Drepturi salariale ale personalului din justiție. Decizia 584/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 584
Ședința publică de la 19 Mai 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Nelida Cristina Moruzi
JUDECĂTOR 2: Carmen Bancu
JUDECĂTOR 3: Smaranda
Grefier -
Pe rol judecarea cauzei având ca obiect litigiu de muncă privind recursul formulat de Ministerul Justiției și Libertăților, Curtea de APEL IAȘI și Ministerul Finanțelor Publice - reprezentat de Direcția Generală a Finanțelor Publice I împotriva sentinței civile nr.17 din 16.01.2009 a Curții de APEL IAȘI (dosar nr-), intimați fiind, Tribunalul Iași și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că prin încheierea de ședință din data de 12.05.2009 ce face parte integrantă din prezenta decizie, din lipsă de timp pentru deliberare, s-a dispus amânarea pronunțării, pentru astăzi, 19.05.2009, când:
CURTEA DE APEL
Prin acțiunea înregistrată la Curtea de APEL IAȘI cu nr-, reclamantele, au chemat în judecată pe pârâții Curtea de APEL IAȘI, Tribunalul Iași, Ministerul Justiției, Ministerul Economiei și Finanțelor și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, solicitând obligarea acestora să plătească fiecărei reclamante despăgubire egală cu diferența dintre drepturile salariale rezultate prin aplicarea la valoarea de referință sectorială a coeficienților de multiplicare prevăzuți la nr. crt. 6-13 de la lit. A din anexa la.OUG nr. 27/2006, în raport cu funcțiile pe care le dețin și drepturile salariale încasate efectiv, începând cu data de 01.04.2006 până la data rămânerii irevocabile a hotărârii și pe viitor, până la încetarea stării de discriminare, actualizate la data plății efective, iar pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor să aloce fondurile necesare plății sumelor neîncasate.
În motivarea acțiunii, reclamantele au arătat că sunt asistenți judiciari la Tribunalul Iași și sunt discriminați sub aspectul remunerației diferite a muncii față de judecătorii de la judecătorii care, potrivit hotărârilor judecătorești irevocabile, au salarizare ca și procurorii din cadrul Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, care beneficiază de o indemnizație superioară celei primite de judecători, în condițiile în care toate considerentele avute în vedere de legiuitor la stabilirea acestora, prevăzute în art. 2 din nr.OUG 27/2006 aprobată prin Legea nr. 45/2007, sunt valabile și în faza de judecată.
În drept, au mai fost invocate Constituția României, Declarația Universală a Drepturilor Omului, Protocolul 12 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, nr.OG 137/2000, Codul muncii, precum și Decizia nr. 1/1994 a Curții Constituționale.
Prin întâmpinarea formulată, pârâtul Ministerul Justiției a solicitat respingerea acțiunii, arătând că Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism este o structură în cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și, ca atare, salarizarea procurorilor ce își desfășoară activitatea în cadrul acestei structuri trebuie să fie identică cu cea a procurorilor de la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție. Acordarea coeficienților de multiplicare 19-23 acestor procurori, nu a avut în vedere criteriul cauzelor instrumentate, ci criteriul gradului instanței sau parchetului unde funcționează, în acord cu dispozițiile art. 3 din nr.OUG 27/2006 și art. 74 alin. 1 din Legea nr. 303/2004. Ca atare, susținerile reclamanților, potrivit cărora art. 11 alin.1 din nr.OUG 27/2006 instituie o discriminare, sunt nefondate, deoarece acordarea coeficienților de multiplicare pentru procurorii este făcută în considerarea parchetului la care aceștia funcționează.
Prin întâmpinarea formulată, pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată și a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive. In motivarea acestei excepții pârâtul a susținut că stabilirea și acordarea diferitelor sporuri aferente unui raport de muncă sau de serviciu constituie un atribut exclusiv ce aparține angajatorului.
Pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor a invocat și excepția inadmisibilității acțiunii formulate de către reclamant, considerând că numai legiuitorul poate stabili acordarea sau neacordarea unor drepturi.
Prin sentința nr. 17 din 16.01.2009, Curtea de APEL IAȘIa respins excepțiile lipsei calității procesual pasive și a inadmisibilității invocate de Ministerului Economiei și Finanțelor.
A admis acțiunea formulată de reclamantele, în contradictoriu cu pârâții Curtea de APEL IAȘI, Tribunalul Iași, Ministerul Justiției și Ministerul Economiei și Finanțelor, Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării.
A obligat pârâții Ministerul Justiției, Curtea de APEL IAȘI și Tribunalul Iași să plătească reclamanților o despăgubire egală cu diferența dintre drepturile salariale rezultate prin aplicarea la valoarea de referință sectorială a coeficienților de multiplicare prevăzuți la nr. crt. 6-13 de la lit. A din anexa la OUG 27/2006, la care se adaugă sporurile prevăzute de acest act normativ, în raport cu funcția pe care a deținut-o și drepturile salariale încasate efectiv, pentru intervalul 01.04.2006-16.01.2009 și pe viitor până la înlăturarea discriminării, sume actualizate cu indicele de inflație la data plății efective.
A obligat Ministerul Economiei și Finanțelor să aloce fondurile necesare plății sumelor acordate reclamantelor.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Excepția lipsei calității procesuale a Ministerului Economiei și Finanțelor va fi respinsă, având în vedere prevederile nr.HG83/2005 și ale Legii nr. 304/2004, care stipulează că activitatea instanțelor este finanțată de la bugetul de stat, pârâtul coordonând acțiunile privind sistemul bugetar, respectiv pregătind proiectele legilor bugetare anuale și de rectificare. Prin adoptarea nr.OUG 75/2008 și emiterea Ordinului comun nr. 1859/C/2484/26650/131/3774/C, s-au clarificat doar obligațiile Ministerului Economiei și Finanțelor în faza executării silite a titlurilor executorii având ca obiect acordarea drepturilor salariale cuvenite personalului din sistemul de justiției, fără a afecta calitatea de parte a acestui minister în prezenta cauză.
În ceea ce privește excepția inadmisibilității acțiunii invocată de Ministerul Economiei și Finanțelor, s- reținut că aceasta este nefondată, urmând a fi respinsă, având în vedere dispozițiile art. 21 din Constituția României, care garantează accesul liber la justiție.
În ceea ce privește fondul cauzei, instanța a reținut că reclamantele sunt asistenți judiciari în cadrul Tribunalului Iași.
În prezent, salarizarea și alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor și a asistenților judiciari sunt reglementate prin nr.OUG 27/2006 aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 45/2007.
Potrivit art. 3 alin. 1 din acest act normativ, judecătorii, procurorii, personalul asimilat acestora și magistrații-asistenți au dreptul pentru activitatea desfășurata la o indemnizație de încadrare brută lunară stabilită în raport cu nivelul instanțelor sau parchetelor, cu funcția deținuta și cu vechimea în magistratura prevăzută de <LLNK 12004 303 11 202 86 30>art. 86 din Legea nr. 303/2004, republicată, cu modificările și completările ulterioare, pe baza valorii de referința sectoriala și a coeficienților de multiplicare prevăzuți în anexa care face parte integrantă din prezenta ordonanță de urgență.
Potrivit art.16 din OG27/2006, "asistenții judiciari numiți in condițiile <LLNK 12004 304 11 201 0 18>Legii nr. 304/2004 privind organizarea judiciara, republicata, cu modificările ulterioare, sunt salarizați cu o indemnizație de încadrare bruta lunara potrivit coeficienților de multiplicare prevăzuți, după caz, la lit. A din anexa, nr. crt. 28- 31, in raport cu vechimea in funcții juridice".
