Drepturi salariale ale personalului din justiție. Decizia 581/2009. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
Secția Civilă, Minori și familie, Conflicte de muncă și asigurări sociale
DOSAR NR- DECIZIA CIVILĂ NR.581/2009
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA - 2009
PREȘEDINTE: Camelia Drăghin președinte secție
- - - - JUDECĂTOR 2: Gioacăș Jănică
- - - - judecător
GREFIER -
&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&
La ordine au venit spre soluționare recursurile civile formulate de reclamanții, G, împotriva sentinței civile nr.277/17 aprilie 2008, pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns recurentele-reclamante și și intimatul-reclamant, acoperindu-se astfel lipsa de procedură cu acesta, celelalte părți fiind lipsă.
Procedura de citare este completă.
S-a expus referatul oral al cauzei de către grefier, în sensul că intimatul-pârât Ministerul Justiției și Libertăților a formulat întâmpinare iar recurenta-reclamantă a depus la dosar o adeverință de salariat din care rezultă că începând cu data de 17.03.2008 este grefier arhivar la Tribunalul Bacău, după care;
Instanța constată în cauză au fost formulate două recursuri, ambele fiind declarate și motivate în termen legal, semnate, legal scutite de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
Recurenta-reclamantă depune la dosarul cauzei practică judiciară.
La solicitarea instanței, părțile prezente arată că nu mai are alte cereri de formulat.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă părților cuvântul cu privire la excepția tardivității recursurilor invocată de intimatul-pârât, prin întâmpinare, precum și pe fondul cauzei.
Recurenta-reclamantă, având cuvântul cu privire la excepția tardivității recursurilor. Comunicarea hotărârii primei instanțe s-a făcut în mod greșit doar la reclamanta, astfel că reclamanții s-au văzut nevoiți să formuleze cerere pentru comunicarea hotărârii. În raport de data acestor comunicări, recursurile apar ca fiind formulate în termen.
Pe fondul cauzei, solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat și acordarea sporului de confidențialitate de 15%, începând cu data de 30 august 2004. Arată că acțiunea lor este susținută și de actele depuse la dosar, respectiv decizia Președintelui Curții de Apel Târgu Mureș nr.53/14.02.2008 prin care acest drept a fost recunoscut personalului auxiliar din cadrul Judecătoriei Reghin, Ordinul nr.1833/2008 prin care acest drept a fost recunoscut personalului contractual din cadrul instanțelor. Cu privire la recurenta-reclamantă, arată că în prezent aceasta este grefier arhivar.
Recurenta-reclamantă, având cuvântul, arată că formulează aceleași concluzii ca și recurenta-reclamantă.
Intimatul-reclamant, având cuvântul, arată că este de acord cu recursul.
Dezbaterile fiind terminate, instanța a trecut la deliberare cu privire la excepția tardivității și pe fondul cauzei.
CURTEA
- deliberând -
Asupra recursurilor formulate, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.277/17.04.2008 pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr- a fost admisă excepția lipsei de calitate procesuală pasivă a Ministerului Economiei și Finanțelor și în consecință, a fost respinsă acțiunea formulată împotriva acestui pârât pentru lipsa calității sale procesuale pasive, a fost respinsă ca nefondată acțiunea reclamanților, G, și, prin mandatar, formulată împotriva pârâților Curtea de APEL BACĂU, Tribunalul Bacău, Ministerul Economiei și Finanțelor - prin Direcția Finanțelor Publice B și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării B, reținându-se următoarele:
Reclamantele M, M, precum și intervenientele, G, și fac parte din categoria personalului auxiliar de specialitate al Curții de APEL BACĂU, ocupând posturi de prim grefier, grefier șef secție, grefier, grefier arhivar, agent procedural, aprod.
Prin cererile formulate la 30.08.2007, respectiv la 6.09.2007, reclamantele au solicitat să li se plătească un spor de confidențialitate de până la 15% începând cu 2004 la zi, precum și pentru viitor, spor prevăzut de diferite legi de salarizare a altor categorii de salariați bugetari.
Astfel, potrivit art. 3 din L 444/2006 pentru aprobarea OG 19/ 2006, cadrele militare în activitate, funcționarii publici cu statut special, militarii angajați pe bază de contract și personalul civil din instituțiile publice de apărare națională; ordine publică și siguranță națională beneficiază de un spor de până la 15% din solda lunară, respectiv din salariul de bază, pentru păstrarea confidențialități în legătură cu informațiile clasificate, în funcție de certificatul - avizul de securitate deținut.
