Drepturi salariale ale personalului din justiție. Decizia 524/2009. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA CIVILA, CAUZE MINORI, FAMILIE, CONFLICTE DE MUNCA, ASIGURARI SOCIALE
DECIZIE Nr. 524
Ședința publică de la 11 Mai 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Grosu Valerica Niculina JUDECĂTOR 2: Viziteu Camelia
- - - - JUDECĂTOR 3: Pîrjol
- - - - - JUDECĂTOR
GREFIER -
&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&
Astăzi la ordine s-a luat în examinare recursul civil promovat de recurenții-reclamanți, A, împotriva sentinței civile nr.77 din 13 octombrie 2008, pronunțată de Curtea de APEL BACĂU în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică, au lipsit părțile.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a expus referatul asupra cauzei de către grefier, după care:
Nefiind alte cereri și/sau excepții de formulat, și văzând că în cauză recurenții au solicitat judecarea cauzei în lipsă, constată cauza în stare de judecată și trece la deliberare.
S-au declarat dezbaterile închise, trecându-se la deliberare.
CURTEA
DELIBERÂND
Asupra recursului civil de față constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.77/2008, pronunțată de Curtea de APEL BACĂU în dosarul nr- a fost respinsă excepția lipsei calității procesuale pasive a și a fost respinsă; ca nefondată acțiunea formulată de reclamanții, a, și, cu opinia separată a domnului asistent judiciar, în sensul admiterii acțiunii.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr- reclamanții, a, -, și au chemat în judecată pârâții Ministerul Justiției în calitate de ordonator principal de credite, Curtea de APEL BACĂU în calitate de ordonator secundar de credite, Tribunalul Bacău în calitate de ordonator terțiar de credite și Ministerul Finanțelor Publice pentru a fi obligați să calculeze și să plătească drepturile reprezentând sporul de confidențialitate de până la 15%, începând cu luna iulie 2004 și până la data rămânerii definitive a hotărârii judecătorești și pentru viitor, drepturi care să fie actualizate cu indicele de inflație, începând cu data nașterii drepturilor și până la data executării hotărârii. Au solicitat, ca Ministerul Finanțelor P8ublice să aloce fondurile necesare plății sumelor recunoscute și a se efectua mențiunile necesare în carnetele de muncă.
In motivarea acțiunii reclamanții, au arătat, în esență că în calitate de magistrați, care dispun și supraveghează exercitarea unor activități confidențiale nu beneficiază de spor de confidențialitate.
Au susținut reclamanții că în raport de dispozițiile normative în mai multe domenii respectiv art. 3 Legea 444/2006 de aprobare a nr.OG 19/2006, art. 15 alin.1 din nr.OG 6/2007, art. 20 alin.3 din Legea 656/2002, nr.OG 19/2006, rezultă în mod clar voința de a se acorda sporul de confidențialitate tuturor categoriilor de personal din cadrul instituțiilor publice care gestionează și manipulează informații clasificate și nu doar cele prevăzute expres în Legea 444/2006.
In drept și-au întemeiat acțiunea pe dispozițiile art. 30 alin.3 din nr.OG 137/2000.
Cauza a fost inițial soluționată prin sentința civilă nr. 1011 din 7 decembrie 2007 Tribunalului, însă această hotărâre a fost casată, dispunându-se trimiterea cauzei spre rejudecare la Tribunalul Neamț, ca urmare a admiterii recursului formulat de reclamanți prin decizia civilă nr. 360 din 21 aprilie 2008 Curții de APEL BACĂU.
Ulterior, la data de 8 august 2008 cauza a fost înaintată la Curtea de APEL BACĂU pentru a fi soluționată în fond, conform art. II al.2 din nr.OUG 75/2008.
In cauză Ministerul Economiei și Finanțelor a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive, întrucât răspunde doar de elaborarea proiectului bugetului de stat pe baza proiectelor bugetelor ordonatorilor principali de credite și ca atribuții în angajarea și salarizarea reclamantului revine Ministerului Justiției, raporturi de muncă existând între reclamanți și pârâtul Ministerul Justiției.
