oficiu în conformitate cu art.304 ind.1 pr.civ. asupra excepției absolută și peremtorie a prescripției dreptului material la acțiune, prioritară față de aspectele de fond ale cauzei, Curtea apreciază că recursul declarat este neîntemeiat, pentru următoarele considerente:
Instanța reține că acțiunea dedusă judecății a fost înregistrată la data de 19 iunie 2008, solicitându-se acordarea unor drepturi salariale pentru perioada noiembrie 2000-mai 2004.
Însă, conform prevederilor art.166 alin.1 din Codul muncii, dreptul la acțiune cu privire la drepturile salariale se prescrie în termen de 3 ani de la data la care drepturile respective erau datorate.
Potrivit dispozițiilor speciale ale art.166 alin.2 din Codul muncii, termenul de prescripție este întrerupt dacă intervine o recunoaștere din partea debitorului cu privire la drepturile salariale sau derivând din plata salariului.
În cauza dedusă judecății, nu a intervenit nici un act de recunoaștere din partea pârâților cu privire la drepturile salariale sau derivând din plata sporului de suprasolicitare neuropsihică.
Drepturile solicitate de reclamanți vizează prestații cu caracter periodic -drepturi salariale. Reclamanții au cunoscut împrejurarea că acest spor nu a mai fost acordat în momentul modificării legii se salarizare însă, nu au înțeles să se adreseze instanței înlăuntrul termenului de prescripție.
Termenul de prescripție începe să curgă de la momentul nașterii dreptului la acțiune. Așa cum arătam dreptul la acțiune al reclamantelor s-a născut (având în vedere caracterul succesiv al prestațiilor), din prima lună în care sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică nu a mai fost acordat.
Decizia nr.XXI/2008 a ICCJ, decizie pronunțată în interesul legii, a avut în vedere dezlegarea, cu caracter obligatoriu, a problematicii privind rămânerea în vigoare a disp.art.47 din Legea nr.50/1996 după apariția OG 83/2000.
Altfel spus, obiectul recursului în interesul legii și a deciziei pronunțată în acest sens a avut în vedere aplicarea și interpretarea unitară a unor dispoziții legale altele decât cele vizând prescripția dreptului material la acțiune reglementate de Decretul 167/1958 sau de prevederile art.166 Codul muncii.
Pe de altă parte nici în dispozitivul hotărârii și nici în considerentele acesteia ICCJ nu face vreo referire la momentul începerii curgerii termenului de prescripție sau vreo referire privitoare la momentul nașterii dreptului la acțiune.
Decizia pronunțată în interesul legii este considerată unanim în doctrină și practica judiciară ca fiind un izvor secundar de drept prin prisma caracterului obligatoriu instituit de prevederile art.329 alin.3 pr.civ. Caracterul obligatoriu privind problemele de drept dezlegate nu poate fi extrapolat și la alte aspecte incidentale ci trebuie rezumat și legat strict de aplicarea și interpretarea dispozițiilor legale ce au constituitobiectulrecursului în interesul legii.
Pronunțarea și publicarea în a unei decizii interpretative nu poate naște dreptul la acțiune decât dacă are în sine acest obiect și de asemenea, nu poate întrerupe sau suspenda cursul prescripției acest din urmă aspect excedând atât prevederilor exprese și limitative cuprinse în art.166 Codul muncii cât și scopului și finalității urmărite prin pronunțarea unei decizii în interesul legii.
În egală măsură, pronunțarea unei decizii în recursul în interesul legii nu este calificată ca fiind un act de întrerupere a prescripției extinctive. Pe de altă parte, Decizia nr.XXI/2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție a reținut faptul că sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică prevăzut de art.47 din Legea nr.50/1996 a rămas în vigoare și după adoptarea nr.OG83/2000, deci nu a statuat nașterea unui drept salarial nou. Ca atare, nu s-a născut niciun drept nou la acțiune, cârmuit de un nou termen de prescripție extinctivă.
În altă ordine de idei aspectele invocate de reclamanți privitoare la calitatea de bun a acestei creanțe în sensul art.1 din Protocolul nr.1 al CEDO și inaplicabilitatea prevederilor art.1 și 3 din Decretul-lege 167/1958 nu pot fi primite.
Instanța nu contestă calitatea de bun în sensul art.1 Protocolul nr.1 al CEDO însă subliniază că dreptul la acțiune privind valorificarea acestui bun este și trebuie supus dispozițiilor speciale cuprinse în legea națională. Valorificarea unei creanțe este protejată de dispozițiile internaționale invocate de reclamanți însă, nu în mod absolut așa cum apreciază aceștia și protejând sine die pasivitatea creditorului care, așa cum arătam anterior, avea deschisă calea acțiunii încă din anul 2000. Reclamanții nu au invocat ce măsură a legiuitorului intern i-a împiedicat să-și exercitedreptul material laacțiune înlăuntrul termenuluidefipt de lege respectiv înlăuntrul celor 3 ani de la data nașterii acestui drept.
A accepta raționamentul reclamanților înseamnă pe de o parte a adăuga la legea internă sau a ignora norme imperative aplicabile în speță. Pe de altă parte acceptând acest raționament ar însemna a se extinde nepermis aplicabilitatea art.1 din Protocolul 1 adițional la CEDO în sensul în care oricând și oricum pot fi formulate pretenții ignorând reguli imperative ale dreptului intern care nu vin în contradicție cu prevederile internaționale cuprinse în pacte sau tratate privitoare la drepturile fundamentale ale omului.
Potrivit art.20 alin.2 din Constituția României problema priorității între reglementările internaționale și legile interne se pune doar acolo unde există neconcordanțe între acestea. Așa cum am arătat în speță nu există o astfel de situație valorificarea acestui "bun" putând fi făcută în condițiile și cu respectarea normelor de drept intern ce reglementează prescripția dreptului la acțiune.
Obligația debitorului după împlinirea termenului de prescripție devine una naturală, creditorul ne mai putând beneficia de existența unui titlu executoriu valid.
Potrivit dispozițiilor Decretului nr.167/1958 acest termen nu a fost întrerupt sau suspendat în niciuna din modalitățile enumerate expres și limitativ de actul normativ citat.
Având în vedere argumentele expuse mai sus, Curtea va respinge ca nefondat recursul declarat, menținând ca legală și temeinică sentința civilă atacată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat reclamanții, și, toți cu domiciliul ales în M C,-, camera 111, județul H, împotriva sentinței civile nr.42 din 29 octombrie 2008, pronunțată de Curtea de Apel Tg-M în dosar nr-.
IREVOCABLĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi, 8 aprilie 2009.
PRESEDINTE JUDECĂTORI: Nemenționat
ptr., fiind -
plecată în concediu, semnează
președintele instanței
GREFIER
ptr. ,fiind
plecată în concediu,semnează
prim grefier
Red.
Tehnored.
2 exp.
07.07.2009.
Jud.fond:-
Asist.jud: -
Președinte:NemenționatJudecători:Nemenționat
