Drepturi salariale ale personalului din justiție. Decizia 555/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 555
Ședința publică de la 15 Mai 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Carmen Bancu
JUDECĂTOR 2: Smaranda Pipernea
JUDECĂTOR 3: Georgeta Pavelescu
Grefier - -
Pe rol judecarea cauzei având ce obiect litigiul de muncă privind recursul declarat de
MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE - PRIN.. A. PU-ȘI împotriva sentinței civile nr. 15 din 02 09 2008 Curții de APEL IAȘI, intimați fiind:-, i, MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR, CURTEA DE APEL IAȘI și TRIBUNALUL IAȘI,
La apelul nominal făcut în ședința publică, lipsesc părțile.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că dosarul este la primul termen de judecată după trimiterea acestuia de către ICCJ, nu s-a depus întâmpinare, s-a solicitat judecata în lipsă.
S-a depus la dosar copia încheierii de ședință din cameră de consiliu din 14 mai 2009 prin care s-au admis cererile de abținere formulate de doamnele judecător și Cr.
Președintele completului dă citire raportului asupra recursului potrivit căruia acesta este declarat în termen și motivat.
Instanța, verificând actele și lucrările dosarului, văzând că s-a solicitat judecata în lipsă, constată cauza în stare de judecată și rămâne în pronunțare.
CURTEA DE APEL
Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de APEL IAȘI sub nr. 556/45/10.07.2008, reclamanții, au chemat în judecată pe pârâții Ministerul Justiției, Curtea de APEL IAȘI, Tribunalul Iași, Ministerul Economiei și Finanțelor, Ministerul Economiei și Finanțelor solicitând obligarea acestora la plata actualizată a sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică de 50% din salariul de bază brut lunar, începând cu data de 1.02.2007 și pe viitor, în cuantum actualizat cu indicele de inflație la data plății efective, precum și efectuarea mențiunilor corespunzătoare în carnetele de muncă.
În motivarea acțiunii, reclamanții, judecători și grefieri în cadrul Judecătoriei Hîrlău au arătat că sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică de 50% din salariul de bază brut lunar a fost reglementat prin Legea nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, care în art. 47 stabilea că pentru risc și suprasolicitare neuropsihică magistrații și personalul auxiliar de specialitate beneficiază de un spor de 50% din salariul de bază brut lunar.
Deși sporul era un drept câștigat de natură să compenseze condițiile de muncă cu efecte negative asupra sănătății celor din sistem, textul a fost abrogat fără justificare rațională prin Ordonanța nr. 83/01.09.2000 pentru modificarea și completarea Legii nr. 50/1996, aprobată prin Legea nr. 334/09.07.2002.
Prin decizia nr. 21 Înaltei Curți de Casație și Justiție B pronunțată în data de 10.03.2008 în dosarul nr. 5/2008, ca urmare a recursului în interesul legii formulat de Procurorul General al României s-a constatat îndreptățirea sa în acordarea sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică în cuantum de 50% din salariul bază brut lunar, respectiv indemnizația brută lunară și după intrarea în vigoare a OG83/2000 aprobată prin Legea nr. 334/2001.
Această decizie are caracter de obligativitate pentru instanțele de judecată.
Pârâtul Ministerul Justiției a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca nefondate.
A arătat pârâtul că dispozițiile art. 47 din Legea 50/1996 au fost abrogate total și explicit prin OG 83/2000 pentru modificarea și completarea Legii 50/1996, iar OG 83/2000 a fost aprobată prin Legea 334/2000, pretențiile reclamanților de acordare a sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică neavând nici o bază legală.
Ministerul Economiei și Finanțelor a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii pe excepția lipsei calității procesual pasive, deoarece are răspunderea elaborării proiectului bugetului de stat, însă numai în baza proiectelor bugetelor ordonatorilor principali de credite, printre care și Ministerul Justiției, aceasta necorespunzând cu răspunderea plății sumelor reclamate în cauză.
În conformitate cu dispozițiile art. 47 alin. 4 din Legea nr. 500/2000, creditele bugetare aprobate unui ordonator principal de credite, prin legea bugetară anuală, nu pot fi utilizate pentru finanțarea altui ordonator principal de credite. Mai mult, Ministrul Justiției nu a solicitat deschiderea de credite necesare pentru efectuarea plății solicitate, sens în care nu poate fi obligat să aloce fondurile pentru efectuarea plății pretinse.