Referitor la excepția lipsei calității procesuale pasive invocate de pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor s-a constatat că este nefondată, și a fost respinsă întrucât conform art. 19 din Legea 500/2002 atribuțiile acestui minister constau în pregătirea proiectelor de lege bugetare anuale, ale legilor de rectificare și ale legilor privind aprobarea contului general de execuție, luarea măsurilor necesare pentru aplicarea politicii fiscale bugetare etc. ceea ce înseamnă că în acțiunea prin care se solicită obligarea acestei pârâte la alocarea fondurilor necesare plății unor sume reprezentând drepturi salariale, Ministerul Economiei și Finanțelor are calitate procesuală pasivă.
De asemenea, conform art. 1 din nr.OUG 22/2002 aprobată prin Legea 188/2002 executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice în baza titlurilor executorii se realizează din sumele aprobate prin bugetele acestora cu titlu de cheltuieli la care se încadrează obligația de plată respectivă.
Prin urmare, pentru plata drepturilor salariale este necesară includerea sumelor datorate cu acest titlu în bugetul Ministerului Justiției, acest pârât având obligația să dispună toate măsurile necesare, în condițiile legii, pentru asigurarea în bugetul propriu al Ministerului și al instituțiilor din subordine a creditelor necesare pentru efectuarea plății sumelor stabilite prin titluri executorii ( art. 2 din Legea 500/2002).
Pe fondul cauzei s-a apreciat că acțiunea este nefondată.
Curtea Constituțională prin Decizia nr. 818 din 3 iulie 2008 admis excepția de neconstituționalitate și a constatat că prevederile art. 1, art. 1 alin.3 și art. 27 alin.1 din nr.OG 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, republicată, sunt neconstituționale, în măsura în care din acestea se desprinde înțelesul că instanțele judecătorești au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederile cuprinse în alte acte normative.
Această decizie este obligatorie pentru instanțe situație în care discriminarea întemeiată pe dispozițiile legale constatate a fi neconstituționale, nu mai poate fi analizată de instanță.
Poate fi însă analizată situația de discriminare invocată de recurenți, în raport de normele europene în materie, respectiv art. 14 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului privind interzicerea discriminării principiului nediscriminatoriu fiind înscris în toate tratatele și documentele internaționale de protecție a drepturilor omului.
In cauză reclamanții au invocat faptul că nu au primit drepturi bănești reprezentând spor de confidențialitate de 15%, drepturi acordate altor categorii profesionale din sistemul bugetar, situație în care ar fi discriminați în raport de acestea.
S-a apreciat, însă că în cauză nu poate fi vorba de existența unei discriminări între reclamanți și celelalte categorii profesionale invocate, respectiv personalul militar, funcționarii publici cu statut special din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională, deoarece situațiile în discuție trebuie să fie comparabile. Or, în cauză categoriile profesionale sunt diferite, desfășurând activități în alte condiții, nefiind în discuție situații similare sau măcar comparabile, între reclamanți și categoriile profesionale invocate.
Diferența de tratament aplicată, devine discriminare în sensul art. 14 din Convenție numai atunci când autoritățile statale introduc distincții între situații analoge și comparabile, fără ca acestea să se bazeze pe o justificare rezonabilă și obiectivă.
Reclamanții au calitatea de magistrați, fiind salarizați în raport de prevederile OUG27/2006 privind salarizarea și alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor și altor categorii de personal din sistemul justiției care la art. 2 prevede că salarizarea și celelalte drepturi ale judecătorilor, ale procurorilor, ale personalului asimilat acestora și ale magistraților asistenți se stabilesc ținând seama de locul și rolul justiției în statul de drept, de răspundere, complexitatea și riscurile funcției, de incompatibilitățile și interdicțiile prevăzute de lege pentru aceste categorii de personal.
Deci, la stabilirea drepturilor salariale cuvenite magistraților, prin legea de salarizare s-au avut în vedere interdicțiile prevăzute de lege pentru aceste categorii de personal cât și complexitatea activității desfășurate.