Din examinarea anexei, parte integrantă din actul normativ, se constată că, la stabilirea coeficienților de multiplicare, se au în vedere două criterii: gradul instanței sau parchetului și funcția deținută. de multiplicare, pe baza căruia se stabilește indemnizația de încadrare brută lunară a judecătorilor și procurorilor, scade de la președintele Înaltei Curți de Casație și Justiție, respectiv procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, până la judecătorii, procurorii și auditorii de justiție cu 0-1 an vechime.
Potrivit art. 11 alin. 1 din nr.OUG 27/2006, procurorii din cadrul Direcției Naționale Anticorupție și cei din cadrul Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism sunt salarizați potrivit nr. crt. 6-13 de la lit. A din anexă, în raport cu funcțiile pe care le dețin sau cu care sunt asimilați potrivit legii. La lit. A din anexă, nr. crt. 6-13, sunt prevăzuți coeficienții de multiplicare pe baza cărora se stabilește indemnizația de încadrare brută lunară a procurorilor Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.
Față de dispozițiile Legii nr. 508/2004 și ale art. 1 alin. 1 și 2 din nr.OUG 43/2002, și sunt structuri distincte, cu personalitate juridică, care nu se confundă cu Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, iar procurorii care își desfășoară activitatea în cele două structuri nu sunt procurori în cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.
De altfel, dacă OT. și NA. ar fi fost incluse în Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, procurorii care își desfășoară activitatea în cele două structuri ar fi fost salarizați potrivit nr. crt. 6-13 lit. A din anexa la.G nr. 27/2006, fără să fie necesară o prevedere legală specială în acest sens.
Or, așa cum s-a arătat, art. 11 alin. 1 din G nr. 27/2006 prevede în mod expres că procurorii din cadrul Direcției Naționale Anticorupție și cei din cadrul Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism sunt salarizați potrivit nr. crt. 6-13 de la lit. A din anexă, în raport cu funcțiile pe care le dețin sau cu care sunt asimilați potrivit legii. Prin urmare, la stabilirea indemnizațiilor lor brute lunare nu se are în vedere primul criteriu prevăzut în art. 3 alin. 1 din nr.OUG 27/2006, cel al nivelului instanței sau parchetului. Aceasta cu atât mai mult cu cât, atât în cadrul, cât și în cadrul funcționează servicii teritoriale organizate, de regulă, în localitățile unde își au sediile parchetele de pe lângă tribunale și curți de apel, respectiv parchetele de pe lângă curțile de apel.
În realitate, ceea ce se are în vedere, la stabilirea indemnizațiilor brute lunare ale procurorilor care funcționează în aceste structuri distincte, este criteriul naturii cauzelor pe care aceștia le instrumentează. Atât, cât și sunt calificate, chiar prin lege, ca structuri specializate, prima în domeniul combaterii infracțiunilor de criminalitate organizată și terorism, iar a doua în domeniul combaterii corupției.
Acest criteriu nu este prevăzut de lege la stabilirea indemnizațiilor brute lunare ale judecătorilor și procurorilor. Mai mult, instanța supremă, prin Decizia în interesul legii nr. VI/2007, obligatorie pentru instanțe, a constatat că "folosirea drept criteriu de diferențiere a tratamentului salarial pentru magistrați doar apartenența la anumite segmente restrânse de realizare a justiției, pe considerentul că domeniile în care ar activa ar reclama o specializare particularizată și un risc deosebit, nu se poate justifica atât timp cât varietatea infinită a situațiilor de coliziune cu legea ce se pot ivi și a tipului de reacție necesară pentru asigurarea ordinii de drept presupune eforturi chiar mai importante și riscuri profesionale mai accentuate în multe alte cazuri decât cele pentru care s-a instituit tratamentul salarial preferențial", iar "distincția care se face, ținându-se seama de apartenența magistraților la categoria celor implicați în soluționarea cazurilor privind faptele de corupție sau de criminalitate organizată și de terorism, ori doar includerea lor în anumite structuri pe scara ierarhică este lipsită de justificare obiectivă și rezonabilă, fiind astfel discriminatorie în senul art. 2 din Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice și al art. 14 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, deoarece nu se poate demonstra existența unui raport acceptabil de proporționalitate între mijloacele folosite și scopul vizat, cu toate particularitățile lui specifice".
