Drepturi salariale ale personalului din justiție. Decizia 532/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 532
Ședința publică de la 12 Mai 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Nelida Cristina Moruzi
JUDECĂTOR 2: Carmen Bancu
JUDECĂTOR 3: Smaranda
Grefier -
Pe rol judecarea cauzei având ca obiect drepturi salariale ale personalului din justiție privind recursurile declarate de recurenții Ministerul Justiției si Libertăților, Ministerul Finanțelor Publice - prin Directia Generala a Finantelor Publice V și împotriva sentințelor civile nr. 34 din 16.01.2009 si 86 din 13.03.2009 pronunțate de Curtea de APEL IAȘI în dosarul nr-, intimați fiind:, -, -, Tribunalul Vaslui, Curtea De Apel Iași, Consiliul Național Pentru Combaterea Discriminării, intervenient.
La apelul nominal făcut în ședința publică, au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează instanței că dosarul este la primul termen de judecată, nu s-a răspuns la excepția inadmisibilității recursului declarat de, au fost comunicate intimaților copiile după motivele de recurs. S-a solicitat judecata în lipsă. S-a depus la dosar un exemplar de pe încheierea pronunțată de Curtea de APEL IAȘI la data de 11.05.2009, prin care s-a admis cererea de abținere formulată de judecător -.
Instanța constată că în cauză au fost formulate patru recursuri, toate în termen și motivate, Ministerul Justiției Și Libertăților declarând recurs atât împotriva sentinței civile nr. 34 din 16.01.2009 pronunțată de Curtea de APEL IAȘI în dosarul nr- cât și împotriva sentinței civile nr. 86 din 13.03.2009 pronunțată de Curtea de APEL IAȘI în același dosar.
Instanța, verificând actele și lucrările dosarului, având în vedere că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, constată terminată cercetarea judecătorească și rămâne în pronunțare atât cu privire la excepția inadmisibilității recursului declarat de cât și cu privire la recursurile declarate.
CURTEA
Asupra recursului civil de față;
Prin cererea înregistrată inițial la aceasta instanta sub nr.980/45/03.11.2008, reclamanții:, -, -, -, -, -, -, -, - și, având ca reprezentant pe reclamanta au chemat în judecată pe pârâții: Ministerul Justiției, Curtea de APEL IAȘI, Tribunalul Vaslui și Ministerul Economiei Finanțelor și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării solicitând obligarea pârâților la plata actualizată sporului pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, în procent de 50%, prevăzut de art. 47 din Legea nr. 50/1996, pentru perioada 01.10.2000-31.07.2004 și obligarea pârâtului Ministerul Economiei și Finanțelor să aloce sumele necesare efectuării plăților.
În motivarea acțiunii, reclamanții au aratat că prin art. 47 din Legea nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, s-a stabilit că "pentru risc și suprasolicitare neuropsihică magistrații și personalul auxiliar beneficiază de un spor de 50% din salariul de bază brut lunar".
Prin decizia nr.XXI/2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, s-a constatat îndreptățirea personalului auxiliar la acordarea sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică în cuantum de 50 % din salariul de bază brut lunar respectiv indemnizația brută lunară și după intrarea în vigoare a OG 83/2000.
Cu privire la termenul de promovare a acțiunii reclamanții arată că prin Strategia de reformă a sistemului judiciar pe perioada 2005-2007 s-a propus înlăturarea discriminării, capitolul 6 pct 3 referindu-se la asigurarea salarizării adecvate și nediscriminatorii a magistraților și personalului auxiliar.
Pârâtul Ministerul Justiției a formulat întâmpinare și a invocat excepția prescripției dreptului material la acțiune pentru drepturile care nu se încadrează în termenul de prescripție general de trei ani de la data introducerii acțiunii, în conformitate cu prevederile art. 1, art. 3, art. 7 și 8 din Decretul nr. 167/1958 și ale art. 283 din Codul muncii.
Pe fond, a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată arătând că dispozițiile art. 47 din Legea nr. 50/1996 au fost abrogate total și explicit prin OG 83/2000 pentru modificarea și completarea Legii nr. 50/1996.
