Drepturi salariale ale personalului din justiție. Decizia 483/2009. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - drepturi salariale -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA NR. 483
Ședința publică din data 23 aprilie 2009
PREȘEDINTE: Apetroaie Eufrosina
JUDECĂTOR 2: Biciușcă Ovidiu
JUDECĂTOR 3: Sas Laura
Grefier - -
Pe rol judecarea recursurilor declarate de pârâții DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE B, cu sediul în municipiul B,-, în calitate de împuternicită a Ministerului Economiei și Finanțelor B și de MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR, cu sediul în B,-, sector 5, prin reprezentanții lor legali, împotriva sentinței nr. 784 din 14 mai 2008, pronunțată de Tribunalul Botoșani - secția civilă (dosar nr-).
La apelul nominal s-au prezentat reclamantele intimate și, lipsă fiind reprezentanții recurenților și ai pârâților intimați: Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării B, Curtea de APEL SUCEAVA și Tribunalul Botoșani.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, intimatele au solicitat cuvântul la dezbateri.
Instanța, constatând recursurile în stare de judecată, a dat cuvântul la dezbaterile în fond a cauzei.
Reclamantele intimate, având pe rând cuvântul, au solicitat respingerea recursurilor declarate în cauză, ca nefondate, întrucât corect instanța de fond a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Economiei și Finanțelor întrucât potrivit Legii nr. 500/2002, HG nr. 208/2005 și a HG nr. 386/2007, acesta coordonează acțiunile care sunt responsabilitatea Guvernului cu privire la sistemul bugetar. Cu privire la fondul cauzei, intimatele au arătat că sporul de risc și suprasolicitare este prevăzut de art. 47 din Legea nr. 50/1996, OG nr. 20/2002 și Legea nr. 50/1996 iar în sensul acordării acestuia, s-a pronunțat și ICCJ prin decizia nr. 5782/13.10.2008.
Declarând dezbaterile închise, după deliberare,
CURTEA
Asupra recursurilor de față, constată:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Botoșani - secția civilă sub nr- reclamantele și au solicitat obligarea pârâților Ministerul justiției B, Tribunalul Botoșani și Curtea de APEL SUCEAVA la plata unei despăgubiri egale cu echivalentul sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică, în procent de 50% din indemnizația de încadrare brută, prevăzută de art.47 din Legea nr.50/1996 republicată, de la 1.03.2005 până la încetarea stării de discriminare, în cuantum actualizat cu indicele de inflație, de la data scadenței fiecărei sume până la data plății efective.
De asemenea, au mai solicitat și obligarea pârâtului Ministerul Finanțelor și Economiei B să pună la dispoziția Ministerului Justiției fondurile necesare plății drepturilor sus-menționate.
La 11 aprilie 2008 depus întâmpinare Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive motivat de faptul că nu poate avea calitatea de pârât întrucât potrivit dispozițiilor art.27 din nr.OG137/2000 poate fi citat în cauză doar în calitate de expert în materia aplicării legislației antidiscriminare.
Pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor - prin Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului Baf ormulat întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive motivat de faptul că nu poate fi obligat la alocarea sumelor necesare efectuării plății drepturilor salariale restante deoarece potrivit art.9 alin.9 și 11 lit.a din Legea nr.507/2003 și art.8 din Legea nr.511/2004 doar ordonatorii principali de credite sunt cei ce stabilesc numărul de posturi, salariile de bază și celelalte elemente ale sistemului de salarizare.
Ministerul Justiției a depus o cerere de amânare pentru termenul din 21 aprilie 2008 în vederea pregătirii apărării, însă cu toate acestea pentru următorul termen, din 14 mai 2009 nu a mai depus întâmpinare la dosar.
Tribunalul Botoșani, prin sentința civilă nr.784 din 14 mai 2008 respins excepțiile lipsei calității procesuale pasive invocate de Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării și de pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor și a admis acțiunea, obligând pârâții Tribunalul Botoșani, Curtea de APEL SUCEAVA și Ministerul Justiției B să calculeze și să plătească reclamantelor o despăgubire egală cu drepturile salariale rezultate prin aplicarea sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică de 50% din salariul de bază brut lunar pentru perioada 1.03.2005 - 14.05.2008 și în continuare până la încetarea stării de discriminare, suma urmând a fi actualizată în funcție de indicii de inflație de la data scadenței până la data plății efective.