De altfel, din preambulul nr.OUG 27/2006 rezultă că acest act normativ a fost adoptat tocmai pentru a se asigura o salarizare adecvată și nediscriminatorie a judecătorilor si procurorilor, prevăzută la cap. VI pct. 3.3 din Planul de acțiune pentru implementarea Strategiei de reformă a sistemului judiciar pe perioada 2005-2007, aprobată prin <LLNK 12005 232 20 301 0 33>Hotărârea Guvernului nr. 232/2005, măsură care avea ca termen de finalizare luna decembrie 2005. S- luat in considerare faptul că atât judecătorii, cât și procurorii care nu au beneficiat de sporul de 40% pentru judecarea și urmărirea penala a infracțiunilor de corupție, criminalitate organizată și terorism, au acționat în judecată Ministerul Justiției, iar efortul bugetar pentru punerea în executare a hotărârilor judecătorești prin care s-au admis cererile acestora este de circa 4 ori mai mare decât cel rezultat din aplicarea prezentei ordonanțe de urgență și s-a ținut seama de Hotărârea Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării nr. 185 din 22 iulie 2005, prin care s-a constatat existența unei discriminări directe între judecătorii si procurorii care beneficiază de sporul de 40% și cei care nu beneficiază de acest spor, recomandând Ministerului Justiției inițierea unor modificări în sensul eliminării acestei inegalități.
Or, această inegalitate a fost înlăturată doar aparent prin nr.OUG 27/2006. Este adevărat că art. 28 alin. 4 din nr.OUG 43/2002 și art. 24 alin. 4 din Legea nr. 508/2004, care prevedeau acordarea sporului de 40%, au fost abrogate prin G nr. 27/2006, însă, prin același act normativ s-a prevăzut, în art. 11 alin. 1, salarizarea diferențiată a procurorilor din cadrul Direcției Naționale Anticorupție și a celor din cadrul Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism în raport cu ceilalți judecători și procurori. Indemnizația lor brută lunară este mai mare, dar nu prin acordarea unui spor de 30%, respectiv 40%, așa cum se întâmpla anterior, ci prin luarea în calcul a unor coeficienți mai mari, corespunzători nivelului Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.
S-a constatat, în conformitate cu art. 2 alin. 3 din nr.OG 137/2000, că art. 11 alin. 1 din nr.OUG 27/2006 este discriminatoriu, fiind o prevedere aparent neutră, dar care dezavantajează judecătorii și ceilalți procurori, față de procurorii din cadrul și A, pe baza criteriului naturii cauzelor soluționate, cu consecința restrângerii dreptului recunoscut de lege al egalității de tratament în domeniul salarizării, fără ca această prevedere să fie justificată obiectiv de un scop legitim.
În ceea ce privește discriminarea invocată de reclamante s-a constatat că ea există, judecătorii de la judecătorie beneficiind de salarizare determinată prin aplicarea la valoarea de referință sectorială a coeficienților de multiplicare prevăzuți la nr. crt. 6-13 de la lit. A din anexa la OUG 27/2006, astfel după cum rezultă din hotărârile judecătorești depuse la dosar.
Potrivit dispozițiilor art. 5 din Codul muncii, în cadrul relațiilor de muncă funcționează principiul egalității de tratament față de toți salariații și angajatorii, fiind interzisă atât discriminarea directă, cât și cea indirectă.
S-a mai reținut că, potrivit disp.art.155 din Codul muncii, act normativ aplicabil și reclamantelor, salariul cuprinde salariul de bază, indemnizațiile, sporurile, precum și alte adaosuri, iar art.154 alin.3 din cod prevede că la stabilirea și acordarea salariului este interzisă orice discriminare.
