Drepturi salariale ale personalului din justiție. Sentința 48/2008. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
SENTINȚA Nr. 48
Ședința publică de la 30 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Daniela Pruteanu
JUDECĂTOR 2: Nelida Cristina Moruzi Aneta
Asistent Judiciar -
Asistent Judiciar
Grefier
Pe rol judecarea cauzei având ca obiect litigiu de muncă privind acțiunea formulată de către reclamanții, HG, și în contradictoriu cu pârâții MINISTERUL JUSTIȚIEI, MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR - PRIN DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE I, CURTEA DE APEL IAȘI, CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII și TRIBUNALUL IAȘI.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă consilierul juridic pentru pârâtul MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR - PRIN DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE I, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care învederează că dosarul este la prim termen și că prin serviciul registratură s-au depus la dosar precizări de către pârâtul MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR - PRIN DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE
Consilierul juridic pentru pârâtul MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR - PRIN DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE I arată că nu are de formulat alte cereri.
Instanța constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul la dezbateri.
Consilierul juridic pentru intimatul MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR - PRIN DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE I solicită admiterea excepției lipsei calității procesuale pasive a ministerului și respingerea cererii de chemare în garanție. Arată că se impune scoaterea lor din cauză având în vedere ordinului comun și faptul că sunt deja obligați prin lege să aloce sumele. Pe fond solicită respingerea acțiunii.
Declarând dezbaterile închise,
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei de față, constată:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Iași sub nr. 1886/99/1.04.2008, reclamanții, HG, -, -, -, -, și, au chemat în judecată pe pârâții Ministerul Justiției, Curtea de Apel Iași, Tribunalul Iași, Ministerul Economiei și Finanțelor și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării solicitând obligarea în solidar a acestora la plata diferenței sporului de fidelitate din salariul brut de încadrare.
În motivarea acțiunii, reclamanții arată că, art. 6 alin. 2 din Codul Muncii consacră pentru toți salariații principiul "pentru muncă egală, retribuție egală", așa cum se prevede și în dispoziția art. 23 din Declarația Universală a Dreptului Omului.
De asemenea Ordonanța Guvernului nr. 137/2000 cu modificările și completările ulterioare, în art. 1, al. 2, prevede principiul egalității între cetățeni prin excluderea privilegiilor și discriminării, asigurând egalitate în garantarea și exercitarea unor drepturi, inclusiv dreptul la un salariu egal pentru muncă egală.
Articolul 20 din Constituția României arată că dispozițiile constituționale privind drepturile și libertățile cetățenilor vor fi interpretate și aplicate în concordanță cu Declarația Universală a Drepturilor Omului cu pactele și celelalte tratate la care România este parte.
Articolul 53 din Constituția României referindu-se la restrângerea exercițiilor unor libertăți în alin. 2 prevede: "Restrângerea poate fi dispusă numai dacă este necesară într-o societate democratică. Măsura trebuie să fie proporțională cu situația care a determinat-o să fie aplicată în mod nediscriminatoriu și fără a aduce atingerea existenței dreptului sau libertății".
Mai arată reclamanții că, în baza art. 16 al. 1 din nr.OG 8/2007, li s-a acordat un spor de fidelitate de până la 20%, iar în baza art. 4 al. 1 din nr.OG 27/2006 pentru magistrați s-a acordat un spor de fidelitate de 30%.
Prin aceasta apare o discriminare între magistrați și personalul auxiliar de specialitate, întrucât își desfășoară activitatea în aceleași condiții în unitățile judecătorești, așa cum s-a recunoscut și de către Ministerul Justiției prin adresa nr. 59955/01.05.2007.
Acest spor a fost acordat pentru stabilitate la locul de muncă a tuturor angajaților așa cum a fost până la 1 aprilie 2006 (OG 27/2006).
În baza art. 6 al. 2 din Codul muncii, OG137/2000 modificată și republicată, art. 23 din Declarația Universală a Drepturilor Omului, art. 20 și art. 53 din Constituția României solicită admiterea acțiunii așa cum a fost formulată.
În susținerea acțiunii s-a depus tabel cu funcțiile reclamanților (49-51 dosar fond).
Pârâtul Ministerul Justiției a formulat întâmpinare prin care solicită respingerea acțiunii.
Susține pârâtul că reglementarea prin lege sau printr-un alt act normativ a unor drepturi în favoarea unor persoane excede cadrului legal stabilit prin OG137/2000. Aceasta are în vedere doar modul de aplicare a unor dispoziții legale care instituie anumite drepturi, iar nu examinarea soluțiilor legislative alese de către legiuitor; în afara legii, nu se poate vorbi de discriminare, în sensul OG137/2000.
Mai arată pârâtul că nu poate fi reținută sub nici o formă o atingere adusă principiului egalității de tratament în materie de muncă și salarizare. Astfel, stabilirea sistemului de salarizare în sectorul bugetar reprezintă un drept și o obligație a legiuitorului, iar diferențierea făcută între magistrați și personalul auxiliar se datorează faptului că sunt două categorii profesionale diferite, care, chiar dacă își desfășoară activitatea în domeniul justiției, au atribuții și responsabilități diferite.
Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării a formulat un punct de vedere asupra cauzei, consideră că nu poate fi citat în calitate de pârât, ci doar ca expert în discriminare, în baza art. 27 din OG137/2000.
Pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor, prin Direcția Generală a Finanțelor Publice I, a formulat întâmpinare, prin care solicită a se constata că nu are calitate procesuală pasivă în cauză, obligația acordării sumelor solicitate neputând fi reținute decât în sarcina angajatorului sau a ordonatorului principal de credite.
