Drepturi salariale ale personalului din justiție. Decizia 519/2009. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - drepturi salariale ale personalului din justiție -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA NR. 519
Ședința publică de la 30 aprilie 2009
PREȘEDINTE: Dumitraș Daniela
JUDECĂTOR 2: Plăcintă Dochița
JUDECĂTOR 3: Timofte Cristina
Grefier: - -
Pe rol, judecarea cererilor de recurs formulate de pârâții Ministerul Justiției și Libertăților, cu sediul în B,-, sector 5 și Ministerul Economiei și Finanțelor B prinDirecția Generală a Finanțelor Publice a Județului, cu sediul în mun. S,-, județul S, împotriva sentinței nr. 779 din 17 aprilie 2008 pronunțată de Tribunalul Suceava - Secția civilă în dosar nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică, lipsesc pârâții recurenți, pârâții intimați Tribunalul Suceava, Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, reclamanții intimați, și.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, instanța constatând recursurile în stare de judecată, a rămas în pronunțare.
După deliberare,
CURTEA,
Asupra recursurilor de față, constată:
Prin cererea adresată Tribunalului Suceava, reclamantele, și au solicitat în contradictoriu cu pârâții Ministerul justiției, Tribunalul Suceava, Ministerul economiei și finanțelor și Consiliul național pentru combaterea discriminării obligarea primilor trei pârâți la plata drepturilor salariale restante reprezentând diferența dintre indemnizația lunară de 10% din salariul brut datorat reclamantelor pentru perioada 01.11.2003 - 01.11.2006, respectiv 01.01.2005 - 01.11.2006, pentru cea de-a treia reclamantă, și salariul efectiv încasat, actualizat în raport de rata inflației la data plății efective, obligarea la plata în continuare a indemnizației lunare de 10% din salariul brut, și obligarea Ministerului economiei și finanțelor la includerea în bugetul de stat a sumelor datorate corespunzător.
În motivarea cererii, reclamantele au arătat că îndeplinesc funcția de grefier executări penale, respectiv grefier executări civile în cadrul Judecătoriei Fălticeni, beneficiind de indemnizația de 10% din salariul de bază și nu din salariul brut, astfel cum prevăd dispozițiile art. 19 pct. 3 din Legea nr. 50/1996 republicată, cu modificările ulterioare.
În dovedirea cererii, reclamantele au depus copia sentinței civile nr. 1483/2007 a Tribunalului Suceava și copia deciziei nr. 101/R-CM/2007 a Curții de Apel Pitești.
Pârâtul Ministerul economiei și finanțelor a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei calității sale procesuale pasive, motivat de faptul că obiectul acțiunii vizează plata unor drepturi salariale, datorate de către pârâți, în calitate de ordonatori principali și secundari de credite.
Pârâtul Consiliul național pentru combaterea discriminării a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei calității sale procesuale pasive, susținând că în temeiul art. 16-20 din Legea nr. 137/2000 este obligatorie citarea sa, dar nu în calitate de pârât, ci de expert în domeniul nediscriminării, putând formula opinii cu privire la o posibilă încălcare a legislației în materie de nediscriminare. Pârâtul a subliniat că în sarcina sa nu ar putea fi reținută vreo sarcină sau obligație în favoarea reclamantelor, astfel că nu poate fi reținută calitatea sa procesuală pasivă.
Pârâtul Ministerul justiției a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția prescripției dreptului la acțiune pentru perioada noiembrie 2003 - ianuarie 2005, solicitând respingerea parțială a acțiunii, ca fiind prescrisă.
Prin sentința nr. 779 din 17 aprilie 2008, Tribunalul Suceavaa admis acțiunea în parte, obligând pârâții Ministerul justiției, Tribunalul Suceava și Ministerul economiei și finanțelor să plătească drepturile salariale reprezentând diferența dintre indemnizația lunară de 10% din salariul brut și 10% din salariul de bază, achitat reclamantelor pentru perioada 01.01.2005 -01.11.2006, actualizate cu indicele de inflație la data plății. Au fost respinse excepțiile lipsei calității procesuale pasive a și Ministerului economiei și finanțelor, respingându-se acțiunea reclamantelor și pentru perioada 01.11.2003 - 31.01.2005, ca fiind prescrisă.
Pentru a pronunța această soluție, instanța a reținut că pârâtul Ministerul economiei și finanțelor are calitate procesuală pasivă în cauză, având în vedere atribuțiile privind elaborarea proiectului bugetului de stat, respectiv elaborarea proiectelor de rectificare bugetară, pe baza proiectelor ordonatorilor principali de credite, atribuții stabilite prin dispozițiile legale în vigoare.
În ceea ce privește calitatea procesuală a - ului, instanța a reținut că dispozițiile art. 21 din nr.OG 137/2000, care impun citarea obligatorie a acestuia, atrag existența unei calități procesuale pasive speciale a acestei instituții, în cazul litigiilor privind repararea prejudiciilor cauzate persoanelor ce se consideră discriminate.