Art. 26 din Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice prevede că toate persoanele sunt egale în fața legii și sunt îndreptățite fără nici o discriminare la protecție egală din partea legii. În acest sens, legea trebuie să interzică orice discriminare și să garanteze tuturor persoanelor protecție egală și efectivă împotriva discriminării în baza oricărui criteriu.
Potrivit Protocolului nr.12 la Convenția europeană privind drepturile omului și libertăților fundamentale, paragraful 1, exercițiul drepturilor și libertăților recunoscute delege trebuie să fie garantate fără nici o discriminare pe nici un temei precum sexul, rasa, culoarea, limba, religia, opinia politică sau alt tip de opinie, originea națională sau socială, apartenența la o minoritate națională, averea, nașterea sau alt statut. Nimeni nu poate fi discriminat de nici o autoritate pe nici un criteriu precum cele menționate în paragraful 1.
În jurisprudența, cauza Von Kamann Nord - 14/83, s-a statuat că ordinea juridică comunitară permite tuturor persoanelor care se consideră nedreptățite de o discriminare rezultată din acte normative să o invoce efectiv în litigiile de pe rolul tribunalelor naționale.
Constatând, în temeiul dispozițiilor art.2 din OG137/2000, art.16 din Constituția României, Protocolul 1 și 12 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, art. 14 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, art. 25 alin. (1) din Declarația Universală a Drepturilor Omului și art. 5 din Codul muncii, că art.11 alin.1 din nr.OUG 27/2006 este discriminatoriu, fiind o prevedere aparent neutră, dar care dezavantajează judecătorii și ceilalți procurori, față de procurorii din cadrul și A, pe baza criteriului naturii cauzelor soluționate, cu consecința restrângerii dreptului recunoscut de lege al egalității de tratament în domeniul salarizării, fără ca această prevedere să fie justificată obiectiv de un scop legitim, va obliga pârâții Ministerul Justiției și Curtea de APEL IAȘI, în baza art. 269 din Codul muncii, să repare prejudiciul produs reclamanților, prin plata unei despăgubiri.
S-a mai reținut că pentru justa reparare a prejudiciului cauzat reclamantelor prin discriminare, pârâții vor fi obligați la plata unei despăgubiri egale cu diferența dintre drepturile salariale rezultate prin aplicarea la valoarea de referință sectorială a coeficienților de multiplicare prevăzuți la nr. crt. 6-13 de la lit. A din anexa la OUG 27/2006, la care se adaugă sporurile prevăzute de acest act normativ, în raport cu funcțiile pe care le dețin și drepturile salariale încasate efectiv, începând cu data de 01.04.2006 și în continuare, pentru viitor, până la înlăturarea stării de discriminare.
Sumele datorate vor fi actualizate cu indicele de inflație, pentru a se asigura o reparație echitabilă și integrală a prejudiciului suferit de reclamante, în temeiul art.1088 Cod civil.
Având în vedere prevederile nr.HG83/2005 și ale Legii nr.304/2004, care stipulează că activitatea instanțelor este finanțată de la bugetul de stat, Ministerul Economiei și Finanțelor coordonând acțiunile privind sistemul bugetar, respectiv pregătind proiectele legilor bugetare anuale și de rectificare, instanța va obliga acest pârât să aloce fondurile necesare plății sumelor acordate reclamantelor.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs pârâții Ministerul Finanțelor Publice, Ministerul Justiției și Libertăților și Curtea de APEL IAȘI.
În motivarea recursului, întemeiat în drept pe dispozițiile art. 304 pct. 9 și art. 3041Cod procedură civilă, recurentul Ministerul Finanțelor Publice consideră că în mod greșit prima instanță a respins excepția lipsei calității sale procesuale pasive. Susține recurentul că nu există raporturi juridice între el și reclamante, iar în conformitate cu dispozițiile art. 47 alin. 4 din Legea nr. 500/2002, creditele bugetare aprobate unui ordonator principal de credite prin legea bugetară anuală, nu pot fi utilizate pentru finanțarea unui alt ordonator principal de credite. Mai mult, ordonatorul principal, Ministerul Justiției, nu a solicitat deschiderea de credite necesare pentru efectuarea plăților solicitate.
