Drepturi salariale ale personalului din justiție. Decizia 602/2009. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENTRU CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR.602/2009
Ședința publică de la 18 mai 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Stoica Manuela președinte secție
- - -președintele Curții de Apel
- - -JUDECĂTOR 2: Petrașcu Adtiana Doriani Ana
- - -grefier
Pe rol se află pronunțarea asupra recursurilor declarate de pârâții Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și Parchetul de pe lângă Curtea de APEL ALBA IULIA, împotriva sentinței civile numărul 48/2008 pronunțată de Curtea de APEL ALBA IULIA în dosar nr-.
dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din 11 mai 2009,ce face parte integrantă din prezenta decizie.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului de față;
În deliberare constată că prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Alba în dosar nr-, reclamantul a chemat în judecată pe pârâții Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casați și Justiție și Parchetul de pe lângă Curtea de APEL ALBA IULIA solicitând:
- să se constate că art-47 din Legea nr.50/1996 a fost abrogat nelegal prin art. I pct.41 din nr.OG83/2000, iar pe cale de consecință,
- să fie obligat Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casați și Justiție să vireze sumele necesare către Parchetul de pe lângă Curtea de APEL ALBA IULIA, iar pe acest din urmă pârât să calculeze și să-i plătească pentru perioada 01.11.2000 - 01.12.2004 sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică prevăzut de art.47 din Legea nr.50/1996 în procent de 50% calculat la salariul de bază brut lunar, sume actualizate cu rata inflației începând cu data de 01.11.2000 și până la data plății efective;
- să fie obligați pârâții la plata dobânzii legale aferente sumelor restante de la data rămânerii definitive a hotărârii și până la data efectuării plății;
- să fie obligat pârâtul de ordinul 2 să efectueze rectificările și mențiunile de rigoare în carnetul său de muncă.
În motivarea cererii reclamantul a arătat că a fost încadrat în funcția de procuror începând cu 15.10.1966, în perioada 06.10.1993 - 01.12.2004 a fost procuror la Parchetul de pe lângă Curtea de APEL ALBA IULIA iar din data de 12.01.1998 a fost suspendat din funcție, măsură ce și-a încetat efectul la 30.10.2006, când soluția de achitare a rămas definitivă. La data de 07.12.2006 i-a fost recunoscută perioada suspendării ca vechime în funcția de procuror și i-au fost plătite parte din drepturile bănești însă sporul pentru risc și suprasolicitare neuropsihică i-a fost plătit numai pentru perioada 01.01.1998 - 31.10.2000.
A susținut că abrogarea art.47 din Legea nr-50/1996, republicată dispusă prin art. I pct.41 din nr.OG83/2000 este nelegală și neconstituțională, sens în care s-a pronunțat și Curtea Constituțională prin deciziile nr.36/1998 și prin decizia nr.91/2005. În același sens s-au pronunțat și secțiile unite ale Înaltei Curți de Casație și Justiție prin decizia pronunțată ca efect al unui recurs în interesul legii la 10.03.2008.
Reclamantul și-a întemeiat cererea pe prevederile art.14 din Convenția CEDO și art.1 din Protocolul adițional nr.1, art.63 alin.2 din Legea nr.303/2004, art.52 alin.2 din Codul muncii, art.161 alin.4 din Codul muncii, art.1082 - 1084 Cod civil, art.3 alin.3 din nr.OG9/2000 și decretul nr.92/1976.
Pârâtul Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a formulat cerere de chemare în garanție a Ministerului Finanțelor Publice pentru ca, în cazul în care va fi admisă cererea reclamantului să se dispună prin aceeași hotărâre ca să ia act de obligativitatea adoptării unui proiect de rectificare a bugetului Ministerului Public pe anul 2008, care să includă alocarea sumelor ce reprezintă pretențiile reclamantului.
Prin întâmpinare, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție pârâtul a solicitat respingerea acțiunii reclamantului ca fiind prescrisă, întemeiat pe prevederile art.1 alin.1 coroborate cu dispozițiile art.3 alin.1 din Decretul nr.167/1958.
