Drepturi salariale ale personalului din justiție. Decizia 530/2009. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA CIVILA, CAUZE MINORI, FAMILIE, CONFLICTE DE MUNCA, ASIGURARI SOCIALE
DECIZIE Nr. 530
Ședința publică de la 11 Mai 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Grosu Valerica Niculina JUDECĂTOR
- - - - JUDECĂTOR
- - - - - JUDECĂTOR
GREFIER -
&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&
Astăzi la ordine s-au luat în examinare cererea de preschimbare termen și recursurile civile promovate de pârâta DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE ÎN CALITATE DE REPREZENTANT AL MINISTERULUI FINANȚELOR PUBLICE și recurenții-reclamanți, și împotriva sentinței civile nr.470 din 13 iunie 2008, pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns recurenții-reclamanți ela,; lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a expus referatul asupra cauzei de către grefier, după care:
Instanța pune în discuția părților cererea de preschimbare termen formulată de recurentele-reclamante ela și la data de 7 mai 2009.
Recurenții-reclamanți, având pe rând cuvântul, solicită admiterea cererii de preschimbare termen astfel cum a fost formulată.
Instanța admite cererea de preschimbare termen și fixează termen în data de 11 mai 2009.
Recurenta-reclamantă depune la dosar copia adreselor nr. 24956/2009 și nr.40623/2009 ambele fiind emise de.
La solicitarea instanței, recurenții-reclamanți prezenți arată că nu mai au alte cereri de formulat și solicită acordarea cuvântului în cadrul dezbaterilor.
Nemaifiind alte cereri și/sau excepții de invocat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Recurenta-reclamantă având cuvântul, solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat și depus în scris la dosar, casarea sentinței și pe fond, admiterea acțiunii cu obligarea pârâților la plata diferențelor salariale solicitate de 50 %, reprezentând spor de risc și suprasolicitare neuropsihică și pentru perioada 1 februarie 2007 la zi și pe viitor. Arată că a executat voluntar hotărârile cu acordarea acestor drepturi pentru viitor, la. B doar 20 de persoane nu primesc aceste drepturi.
Cu privire la recursul declarat de pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor, solicită respingerea recursului ca nefondat întrucât pârâtul are calitate procesuală pasivă și trebuie să pună la dispoziție fondurile necesare achitării acestor sume.
Ceilalți recurenți-reclamanți având pe rând cuvântul, achiesează la concluziile puse de recurenta, solicitând admiterea recursului așa cum a fost formulat și depus în scris la dosar, și respingerea recursului formulat de pârâtul.
S-au declarat dezbaterile închise, trecându-se la deliberare.
CURTEA
- deliberând -
Asupra recursurilor civile de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.470 din 13 iunie 2008, pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr- a fost respinsă excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de Ministerul Economiei și Finanțelor.
S-a admis excepția prescripției extinctive invocată de Ministerul Justiției și în consecință a fost respinsă acțiunea formulată pentru drepturile bănești cuvenite anterior datei de 5.09.2004 ca fiind prescris dreptul material la acțiune.
S-a admis în parte acțiunea principală, astfel cum a fost precizată și completată de reclamanții, -, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției, Ministerul Finanțelor, Tribunalul Bacău și Curtea de Apel Bacău și în consecință au fost obligă pârâții Ministerul Justiției, Curtea de Apel Bacău și Tribunalul Bacău să plătească reclamanților, -, drepturile salariale constând în sporul de 50% din salariul de bază brut lunar, spor pentru risc și suprasolicitare neuropsihică prevăzut de art.47 din Legea nr.50/1996 începând cu 5.09.2004 și până la 1.02.2007, cu excepția reclamantei pentru care s-a dispus ca drepturile bănești să fie calculate și plătite pentru perioada 3.10.2006 - 1.02.2007, a reclamantului pentru care drepturile bănești să fie calculate pentru perioada 5.09.2004 - 31.08.2005, a reclamantului pentru care drepturile bănești să fie calculate și plătite pentru perioada 2.11.2005 - 1.02.2007 și a reclamantului pentru care drepturile bănești se vor calcula pentru perioada 10.03.2006 - 1.02.2007, sume ce vor fi actualizate cu indicele de inflație la data plății efective.
