Drepturi salariale ale personalului din justiție. Decizia 480/2009. Curtea de Apel Tg Mures
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TÂRGU MUREȘ
SECȚIA CIVILĂ, DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE,
PENTRU MINORI ȘI FAMILIE
Dosar nr-
Decizie nr. 480/
Ședința publică din 09 Aprilie 2009
Completul compus din:
- Președinte
- Judecător
- Judecător
Grefier -
Pe rol judecarea recursului declarat de pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor prin DGFP M, cu sediul în Târgu-M, str. -. -, nr. 1-3, jud. M, împotriva sentinței civile nr. 103 din 2.12.2008, pronunțată de Curtea de Apel Târgu -M în dosar nr-.
La apelul nominal se constată lipsa părților.
Procedura de citare nu este legal îndeplinită cu recurentul, nefiind restituită dovada de îndeplinire a procedurii de citare.
S-a făcut referatul cauzei, constatându-se că recursul este declarat în termenul legal prevăzut de lege, este scutit de la plata taxei de timbru.
Având în vedere că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, instanța față de actele și lucrările dosarului reține cauza în vederea pronunțării.
CURTEA,
Prin sentința civilă nr. 103 din 2 decembrie 2008, pronunțată de Curtea de Apel Târgu -M în dosarul nr-, în urma rejudecării cauzei, s-au dispus următoarele:
- s-a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Economiei și Finanțelor;
- s-a admis în parte acțiunea civilă formulată de reclamanta în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției, Tribunalul Mureș și Ministerul Economiei și Finanțelor;
- au fost obligați pârâții, în solidar, la plata în favoarea reclamantei a primei de vacanță pe anul 2005, primă egală cu salariul de bază al reclamantei din luna decembrie 2005, sumă ce se impozitează separat, urmând ca această sumă să fie actualizată cu rata inflației calculată de la 31 decembrie 2005 până la data plății efective;
- s-au respins restul pretențiilor reclamantei;
- s-a admis cererea de chemare în garanție formulată de Ministerul Justiției în contradictoriu cu Ministerul Economiei și Finanțelor, obligându-l pe acesta să aloce fondurile necesare plății drepturilor bănești acordate reclamantei;
- s-a respins, ca rămasă fără obiect, acțiunea civilă formulată de reclamanții, I, și R, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției, Tribunalul Mureș și Ministerul Economiei și Finanțelor;
- s-a respins ca neîntemeiată acțiunea civilă formulată de reclamanții și în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției, Tribunalul Mureș și Ministerul Economiei și Finanțelor;
- s-a respins cererea de chemare în garanție formulată de Ministerul Justiției în contradictoriu cu Ministerul Economiei și Finanțelor, cerere având ca obiect obligarea chematului în garanție la alocarea fondurilor necesare plății drepturilor bănești acordate reclamanților, I, și R, și.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, în termen legal, pârâtul Ministerul Finanțelor Publice prin Direcția Generală a Finanțelor Publice M și a solicitat modificarea în parte a sentinței atacate, iar în urma rejudecării cauzei, respingerea cererii de chemare în judecată ca fiind inadmisibilă față de Ministerul Finanțelor Publice, datorită lipsei calității procesuale pasive a acestuia.
În motivarea recursului s-a arătat că prin cererea de chemare în judecată reclamanții au solicitat acordarea unor drepturi salariale și în condițiile în care plata salariului și a altor drepturi salariale este în sarcina angajatorului, orice culpă poate fi reținută doar în sarcina acestuia și nu a Ministerului Finanțelor Publice, cu atât mai mult cu cât aplicarea dispozițiilor referitoare la salarizare nu poate fi imputată Ministerului Finanțelor Publice, reclamanții nefiind angajați ai acestei instituții.
S-a mai invocat faptul că acțiunea îndreptată împotriva Ministerului Finanțelor Publice este lipsită de fundament legal, această instituție fiind terț față de raporturile juridice existente între reclamanți și celelalte instituții pârâte.
Recurentul pârât a arătat de asemenea că nu are atribuții în gestionarea bugetelor instanțelor judecătorești, această atribuție revenind Ministerului Justiției, conform art. 131 alin. 2 din Legea nr. 304/2004.
Referitor la cererea de chemare în garanție a Ministerului Finanțelor Publice s-a susținut că aceasta a fost în mod greșit admisă, întrucât o astfel de cerere nu este admisibilă în cadrul raporturilor juridice de muncă. Pe de altă parte, în cauză între autoritatea chemată în garanție și autoritățile pârâte nu există un raport juridic obligațional, iar atribuțiile în materia bugetului de stat stabilite în sarcina Ministerului Finanțelor Publice de art. 19 din Legea nr. 500/2002, nu pot constitui fundamentul unui asemenea raport.
