Drepturi salariale ale personalului din justiție. Sentința 6/2009. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
SENTINȚA CIVILĂ NR. 6/
Ședința publică de la 14 Ianuarie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE Coinacel
Judecător
Asistent judiciar
Asistent judiciar
Grefier Veronica Dorinela
-.-.-.-.-.
Pentru astăzi fiind amânată judecarea cauzei civile formulată de reclamanții, C, G, -, în contradictoriu cu pârâții MINISTERUL JUSTIȚIEI, pârât CURTEA DE APEL GALAȚI, pârât TRIBUNALUL B, pârât MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE B, pârât CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINARII, având ca obiect drepturi salariale ale personalului din justiție.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din 9.01.2009 care s-au consemnat în încheierea din aceeași zi, când instanța având nevoie de timp pentru deliberare, a amânat soluționarea cauzei la data de 14.01.2009.
CURTEA:
Asupra acțiunii înregistrată la Curtea de APEL GALAȚI, Secția conflicte de muncă și asigurări sociale sub nr-.
Examinând actele și lucrările dosarului constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată inițial la Curtea de APEL GALAȚI sub nr. 1275/44/16.10.2008, reclamanții, C, G, au chemat în judecată pe pârâții Ministerul Justiției, Curtea de APEL GALAȚI, Tribunalul Brăila, Ministerul Economiei și Finanțelor, Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării solicitând obligarea acestora la plata sporului de confidențialitate de până la 15% începând cu data de 01 august și în continuare, cu actualizarea sumelor restante la data plății efective și să se efectueze mențiunile corespunzătoare în cărțile de muncă.
În fapt, au motivat că, reclamanților le-a fost impusă prin lege o obligație profesională imperativă, specială și specifică, de confidențialitate( art.78 al.1 din Legea nr.567/2004 și art.9 din Codul deontologic) care se îndeplinește în cadrul executării raporturilor de muncă.Prin însăși natura sa, activitatea judiciară desfășurată de reclamanți implică administrarea sau cel puțin contractul cu informații confidențiale.
În unitățile bugetare, faptului îndeplinirii obligației de confidențialitate, i-a fost recunoscut și dreptul corelativ salarial.
Astfel, conf.art.13 din OUG nr.57/2000, art.30 al.3 din OG nr.137/2000, art.3 din OG nr.38/2003, art.13 al.1 din OUG nr.123/2003, art.3 din OG nr.19/2006, art,15 al.1 din OG nr.6/2007, art.20 al.3 din Legea 656/2002, art.15 din OG nr.64/2006, art.13 din OG nr.10/2007, debitorii obligației de confidențialitate au fost recunoscuți, în mod firesc, ca și creditori ai dreptului corelativ la sporul de confidențialitate, unitățile bugetare fiind debitori ai obligației sinalagmatice de plată a acestui spor salarial.
Toate persoanele din acest cadru al personalului din unitățile bugetare, inclusiv reclamanții, sunt parte a unui raport juridic de muncă guvernat de Codul muncii, toți prestează o muncă și, ca efect al acestor premise, se supun obligației de confidențialitate, indiferent de categoria socio-profesională( funcția deținută).Într-adevăr, conf.art.26 rap.la art.1 și art.295 al.2 din muncii, indiferent de categoria socio-profesională, perioada în care o persoană prestează munca îi revine obligația de confidențialitate.
Obligația de confidențialitate constituie o noțiune juridică și legislativă largă, atotcuprinzătoare, care este recunoscută de lege tuturor celor care prestează activități, în temeiul unui raport de muncă, indiferent de felul raportului de muncă și al funcției deținute.Se află sub aspectul analizat, într-o situație identică( nu doar comparabilă) cu tot celălalt personal din unitățile bugetare, ba chiar și cu personalul din unitățile private, deoarece și reclamanții sunt parte a unui raport de muncă și îndeplinesc, în urma executării acestui raport, o obligație de confidențialitate.
Deși execută obligația de confidențialitate, fiind debitori ai acestei obligații în mod similar cu restul personalului din unitățile bugetare, totuși pentru îndeplinirea acestei obligații speciale și specifice, nu li se recunoaște sporul salarial de confidențialitate, așa cum este recunoscut în cazul restului personalului din sistemul bugetar.
Cu alte cuvinte, unul și același element constând în obligația de confidențialitate, produce efecte juridice în sistemul de salarizare al personalului, în funcție de apartenența la o anumită categorie socio-profesională.
În concluzie, prin neacordarea sporului de confidențialitate, sunt în mod evident și grav discriminați, deoarece se află în aceeași situație juridică și faptică care fundamentează și generează acest spor salarial și pentru restul personalului.
