Drepturi salariale ale personalului din justiție. Decizia 642/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 642
Ședința publică de la 02 Iunie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Nelida Cristina Moruzi
JUDECĂTOR 2: Daniela Pruteanu
JUDECĂTOR 3: Smaranda
Grefier -
Pe rol judecarea cauzei având ca obiect drepturi salariale ale personalului din justiție privind recursurile declarate de recurenții Ministerul Finanțelor Publice - prin.. A. Pu-aslui, Ministerul Public - Parchetul De Pe Lângă Înalta Curte De Casație Și Justiție, împotriva sentinței civile nr. 117 /13.11.2008 pronunțată de Curtea de APEL IAȘI în dosarul nr-, intimați fiind:, G, G, Ministerul Apărării Naționale.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile. Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează instanței că dosarul este la al doilea termen de judecată. S-a solicitat judecata în lipsă Nemaifiind cereri de formulat și având în vedere că s-a solicitat judecata cauzei în lipsă instanța lasă cauza în pronunțare.
Ulterior deliberării,
INSTANȚA
Asupra recursurilor civile de față,
Prin cererea înregistrată inițial sub nr.1163/24.01.2006 pe rolul Tribunalului Iași, reclamanții:, G, -, G, și, au chemat în judecată pe pârâții: Ministerul Apărării Naționale, Ministerul Economiei și Finanțelor, prin Direcția Generală a Finanțelor Publice V, și Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția Parchetelor Militare, solicitând obligarea pârâților la plata în solidar a diferențelor de natură salariale echivalente cu sporul de 30% din indemnizația de încadrare lunară începând cu data intrării în vigoare a prevederilor art. 11 din nr.OUG 177/2002 modificată prin Legea nr. 347/2003 - respectiv 01.01.2003 și până la intrarea în vigoare a prevederilor art. 28 alin. 4 din nr.OUG 24/2004, respectiv 25.04.2004, actualizate.
Au solicitat, de asemenea, obligarea pârâților la plata în solidar a diferențelor de drepturi salariale echivalente cu sporul de 40% din indemnizația de încadrare brută lunară începând cu data intrării în vigoare a prevederilor art. 28 alin. 4 din nr.OUG 24/2002, respectiv 25.04.2004 și până la data încetării discriminării, actualizate. Au mai solicitat reclamanții și înscrierea în cartea de muncă a indemnizațiilor de încadrare brute calculate prin aplicarea sporului de 30% și respectiv 40% precum și a majorărilor prevăzute de nr.HG 403/2001, plata pentru viitor a sumelor solicitate cu acest titlu și înscrierea lor în documentele de evidență a salariilor magistraților militari.
În motivarea cererii, reclamanții au arată că sunt procurori militari în cadrul Parchetului Militar d e pe lângă Tribunalul Militar Iași sau foști procurori în cadrul aceluiași parchet, actualmente pensionari, și, potrivit dispozițiilor nr.OG 177/2002, respectiv nr.OUG 24/2004, raportate la dispozițiile art. 2 din nr.OG 137/2000 privind combaterea discriminării, sunt îndreptățiți a beneficia de sporul de 30% și, respectiv, de sporul de 40%, calculat la indemnizația brută lunară, actualizată cu indicele de inflație la data plății efective.
Neacordarea acestor despăgubiri de natură salariale tuturor magistraților a creat o situație de discriminare între diferite categorii de magistrați (judecători, procurori) indiferent de natura cauzelor pe care le instrumentează, sens în care s-a pronunțat și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării prin Hotărârea nr. 185/2005, precum și Înalta Curte de Casație și Justiție prin Decizia nr. VI din 15 ianuarie 2007 Secțiilor Unite, în dosarul nr. 26/2006, decizie care, potrivit art. 329 alin. 3 Cod procedură civilă, este obligatorie.
Prin întâmpinarea formulată, Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția Parchetelor Militare, a invocat excepția necompetenței materiale de soluționare a cauzei, iar în ceea ce privește fondul, a solicitat respingerea acțiunii ca fiind nefondată.