Prin OG nr.6/2007 (art.15 alin.1) din L 656/2002 - art.20 alin.3 și prin OG nr.137/2000, sporul de confidențialitate în cuantum de până la 15 % s-a acordat și altor categorii de funcționari publici, membrilor plenului și unor categorii de personal din cadrul SP, personalului din aparatul CNCD.
Deși toate aceste subcategorii de personal fac parte din categoria salariaților bugetari, legile care reglementează modalitatea de salarizare sunt diferite având în vedere că și domeniile în care activează fiecare subcategorie sunt diferite.
Salarizarea reclamanților a fost cuprinsă mai întâi în dispozițiile Legii 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești și apoi în cele ale OG nr.8/2007, privind salarizarea personalului auxiliar din cadrul instanțelor judecătorești și a parchetelor de pe lângă acestea, precum și din cadrul altor unități din sistemul justiției.
Modalitatea de salarizare a personalului auxiliar de specialitate este distinctă de cea reglementată pentru alte categorii profesionale, diferențele fiind motivate de locul și rolul justiției în statul de drept, de răspunderea, complexitatea și riscurile funcției, de incompatibilități și interdicții, astfel încât prima instanță a reținut că nu se poate vorbi de situații comparabile cu cea a altor categorii socio - profesionale, salariații diferitelor sisteme bucurându-se de o serie de drepturi și beneficii suplimentare care li se adresează numai lor, nefiind aplicabile și altor categorii de salariați.
Nu orice diferență de tratament semnifică discriminare. Pentru a putea fi reținut un tratament diferențiat injust, este necesar să se stabilească faptul că persoanele care invocă un asemenea tratament se află în situații analoage sau comparabile celor pretins favorizate și că o asemenea distincție nu are o justificare obiectivă sau rezonabilă or diferența de tratament, în speță, de salarizare a diverselor categorii profesionale are o justificare obiectivă prin raportare la deosebirile dintre aceste categorii și Curtea Constituțională a stabilit prin deciziile nr.168/1998 și nr. 294/2001 că principiul egalității în fața legii consacrat de art. 16 alin(1) din Constituție nu înseamnă uniformitate, așa încât, dacă la situații egale trebuie să corespundă un tratament egal, la situații diferite tratamentul nu poate fi decât diferit.
În consecință, întrucât nu a reținut existența unor situații egale, prima instanță a constată că reclamanții nu sunt victime ale discriminării, în sensul dispozițiilor art.2 din OG 137/2007, astfel încât acțiunea a fost respinsă ca nefondată.
În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive invocate de Ministerul Economiei și Finanțelor, prima instanța reținut această că drepturile solicitate decurg dintr-un raport de muncă în care Ministerul Economiei și Finanțelor nu este parte, rolul acestuia este de elaborare a proiectului bugetului de stat, pe baza proiectelor ordonanțelor principali de credite, iar în speță, această calitate o are Ministerul Justiției.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs reclamanții, (), G, și.
Recurentele au criticat hotărârea primei instanțe pentru nelegalitate și netemeinicie în ce privește nereținerea tratamentului discriminatoriu, prin neacordarea sporului de confidențialitate, în raport de alte categorii de salariați, față de care au o situație comparabilă, în sensul Directivei 2000//78 și față de obligația de confidențialitate, impusă prin art.78 al.1 din Legea 567/2004 și art.9 din Codul d eontologic.
Intimatul-pârât Ministerul Justiției și Libertăților a formulat întâmpinare, prin care a invocat tardivitatea recursurilor declarate, iar în ce privește fondul litigiului, a solicitat respingerea recursurilor, susținând că în speță nu se poate reține discriminarea invocată de reclamanți, față de deciziile Curții Constituționale 818/3.07.2008 și 1325/4.12.2008.