A fost obligată pârâta Curtea de Apel Bacău să efectueze mențiunile corespunzătoare în cărțile de muncă ale reclamanților iar pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor a fost obligat să asigure fondurile necesare plății drepturilor bănești cuvenite reclamanților. A fost respinsă cererea privind cheltuielile de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut următoarele:
Prin cererea adresată Tribunalului Bacău reclamanții au chemat în judecată pârâții Curtea de Apel Bacău, Tribunalul Bacău, Ministerul Justiției și Ministerul Economiei și Finanțelor solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să fie obligați pârâții în solidar la plata actualizată a sporului de stres de 50% prevăzut de art.42 din Legea 50/1996, calculat la indemnizația brută de încadrare, începând cu 1.04.2004 și până la data de 1.02.2007, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii s-a arătat că potrivit art.42 din Legea 50/1996 republicată "pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, magistrații precum și personalul auxiliar de specialitate beneficiază de un spor de 50% din salariul de bază brut lunar. Ulterior, prin G nr.177/2002 a fost abrogat acest spor, însă pentru personalul auxiliar de specialitate au rămas în vigoare dispozițiile Legii 50/1996, care au fost abrogate abia la intrarea în vigoare a nr.OG8/2007.
Criteriile avute în vedere la redactarea art.47 din 50/1996 nu s-au schimbat, ci, dimpotrivă, s-au acutizat, întrucât au crescut cerințele înfăptuirii actului de justiție în condiții de calitate și eficiență sporită.
Abrogarea art.47 prin art.42 al nr.OG83/2000 nu poate produce efecte juridice întrucât este un act normativ de nivel inferior Legea 50/1996, fiind într-o vădită contradicție cu dispozițiile constituției și ale Legea 24/2000.
întâmpinare prin reprezentanții săi legali, a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive, arătând că între și reclamanți nu existat nici un raport juridic legal sau convențional de natură să creeze în sarcina sa obligația de a plăti drepturile bănești în discuție, drepturi ce decurg dintr-un raport de muncă în care nu este parte. S-a arătat, de asemenea, că răspunde doar de elaborarea proiectului de stat pe baza proiectelor ordonatorilor de credite, în speță, calitatea de ordonator principal de credite aparținând Ministerului Justiției.
Întâmpinare a formulat și Ministerul Justiției care a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată cu motivarea că art.47 din Legea 50/1996 a fost abrogat prin nr.OG83/2000, că actele normative ulterioare Legea 50/1996 care au reglementat salarizarea și alte drepturi ale magistraților nu au prevăzut sporul solicitat, că abrogarea dispozițiilor legale care prevedeau acordarea sporului de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică magistraților și personalului auxiliar de specialitate reprezintă o problemă de legiferare, doar legiuitorul fiind cel care poate aprecia și stabili dacă și ce anume sporuri sau adaosuri se acordă anumitor categorii de salariați,cu singura condiție ca de aceste sporuri să beneficieze toți salariații care se află în situații identice sub toate aspectele funcțiilor în care sunt încadrați.
Prin încheierea din 19.10.2007 instanța a dispus scoaterea cauzei de pe rol și înaintarea acesteia la Curtea de Apel Bacău, în vederea soluționării cererii de abținere formulată de toți magistrații Tribunalului Bacău. Cererea de abținere a fost respinsă de Curtea de Apel Bacău prin încheierea din 10.12.2007 astfel încât dosarul a fost restituit pentru continuarea judecății.
În cauză au formulat cerere de intervenție la 19.03.2008 domnii, și, intervenienții fiind introduși în cauză, cu acordul reclamanților-intimați, în aceeași calitate - de reclamanți.