Prin întâmpinarea formulată, Ministerul Apărării Naționale a invocat excepțiile lipsei procedurii administrative prealabile cerute de disp.art.42 din nr.OUG177/2002, prescripției dreptului la acțiune, iar pe fondul cauzei, a solicitat respingerea acțiunii ca fiind nefondată.
Ministerul Apărării Naționale a mai solicitat și chemarea în garanție a Ministerul Economiei și Finanțelor.
Pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor, prin Direcția Generală a Finanțelor Publice I, formulat întâmpinare și invocat excepția lipsei calității procesuale pasive. Precizează pârâtul că reprezenta Statul ca subiect de drepturi și obligații în fața organelor de justiție, precum și în alte situații în care participă în mod nemijlocit, în nume propriu, în raporturi juridice civile, numai dacă legea nu stabilește în acest scop un alt organ ( nr.HG 386/2007). În cazul de față, raportul de drept procesual se poate lega valabil numai între titularii dreptului ce rezultă din raportul de drept material dedus judecății, concretizat în drepturi salariale. Împrejurarea că sumele respective pot fi virate din bugetul de stat, nu este de natură să confere acestuia calitatea de parte în prezenta cauză.
Prin încheierea nr.18/28.02.2006, dată în dosarul nr.814/2006, Curtea de APEL IAȘIa admis cererile de abținere formulate de judecătorii Tribunalului Iași și a trimis cauza spre soluționare Tribunalului Vaslui, cauza fiind înregistrată pe rolul acestei din urmă instanțe sub nr-.
Prin sentința civilă nr.1187/08.06.2006, Tribunalul Vasluia declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 5 Prin încheierea din 23.10.2006, dată în dosarul nr.36036/2006, Tribunalul Bucureștia admis cererea de abținere formulată de judecătorul și a înaintat dosarul Judecătoriei Sectorului 6 Prin sentința civilă nr.7598/29.11.2006, Judecătoria Sectorului 6 Bad eclinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Vaslui.
Prin decizia nr.1436/15.02.2007, Înalta Curte de Casație și Justiție a stabilit competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Vaslui, reținând următoarele:
Într-adevăr, potrivit art.21 alin.1 din nr.OG137/2000, devenit art.27 după modificare și republicare, persoana care se consideră discriminată poate formula în fața instanței de judecată cereri pentru acordarea de despăgubiri potrivit dreptului comun.
Dreptul comun, la care face referire textul invocat nu semnifică dispozițiile generale ale dreptului civil sau de procedură civilă, ci dispozițiile de drept comun aplicabile raportului juridic în derularea căruia s-a produs discriminarea.
În cauză, obiectul cererii de chemare în judecată fiind reprezentat de drepturi salariale, ce izvorăsc din raporturile de muncă, dreptul comun în materie, inclusiv în ceea ce privește competența de soluționare, este cel ce guvernează litigiile de muncă.
Cauza a fost reînregistrată pe rolul Tribunalului Vaslui sub nr-.
Prin precizările formulate la data de 21.06.2007, și concluziile scrise din data de reclamanții au arătat că solicită reducerea cuantumului pretențiilor cu sumele primite conform statului de plată A/380/2006 și achitarea coeficientului de inflație pentru sumele respective.