Prin întâmpinarea depusă la dosar, pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor a invocat excepția lipsei calității sale procesuale, motivat de faptul că stabilirea și acordarea diferențelor sporuri sau alte beneficii aferente unui raport de muncă sau de serviciu, precum și a celorlalte drepturi prevăzute de legea cadru, constituie un atribuit exclusiv ce aparține angajatorului, care în cazul de față nu este Ministerul Economiei și Finanțelor.
La data de 25.11.2008 a formulat cerere de intervenție în cauză intervenienta, solicitând, în contradictoriu cu pârâții: Ministerul Justiției, Curtea de APEL IAȘI, Tribunalul Vaslui și Ministerul Economiei Finanțelor și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, obligarea acestora la plata actualizată sporului pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, în procent de 50%, prevăzut de art. 47 din Legea nr. 50/1996, pentru perioada 15.03.2001-01.01.2002 și obligarea pârâtului Ministerul Economiei și Finanțelor să aloce sumele necesare efectuării plăților.
În ceea ce privește excepția prescripției dreptului la acțiune invocată de pârâtul Ministerul Justiției, instanța de fond a reținut că aceasta este nefondată si a respins-o, retinand ca prin acțiune reclamanții au solicitat obligarea pârâților la plata drepturilor salariale de care au fost lipsiti, reprezentând sporul de risc și solicitare neuropsihică, acțiune ce este supusă termenului de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune, în temeiul disp.art.283 alin.1 lit.c) din Codul muncii.
Astfel cum s-a arătat în literatura de specialitate, dreptul la acțiune în sens material înseamnă posibilitatea titularului dreptului subiectiv civil de a cere și obține, de la organul de jurisdicție competent, protecția statală a dreptului său, la nevoie pe calea constrângerii juridice, a executării silite.
Pentru ca prescripția să-și producă efectul său extinctiv, adică sancționator, este necesar ca titularul dreptului la acțiune să aibă, pe lângă voința de a acționa și posibilitatea reală de a se adresa organului competent pentru protecția unui drept subiectiv care să existe la momentul respectiv.
În speță, în urma adoptării nr.OG 83/2000, care a abrogat disp. art. 47 din Legea nr. 50/1996, ce prevedea sporul de risc și solicitare neuropsihică, reclamanții nu au mai avut posibilitatea de cere și obține protecția statală pentru un drept subiectiv ce practic nu mai exista.
Posibilitatea reclamanților de a-și valorifica dreptul la sporul de risc și solicitare neuropsihică a existat, în speță, abia după pronunțarea de către Înalta Curte de Casație și Justiție a deciziei nr.XXI/ 2008, prin care s-a constatat că au supraviețuit dispozițiilor de abrogare prevăzute de nr.OG 83/2000 normele ce reglementau acordarea sporului de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, astfel că acestea au produs și produc în continuare efecte juridice.
Astfel, sancționarea reclamanților cu pierderea dreptului la acțiune pentru acordarea sporului de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, fără a se putea constata o conduită culpabilă a acesteia pentru neexercitarea acestui drept, ar fi nelegală și noneducativă.
În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale a Ministerul Economiei și Finanțelor, instanța de fond a respins-o, având în vedere prevederile HG nr.83/2005 și ale Legii nr.304/2004, care stipulează că activitatea instanțelor este finanțată de la bugetul de stat, pârâtul coordonând acțiunile privind sistemul bugetar, respectiv pregătind proiectele legilor bugetare anuale și de rectificare. S-a mai reținut că, prin adoptarea nr.OUG75/2008 și emiterea Ordinului comun nr.1859/C/2484/26650/131/3774/C, s-au clarificat doar obligațiile Ministerul Economiei și Finanțelor în faza executării silite a titlurilor executorii având ca obiect acordarea drepturilor salariale cuvenite personalului din sistemul de justiției, fără a afecta calitatea de parte a acestui minister în prezenta cauză.
În ceea ce privește fondul acțiunii și cererii de intervenție, Curtea, ca instanta de fond, a retinut următoarele:
Reclamanții, în calitate de grefieri în cadrul Judecătoriei Vaslui, au formulat acțiune privind acordarea sporului de risc și solicitare neuropsihică în procent de 50% prevăzut de art. 47 din Legea nr. 50/1996.
Prin dispozițiile art.47 din Legea nr.50/1996, republicată, s-a prevăzut că pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, magistrații, precum și personalul auxiliar de specialitate beneficiază de un spor de 50% din salariul de bază brut lunar.