La termenul de judecată din 21.03.2008 reclamanții au formulat precizări la acțiune arătând că temeiul în drept al acțiunii îl constituie art.47 din 50/1996, art.42 din OG83/2000 și au solicitat să fie obligați pârâții la plata drepturilor salariale constând în sporul de 50% din salariul de bază brut lunar, actualizate cu indicele de inflație la data plății efective, începând cu 01.04.2004 la zi și în viitor, pârâta Curtea de Apel Bacău să fie obligată să efectueze mențiunile corespunzătoare în carnetele de muncă, să fie obligat Ministerul Economiei și Finanțelor să asigure sumele necesare acordării acestor despăgubiri.
Noile cereri au fost motivate prin aceea că succesiunea în timp a actelor normative impune concluzia că dreptul la sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică prevăzut în favoarea magistraților și a personalului auxiliar de specialitate, prin art.47 din Legea nr.50/1996, și-a produs efectele și după data de 1 octombrie 2000, când, urmare a apariției Ordonanța Guvernului nr.83/2000 aprobată prin Legea nr. 334/2001 acest drept continuat însă să existe fără a mai fi însă acordat, sens în care s-a pronunțat și Înalta Curte de Casație și Justiție în dosarul nr. 5/2008 prin decizia 21 din 10 martie 2008 în recursul în interesul legii.
De asemenea, sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică constituie un "bun" în sensul art.1 din Protocolul adițional nr.1 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Pe de altă parte, există și acea "speranță legitimă" cu valoare patrimonială care, așa cum a statuat Curtea Europeană în Cauza Pine Development contra Irlanda și Cauza Păduraru contra România, pentru a intra sub protecția oferită de art.1 din Protocolul adițional nr.1 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului trebuie, fie să se întemeieze pe o prevedere legală, fie să aibă o bază suficientă în dreptul intern, respectiv, o jurisprudență clară, concordantă a instanțelor naționale.
Ori, în cauză, sporul de risc și suprasolicitare decurge dintr-o prevedere legală deci, există, și derivă dintr-o jurisprudență constantă a instanțelor naționale. Împrejurarea că persistă condițiile de risc și suprasolicitare neuropsihică conduce la aplicarea de urgență și imediată a textului de lege atât de mult discutat și asupra cărora șȘi-a exprimat în mod obligatoriu părerea că magistrații și personalul auxiliar al instanțelor au dreptul la sporul de 50 % pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, atât timp cât, în actuala reglementare există o dispoziție legală care să prevadă acordarea în favoarea personalului auxiliar de specialitate a unui spor pentru munca desfășurată în aceste condiții.
întâmpinare la cererea de completare a acțiunii, Ministerul Justiției a invocat excepția prescripției dreptului material la acțiune pentru drepturile mai vechi de 3 ani de la data introducerii acțiunii, solicitând să se constate că pentru perioada 01.04.2004- 06.09.2004 dreptul la acțiune este prescris, iar în ceea ce privește acordarea sporului pe viitor, cererea trebuie respinsă ca nefondată având în vedere faptul că obiectul acestuia se referă la un drept care nu s-a născut încă, nefiind justificat un interes actual.
La cererea instanței, Biroul contabilitate al Curții de Apel Bacăua transmis date privind funcția deținută de fiecare reclamant în parte, data angajării, perioadele de suspendare a contractelor de muncă - adresa nr.1166/18 A/19.03.2008.
Din actele și lucrările dosarului, prima instanță a reținut următoarele:
Excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de a fost respinsă motivat de faptul că, potrivit art.1 din OUG22/2002, executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice în temeiul titlurilor executorii, se realizează din sumele aprobate prin bugetele acestora la titlul de cheltuieli la care se încadrează obligația de plată respectivă. Totodată, importante sunt atribuțiile conferite Ministerului Finanțelor Publice prin art.19 din Legea nr.500/2002 privind finanțele publice, în sensul coordonării acțiunilor care sunt în responsabilitatea Guvernului cu privire la sistemul bugetar și anume pregătirea proiectelor legilor bugetare anuale, ale legilor de rectificare precum și ale legilor privind aprobarea contului general anual de execuție.