Prin sentința civilă nr. 1321 din 15.11.2007, Tribunalul Vasluia respins acțiunea formulată de reclamanții:, G, -, u G, și, în contradictoriu cu pârâții: Ministerul Apărării Naționale, Ministerul Economiei și Finanțelor, prin Direcția Generală a Finanțelor Publice V, cu sediul în V, și Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția Parchetelor Militare, ca fiind rămasă fără obiect, reținându-se următoarele:
Reclamanții sunt procurori militari în cadrul Parchetului Militar d e pe lângă Tribunalul Militar Iași fiind îndreptățiți a beneficia de sporul de 30% și, respectiv, de sporul de 40%, potrivit dispozițiilor nr.OG 177/2002, respectiv nr.OUG 24/2004, raportate la dispozițiile art. 2 din nr.OG 137/2000 privind combaterea discriminării, însă având în vedere precizările formulate de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția Parchetelor Militare (filele 156 și 159 din dosarul nr-), din care se reține că sumele cuvenite reclamanților au fost recunoscute și achitate integral reclamanților în luna decembrie 2006 și, respectiv, în luna noiembrie 2007, cu statele de plată nr. A 380/20.12.2006 și nr. A 363/12.11.2007, respins acțiunea acestora a fost respinsă ca rămasă fără obiect.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs reclamanții arătând că în mod greșit instanța de fond a considerat, în baza adresei 363/12.11.2007 a Ministerului Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, că drepturile salariale constând în sporul de 30% și respectiv 40% au fost achitate integral, deoarece prin respectivul stat de plată s-au achitat în realitate drepturile salariale restante referitoare la sporul de vechime. În aceste condiții instanța nu a soluționat fondul cauzei fiind incidente dispozițiile art. 304 ind. 1 Cod procedură civilă și art. 297 alin. 1 teza 1 Cod procedură civilă.
Recurenții au mai arătat că în mod greșit instanța nu s-a pronunțat cu privire la capătul de cerere referitor la acordarea drepturilor salariale restante actualizate în raport de indicele de inflație la momentul efectuării plății.
Prin decizia nr.51/29.01.2008, Curtea de APEL IAȘI - Secția conflicte de muncă și litigii de asigurări sociale a admis acest recurs, casat sentința pronunțată și a trimis cauza aceleiași instanțe spre rejudecare, reținând următoarele:
Soluționând acțiunea, prima instanță a reținut că pârâții au achitat integral drepturile salariale solicitate de reclamanți, în lunile decembrie 2006 și noiembrie 2007, invocând în argumentație statele de plată nr. A 380/20.12.2006 și A 363/12.11.2007, respingând acțiunea ca fiind rămasă fără obiect.
Verificând statele de plată, s-a reținut că acestea nu sunt semnate de către reclamanți, conform art. 163 din Codul muncii, iar pe de altă parte, faptul că aceste documente nu-i vizează pe toți și nu cuprind calculul ratei inflației așa cum se solicită prin acțiune, nefiind dovedită plata integrală a diferențelor drepturilor salariale, astfel cum au fost solicitate.
Cauza a fost reînregistrată pe rolul Tribunalului Vaslui sub nr-, iar prin încheierea din data de 11.09.2008, având în vedere disp.art.I din nr.OUG75/2008, s-a trimis dosarul spre competentă soluționare la Curtea de APEL IAȘI.
Pe rolul Curții de APEL IAȘI această cauză a fost înregistrată la data de 24.09.2008, sub nr-.
Prin sentința civilă nr.117 din 13.11.2008 Curtea de APEL IAȘI respinge excepțiile lipsei procedurii prealabile și prescripției invocate de pârâtul Ministerul Apărării Naționale.
Respinge excepția necompetenței materiale invocate de pârâtul Ministerul Public - Secția Parchetelor Militare, precum și de pârâtul Ministerul Apărării Naționale.
Admite excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ministerul Economiei și Finanțelor și, în consecință, respinge acțiunea formulată de reclamanții:, G, -, G, și în contradictoriu cu acest pârât.
Respinge cererile formulate de reclamanții:, G, -, G, și, toți cu domiciliul ales la Parchetul Militar Iași,-, în contradictoriu cu pârâții: Ministerul Apărării Naționale, cu sediul în B,--5, sector 5 și Ministerul Public -Secția Parchetelor Militare, cu sediul în B, bulevardul nr.14, sector 4, privind plata diferențelor de drepturi de natură salarială echivalente cu sporul de 30%, respectiv 40% din indemnizația de încadrare brută lunară, începând cu data de 01.01.2003, până la data pronunțării hotărârii și pe viitor, până la încetarea discriminării și înscrierea lor în documentele de evidență a salariilor magistraților militari.