De asemenea, a invocat excepția necompetenței materiale a instanței, motivat pe dispozițiile art.36 alin.2 din nr.OUG27 din 29 martie 2006 privind salarizarea și alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor și altor categorii de personal din sistemul justiției, potrivit cărora competența soluționării cererilor acestor categorii de salariați revine Curții de Apel București. A precizat că dispozițiile Codului muncii au caracter de normă generală în timp ce dispozițiile nr.OUG27/29.03.2006 reprezintă norma specială iar potrivit art.1 alin.2 din Codul muncii sunt exceptate de la aplicarea prevederilor Codului muncii legile speciale care conțin dispoziții specifice derogatorii. În acest sens a apreciat, că potrivit dispozițiilor art.69, nu ne aflăm în situația unui litigiu de muncă în înțelesul Legii nr.168/1999.
Pe fondul cauzei a solicitat respingerea acțiunii ca inadmisibilă, susținând că admiterea acțiunii ar echivala cu depășirea puterii autorității judecătorești, având în vedere intervenția instituției abrogării dreptului de la data de 01.10.2000, când art.47 din Legea nr.50/1996, republicată a fost abrogată prin art.1 pct.42 din nr.OG83/2000, abrogare care, potrivit art.62 alin.3 din Legea nr.24/2000, are caracter definitiv.
Prin încheierea pronunțată de Tribunalul Alba la data de 09.07.2008 în dosarul cu numărul de mai sus, în baza art. I alin.1 și art. II alin.1 și 2 din nr.OUG75/2008, cauza a fost scoasă de pe rol și trimisă la Curtea de APEL ALBA IULIA.
Prin sentința civilă nr. 48 din 8 octombrie 2008 pronunțată în cauză, Curtea de APEL ALBA IULIAa respins excepția necompetenței materiale a acestei instanțe și cea a prescripției dreptului material la acțiune invocate de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă
A admis acțiunea formulată de reclamantul împotriva pârâților Ministerul Public - Parchetul de pe lângă B și Parchetul de pe lângă Curtea de APEL ALBA IULIA și în consecință:
A obligat pârâții să calculeze și să plătească reclamantului pentru perioada 1.11.2000 - 1.12.2004 sporul de risc și supra solicitare neuropsihică prevăzut de art.47 din Legea nr.50/1996 în procent de 50% calculat la salariul de bază brut lunar, actualizat cu rata inflației începând cu 1.11.2000 și până la data plății efective.
A obligat pârâtul de ordinul 2 să efectueze cuvenitele mențiuni în carnetul de muncă al reclamantului.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că în speță nu sunt incidente prevederile art.1 alin.1 coroborate cu dispozițiile art.3 alin.1 din decretul nr.167/1958, întrucât termenul de prescripție începe să curgă de la data de 30.10.2006, dată la care a fost pronunțată decizia nr.504/2006 a Înaltei Curți de Casație și Justiție prin care a rămas definitivă hotărârea de achitare a reclamantului. Cum acesta a înregistrat cererea de chemare în judecată la data de 18.03.2008, se află înăuntrul termenului de prescripție de 3 ani, cererea fiind, deci, depusă în termenul legal prevăzut.
De asemenea, că nu sunt incidente prevederile art.36 alon.2 din nr.OUG27/2006, cu prevederile art.68 din Legea nr.168/1999, astfel încât în speță nu aflăm în prezența unui conflict de drepturi la judecarea căruia competența materială și teritorială revine potrivit art.284 alin.2 raportat la art.2 pct.1 lit. c din Codul d e procedură civilă, tribunalului în a cărei circumscripție reclamantul își are domiciliul. După intrarea în vigoare a nr.OUG75/2008, așa cum corect a precedat Tribunalul Alba competența judecării în primă instanță a cauzei revine Curții de APEL ALBA IULIA, în a cărui circumscripție reclamantul își are domiciliul.
Cu privire la cererea de chemare în garanție a Ministerului Economiei și Finanțelor formulată de pârâtul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a reținut că prin încheierea pronunțată de Tribunalul Alba la data de 09.04.2008 în dosarul cu numărul de mai sus, s-a dispus, în conformitate cu prevederile art.165 Cod procedură civilă, disjungerea cererii și transpunerea acesteia spre competentă soluționare în favoarea Secției Comerciale și de contencios Administrativ a Tribunalului Alba.
