Drepturi salariale ale personalului din justiție. Sentința 64/2008. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
SENTINȚA CIVILĂ NR. 64/
Ședința publică din 26 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Benone Fuică
JUDECĂTOR 2: Viorica Mihai Secuianu Violeta
ASISTENT JUDICIAR -
ASISTENT JUDICIAR
GREFIER
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra litigiului de muncă intervenit între reclamanta, cu domiciliul ales în F,-, jud. V, și pârâții MINISTERUL JUSTIȚIEI, cu sediul în B,-, sector 5, CURTEA DE APEL G, cu sediul în G,-, TRIBUNALUL VRANCEA, cu sediul în F,-, jud. V, având ca obiect drepturi salariale ale personalului din justiție.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din 24 2008, fiind consemnate în încheierea de ședință din aceeași dată, când instanța având nevoie de timp pentru deliberare a amânat pronunțarea cauzei la data de 26 2008.
CURTEA
Asupra acțiunii civile de față:
Examinând actele și lucrările dosarului constată următoarele:
Prin cererea introductivă înregistrată sub nr.2266/91/17.06.2008 pe rolul Tribunalului Vrancea - Secția civilă, reclamanta a chemat în judecată pe pârâții Ministerul Justiției, Curtea de Apel Galați și Tribunalul Vrancea pentru a fi obligați să plătească ajutorul bănesc, egal cu salariul de bază pentru creșterea unui copil, conform art. 51 lit.c din Contractul colectiv de muncă unic la nivel național pe anul 2007.
În motivarea acțiunii a arătat că, în fapt, la data de 26.02.2006 când s-a născut minorul, ocupa funcția de grefier în cadrul judecătoriei Focșani, iar aceasta, în calitate de angajator, avea obligația ca, în conformitate cu art.51 lit.a din 2007 să-i plătească un ajutor bănesc egal cu un salariu mediu pe unitate plătit de unitate mamei, pentru nașterea fiecărui copil.
Această obligație este imperativă pentru toate unitățile angajatoare din țară, prin termenul de unitate înțelegându-se potrivit art. 2 al.2 din Contractul Colectiv de Muncă Unic pe anul 2007 și instituțiile publice, asociațiile de orice fel și organele de stat.
unor asemenea obligații, toate drepturile acordate prin contractul colectiv de muncă sunt garantate tuturor salariaților încadrați la toți angajatorii din țară, indiferent dacă au raporturi tipice sau atipice de muncă, fără distincție și fără nici o discriminare.
În acest sens a invocat dispozițiile art. 240 al. 1 lit.c,d Codul muncii, art. 3 alin.1 din Unic pentru anul 2007, art.295 al.2 Codul muncii.
În această situație se găsește și personalul încadrat în justiție care deși are o lege de salarizare specială, beneficiază de drepturile și ajutoarele prevăzute pentru toți ceilalți salariați din țară, fără nici o distincție și fără nici o discriminare.
A invocat încălcarea principiului nediscriminării în reglementarea dată de Constituția României și prevederile art. 1 al.2, art.2 al.1 din nr.OG 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare.
În plan internațional garantarea nediscriminării salariaților a fost asigurată de Convenția nr.100/1951, Convenția nr. 102/1952 și Regulamentul nr. 883/2004 al Consiliului Europei, care au în vedere asigurarea unui cadru protector copilului nou-născut și familiei din care face parte.
Obligația respectării drepturilor prevăzute de Carta Social Europeană revizuită presupune asigurarea unei protecții reale și efective mamei și copilului, iar excluderea unor anumite categorii sociale dintre salariații ocrotiți de lege prin drepturi specifice acordate în situații deosebite, conduce la discriminare între persoane care se bucură fără excepție, de egalitate în fața legii.
A mai invocat aplicarea principiului strictei interpretări a excepției, aplicarea normelor prevăzute de contractul colectiv de muncă unic la nivel național având caracter obligatoriu, garantat prin Constituție și prevăzut în art.51 din Contractul Colectiv de Muncă Unic pe anul 2007, solicitând plata unei sume agale cu un salariu mediu pe unitate, actualizată cu indicele de inflație la data plății efective.