De aceea, se va aprecia că sporul de confidențialitate, solicitat de reclamanți, nefiind expres prevăzut de o altă lege specială pentru o anume activitate desfășurată de magistrați, nu poate fi acordat, nefiind datorat, întrucât la stabilirea drepturilor salariale cuvenite magistraților s-au avut în vedere faptul că aceștia desfășoară o activitate de o anumită importanță și complexitate, care implică utilizarea, gestionarea unor informații, pentru care se impune păstrarea confidențialității.
Acordarea sporului de confidențialitate de 15% altor categorii de personal, cum invocă reclamanții, respectiv personalul militar și funcționarii publici cu statut special din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională are în vedere anumite activități specifice, efectuate de alte categorii care operează cu infirmații clasificate, sporul nefiind acordat tuturor celor care fac parte din aceste categorii, ci unora dintre acestea ( art. 3 din OG19/2006).
Împotriva hotărârii pronunțate de instanța de fond au declarat recurs reclamanții.
au criticat hotărârea recurată susținând că prin respingerea acțiunii au fost încălcate dispozițiile art.5,6,8, 39 al.1 lit.a, art.40 al.2 lit.c și f, art.154al.3, art.165 și 155 rap. la art.1 din Lg.53/2003 precum și art. 41 din Constituție care garantează aplicarea principiului nediscriminării și în raport cu dreptul la salariu, care face parte din conținutul complex al dreptului constituțional la muncă și care nu poate face obiectul unei limitări discriminatorii.
Sporul de confidențialitate arată reclamanții trebuie acordat magistraților care prin însăși natura muncii lor, intră în contact cu date și informații ce constituie fie informații clasificate, fie secret de serviciu sau profesional și sunt obligați să păstreze secretul asupra acestora, iar în cazul în care s-ar încălca această obligație, ar fi pasibili de răspundere penală sau disciplinară.
Curtea constată recursul întemeiat, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare:
Asupra caracterului dreptului pretins de reclamanți și asupra temeiniciei acestei cereri s-a pronunțat prin decizia 46/15 decembrie 2008.
Prin această decizie, a fost admis recursul în interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă și s-a statuat că în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art.99 alin.1 lit.d din Legea 303/2004, privind statutul judecătorilor și procurorilor, raportat la art.16 alin.1,2 din Codul deontologic al magistraților și a art.78 alin.1 din legea 567/2004 privind statutul personalului auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești, procurorii, magistrații asistenți precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de confidențialitate de 15 %, calculat la indemnizația brută lunară, respectiv salariul de bază brut lunar.
În considerentele hotărârii a arătat că sporurile se acordă numai la locurile de muncă unde nu sunt cuprinse în salariul de bază, ele fiind prevăzute de Codul muncii, de legi și ordonanțe, în contractul colectiv de muncă unic la nivel național (art.41 alin.3) și în contractele colective de muncă la nivel de ramură, grupuri de unitate și unități.
În sistemul legal actual sporurile nu sunt recompense sau gratificații, ele constituind, în principal, un factor compensatoriu pentru anumite condiții de muncă sau pentru întrunirea de către cel în cauză a unor cerințe speciale.
Sporurile la salariul (indemnizația) de bază se acordă dacă sunt întrunite următoarele condiții:
- salariatul să ocupe un post într-o specialitate care îi conferă dreptul la un anumit spor;
- salariatul să lucreze efectiv în condițiile prescrise de lege, de contratul colectiv de muncă sau, după caz, de contractul individual de muncă.
Cu alte cuvinte, indiferent de nivelul studiilor, importanta, complexitatea și atribuțiile de serviciu, funcția (postul) meseria îndeplinită, cantitatea, calitatea și valoarea muncii, ramura, domeniul sau nivelul de activitate și cuantumul salariului (indemnizației) de bază ale unui salariat acestuia trebuie să i se dea un anumit spor dacă lucrează efectiv în condițiile prescrise de lege pentru acordarea acelui spor.