A mai susținut pârâtul că stabilirea și acordarea diferitelor sporuri aferente unui raport de muncă sau a unor stimulente constituie atributul exclusiv al angajatorului, raportul de drept procesual putându-se lega valabil numai între titularii dreptului ce rezultă din raportul de drept material dedus judecății.
Prin sentința nr. 15 din 2 septembrie 2008, Curtea de APEL IAȘIa respins excepția lipsei calității procesual pasive a pârâtului Ministerul Economiei și Finanțelor Publice.
A admis în parte acțiunea civilă formulată de reclamanții, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției, Curtea de APEL IAȘI, Tribunalul Iași și Ministerul Economiei și Finanțelor.
A obligat Ministerul Justiției, Curtea de APEL IAȘI și Tribunalul Iași la plata actualizată în favoarea fiecărui reclamant a sumelor de bani reprezentând drepturi salariale cu titlu de spor de risc și suprasolicitare psihică în procent de 50%, calculat din salariul de bază brut lunar, începând cu data de 1.02.2007 și până la data de 02.09.2008 și pe viitor, în cuantum actualizat cu indicele de inflație la data plății efective.
A respins cererea de acordare a dobânzii legale.
A obligat Ministerul Economiei și Finanțelor să aloce fondurile necesare efectuării plăților sumelor rezultate din prezenta hotărâre.
A disjuns și declinat în favoarea Judecătoriei Iași capătul de cerere privind efectuarea mențiunilor în carnetul de muncă.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ministerului Economiei și Finanțelor nu este întemeiată, urmând să fie respinsă. Pârâtul a fost chemat în judecată pentru a fi obligat să aloce fondurile necesare efectuării plății drepturilor salariale pretinse de reclamanți, acesta fiind cel care răspunde de elaborarea proiectului bugetului de stat pe baza proiectelor ordonatorilor principali de credite, precum și la elaborarea proiectelor de rectificare bugetară. Art. 8 din nr.OUG 22/2002 aprobat prin Legea nr. 288/2002 prevede că executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice în temeiul titlurilor executorii se realizează din sumele aprobate prin bugetele acestora cu titlu de cheltuieli la care se încadrează obligația de plată respectivă. Pentru realizarea drepturilor salariale este necesară includerea sumelor datorate cu acest titlu în bugetul ordonatorului principal de credite bugetare, în condițiile legii, pentru asigurarea bugetului propriu al ministerului și al instituțiilor din subordine a creditelor necesare pentru efectuarea plății sumelor stabilite prin titluri executorii.
În ceea ce privește fondul cauzei, s-a reținut că potrivit dispozițiilor art.47 din Legea 50/1996 magistrații și personalul auxiliar de specialitate beneficiază de un spor de 50% din salariul de bază brut lunar, pentru risc și suprasolicitare neuropsihică. Prin art. I pct. 42 din OG 83/2000, aprobată prin Legea 334/2001, s-a dispus că art. 47 se abrogă.
OG 83/2000 a fost emisă în baza Legii 125/2000, prin care Guvernul a fost abilitat să modifice și să completeze Legea 50/1996. Din dispozițiile Legii 24/2000 se reține că modificarea, completarea sau abrogarea totală sau parțială a unui act normativ reprezintă instituții juridice diferite, cu efecte distincte. Or, prin Legea 125/2000 Guvernul a fost abilitat să modifice și să completeze, iar nu să abroge Legea 50/1996, nici total și nici parțial. Astfel, prin emiterea OG 83/2000 au fost depășite limitele legii speciale de abilitare adoptată de Parlamentul României, încălcându-se dispozițiile art.108 al.3, cu referire la art.73 al.1 din Constituția României.
normelor de abrogare conținute în art.I pct.42 și art.IX al.2 din OG 83/2000, impune ca instanțele de judecată să considere rămase în vigoare dispozițiile art.47 din Legea 50/1996. Ca urmare, inaplicabilitatea normelor de abrogare parțială, determinate de neregularitatea modului în care au fost adoptate, face ca efectele art.47 din Legea 50/1996, republicată să se producă și după intrarea în vigoare a OG 83/2000.
Sub acest aspect, în raport de cele reținute, rezultă fără echivoc faptul că au supraviețuit dispozițiilor de abrogare, normele ce reglementau acordarea sporului de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, astfel că acestea au produs și produc în continuare efecte juridice.
În acest sens este și decizia în interesul legii nr.21 din 10.03.2001 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, obligatorie pentru instanțe conform art.329 (3) pr.civ.