Referitor la prescripția invocată de pârâtul Ministerul justiției, instanța a constatat-o întemeiată, în temeiul art. 283 alin. 1 lit. c din Codul Muncii, termenul de prescripție fiind de trei ani de la data nașterii dreptului la acțiune, respectiv de la data neacordării drepturilor salariale solicitate.
Cu privire la fondul acțiunii, instanța a reținut că art. 19 alin. 3 din Legea nr. 50/1996 republicată, prevede pentru grefierii ce participă la efectuarea actelor de executare penală și civilă o indemnizație lunară de 10% din salariul brut, calculat în raport de timpul efectiv lucrat în aceste activități, din adresa Departamentului economico-administrativ a Tribunalului Suceava rezultând că indemnizația a fost calculată în raport de salariul de bază lunar al reclamantelor.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâtul Ministerul justiției, care a susținut că nu există diferență între salariul de bază și salariul brut al grefierilor, ambele sume se calculează conform dispozițiilor art. 18 alin. 1 din Legea nr. 50/1996, în sentință făcându-se confuzie între salariul brut și venitul brut al unui grefier.
Împotriva aceleiași sentințe a declarat recurs și pârâtul Ministerul economiei și finanțelor, care a susținut că nu are calitate procesuală pasivă în cauză, atribuțiile sale în ceea ce privește exercițiul bugetar nejustificând citarea sa în cadrul prezentului proces, alături de ordonatorul principal de credite. Totodată a susținut că acțiunea reclamantelor nu poate fi considerată ca una în repararea unor acte discriminatorii, majorările salariale prevăzute în mod expres pentru anumite categorii de persoane din cadrul instituțiilor publice, nu pot avea natura unor măsuri discriminatorii, conform dispozițiilor nr.OG 137/2000.
Analizând recursurile, ale căror motive se încadrează la art. 304 pct. 9 din Codul d e procedură civilă, instanța le constată a fi neîntemeiate.
În ceea ce privește recursul Ministerului economiei și finanțelor, se reține că potrivit dispozițiilor art. 19 din Legea - privind finanțele publice, acest pârât coordonează acțiunile ce sunt în responsabilitatea guvernului cu privire la sistemul bugetar și anume: pregătirea proiectelor legilor bugetare anuale, ale legilor de rectificare și ale legilor privind aprobarea contului general anual de execuție, iar potrivit art. 3 al. 1 pct. 2 din HG208/2005, ministerul pârât este cel care are ca atribuții elaborarea proiectului bugetului de stat, precum și proiectul legii de rectificare a bugetului de stat, operând rectificările corespunzătoare. În lipsa aprobării rectificării bugetului cu sumele necesare și alimentării cu fonduri a conturilor Ministerului justiției de către Ministerul economiei și finanțelor, cel dintâi ar fi practic în imposibilitate de a achita sumele la care ar fi obligat prin prezenta hotărâre. În situația în care nu ar fi obligat și Ministerul economiei și finanțelor la respectarea dispozițiilor instanței, prin alocarea sumelor necesare reparării prejudiciului suferit de reclamante, hotărârea judecătorească pronunțată de prima instanță ar fi lipsită de una dintre cele mai importante funcții ale sale, respectiv puterea executorie.
Referitor la recursul pârâtului Ministerul justiției, instanța reține că nici acesta nu este întemeiat, întrucât noțiunile de salariu de bază și salariu brut nu sunt noțiuni echivalente, după cum nici noțiunea de salariu brut nu se confundă cu noțiunea de venit brut. Diferențele dintre aceste sume sunt date de modul de calcul a diferitelor sporuri salariale, astfel încât calcularea unei indemnizații prin raportare la salariul de bază are o altă valoare decât cea a unei indemnizații raportate la salariul brut. Prima instanță nu a confundat aceste noțiuni, constatând greșita calculare a indemnizațiilor datorate reclamantelor, dispunând achitarea diferențelor rezultate în urma recalculării acestora, în conformitate cu dispozițiile art. 19 al. 3 din Legea nr. 50/1996.
Constatând că prima instanță a realizat o corectă apreciere a situației de fapt și aplicare a dispozițiilor legale incidente, în baza art. 312 raportat la art. 304 pct. 9 din Codul d e procedură civilă, instanța va respinge cele două recursuri ca nefondate.
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE:
Respinge ca nefondate recursurile formulate de pârâții Ministerul Justiției și Libertăților, cu sediul în B,-, sector 5 și Ministerul Economiei și Finanțelor B prinDirecția Generală a Finanțelor Publice a Județului, cu sediul în mun. S,-, județul S, împotriva sentinței nr. 779 din 17 aprilie 2008 pronunțată de Tribunalul Suceava - Secția civilă în dosar nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 30 aprilie 2009.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red.
Jud. fond.
Tehnored.
Ex. 2
6.07.2009
Președinte:Dumitraș DanielaJudecători:Dumitraș Daniela, Plăcintă Dochița, Timofte Cristina
