Drepturi salariale ale personalului din justiție. Decizia 56/2010. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENTRU CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ Nr. 56/2010
Ședința publică de la 14 Ianuarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Victor Crețoiu judecător
- - - judecător
- - - JUDECĂTOR 2: Nicoleta Vesa
- - - grefier
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de pârâții MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR și CURTEA DE APEL ALBA IULIA, având ca obiect drepturi salariale ale personalului din justiție, împotriva sentinței civile nr.1222/2009 pronunțată de Tribunalul Alba în dosar nr-.
La apelul nominal făcut în cauză se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care față de actele și lucrările dosarului și solicitarea recurenților pârâți de judecare a cauzei în lipsă, instanța lasă cauza în pronunțare.
CURTEA DE APEL
Asupra cauzei de față
Prin acțiunea civilă înregistrată pe rolul Tribunalului Alba sub dosar nr-, reclamantul - a chemat in judecata pârâții Ministerul Justiției și Libertăților, Tribunalul Alba, Ministerul Finanțelor Publice și Curtea de APEL ALBA IULIA, solicitând ca prin hotărâre judecătorească:
- să fie obligați pârâții, la plata drepturilor salariale cuvenite cu titlu de spor de risc si suprasolicitare psihică, in procent de 50% din indemnizația de baza bruta lunară in cuantum actualizat la rata inflației de la data plății efective începând cu data de 01.01.2004-până la data pronunțării și în continuare;
- obligarea pârâtei Curtea de APEL ALBA IULIA la efectuarea mențiunilor necesare în carnetul de muncă al reclamanților, conform prezentei.
Sporul solicitat este reglementat până in prezent de art.47 din Legea nr.50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, întrucât abrogarea adusă acestuia de Ordonanța nr.83/29 august 2000 pentru modificarea și completarea Legii nr.50/1996 privind salarizarea si alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, nu a avut efecte in ceea ce privește acest articol de lege.
Prin efectul art.47 din Legea nr.50/1996 republicata in Monitorul Oficial nr.563/18 noiembrie 1999 magistrați, precum si personalul auxiliar de specialitate, beneficiază de un spor de 50% din salariul de baza brut lunar pentru risc si suprasolicitare.
Reclamantul mai arată că, prin dispozițiile Ordonanței nr.83/2000, act emis de Guvernul României care are natura unui act juridic de putere inferioară legii, le-a fost retras acest spor. Potrivit art.108 din Constituția României, Ordonanțele se emit in temeiul unei legi speciale de abilitate, în limitele și în condițiile prevăzute de aceasta.
Prealabil emiterii Ordonanței nr.83/2000, Guvernul a fost abilitat, prin art.1 pct.1 litera Q din Legea nr.125/2000, să emită ordonanțe pentru perioada de la data intrării in vigoare a acestei legi si până la reluarea lucrărilor Parlamentului in cea de-a doua sesiune ordinara a anului 2000 în următoarele domenii:
1. Modificarea si completarea Legii nr.50/1996 privind salarizarea si alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, republicata:
Guvernul a depășit competenta legislativă delegata de parlament potrivit art.115 din Constituție si a dispus abrogarea art.47 din Legea nr.50/1996, care reglementa drepturile pe care reclamantul arată că le solicită prin acțiunea dedusă judecății.
Se arată că Legea nr.24/2000 republicata, privind normele de tehnica legislativa pentru elaborarea actelor normative, reglementează principiile de legiferare cat si cele de abrogare, care înlătura orice posibilitate de imixtiune a actelor Guvernului in actele Parlamentului, executivul având doar un drept limitat si expres prevăzut.
Cum executivul nu a fost abilitat sa abroge dispozițiile art.47 din Legea nr.50/1996 reclamantul solicita a se constatat ca acest text normativ este in vigoare si sa le fie acordate drepturile astfel reglementate.
Reclamantul mai arată că, abrogarea dată prin Legea nr.334/2001, nu poate acoperi nelegalitatea si neconstituționalitatea abrogării dispusă fără drept de către executiv.