Prin dispozitivul aceleiași sentințe a fost obligat și pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor Publice B să includă în bugetul Ministerului Justiției fondurile necesare achitării acestor sume.
Ca să se pronunțe astfel prima instanță a reținut în legătură cu excepția invocată de Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării că acesta nu a fost chemat în judecată în calitate de pârât, ci în calitate de expert în raport cu prevederile art.27 din nr.OG- așa cum rezultă și din petitul acțiunii, în sensul că reclamantele nu au solicitat obligarea acestei instituții la adoptarea unei anumite conduite. De asemenea, excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ministerul Finanțelor a fost respinsă motivat de faptul că deși acesta nu are calitate de ordonator principal de credite are atribuții în ceea ce privește elaborarea proiectelor de acte normative ce vizează rectificarea bugetului stabilit pentru ordonatorii principali de credite, inclusiv în ceea ce privește sumele necesare acordării unor drepturi bănești stabilite prin hotărâri judecătorești.
Pe fond, instanța a argumentat că reclamantele sunt îndreptățite să beneficieze de acest spor motivat de faptul că salarizarea acestora a fost stabilită prin raportarea la drepturile de salarizare prevăzute pentru judecătorii de la judecătorii de Legea nr.50/1996, și ca atare, principiul egalității de tratament în salarizare implică recunoașterea acelorași obiective și elemente de salarizare tuturor persoanelor aflate într-o situație comparabilă.
S-a mai reținut de asemenea, că raportat la prevederile Legii nr.92/1992 atribuțiile asistenților judiciari nu au fost modificate în raport cu cele stabilite anterior intrării în vigoare a Legii nr.303/2004, și că simpla schimbare a denumirii din magistrați consultanți în asistenți judiciari nu trebuie să conducă la concluzia că, aceștia pot fi privați de beneficiul acordării sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică.
Instanța a apreciat că în măsura în care s-ar considera că după intrarea în vigoare a Legii nr.303/2004 asistenții judiciari nu ar mai avea dreptul la sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică ar încălca dreptul reclamantelor la aplicarea unui tratament egal cu cel al persoanelor aflate în situații comparabile, respectiv judecătorii, magistrații asistenți din cadrul Înaltei Curți de Casație și Justiție și personalul auxiliar de specialitate din cadrul instanțelor, fapt ce ar încălca dispozițiile art.7 și 23 din Declarația universală a Drepturilor omului, art.7 din Pactul internațional cu privire la drepturile economice, sociale și culturale ratificat prin Decretul nr.212/1974, art.14 din Convenția Europeană privind Apărarea Drepturilor omului și Libertăților Fundamentale, respectiv Protocolul nr.12 la această Convenție, art.4 din Carta socială europeană revizuită, ratificată prin Legea nr.74/1999, art.5, art.6, art.8, art.39 alin.1 lit.a, art.40 alin.2 lit.c și f, art.154 alin.3, art.165 și art.155 raportat la art.1 din Legea nr.53/2003, art.20, art.16 alin.1, art.53 și art.41 din Constituție.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs pârâții Ministerul Justiției și Ministerul Economiei și Finanțelor.
În motivarea recursului Ministerul Justiției Bas usținut că instanța a depășit atributele puterii judecătorești iar asistenții judiciari nu ar fi îndreptățiți să beneficieze de sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică întrucât potrivit art.II din OUG nr.20/2002 (3): "Indemnizația prevăzută la alin.1 și 2 este unica formă de remunerare a magistraților consultanți."
A mai susținut Ministerul Justiției că instanța supremă a admis recursul în interesul legii și prin decizia nr.21 din 10.03.2008 a stabilit expres categoriile ce urmează să beneficieze de acest spor, respectiv judecătorii, procurorii, magistrații - asistenți precum și personalul auxiliar de specialitate.