Dispozițiile art.47 din Legea nr.50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești au fost într-adevăr abrogate prin art.42 din nr.OG83/2000. Această abrogare a fost nelegală întrucât, potrivit disp.art.107 alin.3 din Constituția României, ordonanțele se emit în temeiul unei legi speciale de abilitare, în limitele și condițiile prevăzute de aceasta, ori prin art.1 pct.Q1 din Legea nr.125/2000, Guvernul a fost abilitat să emită ordonanțe doar cu privire la modificarea și completarea Legii nr.50/1996.
Din dispozițiile Legii nr.24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative se reține că modificarea, completarea și abrogarea actelor normative constituie evenimente legislative distincte și din acest motiv prevederile constituționale ale art.107 alin.3 impun ca legea specială de abilitare să prevadă limitele și condițiile de investire a Guvernului de a emite ordonanțe.
De asemenea, deși scopul urmărit prin adoptarea nr.OG83/2000 a fost unul legitim, respectiv îmbunătățirea continuă a sistemului de retribuire a magistraților, prin faptul privării lor de dreptul de a beneficia de sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică se constată că metoda de atingere a acestuia nu a fost una adecvată, neexistând o relație rezonabilă de proporționalitate între mijloacele folosite și scopul urmărit.
S-a mai reținut că, prin Decizia XXI din 10.03.2008 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, s-a constatat că judecătorii, procurorii, magistrații-asistenți, precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, calculat la indemnizația de încadrare brută lunară, respectiv salariul de bază brut lunar și după intrarea în vigoare a nr.OG83/2000, aprobată prin Legea nr.334/2001.
Prin considerentele acestei decizii, s-a reținut că " au supraviețuit dispozițiilor de abrogare normele ce reglementau acordarea sporului de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, astfel că acestea au produs și produc în continuare efecte juridice".
De asemenea, s-a mai constatat de către Înalta Curte de Casație și Justiție că " dispozițiile respective nu și-au încetat aplicabilitatea".
Având în vedere cele statuate de Înalta Curte de Casație și Justiție prin această decizie, care este obligatorie pentru instanțe, în temeiul disp.art.329 Cod.proc.civ.reclamanții și intervenienta sunt îndreptățiți la acordarea sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică în condițiile dsip.art.47 din Legea nr.50/1996, pentru perioada în care aceștia au îndeplinit funcția de personal auxiliar, începând cu data de 01.10.2000 și până la 31.07.2004, fiind astfel admisă acțiunea formulată de către aceștia.
Sumele datorate vor fi actualizate cu indicele de inflație, pentru a se asigura o reparație echitabilă și integrală a prejudiciului suferit de către reclamanți, în temeiul art.1088 civil.
În temeiul HG nr.83/2005 și ale Legii nr.304/2004, care stipulează că activitatea instanțelor este finanțată de la bugetul de stat, Ministerul Economiei și Finanțelor, coordonând acțiunile privind sistemul bugetar, respectiv pregătind proiectele legilor bugetare anuale și de rectificare, a fost admisa și cererea de obligare pârâtului să aloce fondurile necesare plății drepturilor bănești dispuse prin prezenta hotărâre.
Având în vedere disp.art.296 alin.2 din Codul muncii, art.8 din Decretul nr.92/1976, 158 alin.3 și 165 din Cod.proc.civ. s- disjuns și declinat în favoarea Judecătoriei Vaslui competența de soluționare a capetelor de cerere referitoare la obligarea pârâților la efectuarea mențiunilor în carnetele de muncă ale reclamanților.
La data de 16.02.2009 a formulat cerere de completare a dispozitivului acestei sentințe reclamantul, motivându-și cererea pe omisiunea instanței de fond de a se pronunța asupra cererii pe care a formulat-o în cauză.
Analizând această cerere, Curtea a considerat-o fondată si a admis-o, în temeiul disp.art.2812Cod. proc.civilă întrucât instanța a omis a se pronunța asupra cererii formulate de către reclamantul.