Admite cererea formulată de reclamanți în contradictoriu cu pârâții: Ministerul Apărării Naționale și Ministerul Public -Secția Parchetelor Militare privind plata sumelor reprezentând reactualizarea diferențelor de drepturi salariale.
Obligă pârâții să plătească fiecărui reclamant suma reprezentând actualizarea cu indicele de inflație, până la data plății efective, a diferențelor de drepturi de natură salarială echivalente cu sporul de 30%, respectiv 40% din indemnizația de încadrare brută lunară, achitate reclamanților, G, -, G,conform statului de plată nr.A 380 din 20.12.2006, iar reclamanților, și, conform statului de plată nr.A 363 din 12.11.2007.
Admite cererea de chemare în garanție a Ministerului Economiei și Finanțelor formulată de pârâtul Ministerul Apărării Naționale. Obligă chematul în garanție să aloce sumele necesare efectuării plății dispuse prin această hotărâre.
Pentru a pronunța această soluție prima instanță reține următoarele:
Analizând excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Economiei și Finanțelor, se reține că aceasta este întemeiată, întrucât în cauză pârâtul, cu toate că nu are calitatea de angajator sau ordonator de credite, a fost chemat în judecată de către reclamanți pentru a fi obligat la plata unor despăgubiri suferite de către aceștia în derularea raporturilor de muncă.
Excepțiile lipsei procedurii prealabile, necompetenței materiale de soluționare a cauzei și prescripției dreptului la acțiune invocate de pârâții Ministerul Apărării Naționale și Ministerului Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție sunt nefondate.
Competența de soluționare a prezentei cauze a fost stabilită prin regulatorul de competență- decizia nr.1436/15.02.2007 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție- astfel încât aceasta nu mai poate fi repusă în discuție în prezenta cauză, stabilindu-se cu certitudine că acest litigiu reprezintă un conflict de muncă, ce trebuie soluționat de tribunale, ca instanțe de drept comun în această materie.
Din acest motiv, în speță nu se mai poate analiza aplicabilitatea art.42 alin.2 din nr.OUG177/2002, care a fost avut în vedere de către Înalta Curte de Casație și Justiție la pronunțarea regulatorului de competență și în consecință reținându-se ca fiind nefondată și excepția lipsei procedurii administrative prealabile prevăzute de art.42 alin.1 din același act normativ.
Practic, în această cauză a intervenit însă o modificare de competență, după pronunțarea acestui regulator, prin adoptarea nr.OUG75/2008 care, în art.1, stabilește că cererile având ca obiect acordarea unor drepturi salariale, formulate de personalul salarizat potrivit nr.OUG27/2006 sunt soluționate, în primă instanță, de curțile de apel, aceste dispoziții fiind aplicabile și proceselor în curs de judecată.
Având în vedere data introducerii acțiunii inițiale de către reclamanți, 24.01.2006, se reține că cererea acestora este introdusă în termenul prevăzut dedisp.art.283 alin.1 lit.c) din Codul muncii.
De altfel, excepția prescripției dreptului la acțiune a fost invocată de către Ministerul Apărării Naționale tot în legătură cu art.42 din nr.OUG177/2002, a cărui aplicabilitate în speță, astfel cum am precizat anterior, nu mai poate fi repusă în discuție.
În ceea ce privește fondul cauzei, se reține că acțiunea formulată de către reclamați este doar în parte fondată, pentru următoarele considerente:
Reclamanții:, G, -, G au calitatea de procurori militari în cadrul Parchetului Militar Iași, iar reclamanții:, și au fost procurori în cadrul aceluiași parchet, fiind actualmente pensionari.