În același sens, se înscriu și dispozițiile art.3 alin.l pct.2 din HG208/2005 privind organizarea și funcționarea Ministerului Finanțelor Publice și a Agenției Naționale de Administrare Fiscală, potrivit cărora, în realizarea funcțiilor sale, Ministerul Finanțelor Publice are în principal ca atribuții: " elaborează proiectul bugetului de stat, al legii bugetare anuale și raportul asupra proiectului bugetului de stat, precum și proiectul de lege de rectificare a bugetului de stat, operând rectificările corespunzătoare.". În lumina acestor atribuții, nu pot fi invocate doar competențele ordonatorului principal de credite, respectiv, Ministerul Justiției, pentru a ignora răspunderea legală ce îi revine Ministerului Finanțelor Publice pretinzând astfel lipsa calității sale procesuale pasive în prezenta cauză.
Excepția prescripției dreptului material la acțiune pentru perioada aprilie 2004 - septembrie 2004 fost admisă întrucât întreruperea termenului de prescripție în sensul art.16 lit.a din Decretul 167/1958 poate interveni numai dacă există o recunoaștere a debitorului cu privire la drepturile invocate. Or, prin strategia de reformă a sistemului judiciar pentru perioada 2005- 2007, debitorul Ministerul Justiției se referă la o altă categorie de drepturi salariale și nu la acordarea sporului de suprasolicitare neuropsihică de 50% reglementat de art.47 din 50/1996. În consecință, s-a reținut că în speță sunt aplicabile dispozițiile art.1, 3, 7 și 8 din nr.167/1958 și ale art.283 lit.c Codul muncii.
Pe fondul cauzei, prima instanță a reținut că reclamanții fac parte din personalul auxiliar de specialitate al Curții de Apel Bacău, toți fiind în activitate, cu excepția doamnei - pensionată la 3.01.2008 și a domnului, căruia i-a încetat contractul de muncă la 01.09.2005, ocupând funcțiile de grefier, grefier arhivar, grefier statistician, grefier documentarist, aprod și agent procedural.
Potrivit art.47 din 50/1996 "pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, magistrații precum și personalul auxiliar de specialitate beneficiază de un spor de 50% din salariu de bază brut lunar".
Acest articol a fost abrogat prin art. I pct. 42 din nr.OG 83/2000, însă acest din urmă act normativ este de nivel inferior Legii nr. 50/1996, fiind într-o vădită contradicție cu dispozițiile Constituției și ale Legii nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative.
De asemenea, s-a reținut de către prima instanță că, abrogarea art. 47 din Legea nr. 50/1996 prin art. I pct. 42 din nr.OG 83/2000 încalcă și dispozițiile Legii nr. 125/2000 privind abilitarea Guvernului de a emite ordonanțe, întrucât prin legea de abilitare nu s-a prevăzut decât posibilitatea modificării și completării legii, iar prin ordonanța emisă în temeiul legii, a avut loc și abrogarea unor dispoziții ale acesteia. Mai mult, prin decizia nr.21/10.03.2008 pronunțată în recurs în interesul legii înalta Curte de Casație și Justiție a constatat că art. 47 din Legea nr. 50/1996 nu a fost abrogat prin art. I din nr.OG 83/2000, iar potrivit art.329 alin.3C. aceste decizii sunt obligatorii pentru instanță.
Întrucât Înalta Curte de Casație și Justiție a analizat abrogarea art. 47 din Legea nr. 50/1996 doar în raport de nr.OG 83/2000 rezultă că aceste dispoziții rămân aplicabile până la apariția unei noi dispoziții de abrogare. Acest lucru s-a produs prin nr.OG 8/2007, ordonanță ce reglementează salarizarea personalului auxiliar de specialitate din cadrul instanțelor și parchetelor. Astfel, dispozițiile Legii nr. 50/1996 au fost expres abrogate prin art. 30 din nr.OG 8/2007, aprobată prin Legea nr. 247/2007. Pentru aceste motive, cererea reclamanților a fost admisă numai pentru perioada septembrie 2004 - ianuarie 2007, inclusiv.