Prin urmare, s-a apreciat că hotărârea criticată este nelegală, întrucât împrejurarea că Ministerul Finanțelor Publice răspunde de elaborarea bugetului de stat, nu poate constitui temeiul obligării în solidar la plata drepturilor de natură salarială pretinse de reclamanți și ca atare acest minister nu are calitate procesuală pasivă în cauză.
În drept s-au invocat prevederile art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă.
Recursul dedus judecății a fost înregistrat spre soluționare pe rolul Curții de Apel Târgu -M, având în vedere că prin decizia nr. 104/2009 a Curții Constituționale prevederile art. I și II din OUG nr. 75/2008 au fost declarate neconstituționale, și
astfel au devenit aplicabile prevederile de drept comun, respectiv art. 2 lit. c coroborat cu art. 284 din Codul muncii și art. 3 pct. 3 Cod procedură civilă.
Examinând sentința atacată prin prisma motivelor de recurs și în raport de prevederile art. 3041Cod procedură civilă, curtea reține următoarele:
Criticile formulate de recurentul pârât referitoare la calitatea procesuală pasivă a Ministerului Finanțelor Publice și la inadmisibilitatea cererii de chemare în garanție, se apreciază a fi nefondate, având în vedere că în virtutea prevederilor art. 1 din OG nr. 22/2002, acest minister răspunde de executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice, în temeiul titlurilor executorii, din sumele aprobate prin bugetele acestora la titlul de cheltuieli la care se încadrează obligația de plată respectivă.
Totodată, aceeași responsabilitate a Ministerului Finanțelor Publice derivă și din prevederile art. 42 alin. 1 din Legea nr. 511/2004 și ale art. 26 alin. 1 din Legea nr. 379/2005, conform cărora cheltuielile privind despăgubirile, inclusiv cele provenite din aplicarea legislației referitoare la creanțele fiscale administrate de Ministerul Finanțelor Publice și de Agenția Națională de Administrare Fiscală, în nume propriu sau în reprezentarea intereselor statului, pe baza hotărârilor judecătorești definitive se acoperă de către Ministerul Finanțelor Publice.
Pe de altă parte, potrivit dispozițiilor art. 19 din Legea nr. 500/2002, Ministerul Finanțelor Publice coordonează acțiunile care sunt în responsabilitatea Guvernului cu privire la sistemul bugetar și anume pregătirea proiectelor legilor bugetare anuale, ale legilor de rectificare, precum și ale legilor privind aprobarea contului general anual de execuție. De asemenea, potrivit art. 3 alin. 1 pct. 6 din HG nr. 34/2009, privind organizarea și funcționarea Ministerului Finanțelor Publice, același minister elaborează proiectul bugetului de stat, al legii bugetului de stat și raportul asupra legii bugetului de stat, precum și proiectul legii de rectificare a bugetului de stat, operând rectificările corespunzătoare.
Recurentul a fost obligat la plata sumelor solicitate de reclamanți nu în considerarea unui raport de muncă, ci în baza atribuțiilor ce-i revin, decurgând din legea sa de organizare și funcționare. Or, una dintre aceste atribuții este aceea de a asigura instituțiilor bugetare care nu au venituri proprii, cum este și Ministerul Justiției, sursele financiare necesare pentru desfășurarea corespunzătoare a activității, surse prevăzute fie prin bugetele anuale, fie prin rectificările bugetare.
Totodată, trebuie avute în vedere și prevederile art. 6 alin.1 din Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, care consacră dreptul la un proces echitabil, drept ce presupune și punerea în executare a hotărârilor judecătorești într-un termen rezonabil. Or, chemarea în judecată a Ministerului Economiei și Finanțelor, precum și a organelor sale descentralizate din teritoriu, are tocmai menirea de a facilita executarea în cel mai scurt timp a obligațiilor de plată stabilite în sarcina ordonatorilor de credite.
Pentru considerentele arătate, curtea apreciază că excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de Ministerul Finanțelor Publice este nefondată, aceasta fiind în mod corect respinsă de instanța de fond, fiind, de asemenea nefondate și criticile referitoare la inadmisibilitatea cererii de chemare în garanție.
Față de cele ce preced, constatând că în cauză nu se regăsesc motivele de nelegalitate invocate de recurenți și nu a fost identificat din oficiu nici un motiv de ordine publică, în temeiul art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă, recursul dedus judecății va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de Ministerul Economiei și Finanțelor, prin Direcția Generală a Finanțelor Publice M, cu sediul în Târgu-M, str. -. -, nr. 1-3, județul M, împotriva sentinței civile nr. 103 din 2 decembrie 2008, pronunțată de Curtea de Apel Târgu -M în dosar nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 9 aprilie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI: Nemenționat
GREFIER,
Red.
Tehnored. BI/2ex
Jud.fond:; -19.06.2009-
Președinte:NemenționatJudecători:Nemenționat