În susținerea acțiunii a depus la dosarul cauzei Contractul Colectiv de Muncă Unic la Nivel Național pe anii 2007 - 2010, copie certificat naștere pentru minorul, copie carnet de muncă.
Prin întâmpinare, pârâtul Tribunalul Vranceaa solicitat respingerea acțiunii motivat de faptul că dreptul la care face referire reclamanta nu a făcut obiectul unei negocieri în vederea acordării lui și identificării resurselor necesare pentru plata acestuia, și nici nu este prevăzut în legea specială de salarizare.
Prin întâmpinare, pârâtul Ministerul Justiției a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată ca neîntemeiată, invocând faptul că prin contractele colective de muncă nu se pot negocia clauze privind drepturi de personal reglementate prin lege iar drepturile salariale și de altă natură cuvenite personalului din sistemul justiției sunt stabilite prin dispozițiile legale specifice.
A invocat în acest sens prevederile art. 12 al.1 din Legea nr.-, art. 60 al.3-5 din Legea nr. 567/2004, nr.OG8/2007 și art. 157 Codul muncii.
Prin sentința civilă nr.554/9.09.2008 pronunțată de Tribunalul Vrancea - Secția civilă s-a dispus declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Galați, în conformitate cu prevederile art. I al.1 din nr.OUG 75/2008.
Pe rolul Curții de Apel Galați - Secția pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, cauza a fost înregistrată la data de 25.09.2008, cu păstrarea numărului unic al dosarului.
Astfel investită cu soluționarea pricinii curtea apreciază pretențiile reclamantei ca fiind nefondate pentru următoarele considerente:
Din copia carnetului de muncă rezultă că reclamanta îndeplinește funcția de grefier la Judecătoria Focșani, făcând parte din categoria personalului auxiliar de specialitate din cadrul instanțelor judecătorești reglementată de dispozițiile art. 3 al.1 din Legea nr. 567/2004.
În primul rând trebuie menționat faptul că modul de salarizare al personalului auxiliar de specialitate este prestabilit prin lege, fapt ce se constituie într-un principiu distinct al sistemului de salarizare, determinat de alocarea fondurilor necesare de la bugetul de stat.
Este adevărat că în contractul colectiv de muncă unic la nivel național, la art. 51 litera c, se prevede că, în afara ajutoarelor prevăzute de lege la care au dreptul, salariații pot beneficia și de următoarele ajutoare: un salariu mediu pe unitate plătit mamei pentru nașterea fiecărui copil, însă această prevedere nu se aplică și reclamantei.
Dispozițiile Codului muncii, art. 241 și ale art. 11 din Legea nr. 130/1996 privind contractul colectiv de muncă menționează întinderea efectelor contractelor colective de muncă la diferite niveluri: unitate, grup de angajatori, ramuri de activitate, la nivel național, la fiecare nivel încheindu-se contracte colective de muncă.
Aceste contracte colective de muncă la diferite nivele se referă la salariați.
Ori, reclamanta, îndeplinind funcția de grefier, salarizarea sa este reglementată de o lege specială, respectiv nr.OG8/2007, cu modificările și completările ulterioare.
Încheierea contractelor colective de muncă la diferite niveluri presupune o negociere între angajat și angajator.
Referirea la art. 245 din Codul muncii nu poate fi primită pentru că nu se poate reține că reglementările speciale care privesc drepturile categoriei profesionale din care face parte reclamanta nu sunt complete.
De altfel, chiar art. 3 al.2 din Contractul Colectiv de Muncă Unic la Nivel Național pe anii 2007 - 2010, invocat în cauză, referindu-se la salariații instituțiilor publice, menționează că aceștia pot încheia contracte colective de muncă și că, prin aceste contracte nu pot fi negociate clauze referitoare la drepturile a căror acordare și cuantum sunt stabilite prin dispozițiile legale.
Cum legislația specială prin care sunt acordate drepturile salariale reclamantei cât și dispozițiile legale care prevăd expres drepturile de care poate beneficia personalul auxiliar de specialitate nu prevăd acordarea acestor drepturi, nici instanța nu poate dispune altfel.