Deci, sunt discriminați în sensul art.2 al.1-3, art.6 din OUG nr.137/2000, întrucât le-a fost refuzat sporul de confidențialitate nu datorită faptului că nu ar îndeplini condiția normativă de acordare a acestui spor( condiția îndeplinirii obligației legale de confidențialitate), ci sub pretextul că aparțin la o anumită categorie socio-profesională, criteriu declarat în mod expres de lege ca fiind discriminatoriu( art.2 al.1 din OG nr.137/2000).
Legiuitorul a prevăzut un singur criteriu pentru acordarea sporului de confidențialitate: îndeplinirea obligației de confidențialitate, care este unicul criteriu aplicabil și posibil în materie.
Potrivit art.6 al.2 din Codul muncii, pentru muncă egală este obligatorie o remunerație egală, aspect ce se află în contradicție cu situația de față.
Art.23 din Declarația Universală a Drepturilor Omului prevede faptul că este garantat dreptul tuturor oamenilor, fără nici o discriminare, la un salariu egal pentru muncă egală ori, munca a fost prestată de reclamanți în condiții de confidențialitate, la fel ca și munca celuilalt personal judiciar.
Pactul Internațional cu privire la drepturile civile și politice stabilește, la art.19 pct.3, că exercițiul drepturilor și libertăților poate fi supus unor limitări prevăzute de lege ce sunt necesare apărării securității naționale și ordinii publice, fapt ce implică inclusiv posibilitatea unor restricții privind exercitarea acestor drepturi, dar, în speță, nu se poate aprecia, conform considerentelor expuse, că acordarea unor sporuri doar unor categorii de personal a fost justificată pentru apărarea securității naționale și ordinii publice.
Acest aspect atrage incidența disp.art.27 al.1 din OG nr.137/2000 coroborat cu art.269 muncii, dispoziții legale în baza cărora acțiunea este considerată întemeiată.
Pentru stabilirea cuantumului despăgubirilor cuvenite reclamanților, se va aplica, doar prin analogie, procentul sporului de confidențialitate prevăzut de art.13 al.1 din OUG nr.123/2003, întrucât numai astfel se poate realiza principiul unei juste și integrale despăgubiri, iar pe de altă parte, art.3 din civ. oprește instanța să invoce lacuna legislativă.
Cu privire la actualizarea prejudiciului cu indicele de inflație, au incidență prev.art.1082 civ.și art.161 muncii.
Având în vedere dispozițiile Decretului Lege 92/1976, au apreciat că, ar trebui făcute mențiunile în carnetele de muncă ale reclamanților privind acordarea sporului de confidențialitate de 15%.
Pârâta Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive întrucât nu este angajator al reclamanților.
A formulat întâmpinare și pârâta Curtea de APEL GALAȚI prin care a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată întrucât personalul conex nu intră în categoria funcționarilor menționați de lege pentru a beneficia de sporul de confidențialitate.
Pârâta Ministerul Economiei și Finanțelor a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive.
Prin întâmpinarea depusă la dosar, pârâta Ministerul Justiției a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată întrucât exercitarea unor drepturi se referă la modul de aplicare a unor dispoziții legale iar nu la examinarea soluțiilor legislative alese de către legiuitor.
Din oficiu, instanța a invocat excepția prescripției dreptului la acțiune pentru perioada 01.08.2004-15.10.2005
În cauză, s-a depus la dosar tabelul cuprinzând funcția și perioada lucrată de fiecare reclamant în parte.
Analizând și coroborând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele.
Potrivit disp. art. 137 alin. 1.pr. civilă, se vor analiza cu prioritate excepțiile invocate.
În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâta Ministerul Economiei și Finanțelor, se apreciază ca este fondată.
Obiectul acțiunii îl constituie plata unor drepturi de natură salarială ca urmare a muncii prestate de reclamanți într-o instituție aflată în subordinea pârâtei Ministerul Justiției. Ministerul Economiei și Finanțelor nu are raporturi juridice de muncă directe cu reclamanții și nu are calitatea de angajator pentru a putea fi obligat la plata unor drepturi salariale.
În consecință, urmează, în baza disp. art. 137 alin. 1.pr. civilă, se va respinge acțiunea formulată în contradictoriu cu pârâta Ministerul Economiei și Finanțelor pentru lipsa calității procesuale pasive.
În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâta Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, și aceasta este întemeiată pentru aceleași rațiuni, acesta nefiind angajator al reclamanților.
Referitor la excepția prescripției dreptului la acțiune pentru perioada 01.08.2004-15.10.2004 invocată de instanță din oficiu, se apreciază că este întemeiată.
Astfel, potrivit disp. art. 283 alin. 1 litera c din Codul muncii, cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă pot fi formulate în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune, în situația în care obiectul conflictului individual de muncă constă în plata unor drepturi salariale neacordate sau a unor despăgubiri către salariat.