Având în vedere datele furnizate de biroul de contabilitate al Curții de Apel Bacău prima instanță a dispus ca drepturile salariale cuvenite reclamantei să fie calculate pentru perioada 3.10.2006 - 1.02.2007, reclamantului pentru perioada 5.09.2004 - 31.08.2005, reclamantului pentru perioada 2.11.2005 - 1.02.2007 iar reclamantului pentru perioada 10.03.2006 - 1.02.2007.
S-a dispus ca despăgubirile cuvenite reclamanților să fie actualizate cu indicele de inflație de la data scadenței fiecărei sume, corespunzător art.161 (4) Codul muncii. Deși au solicitat obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată, s-a reținut de către prima instanță că reclamanții nu au făcut dovada efectuării unor astfel de cheltuieli, astfel încât cererea lor va fi respinsă.
Împotriva acestei sentințe, au formulat recurs reclamanții și pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice B în calitate de reprezentant al Ministerului Finanțelor Publice.
În motivarea recursului, recurentul-pârât Ministerul Finanțelor Publice prin Direcția Generală a Finanțelor Publice B, arată, în esență, că nu are calitate procesuală pasivă întrucât între recurent și reclamanți nu există raporturi de muncă de natură să creeze în sarcina recurentului plata drepturilor bănești în discuție, iar Ministerul Economiei și Finanțelor răspunde doar de elaborarea proiectului bugetului de stat pe baza proiectelor bugetelor ordonatorilor de credite cu respectarea Legii nr.500/2002 privind finanțele publice. A solicitat admiterea recursului și respingerea acțiunii ca nefondată.
Recurenții-reclamanți, prin motivele de recurs formulate, au invocat încălcarea de către prima instanță a dispozițiilor art.47 din Legea nr.50/1996 și a prevederilor deciziei în interesul legii nr.21 din 10 martie 2008 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție. Astfel, aceștia susțin că instanța de fond în mod greșit a respins ca prescrisă acțiunea pentru perioada anterioară datei de 5 septembrie 2004 și a nu a acordat aceste drepturi ulterior date de 20 februarie 2007, data apariției nr.OG8/2007, încălcându-se în acest mod prevederile art.329 alin.3 Cod procedură civilă.
Conform dispozițiilor nr.OUG75/2008, în vigoare la data formulării celor două recursuri, cauza a fost trimisă, spre competentă soluționare, Înaltei Curți de Casație și Justiție.
Prin decizia nr.2920/12 martie 2009, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în dosarul nr-, s-a declinat competența de soluționare a recursurilor în favoarea Curții de Apel Bacău, reținându-se că prin decizia nr.104 din 20 ianuarie 2009, Curtea Constituțională a constatat neconstituționalitatea dispozițiilor art.I și II din nr.OUG75/2008, instanța competentă să soluționeze prezentele recursuri, stabilindu-se în raport de dispozițiile art.3 pct.3 Cod procedură civilă.
Pe rolul Curții de Apel Bacău, cauza a fost înregistrată la data de 7 mai 2009, sub numărul -. În urma repartizării aleatorii a cauzei în aplicația informatică ECRIS, conform dispozițiilor art.95 alin.2 din Regulamentul de Ordine Interioară al instanțelor judecătorești, aprobat prin Hotărârea Consiliului Superior al Magistraturii nr.387/2005, s-a stabilit primul termen de judecată la data de 1 iunie 2009.
La data de 7 mai 2009, recurentele-reclamante ela și au formulat o cerere de preschimbare a termenului stabilit în cauză, motivând că în raport de obiectul cauzei, respectiv litigiu de muncă și perioada lungă de timp cât dosarul s-a aflat la, cauza trebuie soluționată cu celeritate. Această cerere a primit termen la data de 11 mai 2009, pentru când au fost legal citate părțile.