Potrivit art.1 din nr.OG137/2000, au caracter discriminatoriu prevederile, criteriile sau practicile aparent neutre care dezavantajează anumite persoane aflate în situații comparabile.
Și Curtea Europeană a Drepturilor Omului, interpretând art.14 din Convenție, a apreciat că diferența de tratament devine discriminare atunci când se fac distincții între situații analoage și comparabile, fără ca acestea să se bazeze pe justificare rezonabilă și obiectivă.
Prin Decizia nr.818/2008 a Curții Constituționale s-au considerat ca fiind neconstituționale prevederile art.27 al.1 din nr.OG137/2000,în măsura în care din acestea se desprinde înțelesul că instanțele judecătorești au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege considerând că sunt discriminatorii, și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative.
Totodată, Curtea Constituțională constată că unele dispoziții ale Ordonanței Guvernului nr.137/2000, și anume prevederile art.1, art.2 alin.(3) și art.27 alin.(1), lasă posibilitatea desprinderii unui înțeles neconstituțional, în virtutea căruia, așa cum s-a și întâmplat în cauzele în care au fost ridicate excepțiile, instanțele judecătorești au posibilitatea să anuleze prevederile legale pe care le consideră discriminatorii și să le înlocuiască cu alte norme de aplicare generală, neavute în vedere de legiuitor sau instituite prin acte normative inaplicabile în cazurile deduse judecății.
Un asemenea înțeles al dispozițiilor ordonanței, prin care se conferă instanțelor judecătorești competența de a desființa norme juridice instituite prin lege și de a crea în locul acestora alte norme sau de a le substitui cu norme cuprinse în alte acte normative, este evident neconstituțional, întrucât încalcă principiul separației puterilor, consacrat în art.1 alin.(4) din Constituție, precum și prevederile art.61 alin.(1), în conformitate cu care Parlamentul este unica autoritate legiuitoare a țării.
În virtutea textelor constituționale menționate, Parlamentul și, prin delegare legislativă, în condițiile art.115 din Constituție, Guvernul au competența de a institui, modifica și abroga norme juridice de aplicare generală.
Instanțele judecătorești nu au o asemenea competență, misiunea lor constituțională fiind aceea de a realiza justiția - art.126 alin.(1) din Legea fundamentală -, adică de a soluționa, aplicând legea, litigiile dintre subiectele de drept cu privire la existența, întinderea și exercitarea drepturilor lor subiective.
Nu poate fi reținută nici susținerea reclamantei, în acest fel, s-ar crea o discriminare, invocând dreptul internațional, întrucât personalul auxiliar de specialitate beneficiază, în mod expres, de anumite drepturi prevăzute de legea specială, drepturi de care alți salariați nu beneficiază, fiecare categorie profesională având propriile drepturi și obligații, în funcție de specificul muncii prestate și a răspunderii.
Prin Convenția nr. 183/2000 privind protecția maternității nu se prevede acordarea unui ajutor bănesc, în plus față de indemnizațiile acordate tuturor femeilor pentru absentarea de la locul de muncă, acest ajutor suplimentar fiind lăsat la latitudinea fiecărui stat.
La acest gen de protecție socială se referă Convenția mai sus amintită, în sensul acordării în special a concediului de maternitate și a prestațiilor în bani pentru absența de la locul de muncă ce nu trebuie să coboare sub un anumit cuantum, alături de alte facilități.
În consecință, pentru toate considerentele arătate va fi respinsă ca nefondată acțiunea formulată de reclamanta, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției, Curtea de Apel Galați și Tribunalul Vrancea.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge ca nefondată acțiunea formulată de reclamanta, cu domiciliul ales în F,-, jud. V, în contradictoriu cu pârâții MINISTERUL JUSTIȚIEI, cu sediul în B,-, sector 5, CURTEA DE APEL G, cu sediul în G,-, TRIBUNALUL VRANCEA, cu sediul în F,-, jud.
Cu recurs în 10 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 26 2008.
Președinte, | Judecător, | Asistent judiciar, |
Asistent judiciar, | ||
Grefier, |
: /08.01.2009
:DC/6 ex/09.01.2009
Președinte:Benone FuicăJudecători:Benone Fuică, Viorica Mihai Secuianu Violeta