Ori, pentru pretențiile aferente perioadei indicate mai sus, termenul de prescripție extinctivă s-a împlinit, succesiv, raportat la data introducerii acțiunii- 16.10.2008.
În ceea ce privește fondul acțiunii, instanța apreciază că acțiunea este nefondată pentru restul pretențiilor, pentru următoarele considerente.
În speță, reclamanții fac parte din personalul conex al instanțelor judecătorești, îndeplinind funcțiile de aprozi și șoferi, conform art. 3 alin. 3 din Legea nr. 567/52004.
Curtea consideră că reclamanții nu se află într-o situație identică, similară, din punct de vedere a obligațiilor ce le incumbă prin lege, cu alte categorii de personal din unități bugetare care, pentru obligații identice sunt remunerați cu acordarea unui spor pentru păstrarea confidențialității.
Analizând dispozițiile legale referitoare la obligațiile ce le revin acestor două categorii de personal, se observă că legiuitorul nu a prevăzut în sarcina lor nici o obligație de păstra confidențialitatea unor anumite date de care ar putea lua cunoștință prin natura serviciului prestat.
Ori, neavând o astfel de obligație, nu se poate stabili nici un fel de drept corelativ și nu se poate vorbi de nici o discriminare a acestora în raport de alte categorii profesionale.
Categoriile de personal care beneficiază de sporul de confidențialitate și în raport de care reclamanții se consideră discriminați au prevăzuta prin dispoziții legale expres, obligația corelativă de a păstra confidențialitatea și secretul de serviciu, ceea ce nu este și cazul personalului conex din cadrul instanțelor judecătorești.
În aceste condiții, se apreciază că reclamanții nu se află nici măcar în situații comparabile sau apropiate de alte categorii de personal ca și obligații.
Instanța arată că, de exemplu, prin art. 13 din OUG nr. 57/2000 (invocat de către reclamanți), pentru păstrarea confidențialității în legătură cu faptele, informațiile sau documentele de care iau cunoștință în exercitarea funcției, personalul din aparatul Consiliului primește lunar un spor de confidențialitate de până la 20% calculat la salariul de bază brut. Categoriile de personal care beneficiază de acest spor și procentul concret al acestuia se stabilesc prin regulament elaborat de Colegiul Consiliului. Deci, se observă fără nici un echivoc intenția legiuitorului de a acorda un spor de confidențialitate pentru obligațiile expres prevăzute de a se păstra confidențialitatea.
Potrivit art.1 din OG nr.137/2000 au caracter discriminatoriu prevederile, criteriile sau practicile aparent neutre care dezavantajează anumite persoane aflate în situații comparabile.
Și Curtea Europeană a Drepturilor Omului, interpretând art.14 din Convenție, a apreciat că diferența de tratament devine discriminare atunci când se fac distincții între situații analoage și comparabile, fără ca acestea să se bazeze pe o justificare rezonabilă și obiectivă.
Ori, în speță, nu ne aflăm în prezența unui tratament discriminatoriu între reclamanți și celelalte categorii de personal din alte unități bugetare deoarece nu există o situație analoagă și nici măcar comparabilă între acestea.
Mai mult, prin Decizia nr.818/2008 a Curții Constituționale s-a constatat ca fiind neconstituționale prevederile art.27 al.1 din OG nr.137/2000, în măsura în care din acestea se desprinde înțelesul că instanțele judecătorești au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege considerând că sunt discriminatorii, și să le întocmească cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative.
În virtutea textelor constituționale menționate, Parlamentul și, prin delegare legislativă, în condițiile art.115 din Constituție, Guvernul au competența de a institui, modifica și abroga norme juridice de aplicare generală.
Instanțele judecătorești nu au o asemenea competență, misiunea lor constituțională fiind aceea de a realiza justiția - art.126 alin.(1) din Legea fundamentală -, adică de a soluționa, aplicând legea, litigiile dintre subiectele de drept cu privire la existența, întinderea și exercitarea drepturilor lor subiective.
În consecință, pentru toate considerentele arătate urmează să fie respinsă ca nefondată acțiunea pentru restul pretențiilor.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge acțiunea față de Ministerul Economiei și Finanțelor și a Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării pentru lipsă calitate procesuală pasivă.
Respinge acțiunea formulată de reclamanții, C, G, -, în contradictoriu cu pârâții MINISTERUL JUSTIȚIEI, CURTEA DE APEL GALAȚI și TRIBUNALUL B ca prescrisă pentru perioada 1.08.2004-15.10.2005 și ca nefondată pentru restul pretențiilor.
Cu recurs în 10 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 14.01.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR 1: Marioara Coinacel
Asistenți judiciari
Grefier
Red.
Dact.
18 ex
Președinte:Marioara CoinacelJudecători:Marioara Coinacel, Virginia Filipescu Constantin Iancu