La termenul stabilit, analizând cererea de preschimbare de termen, în raport de prevederile art. 286 din Codul Muncii potrivit cărora cererile referitoare la soluționarea conflictelor de muncă se judecă în regim de urgență iar termenele de judecată nu pot fi mai mari de 15 zile, Curtea a constatat-o întemeiată și a admis-o, fixând termen pentru soluționarea cauzei la 11 mai 2009.
Analizând cererile de recurs formulate, Curtea constată următoarele:
Ambele recursuri au fost declarate și motivate în termen legal, sunt semnate și legal scutite de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
În ce privește recursul formulat de recurentul-pârât Ministerul Finanțelor Publice, Curtea apreciază că nu este întemeiat, urmând a fi respins, motivat de faptul că acest pârât are calitate procesuală pasivă în cauză. Conform art.19 din Legea nr.500/2002 atribuțiile acestui minister constau în pregătirea proiectelor de legi bugetare anuale, a legilor de rectificare și ale legilor privind aprobarea contului general de execuție, luarea măsurilor necesare pentru aplicarea politicii fiscale bugetare, etc. ceea ce însemnă că în acțiunea prin care s-a solicitat obligarea pârâtei să asigure sumele necesare acordării de despăgubiri că în cauză Ministerul Economiei și Finanțelor are calitate procesuală pasivă.
De asemenea, conform art.1 din nr.OUG22/2002 aprobată prin Legea nr.188/2002 executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice în baza titlurilor executorii se realizează din sumele aprobate prin bugetele acestora cu titlu de cheltuieli la care se încadrează obligația de plată respectivă.
Prin urmare, pentru plata drepturilor salariale este necesară includerea sumelor datorate cu acest titlu în bugetul Ministerului Justiției, pârâtul având obligația să dispună toate măsurile necesare, în condițiile legii pentru asigurarea în bugetul propriu al Ministerului și al instituțiilor din subordine a creditelor necesare pentru efectuarea plăților sumelor stabilite prin titluri executorii (art.2 din Legea nr.500/2002).
Referitor la recursul recurenților-reclamanți, se rețin următoarele:
Cu privire la neacordarea drepturilor solicitate anterior datei de 28 august 2004, considerându-se a fi prescris dreptul material la acțiune, se va aprecia că soluția instanței de fond este corectă întrucât, cererea de acordare a drepturilor în cauză putea fi efectuată de recurenți cu mult înaintea celei efectuate în cauză, cererea nefiind condiționată de declararea neconstituționalității vreunui text de lege. Susținerile recurenților nu pot fi reținute întrucât, niciun act normativ nu prevede vreo condiție de aplicare a drepturilor prevăzute de art.47 din Legea nr.50/1996 fiind pe deplin aplicabile în cauză dispozițiile art.283 lit.c din Codul Muncii, care prevăd că cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă pot fi formulate în termen de 3 ani de la nașterea dreptului la acțiune, în situația în care obiectul conflictului individual de muncă constă în plata unor drepturi salariale neacordate sau a unor despăgubiri către salariat.
Recursul recurenților-reclamanți este însă admisibil sub aspectul neacordării drepturilor solicitate după data de 1 februarie 2007, sub acest aspect soluția pronunțată de instanța de fond nefiind corectă.
Astfel, sporul de 50% din salariul de bază brut lunar pentru risc și suprasolicitare neuropsihică a fost stabilit prin art.47 din Legea nr.50/1996 pentru magistrați și personalul auxiliar. Prin decizia nr.21 din 10 martie 2008 s-a stabilit cu putere de lege, printre altele, că personalul auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești are dreptul la sporul de 50% prevăzut de art.47 din Legea nr.50/1996 și după intrarea în vigoare a nr.OG83/2000 aprobată prin Legea nr.334/2001.