Reclamantul concluzionează ca, Ordonanța nr.83/2000 este un act putativ care nu a operat asupra textului art.47 din Legea nr.50/1996 invocând in acest sens si dispozițiile constituționale care statuează principiul separației si echilibrului puterilor - legislativa, executivă și judecătorească - în cadrul democrației constituționale.
Pârâtul Ministerul Justiției și Libertăților, prin întâmpinarea formulată (fila 15 dosar fond) solicită a se constata că prezenta acțiune este neîntemeiată și pe cale de consecință să se dispună respingerea acesteia, susținând că nu există nici un act normativ în vigoare care să prevadă ori să garanteze dreptul de a primi spor de risc și solicitare neuropsihică.
Din februarie 2007 intrat în vigoare noua lege de salarizare a personalului auxiliar din cadrul instanțelor judecătorești - nr.OG8/24.01.2007.
Prin art.30 din nr.OG8/2007 se prevede că la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe se abrogă Legea nr.50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești.
În consecință sporul de 50% nu mai subzistă începând cu luna februarie 2007, în condițiile în care dispozițiile Legii nr.50/1996 privind salarizarea personalului auxiliar au fost abrogate în întregime, iar decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție nr.21/10.03.2008 a avut în vedere doar nr.OG83/2000 pentru modificarea și completarea Legii nr.50/1996.
Cu titlu de excepție pârâtul Ministerul Justiției și Libertăților a invocat excepția prescripției dreptului material la acțiune pentru perioada anterioară datei de 10.10.2005.
Pârâta Curtea de APEL ALBA IULIA prin întâmpinare a solicitat admiterea acțiunii civile în limita prevăzută de dispozițiile Deciziei nr.21/10.03.2008 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în dosarul nr.5/2008, prin care a fost admis recursul în interesul legii declarat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art.47 din Legea nr.50/1996, privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, republicată.
Pârâtul Ministerul Finanțelor Publice, prin întâmpinare, invocă excepția lipsei calității procesuale pasive, întrucât nu are calitatea de ordonator principal de credite și nu există un raport juridic obligațional între pârât și Ministerul Justiție ( 7 dosar fond).
Conform art. 137 Cod procedură civilă instanța s-a pronunțat cu prioritate asupra excepțiilor care fac de prisos, în tot sau în parte, cercetarea fondului cauzei.
Astfel, cu privire la excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ministerul Finanțelor Publice s-au reținut următoarele:
Conform art.47 alin.4 din Legea nr.500/2002 privind finanțele publice, creditele bugetare aprobate pentru un ordonator principal de credite nu pot fi virate și utilizate pentru finanțarea altui ordonator principal de credite.
Ministerul Finanțelor Publice nu poate fi ordonator principal de credite pentru alte instituții sau ministere care sunt ordonatori principali de credite, între care figurează și Ministerul Justiției și Libertăților și nu repartizează sume de la buget acestora.
Alocarea acestor sume se realizează potrivit destinațiilor bugetare, conform Legii bugetului de stat, ceea ce conduce la concluzia că Ministerul Finanțelor Publice nu poate fi obligat să efectueze o plată pentru salariații altei instituții.
Rezultă în acest context că Ministerul Finanțelor Publice nu poate avea calitate procesuală pasivă în prezenta cauză în care se solicită obligarea la plata unor drepturi constând în sporul de confidențialitate, litigiul de muncă fiind stabilit, potrivit art.282 din Codul muncii, între salariați și angajator precum și alte persoane juridice sau fizice care au vocație în temeiul legilor speciale sau ale Codului d e procedură civilă.
Față de aceste considerente, instanța a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerul Finanțelor Publice conform art.137 Cod pr.civilă, acțiunea fiind respinsă față de acesta ca fiind îndreptată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
Prin sentința civilă nr.1222/2009 pronunțată de Tribunalul Alba în dosar nr- s-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive, a pârâtului Ministerul Economiei și Finanțelor.
S-a admis excepția prescripției parțiale a dreptului material la acțiune, pentru perioada 01.01.2004-08.10.2005, invocată de pârâtul Ministerul Justiției și Libertăților.