Pe fondul cauzei, a reținut că, prin Decizia nr.21 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Secții Unite în dosarul nr.5/2008 la data de 10.03.2008, a fost admis recursul în interesul legii declarat de4 Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și justiție.
În interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art.47 din Legea nr.50/1996, privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, republicată, s-a constatat că judecătorii, procurorii, magistrații asistenți, precum și personalul auxiliar de specialitate are dreptul la un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, calculat la indemnizația brută lunară, respectiv salariul de bază brut lunar, și după intrarea în vigoare a nr.OG83/2000, republicată prin Legea nr.334/2001 iar în conformitate cu prevederile art.329 alin.3 din Codul d e procedură civilă, dezlegarea dată problemelor de drept judecată în cadrul recursului în interesul legii este obligatorie pentru instanțe.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs pârâții Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și Parchetul de pe lângă Curtea de APEL ALBA IULIA solicitând modificarea ei ca netemeinică și nelegală în sensul admiterii excepției prescripției dreptului material la acțiune pentru perioada 01.11.2000 - 01.12.2004 și respingerii ca neîntemeiate a acțiunii.
În expunerea de motive pârâții au susținut că în mod greșit prima instanță a respins excepția prescripției parțiale a dreptului material la acțiune față de data formulării acțiunii, reiterând în temeiul dispozițiilor art. 137 Cod procedură civilă, excepția prescripției dreptului material la acțiune al reclamantului pentru perioada 01.11.2000 - 01.12.2004, motivat pe dispozițiile art.1 alin.1 coroborate cu dispozițiile art.3 alin.1 din Decretul nr.167/1958.
Parchetul de pe lângă Curtea de APEL ALBA IULIAa mai susținut că reținerea dispozițiilor art. 7 alin. 3 din Decretul nr.167/1958 este greșită raportat la situația de fapt existentă.
A precizat că reclamantul trebuia să uzeze de dispozițiile art. 19 din Decretul nr.167/1958, în sensul de a solicita repunerea în termenul de prescripție pentru a fi în măsură să solicite pretenții pentru perioada 01.11.2000 - 01.12.2004, având în vedere că acțiunea a fost depusă la instanță numai la data de 18.03.2008.
Pe fondul cauzei, pârâții au susținut că hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal și a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii.
Parchetul de pe lângă Curtea de APEL ALBA IULIAa arătat că art. 47 din Legea nr. 50/1996 - pe care intimatul și-a întemeiat acțiunea s-a aflat în vigoare până la data de 1 octombrie 2000, când a fost abrogat în mod expres prin art. 1 pct. 42 din OG nr. 83/2000.
Așadar, în conformitate cu prevederile art. 62 alin. 3 din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă, " abrogarea unei dispoziții sau a unui act normativ are caracter definitiv. Nu este admis ca prin abrogarea unui act de abrogare anterior să se repună în vigoare actul normativ inițial."
Prin urmare, nici înc azul în care abrogarea art. 47 din Legea nr. 50/1996 ar fi intervenit odată cu adoptarea OUG nr. 177/2002, nu se poate spune că abrogarea acestui din urmă act normativ ar fi putut duce la repunerea în vigoare a dispozițiilor art. 47 din Legea nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organ ele autorității judecătorești.
Pârâții au contestat și capătul de cerere privind actualizarea debitului datorat susținând că potrivit dreptului civil pentru a se acorda daune interese creditorului, trebuie îndeplinită condiția esențială de punere în întârziere cu privire la îndeplinirea obligației sale ce nu a fost realizată.
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a mai arătat că fondurile pentru plata drepturilor de personal au fost aprobate prin Legea de stat nr. 388 din 31 decembrie 2007. care nu cuprinde un capitol distinct pentru plata diferențelor de drepturi salariale acordate de către instanță, astfel că acordarea ulterioară a unei sume de bani peste cea datorată, chiar reprezentând indicele de inflație, nu se justifică.
Totodată, potrivit dispozițiilor legale, angajarea cheltuielilor din bugetul de stat se poate face numai în limita creditelor bugetare anuale astfel că obligarea pârâților la plata sumelor acordate de instanță ar reprezenta stabilirea în sarcina acestora a unei obligații imposibile.