Analizând recursurile declarate, Curtea reține următoarele:
În ceea ce privește excepția referitor la declararea în termenul legal a recursurilor, se constată faptul că recurenților-reclamanți le-a fost comunicată sentința primei instanțe, în condițiile art.92 Cod procedură civilă, la data de 30.03.2009, conform dovezilor de comunicare aflate la filele 198 -225 dosar fond. Comunicarea sentinței, potrivit art.92, s- realizat după indicarea faptului că mandatarul desemnat de o parte din reclamanți, prin declarație verbală în fața primei instanțe, consemnată în încheierea de ședință din 12.10.2007, s-a pensionat în cursul lunii noiembrie 2007, comunicarea hotărârii făcută acestui mandatar în temeiul dispozițiilor art.93 Cod procedură civilă fiind realizată la sediul instanței la data de 18.11.2008 (fila 189 dosar fond), prin afișare. Ulterior acestei cereri (fila 195 dosar fond) s-a procedat la comunicarea în mod corect a sentinței primei instanțe, în conformitate cu prevederile art.92 Cod procedură civilă.
În consecință, având în vedere data la care recurenților le-a fost comunicată sentința primei instanțe, recursurile declarate la data de 6.04.2009, respectiv 7.04.2009, au fost formulate în termenul prevăzut de art.80 din Legea 168/1999.
Referitor la criticile formulate prin cele două recursuri, în ce privește fondul litigiului, se reține că prin decizia nr.46/15.12.2008 Înalta Curte de Casație și Justiție, în soluționarea recursului în interesul legii declarat, a stabilit, în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art.99 al.1 lit.d din Legea 303/2004 raportat la art.16 al.1,2 din Codul d eontologic al magistraților și art.78 al.1 Legea 567/2004 raportat la art.9 din Codul d eontologic al personalului auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești, că judecătorii, procurorii, magistrații asistenți și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de confidențialitate de 15% calculat la îndemnizația brută lunară, respectiv salariul de bază brut lunar.
Înalta Curte de Casație și Justiție a reținut că pentru magistrați, magistrații asistenți și personalul auxiliar de specialitate atribuțiile și responsabilitățile, precum și cuantumul îndemnizațiilor/salariilor nu sunt negociate în mod individual, deoarece sunt stabilite de lege sau prin regulamentele aprobate de Consiliul Superior al Magistraturii.
Având în vedere obligația prevăzută în art.39 al.2 Codul muncii, în art.36 al.3 din Legea 182/2002 art.16 al.1 din Codul d eontologic al magistraților, în ce privește confidențialitatea, obligație care se regăsește pentru personalul auxiliar în art.78 al.1 din Legea 567/2004 și art.9 din Codul d eontologic al personalului auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și parchetelor, s-a reținut discriminarea, în raport de personalul din instituțiile și autoritățile publice care gestionează informații clasificate și pentru care, prin acte normative specifice, este prevăzută acordarea sporului de confidențialitate de până la 15% din salariul de bază.
Astfel, având în vedere art.1 al.2 lit.i din OG 137/2000, Directiva Consiliului 2000/43/CE privind aplicarea principiului egalității de tratament între persoane, fără deosebire de origine rasială sau etnică, Directiva Consiliului 2000/78/CE de creare a unui cadru general în favoarea egalității de tratament în ceea ce privește încadrarea în muncă și ocuparea forței de muncă, precum și practica în materie a Curții Europene a Drepturilor Omului, este de reținut situația de discriminare în cauză, întrucât diferența de tratament este aplicată unor subiecte de drept aflate în situații analoage, fără o justificare legitimă, obiectivă sau rezonabilă.
În raport de dispozițiile art.27 al.1 din OG nr.137/2000, Înalta Curte de Casație și Justiție a stabilit că magistrații, magistrații asistenți și personalul auxiliar de specialitate care nu primesc spor de confidențialitate pe motiv că actele normative care reglementează salarizarea și alte drepturi ale acestor categorii de personal nu prevăd acordarea acestui spor au dreptul la despăgubiri, care trebuie stabilite raportat la sporul de confidențialitate de 15% calculat la salariul(îndemnizația)de bază, prevăzut de marea majoritate a actelor normative care reglementează acest spor acordat altor categorii de personal, despăgubiri care trebuie acordate cu caracter temporar, până la încetarea situației de discriminare.
Conform dispozițiilor art.329 al.3 din Codul d e procedură civilă, decizia 46/15.12.2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție are caracter obligatoriu.
Având în vedere toate aceste considerente și prevederile art.312 Cod procedură civilă, va fi respinsă, ca neîntemeiată, excepția privind tardivitatea, vor fi admise recursurile și modificată în parte sentința recurată.