Prin încheierea din 9.07.2008, în baza disp. art. II alin. 1 și 2 din OUG75/2008, Tribunalul a trimis cauza spre soluționare Curții de Apel Iași, unde a fost înregistrată sub nr-.
Analizând actele și lucrările dosarului prin prisma motivelor invocate și a dispozițiilor legale aplicabile, Curtea de Apel constată că acțiunea este nefondată.
Pentru a ne afla în domeniul de aplicare a art. 2 alin. 1 din OG137/2000 ce consacră definiția discriminării, deosebirea, excluderea, restricția trebuie să aibă la bază unul dintre criteriile prevăzute de către art. 2 alin. 1 și trebuie să se refere la persoane aflate în situații comparabile, dar care sunt tratate în mod diferit datorită apartenenței lor la una dintre categoriile prevăzute în textul de lege menționat anterior., tratamentul diferențiat trebuie să urmărească sau să aibă ca efect restrângerea prin înlăturarea recunoașterii, folosinței sau exercitării, în condiții de egalitate, a drepturilor omului și a libertăților fundamentale ori a drepturilor recunoscute de lege în domeniul politic, economic, social și cultural sau în orice alte domenii ale vieții publice.
Raportat la art. 14 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a apreciat că diferența de tratament devine discriminare atunci când se introduc distincții între situații analoage și comparabile, fără ca acestea să se bazeze pe o justificare rezonabilă și obiective. Instanța europeană a decis în mod constant că, pentru ca o asemenea încălcare să se producă, trebuie stabilit că persoane plasate în situații analoage sau comparabile, în materie, beneficiază de un tratament preferențial și că această distincție nu-și găsește nici o justificare obiectivă sau rezonabilă.
În același sens, a statuat principiul egalității ca unul din principiile generale ale dreptului comunitar. În sfera dreptului comunitar, principiul egalității exclude ca situațiile comparabile să fi tratate diferit și situațiile diferite să fie tratate similar, cu excepția cazului în care tratamentul este justificat obiectiv.
Și Curtea Constituțională, prin decizia 106/2006 a reținut că,legiuitorul este în drept să instituie anumite sporuri la indemnizațiile și salariile de bază pe care le poate diferenția în funcție de categoriile de personal cărora li se acordă", iar tratamentul juridic diferențiat, stabilit de legiuitor în considerarea unor situații obiectiv diferite, nu reprezintă privilegii ori discriminare.
În speță, drepturile salariale ale magistraților și ale personalului auxiliar din cadrul instanțelor judecătorești formează obiectul unor reglementări speciale.
Astfel, potrivit art.73 din Legea 303/2004, "stabilirea drepturilor judecătorilor și procurorilor se face ținându-se seama de locul și rolul justiției în statul de drept, de răspunderea și complexitatea funcției de judecător și procuror, de interdicțiile și incompatibilitățile prevăzute de lege pentru aceste funcții și urmărește garantarea independenței și imparțialității acestora" iar potrivit art. 2 din OUG27/2006 "salarizarea și celelalte drepturi ale judecătorilor, ale procurorilor, ale personalului acestora și ale magistraților asistenți, se stabilesc ținându-se seama de locul și rolul justiției și statul de drept, de răspunderea, complexitatea și riscurile funcției, de incompatibilitățile și interdicțiile prevăzute de lege pentru aceste categorii de personal".
Conform art. 60 alin. 1 din Legea 567/2004, "pentru activitatea desfășurată, personalul auxiliar de specialitate al in stanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea au dreptul la o salarizare stabilită în raport cu nivelul instanței sau parchetului, cu funcția deținută, cu vechimea în muncă și în specialitate, precum și cu alte criterii prevăzute de lege".
Rezultă că, în speță, este vorba de două categorii profesionale diferite, care, chiar dacă își desfășoară activitatea în domeniul justiției, au atribuții și responsabilități diferite.
Statutul corespunzător personalului auxiliar de specialitate diferă de cel al magistraților sub aspectul atribuțiilor, competențelor, al condițiilor de acces, de numire, al incompatibilităților și interdicțiilor și, pe cale de consecință, al salarizării.
legale invocate de către reclamanți ce prevăd acordarea unui spor de fidelitate în cuantum mai mare magistraților (art. 4 alin. 1 din OUG27/2006) în raport de personalul auxiliar (art. 16 alin. 1 din OG8/2007) sunt circumscrise unor condiții care ating un grad de justificare obiectivă și rezonabilă, date de răspunderea, complexitatea și riscurile funcției, de incompatibilitățile și interdicțiile prevăzute de lege.
Pentru aceste considerente, nu se poate reține întrunirea elementului de analogie sau de comparabilitate între categoriile de persoane invocate în acțiune.
Principiul egalității în fața legii prevăzut de art. 16 alin. 1 din Constituție nu înseamnă uniformitate, de aceea nu sunt excluse ci, dimpotrivă, sunt admise soluții legislative diferite pentru situații diferite.
Raportat tuturor considerentelor arătate anterior, Curtea de Apel va respinge acțiunea reclamanților.
Hotărârea este opozabilă Consiliului Național pentru combaterea Discriminării, conform art. 27 din OG137/2000.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge acțiunea formulată de reclamanții, HG, -, -, -, -, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției, Curtea de Apel Iași, Tribunalul Iași, Ministerul Economiei și Finanțelor.
Prezenta hotărâre este opozabilă expertului în discriminare Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării.
Cu recurs în 10 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 30.09.2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
Asistenți judiciari,
Grefier
Red.
Tehnored.
23.10.2008 - 2 ex.
Președinte:Daniela PruteanuJudecători:Daniela Pruteanu, Nelida Cristina Moruzi Aneta