Citând dispoziții din nr.OUG 75/2008 și Ordinul comun nr. 1859/C/2484/26650/131/3774/C, recurentul mai susține că, dată fiind existența unor obligații clar stabilite prin actele normative arătate, nu se impune pronunțarea unei hotărâri judecătorești care să îl oblige ceea ce este deja obligat prin lege, solicitându-se admiterea recursului și modificarea sentinței, în sensul admiterii excepției lipsei calității procesuale pasive și respingerea acțiunii în contradictoriu cu acest pârât.
În motivarea recursului, întemeiat în drept pe dispozițiile art. 304 pct. 4 și 9 Cod procedură civilă, recurentul Ministerul Justiției și Libertăților susține, în primul rând, că prima instanță a depășit limitele puterii judecătorești și a consacrat un drept salarial care nu este prevăzut de legislația în vigoare, arogându-și atribuții de legiferare. În acest sens, recurentul menționează deciziile nr. 818/3.07.2008 și nr. 1325/4.12.2008 a Curții Constituționale referitoare la excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 2 alin. 1, 2, 4-11, art. 11 și art. 27 alin. 2-6 din OG nr. 137/2000.
A mai susținut recurentul că acordarea coeficienților de multiplicare 19-23 procurorilor de la DIICOT s-a făcut avându-se în vedere criteriul gradului instanței sau al parchetului unde funcționează, în acord cu dispozițiile art. 3 din OUG nr. 27/2006 și ale art. 74 alin. 1 din Legea nr. 303/2004.
A fost menținută, în cazul acestor procurori, regula numirii, nu cea a promovării lor, pe o durată temporară, prin urmare nu există reguli diferite de promovare în profesie între judecători și procurori, sens în care au fost menționate dispozițiile art. 75 alin. 11 din Legea nr. 304/2004.
În vederea numirii în cadrul DIICOT și DNA nu este necesar ca procurorul în cauză să aibă grad profesional de procuror al Parchetului de pe lângă ÎCCJ, ceea ce conduce la concluzia inexistenței unor reguli diferite de promovare în profesie între judecători și procurori
Mai consideră recurentul, că există posibilitatea stabilirii unor reguli diferite de organizare și funcționare a instanțelor judecătorești comparativ cu parchetele, precum și a adoptării unor prevederi diferite în ceea ce privește raporturile de serviciu ale celor două categorii de magistrați, fără a se aduce atingere principiului nediscriminării, care nu presupune uniformitate.
În motivarea recursului, întemeiat în drept pe dispozițiile art. 304 pct. 9 și art. 3041Cod procedură civilă, recurenta Curtea de APEL IAȘI susține, menționând prevederile art. 3 alin. 1, art. 9, art. 16 și art. 11 alin. 1 din OUG nr. 27/2006, că în mod eronat instanța de judecată a reținut un tratament diferențiat nelegal și discriminatoriu între procurorii din cadrul DIICOT și DNA și reclamante, asistenți judiciari la Tribunalul Iași, între aceste două categorii neexistând situații comparabile sau analoage.
Analizând actele și lucrările dosarului, precum și hotărârea primei instanțe, prin prisma criticilor formulate de recurenți, Curtea constată următoarele:
Calitatea procesuală pasivă a recurentului pârât Ministerul Finanțelor Publice este justificată prin prisma dispozițiilor art. 1 din nr.OG 22/2002, aprobată prin Legea nr. 288/2002, conform cărora executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice, în temeiul titlurilor executorii, se realizează din sumele aprobate prin bugetele acestora cu titlu de cheltuieli la care se încadrează obligația de plată respectivă.