S-a reținut că acțiunea este întemeiată și va fi admisă, iar pârâții vor fi obligați la plata actualizată în favoarea fiecărui reclamant a sumelor de bani reprezentând drepturi salariale cu titlu de spor de risc și suprasolicitare psihică în procent de 50%, calculat din salariul de bază brut lunar, începând cu data de 1.02.2007 și până la data de 02.09.2008 și pe viitor, în cuantum actualizat cu indicele de inflație la data plății efective.
În conformitate cu prevederile art. 49 din Legea nr. 500/2002 și art. 1 din OUG22/2002, Ministerul Economiei și Finanțelor va fi obligat să aloce sumele necesare efectuării plății sumelor datorate reclamantei, având în vedere că executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice în baza titlurilor executorii se realizează din sumele aprobate prin bugetele acestora cu titlu de cheltuieli la care se încadrează obligația de plată respectivă.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, în termen legal, pârâtul Ministerul Finanțelor Publice.
În motivarea recursului, întemeiat în drept pe dispozițiile art. 304 pct. 9 și art. 3041Cod proc. civilă, recurentul Ministerul Finanțelor Publice consideră că nu are calitate procesuală pasivă în cauză. Susține recurentul că nu există raporturi juridice între el și reclamanți, iar în conformitate cu dispozițiile art. 47 alin. 4 din Legea nr. 500/2002, creditele bugetare aprobate unui ordonator principal de credite prin legea bugetară anuală, nu pot fi utilizate pentru finanțarea unui alt ordonator principal de credite. Mai mult, ordonatorul principal, Ministerul Justiției, nu a solicitat deschiderea de credite necesare pentru efectuarea plăților solicitate.
Citând dispoziții din nr.OUG 75/2008 și Ordinul comun nr. 1859/C/2484/26650/131/3774/C, recurentul mai susține că, dată fiind existența unor obligații clar stabilite prin actele normative arătate, nu se impune pronunțarea unei hotărâri judecătorești care să îl oblige ceea ce este deja obligat prin lege, solicitându-se admiterea recursului și modificarea sentinței, în sensul admiterii excepției lipsei calității procesuale pasive și respingerea acțiunii în contradictoriu cu acest pârât.
Intimații nu au formulat întâmpinare.
Nu au fost invocate din oficiu motive de ordine publică și nu s-au administrat probe noi.
Analizând actele și lucrările dosarului, precum și hotărârea primei instanțe, prin prisma criticilor formulate de recurent, Curtea constată că recursul este nefondat pentru considerentele ce urmează:
Calitatea procesuală pasivă a recurentului pârât Ministerul Finanțelor Publice este justificată prin prisma dispozițiilor art. 1 din nr.OG 22/2002, aprobată prin Legea nr. 288/2002, conform cărora executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice, în temeiul titlurilor executorii, se realizează din sumele aprobate prin bugetele acestora cu titlu de cheltuieli la care se încadrează obligația de plată respectivă.
Nu s-a solicitat, de către reclamanți, finanțarea de către un ordonator principal de credite, a altui ordonator principal de credite, ci alocarea, în buget, a sumele necesare efectuării plăților, în condițiile în care printre atribuțiile recurentului, reglementate de Legea nr. 500/2002, se regăsește și cea de coordonare a acțiunilor care sunt în responsabilitatea Guvernului cu privire la sistemul bugetar, și anume: pregătirea proiectelor legilor bugetare, ale legilor de rectificare, precum și ale legilor privind aprobarea contului general de execuție.
Nu se poate reține, așa cum susține recurentul, că este deja obligat de lege să aloce fondurile necesare plății drepturilor solicitate de reclamanți, deoarece, la data intrării în vigoare a nr.OUG 75/2008, sumele solicitate de reclamantă nu erau prevăzute într-un titlu executoriu.
În consecință, față de considerentele expuse, avându-se în vedere și dispozițiile art. 312 alin. 1 Cod proc. civilă, se va respinge recursul și se va menține sentința.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de pârâtul Ministerul Finanțelor Publice împotriva sentinței nr. 15 din 02 09 2008 Curți de APEL IAȘI, sentință pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 15 Mai 2009
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red.
Tehnored.
2 ex./10 06 2009
Curtea de Apel -
Președinte:Carmen BancuJudecători:Carmen Bancu, Smaranda Pipernea, Georgeta Pavelescu