Prin Decizia nr.VI/15.01.2007, Înalta Curte de Casație și Justiție stabilit, în soluționarea recursului în interesul legii, că: "În aplicarea nediscriminatorie a dispozițiilor art. 11 alin. 1 din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 177/2002, privind salarizarea și alte drepturi ale magistraților precum și a dispozițiilor art. 28 alin. 4 din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 43/2002, modificată prin Ordonanța de Urgență a Guvernului. nr. 24/2004, modificată și aprobată prin Legea nr. 601/2004, drepturile salariale prevăzute de aceste texte de lege se cuvin tuturor magistraților".
Astfel cum rezultă din adresa nr.1860/X/2008 a Ministerul Public - Secția Parchetelor Militare- drepturile bănești solicitate de către reclamanți prin prezenta acțiune au fost achitate acestora după cum urmează: "-integral, pentru reclamanții:, G, -, G, în luna decembrie 2006, cu statul de plată nr./20.12.2006; -integral, pentru reclamanții:, și, în luna noiembrie 2007, cu statul de plată nr.A 363 din 12.11.2007." Prin aceeași adresă se mai precizează că: "Sumele achitate nu au fost actualizate cu rata inflației."
În consecință, se reține că este fondată doar cererea reclamanților de plată sumelor reprezentând reactualizarea diferențelor de drepturi salariale, având în vedere, în primul rând, chiar recunoașterea pârâtului Ministerul Public - Secția Parchetelor Militare- prin adresa nr.1860/X/2008 în sensul că sumele achitate acestora nu au fost actualizate cu indicele de inflație, dar și faptul că, pentru integrala acoperire a prejudiciului suferit de către reclamanți prin neacordarea sporului de 30%, respectiv 40%, se impune ca aceștia să fie despăgubiți și cu sumele ce reprezintă indicele de inflație la drepturile ce nu au fost acordate acestora, prin dispozițiile legale discriminatorii.
Având în vedere adresa nr.1860/X/2008 a Ministerul Public - Secția Parchetelor Militare și adoptarea nr.OUG27/2006, urmează să se respingă cererea formulată de reclamanți privind plata diferențelor de drepturi de natură salarială echivalente cu sporul de 30%, respectiv 40% din indemnizația de încadrare brută lunară, începând cu data de 01.01.2003, până la data pronunțării hotărârii și pe viitor, până la încetarea discriminării.
În ceea ce privește cererea de înscriere a diferențelor de drepturi bănești în documentele de evidență a salariilor magistraților militari, se reține că aceasta este nefondată, având în vedere faptul că reclamanții nu au precizat dacă solicită înregistrarea drepturilor solicitate prin prezenta acțiune în fișa matricolă sau în carnetul de muncă.
În consecință, s-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ministerul Economiei și Finanțelor și s-a respins acțiunea formulată de reclamanți în contradictoriu cu acest pârât, s-au respins cererile formulate de reclamanți privind plata diferențelor de drepturi de natură salarială echivalente cu sporul de 30%, respectiv 40% din indemnizația de încadrare brută lunară, începând cu data de 01.01.2003, până la data pronunțării hotărârii și pe viitor, până la încetarea discriminării și înscrierea lor în documentele de evidență a salariilor magistraților militari.
Pentru considerentele expuse anterior, s-a admis cererea formulată de reclamanți în contradictoriu cu pârâții: Ministerul Apărării Naționale și Ministerul Public - Secția Parchetelor Militare privind plata sumelor reprezentând reactualizarea diferențelor de drepturi salariale, pârâții fiind obligați să plătească fiecărui reclamant suma reprezentând actualizarea cu indicele de inflație, până la data plății efective, a diferențelor de drepturi de natură salarială echivalente cu sporul de 30%, respectiv 40% din indemnizația de încadrare brută lunară, achitate reclamanților, G, -, G,conform statului de plată nr.A 380 din 20.12.2006, iar reclamanților, și, conform statului de plată nr.A 363 din 12.11.2007.