Pe fondul cererii formulate de către reclamantul, si acesta, în calitate de grefier în cadrul Judecătoriei Vaslui, este îndreptățit la acordarea sporului de risc și solicitare neuropsihică în procent de 50% prevăzut de art. 47 din Legea nr. 50/1996, începând cu data de 01.10.2000 și până la data de 31.07.2004,
Prin dispozițiile art.47 din Legea nr.50/1996, republicată, s-a prevăzut că pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, magistrații, precum și personalul auxiliar de specialitate beneficiază de un spor de 50% din salariul de bază brut lunar.
Dispozițiile art.47 din Legea nr.50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești au fost într-adevăr abrogate prin art.42 din nr.OG83/2000. Se reține însă că această abrogare a fost nelegală întrucât, potrivit disp.art.107 alin.3 din Constituția României, ordonanțele se emit în temeiul unei legi speciale de abilitare, în limitele și condițiile prevăzute de aceasta, ori prin art.1 pct.Q1 din Legea nr.125/2000, Guvernul a fost abilitat să emită ordonanțe doar cu privire la modificarea și completarea Legii nr.50/1996.
Din dispozițiile Legii nr.24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative s-a reținut că modificarea, completarea și abrogarea actelor normative constituie evenimente legislative distincte și din acest motiv prevederile constituționale ale art.107 alin.3 impun ca legea specială de abilitare să prevadă limitele și condițiile de investire a Guvernului de a emite ordonanțe.
De asemenea, deși scopul urmărit prin adoptarea nr.OG83/2000 a fost unul legitim, respectiv îmbunătățirea continuă a sistemului de retribuire a magistraților, prin faptul privării lor de dreptul de a beneficia de sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică se constată că metoda de atingere a acestuia nu a fost una adecvată, neexistând o relație rezonabilă de proporționalitate între mijloacele folosite și scopul urmărit.
S-a mai reținut că, prin Decizia XXI din 10.03.2008 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, s-a constatat că judecătorii, procurorii, magistrații-asistenți, precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, calculat la indemnizația de încadrare brută lunară, respectiv salariul de bază brut lunar și după intrarea în vigoare a nr.OG83/2000, aprobată prin Legea nr.334/2001.
Prin considerentele acestei decizii,ICCJ a statuat că " au supraviețuit dispozițiilor de abrogare normele ce reglementau acordarea sporului de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, astfel că acestea au produs și produc în continuare efecte juridice".
De asemenea, s-a mai constatat de către Înalta Curte de Casație și Justiție că " dispozițiile respective nu și-au încetat aplicabilitatea".
S-a mai reținut că în speță, în urma adoptării nr.OG 83/2000, care a abrogat disp. art. 47 din Legea nr. 50/1996, ce prevedea sporul de risc și solicitare neuropsihică, reclamantul nu a mai avut posibilitatea de cere și obține protecția statală pentru un drept subiectiv ce practic nu mai exista.
Posibilitatea reclamantului de a-și valorifica dreptul la sporul de risc și solicitare neuropsihică a existat, în speță, abia după pronunțarea de către Înalta Curte de Casație și Justiție a Deciziei XXI/ 2008, prin care s-a constatat că au supraviețuit dispozițiilor de abrogare prevăzute de nr.OG 83/2000 normele ce reglementau acordarea sporului de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, astfel că acestea au produs și produc în continuare efecte juridice.
Având în vedere cele statuate de Înalta Curte de Casație și Justiție prin această decizie, care este obligatorie pentru instanțe, în temeiul disp.art.329 Cod.proc.civ. acțiunea formulată de către reclamant a fost constatata ca fiind fondată, urmând a se dispune completarea dispozitivului sentinței nr.34/16.01.2009 a Curții de APEL IAȘI, în sensul de a se admite și cererea formulată de către reclamantul în cauză.
În temeiul HG nr.83/2005 și ale Legii nr.304/2004, care stipulează că activitatea instanțelor este finanțată de la bugetul de stat, Ministerul Economiei și Finanțelor, coordonând acțiunile privind sistemul bugetar, respectiv pregătind proiectele legilor bugetare anuale și de rectificare, s-a admis și cererea de obligare pârâtului să aloce fondurile necesare plății drepturilor bănești dispuse prin prezenta hotărâre.