Nu s-a solicitat, de către reclamante, finanțarea de către un ordonator principal de credite, a altui ordonator principal de credite, ci alocarea, în buget, a sumele necesare efectuării plăților, în condițiile în care printre atribuțiile recurentului, reglementate de Legea nr. 500/2002, se regăsește și cea de coordonare a acțiunilor care sunt în responsabilitatea Guvernului cu privire la sistemul bugetar, și anume: pregătirea proiectelor legilor bugetare, ale legilor de rectificare, precum și ale legilor privind aprobarea contului general de execuție.
Nu se poate reține, așa cum susține recurentul, că este deja obligat de lege să aloce fondurile necesare plății drepturilor solicitate de reclamante, deoarece, la data intrării în vigoare a nr.OUG 75/2008, sumele solicitate de acestea nu erau prevăzute într-un titlu executoriu. Prin urmare, recursul formulat de pârâtul Ministerul Finanțelor Publice este nefondat.
Față de recursurile declarate de pârâții Ministerul Justiției și Libertăților și Curtea de APEL IAȘI, se reține că intimatele reclamante au calitatea de asistenți judiciari în cadrul Tribunalului Iași.
Prin acțiunea introductivă, intimatele au solicitat să se recunoască discriminarea, să se calculeze și să se plătească salarii egale cu cele ale judecătorilor de la judecătorie, care au salarizare precum a procurorilor din cadrul DIICOT.
Prin deciziile invocate de recurentul Ministerul Justiției și Libertăților, Curtea Constituțională a constatat că prevederile OG nr. 137/2000 sunt neconstituționale, în măsura în care din acestea se desprinde înțelesul că instanțele judecătorești au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii, și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative. Or, în prezenta cauză, prima instanță nu a anulat și nici nu a refuzat să aplice un act normativ, care să fie înlocuit cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative, ci, în limitele atribuțiilor puterii judecătorești, reținând tratamentul discriminatoriu, sancționat nu numai prin OG nr. 137/2000, ci și prin Protocolul 1 și 12 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, art. 14 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, art. 25 alin. (1) din Declarația Universală a Drepturilor Omului și art. 5 din Codul muncii, a obligat la plata despăgubirilor către persoanele considerate a fi prejudiciate.
Curtea constată, însă, că în cauză nu sunt îndeplinite condițiile discriminării, așa cum s-a reținut de către prima instanță, în sensul că în materia salarizării celor două categorii profesionale, respectiv asistenții judiciari, pe de o parte, și judecătorii de la judecătorie, pe de altă parte, nu se aplică un tratament diferențiat.
Astfel, în ceea ce privește salarizarea asistenților judiciari, potrivit art. 16 alin. 1 din OUG nr. 27/2006, asistenții judiciari numiți în condițiile <LLNK 12004 304 11 201 0 18>Legii nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, cu modificările ulterioare, sunt salarizați cu o indemnizație de încadrare brută lunară potrivit coeficienților de multiplicare prevăzuți, după caz, la lit. A din anexa, nr. crt. 28-31, în raport cu vechimea în funcții juridice.
La lit. A din anexă, nr. crt. 28-31, sunt prevăzuți coeficienții de multiplicare pentru judecătorii și procurorii de la judecătorii, respectiv parchete de pe lângă judecătorii, așadar indemnizația de încadrare brută lunară a asistenților judiciari este egală cu cea a magistraților de la judecătorii și parchete de pe lângă judecătorii, diferențiată în raport de vechimea în funcțiile juridice.
Primă instanță a reținut că tratamentul diferențiat rezultă din hotărârile judecătorești depuse la dosar, conform cărora judecătorii de la judecătorie beneficiază de salarizare determinată prin aplicarea la valoarea de referință sectorială a coeficienților de multiplicare prevăzuți la nr. crt. 6-13 de la lit. A din anexa la OUG 27/2006.