Recurentul Ministerul Finanțelor Publice a criticat soluția instanței de fond sub aspectul faptului că aceasta, soluționând excepția lipsei calității procesuale pasive invocate de acesta a respins-o și că ar fi ignorat dispozițiile art.9 alin.1 lit.a din Legea nr.507/2003, art.8 din Legea nr.511/2004 și pe cele ale Legii nr.500/2002.
Recursurile sunt nefondate, astfel încât vor fi respinse pentru considerentele ce succed.
Reclamantele îndeplinesc în cadrul Tribunalului Botoșani funcția de asistenți judiciari începând cu data de 30 iunie 2000, fiind numite inițial în baza Ordinului Ministrului Justiției nr.1316/C din 19 iunie 2000 și ulterior prin Ordinul Ministrului Justiției nr.1757 din 30 iunie 2004.
La data numirii în funcție au fost salarizate corespunzător judecătorilor din cadrul judecătoriilor, conform Anexei 1 din Legea nr.50/1996.
Ulterior, prin art.3(1) din OUG nr.20/20.02.2002 privind modificarea și completarea Legii nr.92/1992 pentru organizarea judecătorească s-a dispus că "Asistenții judiciari în funcție la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe sunt de drept magistrați consultanți."
În art.2 din același act normativ s-a dispus în concret asupra salarizării acestei categorii profesionale, în sensul că "Magistrații consultanți beneficiază, în raport cu vechimea în specialitate juridică, de drepturile de salarizare prevăzute pentru judecătorii de la judecătorii de Legea nr.50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, republicată, cu modificările și completările ulterioare".
Or, în drepturile de salarizare ale judecătorilor de la judecătorii prevăzute de Legea nr.50/1996 este cuprins inclusiv sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică reglementat de art.47 din acest text de lege.
Instituția magistraților consultanți a fost abrogată expres prin Legea nr.304/2004 fără a fi abrogate și dispozițiile art.2 din OUG nr.20/2002 întrucât există dispoziții tranzitorii care stabilesc ultraactivitatea acestui text prin transferul dreptului reglementat la un nou subiect.
Aceste norme tranzitorii se regăsesc în cuprinsul art.115 din Legea nr.304/2004 potrivit cărora:" Magistrații consultanți în funcție la data intrării în vigoare a prezentei legi sunt numiți de drept în funcțiile de asistenți judiciari și își continuă activitatea în cadrul tribunalelor de muncă și asigurări sociale sau, după caz, al secțiilor sau completelor specializate."
Drept urmare, este eronată interpretarea dată de recurentul Ministerul Justiției B cu privire la dispozițiile art.2 alin.3 din OUG nr.20/2002, în sensul că acestea ar interzice acordarea sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică asistenților judiciari.
Aceasta întrucât dispozițiile art.2 alin.1 din OUG nr.20/2002 prevăd că: "Magistrații consultanți beneficiază, în raport cu vechimea în specialitate juridică, de drepturile de salarizare prevăzute pentru judecătorii de la judecătorii de Legea nr.50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești republicată, cu modificările și completările ulterioare."
Or, pe de o parte, dispoziția înserată în acest text de lege este imperativă, "beneficiază ", iar pe de altă parte, sintagma "drepturile de salarizare prevăzute pentru judecătorii de la judecătorii" include evident și indemnizația de încadrare.
Că este așa o dovedește și interpretarea normei juridice în discuție. Astfel:
Sub aspectul interpretării sistematice, este de remarcat că, inițial, potrivit Legii nr.50/1996 (în forma în vigoare de la data publicării) magistrații beneficiau de "salarii de bază".
Ulterior, prin efectul art.2 alin.1 din Legea nr.50/1996 (introdus prin OG nr.83/2000), magistrații beneficiază de o indemnizație de încadrare lunară, fiind introdusă deci o noțiune nouă.
Însă și în cazul magistraților legiuitorul a prevăzut expres în art.2 alin.3 din Legea nr.50/1996 că "indemnizația este unica formă de remunerare lunară a activității corespunzătoare funcției de magistrat."
Sub aspectul interpretării gramaticale, teleologice, logice și sistematice rezultă că alin.3 al art.2 din OUG nr.20/2002 nu interzice acordarea de sporuri, întrucât acest articol ca și art.2 alin.3 din Legea nr.50/1996 modificat prin OG nr.83/2000 are ca obiect forma salarizării și nu conținutul salarizării, fiind inadmisibilă confuzia făcută de Ministerul Justiției cu privire la aceste două noțiuni total distincte.