Nu există nici o justificare legitimă, obiectivă și rezonabilă ca, în cazul a doi salariați, care nu se găsesc în situații juridice identice sau similare, sub aspectul posturilor ocupate, atribuțiilor de serviciu, răspunderii, a, dar care, amândoi, lucrează - cu titlu de exemplu - în aceleași condiții deosebite de muncă, grele, periculoase sau vătămătoare, numai unul dintre ei să primească sporul corespunzător, iar cel de-al doilea sa nu-l primească pentru motivul că legea sau ordonanța în baza căreia este retribuit acest din urmă salariat nu prevede acordarea acestui spor.
Cu alte condiții, în considerarea unor condiții amintite mai sus, dintre care se disting cu prioritate rolul, răspunderea și complexitatea atribuțiilor de serviciu ale diferitelor posturi, funcții și activități legiuitorul poate stabili drepturi de salarizare diferite pentru anumite categorii de personal, fără ca prin aceasta să se aducă vreo atingere egalității cu drepturi prevăzute de art.16 din Constituție, însă acest tratament diferențiat trebuie să se refere doar la stabilirea salariului (indemnizației) de bază, a indemnizațiilor care constituie sumele plătite anumitor salariați în funcție de criterii specifice muncii sau de cheltuielile necesare pentru îndeplinirea obligațiilor de serviciu cât și a adaosurile la salariul de bază ce se acordă în funcție de performanțele individuale.
În ceea ce privește însă sporurile la salariul (indemnizația) de bază, acestea trebuie să fie acordate tuturor salariaților indiferent de posturile și funcțiile pe care le ocupă și de domeniul în care își desfășoară activitatea atâta timp cât lucrează efectiv în condițiile prescrise de legea care reglementează plata sporurilor respective.
Acest lucru se referă și la sporul de confidențialitate care trebuie acordat tuturor celor care gestionează secrete de stat și secrete de serviciu, indiferent că lucrează în administrația publică, centrală sau locală, în justiție sau în aparatul Parlamentului.
A accepta teza propusă de procurorul general prin recursul în interesul legii s-ar ajunge la o situație discriminatorie în sensul dispozițiilor art.16 ailn.1 din Constituție, republicată, ale art.1-3 din Ordonanța Guvernului nr. 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, republicată, și ale art.1 din Protocolul 12 adițional la Convenția europeană a drepturilor omului și libertăților fundamentale, întrucât nu se constată existența unei justificări legitime, obiective și rezonabile.
Potrivit art.27 alin.1 din Ordonanța Guvernului nr.137/2000 persoana care se consideră discriminată poate formula, în fața instanței de judecată, o cerere pentru acordarea de despăgubiri și stabilirea situației anterioare discriminării sau anularea situației create prin discriminare, potrivit dreptului comun. Cererea este scutită de taxă judiciară de timbru și nu este condiționată de sesizarea Consiliului.
Ca atare, magistrații, magistrații asistenți și personalul auxiliar de specialitate care nu primesc spor de confidențialitate pe motiv că actele normative care reglementează salarizarea și alte drepturi ale acestor categorii de personal nu prevăd acordarea acestui spor au dreptul la despăgubiri în temeiul dispoziției legale amintite mai sus.
Față de dispozițiile art.329(3) Cod procedură civilă, urmează a fi admis recursul reclamanților și pe fond admisă acțiunea reclamanților.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul civil promovat de recurenții-reclamanți, A, împotriva sentinței civile nr.77 din 13 octombrie 2008, pronunțată de Curtea de APEL BACĂU în dosarul nr-.
Modifică în tot hotărârea recurată în sensul că admite acțiunea și obligă Ministerul Justiției, Curtea de APEL BACĂU și Tribunalul Neamț să plătească reclamanților corespunzător perioadei lucrate, sporul de confidențialitate în cuantum de 15 %, începând cu iulie 2004 și până la zi, actualizate cu indicele de, la data executării efective, precum și pe viitor.
Obligă pârâtul Tribunalul Neamț să facă mențiunile corespunzătoare în carnetele de muncă și pârâtul să aloce fondurile necesare plății drepturilor acordate.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi 11 mai 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, GREFIER,
red.sent./
red.dec.rec.-
tehnored.BC/ 3 ex/ 9.06.2009
Președinte:Grosu Valerica NiculinaJudecători:Grosu Valerica Niculina, Viziteu Camelia, Pîrjol