Din examinarea sentinței civile nr. 923 din 18 iunie 2008 Tribunalului Iași, irevocabilă, rezultă că reclamanților din această cauză, judecători la Judecătoria Pașcani, li s-au acordat despăgubiri egale cu diferența dintre drepturile salariale calculate potrivit nr. crt. 6-13 de la lit. A din anexa la OUG 27/2006, în raport cu funcțiile pe care le dețin, și drepturile salariale încasate efectiv. Despăgubirile au fost acordate ca urmare a constatării discriminării, în materia salarizării, în cadrul aceleiași categorii profesionale, cea a magistraților, mai exact procuri DIICOT și DNA pe de o parte, ceilalți procurori și judecători pe de altă parte, discriminare argumentată amplu și de prima instanță în prezenta cauză, deși intimatele nu fac parte din categoria magistraților, deci nu se regăsește un prim element, cel al analogiei și comparabilității între asistenții judiciari, pe de o parte, și procurorii DNA și DIICOT, pe de altă parte.
Așadar, nu se poate reține existența discriminării sub aspectul salarizării diferențiate, nu egale, între asistenții judiciari și judecătorii de la judecătorii, întrucât, potrivit hotărârii judecătorești menționate, judecătorii de la Judecătoria Pașcani nu beneficiază de o salarizare determinată prin aplicarea la valoarea de referință sectorială a coeficienților de multiplicare prevăzuți la nr. crt. 6-13 de la lit. A din anexa la OUG 27/2006, așa cum eronat s-a constatat de către prima instanță.
De altfel, instanța de judecată nici nu putea acorda drepturi salariale, mai exact indemnizații de încadrare brute lunare, în alt cuantum decât cel prevăzut de lege. Judecătorilor de la judecătorii, față de care s-a constatat un tratament discriminatoriu ce nu poate fi reținut și față de asistenții judiciari, li s-au acordat despăgubiri, al căror cuantum a fost determinat prin raportare la drepturile salariale care rezultă prin aplicarea la valoarea de referință sectorială a coeficienților de multiplicare prevăzuți la nr. crt. 6-13 de la lit. A din anexa la OUG 27/2006.
Prin urmare, indemnizația de încadrare brută lunară a asistenților judiciari este egală cu cea a judecătorilor de la judecătorii și se determină potrivit legii, nu potrivit hotărârii judecătorești, așa încât, avându-se în vedere și dispozițiile art. 312 alin. 1, 2 și 3 Cod procedură civilă și reținând inexistența tratamentului diferențiat în materia salarizării asistenților judiciari, se vor admite recursurile declarate de pârâții Ministerul Justiției și Libertăților și Curtea de APEL IAȘI și se va modifica în parte sentința, în sensul că se va respinge acțiunea formulată de reclamante.
Se vor menține dispozițiile sentinței care nu contravin prezentei decizii și se va respinge recursul declarat de Ministerul Finanțelor Publice împotriva aceleiași sentințe.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
DECIDE:
Admite recursurile declarate de pârâții Ministerul Justiției și Libertăților și Curtea de APEL IAȘI împotriva sentinței civile nr.17/16.01.2009 pronunțată de Curtea de APEL IAȘI, sentință pe care o modifică în parte în sensul că:
Respinge acțiunea formulată de reclamantele, și A a în contradictor cu pârâții Curtea de APEL IAȘI, Tribunalul Iași, Ministerul Justiției și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței ce nu contravin prezentei decizii.
Respinge recursul declarat de pârâtul Ministerul Finanțelor Publice prin Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului I, împotriva aceleiași hotărâri.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 19.05.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
Grefier,
-
Red.
Tehnored./
Curtea de APEL IAȘI:
- -
-
12.VI.2009.-
2 ex.-
Președinte, - - - | Judecător, - - | Judecător, - |
Grefier, - |
17 Iunie 2009
Președinte:Nelida Cristina MoruziJudecători:Nelida Cristina Moruzi, Carmen Bancu, Smaranda