Este adevărat că prin art.30 din nr.OG8/2007 s-a abrogat expres Legea nr.50/1996, deci inclusiv art.47 din această lege însă, se va aprecia că această prevedere din legea internă nu poate fi aplicată în cauză deoarece este contrară în primul rând art.1 din Protocolul adițional nr.1 la Convenția Europeană pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale, astfel cum a fost definit de jurisprudența
Astfel, sporul de 50% solicitat de reclamanți fiind un drept de creanță este, conform acestei jurisprudențe, un bun în sensul art.1 din Protocol, iar prin abrogarea art.47 din Legea nr.50/1996 recurenții care au calitatea de personal auxiliar (sau au avut) de specialitate au fost lipsiți de proprietatea asupra acestui bun, lipsire de proprietate ce se putea face conform art.1 din Protocol doar pentru o cauză de utilitate publică.
Conform art.20 alin.2 din Constituția României, dacă există neconcordanțe între pactele și tratatele privitoare la drepturile omului la care România este parte și legile interne, au prioritate reglementările internaționale cu excepția cazurilor în care Constituția sau legile interne conțin dispoziții mai favorabile.
De aceea, se va aprecia că există conflict între art.30 din nr.OG8/2007 și art.1 din Protocol în ceea ce privește sporul de 50%, rămânând a se da prioritate normelor actului normativ european.
De altfel, la data la care s-a pronunțat în recursul în interesul legii prin decizia XXI, respectiv la 10 martie 2008, nr.OG8/2007 era deja în vigoare, instanța supremă nefăcând în niciun mod aprecieri asupra inaplicabilității dispozițiilor art.47 din Legea nr.50/1996 în condițiile existenței nr.OG8/2007.
De aceea se va aprecia că cererea recurenților era admisibilă și sub aspectul acordării drepturilor solicitate și după data de 1 februarie 2007, precum și pentru viitor.
Față de cele expuse, în temeiul art.3041Cod procedură civilă, Curtea va respinge recursul promovat de recurentul-pârât Ministerul Finanțelor Publice prin Direcția Generală a Finanțelor Publice B și va admite recursul recurenților-reclamanți, în sensul se va admite acțiunea și vor fi obligați pârâții Ministerul Justiției, Curtea de Apel Bacău și Tribunalul Bacău să plătească reclamanților sporul de 50% din salariul de bază brut și pentru perioada 1.02.2007 la zi și pe viitor corespunzător perioadei lucrate. Vor fi menținute celelalte dispoziții ale sentinței recurate cu privire la respingerea excepției lipsei calității procesuale pasive invocată de Ministerul Economiei și Finanțelor, respingerea acțiunii ca prescrisă pentru perioada anterioară datei de 5.09.2005, obligarea pârâtei Curtea de Apel Bacău să efectueze mențiunile corespunzătoare în cărțile de muncă ale reclamanților, obligarea Ministerului Economiei și Finanțelor la alocarea fondurilor necesare plății drepturilor salariale, respingerea cererii privind cheltuielile de judecată și dispoziția privind actualizarea cu indicele de inflație la data plății efective a drepturilor acordate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul promovat de împotriva sentinței civile nr.470 din 13 iunie 2008, pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr-.
Admite recursul promovat de reclamanții, și împotriva aceleiași sentințe, în contradictoriu cu pârâții DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE în calitate de reprezentant al MINISTERULUI FINANȚELOR PUBLICE, MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR, TRIBUNALUL BACĂU, CURTEA DE APEL BACĂU.
Modifică hotărârea recurată în sensul că admite acțiunea și obligă pârâții Ministerul justiției, Curtea de Apel Bacău și tribunalul Bacău să plătească reclamanților sporul de 50 % din salariul de bază brut și pentru perioada 1.02.2007 la zi și pe viitor corespunzător perioadei lucrate.
Menține celelalte dispoziții ale hotărârii recurate.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi 11.05.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI: Grosu Valerica Niculina, Viziteu Camelia, Pîrjol
GREFIER,
red.sent./Greta
red.dec.rec./28.05.2009
tehnored./28.05.2009/3 ex.
Președinte:Grosu Valerica NiculinaJudecători:Grosu Valerica Niculina, Viziteu Camelia, Pîrjol