Având în vedere disp.art.296 alin.2 din Codul muncii, art.8 din Decretul nr.92/1976, 158 alin.3 și 165 din Cod.proc.civ. s-a disjuns și declinat în favoarea Judecătoriei Vaslui competența de soluționare a capetelor de cerere referitoare la obligarea pârâților la efectuarea mențiunilor în carnetul de muncă al reclamantului.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs pârâții Ministerul Justiției, Ministerul Economiei și Finanțelor si, criticând-o ca netemeinică și nelegală.
În motivarea recursului, întemeiat în drept pe dispozițiile art. 304 pct. 9 și art. 3041Cod procedură civilă, Ministerul Economiei și Finanțelor susține că, în condițiile în care nu figurează ca subiect al raporturilor de muncă sau de serviciu la care face referire intimata, nu are calitate procesuală pasivă, în cazul de față raportul de drept procesual putându-se lega valabil numai între titularii dreptului ce rezultă din raportul de drept material dedus judecății, concretizat în drepturi salariale.
În conformitate cu dispozițiile art. 47 alin. 4 din Legea nr. 500/2002, creditele bugetare aprobate unui ordonator principal de credite, prin legea bugetară asumată, nu pot fi utilizate pentru finanțarea altui ordonator principal de credite. Mai mult, Ministrul Justiției nu a solicitat deschiderea de credite necesare pentru efectuarea plății solicitate, sens în care nu poate fi obligat să aloce fondurile pentru efectuarea plății pretinse.
În motivarea recursului, încadrat în drept pe dispozițiile art. 304 pct. 9 și art. 3041Cod procedură civilă, Ministerul Justiției susține că hotărârea instanței de fond este nelegală sub aspectul respingerii excepției prescripției dreptului material la acțiune.
Invocând dispozițiile art. 1,3, 8 și 12 din Decretul nr. 167/1958, precum și dispozițiile art. 283 Codul muncii recurentul consideră că prima instanță a pronunțat o soluție greșită, dreptul material la acțiune pentru drepturile ce privesc perioada 01.10.2000 - 31.07.2004 fiind prescrise extinctiv.
a aratat in recursul sau ca in perioada pentru care s-au solicitat drepturile, a fost salariata Judecatoriei Vaslui ca arhivar-registrator, din eroare fiind omisa a fi trecuta in actiune.
Examinând actele si lucrarile dosarului în raport de motivele de recurs invocate și dispozițiile legale aplicabile, Curtea reține următoarele:
Recursul declarat de Ministerul Justiției, prin care s-a invocat excepția prescrierii dreptului la acțiune pentru perioada octombrie 2000 - 31.07.2004 este întemeiat și va fi admis ca atare.
Potrivit dispozițiilor art. 283 alin.1 lit. c Codul muncii, cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă pot fi formulate în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune, în situația în care obiectul conflictului individual de muncă constă în plata unor drepturi salariale neacordate sau a unor despăgubiri către salariat. În același sens sunt și dispozițiile art. 166 alin. 1 Codul muncii, care prevăd că dreptul la acțiune cu privire la drepturile salariale se prescrie în termen de 3 ani de la data la care drepturile respective erau datorate.
Având în vedere dispozițiile art. 12 din Decretul nr. 167/1958, se constată că în cazul prestațiilor succesive, cum sunt drepturile salariale, dreptul la acțiune pentru fiecare prestație se stinge printr-o prescripție deosebită.
Prin definiție, dacă prescripția are ca efect stingerea sau pierderea dreptului la acțiune ( în sens material), atunci dreptul trebuie să se fi născut. Pe de altă parte, însăși rațiunea prescripției - stimularea titularului dreptului sau sancționarea pasivității lui - nu subzistă în condițiile inexistenței dreptului la acțiune.
Prin acțiunea introductivă reclamanții au solicitat plata drepturilor salariale constând în sporul de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică pentru perioada 01.10.2000-31.07.2004.
În contextul dispozițiilor legale anterior menționate, prescripția începe să curgă de la data la care drepturile salariale erau datorate, deci de când s-a născut dreptul, iar nu de la data la care s-a pronunțat prin Decizia în interesul legii nr. 21/10.03.2008.
Aceasta deoarece deciziile pronunțate în interesul legii nu au efect întreruptiv de prescripție, scopul declarat al recursului în interesul legii fiind doar acela de a asigura interpretarea și aplicarea unitară a legii în urma sesizării unor chestiuni de drept care au primit o soluționare diferită din partea instanțelor judecătorești, și nu de recunoaștere a unor drepturi. În plus nici nr.HG 232/2005 nu este întrerupătoare de prescripție.