S-a admis în parte acțiunea civilă formulată de reclamantul împotriva pârâților Ministerul Justiției și Libertăților, Tribunalul Alba și Curtea de APEL ALBA IULIA, și în consecință:
A obligat pârâții în solidar, să plătească în favoarea reclamantului, corespondent raportului de serviciu, sumele reprezentând drepturile salariale cu titlu spor de risc și solicitare neuropsihică, în procent de 50% din indemnizația brută lunară, pentru perioada 09.10.2005-30.09.2009 și în continuare, sume care urmează a fi actualizate cu indicele de inflație începând cu data nașterii dreptului material, până la data plății efective.
A respins cererea reclamantului privind plata sumele reprezentând drepturile salariale cu titlu spor de risc și solicitare neuropsihică, în procent de 50% din indemnizația brută lunară, pentru perioada 01.01.2004-08.10.2005.
A respins acțiunea civilă formulată de reclamant, împotriva pârâtului Ministerul Economiei și Finanțelor, ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
A obligat pârâta Curtea de APEL ALBA IULIA să efectueze cuvenitele mențiuni în carnetul de muncă al reclamantei, conform sentinței.
Nu s-au acordat cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut admisibilitatea acțiunii prin prisma dispozițiilor Deciziei nr.21/2008 a raportat la art.329 alin.3 Cod pr.civilă.
S-au mai avut în vedere dispozițiile art.6 și 7 din decretul nr.92/1976, Legea nr.130/1999, art.296 din Legea nr.53/2003 și art.3 din Decretul nr.167/1958 raportat la art.283 alin.1 lit.c din Codul muncii în reținerea excepției prescripției dreptului material la acțiune pentru perioada 1.01.2004 - 8.10.2005.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâtul B, solicitând admiterea acestuia, modificarea hotărârii atacate în sensul respingerii acțiunii ca neîntemeiată pentru perioada 1.02.2007 - 30.09.2009 și în continuare.
În expunerea de motive arată în esență că dispozițiile Deciziei nr.21/2008 își produc efectele doar până la intrarea în vigoare a nr.OG8/2007, astfel încât de la 1.02.2007 pretențiile reclamantului sunt nefondate.
Mai învederează faptul că la data de 12.11.2009 a intrat în vigoare Legea nr.330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, prin care personalul din justiție beneficiază de sporul pentru risc și suprasolicitare neuropsihică și de sporul de confidențialitate, astfel că nu se mai impune acordarea prin hotărâre a respectivelor sporuri "și în continuare".
De asemenea, recurs a declarat și pârâta Curtea de APEL ALBA IULIA, solicitând respingerea acțiunii reclamantului întrucât această instituție, deși are calitatea de angajator al reclamantului, este ordonator secundar de credite și nu poate efectua plăți decât în limita sumelor aprobate de ordonatorul principal de credite, sau modificarea sentinței în sensul de a obliga pârâtul să vireze recurentei sumele necesare pentru efectuarea plății sumelor cuvenite reclamantului.
În drept invocă art.304 pct.9 Cod pr.civilă.
În cauză nu s-au depus întâmpinări.
Verificând legalitatea și temeinicia sentinței atacate prin prisma aspectelor critice invocate, cât și din oficiu potrivit art.304/1 Cod pr.civilă, în limitele statuate de art.306 Cod pr.civilă, Curtea apreciază recursurile de față ca fondate, urmând a le admite în limita și pentru considerentele ce vor fi mai jos expuse:
Potrivit adeverinței nr.3245/7/A/18.06.2009 (21 dosar fond), reiese faptul că reclamantul este încadrat în funcția de grefier arhivar la Judecătoria Blaj, începând cu data de 1.03.2006.
Față de această împrejurare, apare ca și greșită dispoziția instanței de fond de acordare a drepturilor salariale solicitate în afara raportului de serviciu, respectiv începând cu 9.10.2005, când în realitate raporturile reclamantului cu pârâții au început doar la 1.03.2006.