A mai criticat obligarea pârâților la efectuarea mențiunilor corespunzătoare în carnetul de muncă susținând că sporul în discuție nu se adaugă în retribuția tarifară și nici nu se include în aceasta, pentru a fi incidente dispozițiile art. 11 alin. 2 din Decretul nr. 92/1976.
Sub ultim aspect, Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a susținut că instanța de fond a respins în mod nelegal cererea de chemare în garanție a Ministerului Finanțelor Publice.
Prin întâmpinarea depusă în cauză, intimatul a solicitat respingerea recursurilor declarate de pârâți ca neîntemeiate întrucât hotărârea atacată este temeinică și legală.
CURTEA, analizând sentința atacată prin prisma criticilor formulate, conform cerințelor art. 304 indice 1 Cod procedură civil și din oficiu, în limitele statuate de art. 306 alin.2 Cod procedură civilă, reține recursul nefondat.
Din probele administrate în mod corect prima instanță a reținut că dreptul la acțiune al reclamantului nu este prescris întrucât termenul de 3 ani de la nașterea dreptului la acțiune prevăzut de art. 3 din Decretul nr. 167/1958 și respectiv art. 283 lit. c din Codul muncii, a început să curgă de la 30.10.2006, dată la care a fost pronunțată decizia nr. 504/2006 a Înaltei Curți de Casație și Justiție prin care a rămas definitivă hotărârea de achitare a reclamantului, având în vedere că în perioada 12.01.1998 - 31.10.2006 reclamantul a fost suspendat din funcția de procuror iar drepturile pretinse se încadrează în această perioadă.
Contrar celor susținute de recurenți, nu era necesară o cerere de repunere în termen deoarece reclamantul a formulat cererea în interiorul termenului de 3 ani de la nașterea dreptului la acțiune - 30.10.2006, nu după expirarea lui.
Astfel, reclamantul a înregistrat cererea la data de 18.03. 2008 iar termenul de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune se împlinea la data de 30.10.2009.
Critica privind respingerea cererii de chemare în garanție a Ministerului Finanțelor este lipsită de obiect întrucât instanța nu a pronunțat o astfel de soluție.
Prin încheierea pronunțată de Tribunalul Alba la data de 09.07.2008 s-a dispus în conformitate cu prevederile art. 165 Cod procedură civilă, disjungerea acestei cereri și transpunerea acesteia spre competență soluționare Secției Comerciale și de Contencios Administrativ a Tribunalului Alba.
Nici criticile formulate pe fondul cauzei nu sunt întemeiate.
Problema de drept în discuție a fost soluționată de Înalta Curte de Casație și Justiție prin Decizia nr. 21 pronunțată în recursul în interesul legii promovat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție la 10.03.2008 în dosar nr. 5/2008 dată în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 47 din Legea nr. 50/1996, astfel că nu mai permite alte interpretări
Dimpotrivă, potrivit art. 329 alin. 3 din Codul d e procedură civilă, dezlegarea dată problemelor de drept judecate în cadrul recursului în interesul legii este obligatorie pentru instanțe, cum în mod corect a reținut și procedat instanța de fond. pronunțând o soluție conformă acestei interpretări.
La operarea mențiunilor corespunzătoare recunoașterii drepturilor câștigate prin sentință în carnetul de muncă a fost obligat pârâtul de ordinul 2, respectiv Parchetul de pe lângă Curtea de APEL ALBA IULIA nu Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, în sarcina căruia nu a fost dispusă o astfel de obligație.
În aceste condiții, critice formulate sub acest aspect de pârâtul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție sunt lipsite de obiect.
În consecință, reținând că în cauză prima instanță a stabilit starea de fapt în concordanță cu probele administrate și a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor legale incidente, Curtea în baza art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă, va respinge recursul pârâților ca nefondat urmând a menține ca temeinică și legală sentința atacată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursurile declarate de pârâții Ministerul Public Parchetul de pe lângă și Parchetul de pe lângă Curtea de APEL ALBA IULIA împotriva sentinței civile nr.48/9.10.2008 pronunțată de Curtea de APEL ALBA IULIA -Secția conflicte de muncă și asigurări sociale în dosar nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 18 mai 2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - -
Grefier,
- -
Red.PA
Tehnored.TM/ 2 ex
Jud.
Președinte:Stoica ManuelaJudecători:Stoica Manuela, Petrașcu Adtiana Doriani Ana