Prin urmare, față de data introducerii acțiunii, conform art. 283 alin. 1 lit. c Codul muncii coroborat cu art. 12 din Decretul nr. 167/1958, drepturile constând în sporul de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică se vădesc a fi prescrise in totalitate, iar acțiunea introdusă va fi respinsă pe aceasta exceptie.
Pentru aceste considerente, în temeiul dispozițiilor art. 304 pct.9 Cod procedură civilă raportat la art. 312 Cod procedură civilă, Curtea va admite recursul declarat de Ministerul Justiției și Libertăților, va modifica în parte sentințele, în sensul admiterii excepției prescriptiei dreptului la acțiune și respingerii ca prescrisa a cererii reclamantilor în contradictoriu cu pârâții Curtea de APEL IAȘI, Tribunalul Vaslui, Ministerul Justiției și Libertăților, Ministerul Finanțelor Publice si Consiliul National pentru Combaterea Discriminarii.
Cât privește recursul Ministerului Economiei și Finanțelor, Curtea îl va respinge ca nefondat.
Potrivit dispozițiilor art. 49 din Legea nr. 500/2000, creditele bugetare aprobate prin bugetul de stat pot fi folosite, la cererea ordonatorilor principali de credite, numai după deschiderea de credite, repartizarea creditelor bugetare și/sau alimentarea cu fonduri a conturilor deschise pe seama acestora. Art. 8 din nr.OUG 22/2002 aprobat prin Legea nr. 288/2002 prevede că executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice în temeiul titlurilor executorii se realizează din sumele aprobate prin bugetele acestora cu titlu de cheltuieli la care se încadrează obligația de plată respectivă. Pentru realizarea drepturilor salariale este necesară includerea sumelor datorate cu acest titlu în bugetul ordonatorului principal de credite bugetare, în condițiile legii, pentru asigurarea bugetului propriu al ministerului și al instituțiilor din subordine a creditelor necesare pentru efectuarea plății sumelor stabilite prin titluri executorii.
Ministerul Economiei și Finanțelor nu a fost obligat să plătească reclamanților drepturi bănești ce fac obiectul acțiunii, astfel încât excede cauzei analiza raporturilor de dreptul muncii dintre cele două părți, așa cum se arată în cererea de recurs.
Recursul declarat de este inadmisibil.
Astfel, potrivit dispozitiilor art.316 raportat la art.294 pr.civ, in recurs nu se poate schimba calitatea partilor, cauza sau obiectul cererii si nici nu se pot face cereri noi. Ori, recurenta nu a figurat in calitate de reclamanta ori intervenienta in actiunea introductiva si, ca atare, nu poate uza de calea recursului impotriva unei hotarari ce nu-i este opozabila.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursurile declarate de pârâtul Ministerul Justiției și Libertăților împotriva sentințelor civile nr. 34 din 16.01.2009 si nr. 86 din 13.03.2009 pronunțate de Curtea de APEL IAȘI, sentințe pe care le modifică în parte, în sensul că:
Admite excepția prescripției dreptului la acțiune invocată de pârâtul Ministerul Justiției(actualmente Ministerul Justiției si Libertatilor ).
Respinge ca fiind prescrisă extinctiv acțiunea formulata de reclamantii, -, -, si cererea de interventie formulata de intervenienta în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției, Curtea de APEL IAȘI, Tribunalul Vaslui,Consiliul National pentru Combaterea Discriminarii și Ministerul Economiei si Finanțelor.
Menține restul dispozițiilor sentințelor recurate care nu contravin prezentei decizii.
Respinge recursul declarat de pârâtul Ministerul Finanțelor Publice,prin împotriva sent.civ.nr.34/16.01.2009.
Respinge ca inadmisibil recursul declarat de impotriva aceleiasi sentinte.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 12.05.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
GREFIER,
-
Red.
Tehnored.
02 ex.
09.06.2009
Curtea de APEL IAȘI
Jud. -
Jud.
Președinte:Nelida Cristina Moruzi
Judecători:Nelida Cristina Moruzi, Carmen Bancu, Smaranda