Obiectul reglementării îl constituie forma dreptului salarial, formă desemnată prin noțiunea de indemnizație, spre deosebire de forma de salariu de bază.
Precizarea sub aspectul formei de salarizare este absolut necesară, deoarece, tradițional, prin indemnizație se înțelege o formă salarială suplimentară care trebuie adăugată la salariul de bază (indemnizația de ședință, indemnizația de dispozitiv etc.), în acest sens existând prevederi exprese și în art.155 din Codul Muncii.
Pentru eliminarea acestui sens tradițional a fost necesară prevederea privind indemnizația ca formă unică de remunerare, deci ca formă de bază, la care se raportează celelalte drepturi.
Dacă obiectul reglementării l-ar fi constituit conținutul dreptului de salarizare, exprimarea legală ar fi trebuit să arate că indemnizația este unicul drept de natură salarială de care se beneficiază, trebuind interzis expres acordarea altor sporuri, ceea ce nu s-a întâmplat.
Dimpotrivă, art.2 alin.1 din OUG nr.20/2002 se referă expres la acordarea tuturor drepturilor de salarizare, fără nicio distincție.
În plus, chiar în condițiile art.2 alin.3 din OUG nr.20/2002 se benefica de sporul de condiții vătămătoare și de sporul de vechime, care se adăuga la indemnizație, fapt care demonstrează fără dubii că acest aliniat nu are înțelesul unei interdicții de acordare a sporurilor.
Referirea făcută de recurentul Ministerul Justiției la Decizia nr.XXI din 10.03.2008 dată de instanța supremă în recursul în interesul legii nu înlătură dreptul asistenților judiciari de a beneficia de acest spor.
Aceasta întrucât, pe de o parte Înalta Curte de Casație și Justiție nu a fost sesizată cu privire la instituția asistenților judiciari, iar pe de altă parte această decizie stabilește că art.47 din Legea nr.50/1996 este în vigoare.
Or, OUG nr.20/2002 nu a fost abrogată și prevede că asistenții judiciari sunt îndreptățiți să beneficieze de "drepturile de salarizare prevăzute de judecătorii de la judecătorii de Legea nr.50/1996" - deci inclusiv de cele înserate în art.47 din acest act normativ atâta timp cât acesta este în vigoare.
Nu pot fi primite susținerile recurentului Ministerul Justiției prin care arată că instanța de fond și-a depășit atribuțiile puterii judecătorești atâta vreme cât cauza dedusă judecății este un litigiu de muncă având ca obiect drepturi salariale, iar judecarea cauzei s-a făcut cu respectarea dispozițiilor legale inclusiv cele consacrate de Constituția României privind sistemul judiciar.
În ceea ce privește recursul Ministerului Economiei și Finanțelor instanța reține că așa cum corect a sesizat și Tribunalul Botoșani această entitate juridică are potrivit dispozițiilor art.18 din Legea nr.500/2002 și OG nr.22/2000 atribuții în ceea ce privește elaborarea proiectelor de acte normative ce vizează rectificarea bugetului stabilit pentru ordonatorii principali de credite, inclusiv în ceea ce privește sumele necesare acordării unor drepturi bănești stabilite prin hotărâri judecătorești.
Față de cele ce preced Curtea urmează ca în baza art. 312.pr.civ. să respingă recursurile declarate în cauză, ca nefondate.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de pârâții DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE B, în calitate de împuternicită a Ministerului Economiei și Finanțelor B și de MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR, prin reprezentanții lor legali, împotriva sentinței nr. 784 din 14 mai 2008, pronunțată de Tribunalul Botoșani - secția civilă (dosar nr-).
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 23 aprilie 2009.
Președinte, Judecători, Grefier,
ptr. judecător -
pensionat, semnează
președintele instanței
Red.
Judec. fond:,
Tehnored., 2 ex, 18.05.2009
Președinte:Apetroaie EufrosinaJudecători:Apetroaie Eufrosina, Biciușcă Ovidiu, Sas Laura