Drept urmare, în temeiul art.312 Cod pr.civilă, Curtea va admite recursurile de față și va modifica hotărârea atacată în parte în sensul respingerii cererii reclamantului privind plata sumelor reprezentând drepturi salariale cu titlu spor de risc și suprasolicitare neuropsihică în procent de 50% din salariul brut lunar, pentru perioada 8.10.2005 - 1.03.2006.
În rest hotărârea atacată urmează a fi menținută pentru următoarele motive:
În ceea ce privește Decizia nr.21/2008 și efectele aplicării ei în timp trebuie precizat că la momentul publicării în Of. nr.444/13.06.2008 era în vigoare nr.OG8/2007, deci instanța supremă a avut în vedere la momentul pronunțării ei întreg cadru legislativ existent atunci, iar pentru că art.329 alin.3 Cod pr.civilă obligă instanțele să aplice o decizie pronunțată în recurs în interesul legii, criticile vizând apariția nr.OG8/2007, pentru considerentele menționate, sunt nefondate.
Aceeași este situația și în privința criticilor formulate pentru segmentul din hotărâre vizând acordarea "și în continuare" a drepturilor salariale solicitate.
Aceasta pentru că analiza legalității hotărârii atacate se raportează la momentul pronunțării ei, 30.09.2009, dată la care Legea nr.330/2009 nu era încă în vigoare.
Chiar și dacă situația ar fi fost alta, este clar că dispoziția unei instanțe referitoare la acordarea "și în continuare" a unor drepturi salariale își produce efectele până la momentul schimbării sau modificării cadrului legislativ, avut în vedere la pronunțarea hotărârii, în speță până la intrarea în vigoare a Legii nr.330/2009.
Mai mult decât atât, este a se reține că această ultimă critică formulată de B ar comporta discuții doar la momentul punerii în executare a hotărârii astfel pronunțate, în situația în care reclamantul ar solicita drepturile bănești și după 12.11.2009, ceea ce eventual ar deschide alte căi în justiție debitorului referitoare la executare.
De asemenea, nefondate sunt și criticile recurentei Curtea de APEL ALBA IULIA referitoare la calitatea sa în prezenta cauză.
Această instituție, deși nu are calitate de angajator al reclamantului, are totuși potrivit art. 46 din Legea nr.304/2004 coroborat cu art.132 din aceiași lege atribuții privind elaborarea proiectului de buget anual pentru instanțele arondate, pe care îl comunică spre avizare și aprobare Consiliului Superior al Magistraturii și Ministerului Justiției și Libertăților B, ceea ce îi conferă calitatea procesuală în prezenta cauză.
Mai mult decât atât, recurenta are atribuții de păstrarea și completarea carnetelor de muncă ale magistraților și personalului auxiliar de specialitate potrivit Decretului - Lege nr.92/1976 modificat, așa încât având în vedere și normele incidente prevăzute de Legea nr.130/1999 și art.296 din Legea nr.53/2003, în mod corect instanța de fond a obligat- la efectuarea mențiunilor corespunzătoare în calitate de angajator și gestionară a carnetului de muncă al reclamantului.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâtul Ministerul Justiției și Libertăților cetățenești și pârâta Curtea de APEL ALBA IULIA împotriva sentinței civile nr.1222/2009 pronunțată de Tribunalul Alba și în consecință:
Modifică în parte sentința atacată în sensul că respinge cererea reclamantului privind plata sumelor reprezentând drepturi salariale cu titlu de spor de risc și suprasolicitare neuropsihică în procent de 50% din indemnizația brută lunară, pentru perioada 08.10.2005 - 01.03.2006.
Menține în rest hotărârea atacată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 14.01.2010.
PREȘEDINTE: Victor Crețoiu - - | JUDECĂTOR 2: Nicoleta Vesa - - | JUDECĂTOR 3: Carmen Fiț - - |
Grefier, - - |
Red./Thred.
7ex./09.02.2010
Jud.fond:
Președinte:Victor CrețoiuJudecători:Victor Crețoiu, Nicoleta Vesa, Carmen Fiț