În temeiul disp. art. 1 din nr.OUG 22/2002, aprobată prin Legea nr. 288/2002, se reține ca fiind fondată și cererea de chemare în garanție a Ministerului Economiei și Finanțelor formulată de pârâtul Ministerul Apărării Naționale, chematul în garanție fiind obligat să aloce sumele necesare efectuării plății dispuse prin această hotărâre.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția Parchetelor Militare și Ministerul Economiei și Finanțelor, prin reprezentanți legali.
1. În motivarea recursului său Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția Parchetelor Militare arată că prin raportare la dispozițiile art.131 al.4 și 132 din Legea 304/2004, art.37 din Legea 54/1993 și ale art.2.2 din ordinul /12.11.2003, are calitatea de ordonator terțiar de credite, ordonator principal fiind Ministerul Apărării.
2. În motivarea recursului său Ministerul Economiei și Finanțelor arată că în mod greșit a fost admisă cererea de chemare în garanție fiind obligat să aloce sumele necesare efectuării plății dispuse hotărârea recurată. Aceasta deoarece între Ministerul Economiei și Finanțelor și Ministerul Apărării nu există nici o obligație de garanție aceștia fiind ordonatori principali de credite. Atribuțiile Ministerul Economiei și Finanțelor sunt cele prevăzute de Legea 500/2002.
În recurs nu s-au administrat probe noi.
Examinând actele și lucrările dosarului prin raportare la motivele de recurs invocate și dispozițiile legale aplicabile, Curtea reține următoarele:
1.În ceea ce privește recursul declarat de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția Parchetelor Militare:
Este adevărat că în conformitate cu dispozițiile art.131 al.4 din Legea 303/2004 calitatea de ordonator principal de credite o are Ministerul Apărării Naționale, Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția Parchetelor Militare având doar calitatea de ordonator terțiar de credite, conform art.2.2 din ordinul M 151/12.11.2003 al Ministrului Apărării. Aceasta nu exclude însă plata sumelor rezultate din actualizarea drepturilor natură salarială echivalente cu sporul de 30%, respectiv 40% ce au fost achitate conform adresei nr.1860/X/2008 a Ministerul Public - Secția Parchetelor Militare.
2. În ceea ce privește recursul declarat de Ministerul Economiei și Finanțelor Curtea reține că este nefondat prin prisma dispozițiilor art. 1 din nr.OUG 22/2002, aprobată prin Legea nr. 288/2002, conform cărora executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice, în temeiul titlurilor executorii, se realizează din sumele aprobate prin bugetele acestora cu titlu de cheltuieli la care se încadrează obligația de plată respectivă.
Nu s-a solicitat, de către reclamați, finanțarea de către un ordonator principal de credite, a altui ordonator principal de credite, ci alocarea, în buget, a sumele necesare efectuării plăților, în condițiile în care printre atribuțiile recurentului, reglementate de Legea nr. 500/2002, se regăsește și cea de coordonare a acțiunilor care sunt în responsabilitatea Guvernului cu privire la sistemul bugetar, și anume: pregătirea proiectelor legilor bugetare, ale legilor de rectificare, precum și ale legilor privind aprobarea contului general de execuție. Astfel, cererea de obligare la plată ca efect al admiterii cererii de chemare în garanție, în condițiile art.60 pr.civ, a fost corect admisă.
Pentru aceste considerente, Curtea în temeiul dispozițiilor art.312,pr.civ va respinge recursurile ca nefondate.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE,
Respinge recursurile declarate de pârâții Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția Parchetelor Militare și Ministerul Economiei și Finanțelor, prin DGFP V împotriva sentinței civile nr.117 din 13.11.2008 a Curții de APEL IAȘI, sentință pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 02.06. 2009.
Președinte, - - - | Judecător, - - | Judecător, - |
Grefier, - |
Red/Tehnored
2 ex, 11.06.2009
Curtea de APEL IAȘI: -
Președinte:Nelida Cristina MoruziJudecători:Nelida Cristina Moruzi, Daniela Pruteanu, Smaranda