Față de atribuțiile pârâtului Ministerului Economiei și Finanțelor, în ce privește constituirea bugetelor anuale pentru instituțiile din sistemul bugetar, stabilite de Legea 500/2002, va fi respinsă ca neîntemeiată excepția referitoare la lipsa de calitate procesuală pasivă a acestuia.
Va fi admisă acțiunea și cererea de intervenție, cu obligarea, în consecință, a pârâților Tribunalul Bacău, Curtea de APEL BACĂU, Ministerul Justiției și Libertăților la plata despăgubirilor constând în sporul de confidențialitate de 15% calculat la salariul de bază brut lunar, pentru reclamanții încadrați ca personal auxiliar de specialitate, pentru perioada efectiv lucrată în această calitate, cu respectarea termenului general de prescripție de 3 ani prevăzut de art.3 din Decretul 167/1958 și pe viitor, până la încetarea situației de discriminare, cu aplicarea, în temeiul art.1084 Cod civil, a indicelui de inflație, la data plății efective.
În ce privește pe reclamanții și, aceștia nu au avut calitatea de personal auxiliar de specialitate, astfel încât acțiunea formulată urmează să fie respinsă ca nefondată, cu mențiunea că reclamantei, având în vedere data de la care a fost angajată ca personal auxiliar de specialitate, respectiv 17.03.2008, i se cuvine plata despăgubirilor solicitate în temeiul considerentelor menționate anterior.
Totodată, în temeiul art.1, 6 din Decretul 92/1976, pârâții Curtea de APEL BACĂU și Tribunalul Bacău vor fi obligați la efectuarea mențiunilor corespunzătoare în carnetele de muncă ale reclamanților.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
E:
Respinge, ca neîntemeiată, excepția privind tardivitatea recursurilor.
Admite recursurile civile formulate de reclamanții, G, împotriva sentinței civile nr.277/17 aprilie 2008, pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr-.
Modifică în parte sentința civilă nr. 277/17.04.2008 pronunțată de Tribunalul Bacău.
Respinge ca neîntemeiată excepția privind lipsa de calitate procesuală pasivă a Ministerului Economiei și Finanțelor.
Admite în parte acțiunea și cererea de intervenție.
Obligă pârâții Tribunalul Bacău, Curtea de APEL BACĂU și Ministerul Justiției și Libertăților să plătească reclamanților următoarele drepturi bănești:
- reclamanților;;;;;;;;;;;;;;; și, un spor de confidențialitate de 15% calculat la salariul de bază brut lunar, pentru perioada efectiv lucrată ca personal auxiliar de specialitate, de la data de 30.08.2004 la zi și pe viitor, sumă actualizată cu indicele de inflație la data plății efective;
- reclamanților; G;;; și, un spor de confidențialitate de 15% calculat la salariul de bază brut lunar, pentru perioada efectiv lucrată ca personal auxiliar de specialitate, de la data de 6.09.2004 la zi și pe viitor, sumă actualizată cu indicele de inflație la data plății efective;
- reclamantelor, și, un spor de confidențialitate de 15% calculat la salariul de bază brut lunar, pentru perioada efectiv lucrată ca personal auxiliar de specialitate, de la data de 30.08.2004 la zi și până la data pensionării, sumă actualizată cu indicele de inflație la data plății efective;
- reclamantei, sporul de confidențialitate de 15% calculat la salariul de bază brut lunar, începând cu data de 17.03.2008 la zi și pe viitor, sumă actualizată cu indicele de inflație la data plății efective.
Obligă pe pârâții Tribunalul Bacău și Curtea de APEL BACĂU să efectueze mențiunile corespunzătoare în carnetele de muncă ale reclamanților, privind plata sporului de confidențialitate.
Obligă pe pârâtul Ministerul Finanțelor Publice să aloce fondurile necesare pentru plata drepturilor bănești cuvenite reclamantelor.
Menține dispozițiile din sentință referitoare la respingerea ca nefondată a acțiunii formulată de reclamantul și la respingerea ca nefondată a acțiunii formulată de reclamanta pentru perioada 30.08.2004 - 17.03.2008.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 20 mai 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, GREFIER,
- - - -
- -
Red.sent.- /
Red.dec.rec.-
Tehn.- /2 ex./18.06.2009.
Președinte:Camelia DrăghinJudecători:Camelia Drăghin, Gioacăș Jănică, Sorina Romașcanu
