Drepturi salariale ale personalului din justiție. Decizia 646/2009. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENTRU CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ Nr. 646/2009
Ședința publică de la 25 Mai 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Manuela Stoica președinte secție
- - - JUDECĂTOR 2: Ana Doriani
- - - JUDECĂTOR 3: Monica Maria
- grefier
Pe rol se află soluționarea recursurilor declarat de pârâții PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE și PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL ALBA IULIA, având ca obiect drepturi salariale, împotriva sentinței civile nr.29/25.09.2008 pronunțată de Curtea de APEL ALBA IULIA în dosar nr-.
La apelul nominal făcut în cauză se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Completul nou constituit potrivit art.98 din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești, conform aspectelor menționate în procesul-verbal de incidență procedurală din 25 mai 2009, păstrat cauza pentru judecată.
S-a făcut referatul cauzei, după care, față de actele și lucrările dosarului, instanța lasă cauza în pronunțare.
CURTEA DE APEL
Deliberând asupra recursurilor civile de față:
Prin acțiunea înregistrată la ribunalul Hunedoara sub dosar nr-, reclamanții, G, și au chemat în judecată pârâții PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE, PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL ALBA IULIA, PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL HUNEDOARA, DIRECȚIA DE INVESTIGARE A INFRACȚIUNILOR DE CRIMINALITATE ORGANIZATĂ ȘI TERORISM - STRUCTURA CENTRALĂ și MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE solicitând ca prin hotărâre judecătorească:
-să fie obligate pârâții de ordinul 1,2,3 și 4 în funcție de perioada efectiv lucrată să calculeze retroactiv și să le plătească începând cu 28.12.2004 și în viitor drepturi salariale constând în sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică prevăzut de art.47 din Legea nr.50/1996, în procent de 50% calculat din salariul de bază brut lunar, reactualizate în raport cu indicele de inflație de la data scadenței fiecărei sume și până la data plății efective;
-să li se plătească dobânzile legale pentru sumele restante, potrivit art.3 alin.3 din nr.OG9/2000, începând cu 28.12.2004 și până la momentul efectuării plății sumelor restante și revendicate, ca fiind despăgubiri;
-să se efectueze mențiunile corespunzătoare în carnetele de muncă;
-să fie obligat pârâtul 5 să aloce fondurile necesare plății sumelor respective.
În motivare reclamanții arată că au calitatea de personal auxiliar la Parchetele arătate în petit și în această calitate susțin că le sunt aplicabile dispozițiile art.47 din Legea nr.50/1996, articol care a fost abrogat în baza art.I pct.41 din nr.OG83/2000, însă potrivit Legii nr.24/2004, ordonanța nu poate modifica dispozițiile unui act normativ la nivel superior, respectiv legea.
Sporul de 50% se susține că a fost abrogat neconstituțional, cu încălcarea dispozițiilor art.108 alin.3 din Constituția României.
Aprobarea dată prin Legea nr.334/2001 cu privire la OG nr.83/2000 nu poate acoperi nelegalitatea și neconstituționalitatea abrogării dispuse fără drept de către executiv și nici nu poate fi acoperită de Parlament, cauza neconstituționalității fiind în ordonanță și nu în legea de aprobare.
Art.47 din Legea nr.50/1996 nu a fost abrogat nici prin nr.OUG177/2002, care nu conține o mențiune expresă în acest sens.
Existența indemnizației lunare, ca unică formă de remunerare, nu poate înlătura un drept cu caracter general, dobândit prin lege în considerarea anumitor condiții specifice de muncă.
Sporul de 50% este un drept salarial câștigat și nu poate fi suprimat câtă vreme condițiile de lucru care au fost avute în vedere la recunoașterea lui nu au dispărut, în caz contrar încălcându-se prevederile art.1 din Protocolul adițional nr.1 al, cât și art.53 din Constituția României.
În drept se invocă: art. 47 din Legea nr.50/1996, art.1 alin.3,4,5, art.16, art.53, art.108 alin.3 din Constituția României, art.56 alin.1,2 din Legea nr.24/2000, art.14 din O:, art.1 din Protocolul adițional nr.1 al, nr.OG137/2000.
În cauză, pârâții Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de APEL ALBA IULIA și Ministerul Public - Parchetul de pe lângă B au formulat întâmpinări prin care au solicitat respingerea acțiunii reclamanților ca inadmisibilă față de împrejurarea că textul de lege invocat a fost abrogat expres.
Invocă apoi inaplicabilitatea dispozițiilor art.3 alin.3 din nr.OG9/2000 în ceea ce privește cererea reclamanților de acordare la sumele solicitate a dobânzilor legale.
Totodată, s-a apreciat că o eventuală acordare a sporului solicitat și pe viitor ar depăși atribuțiile puterii judecătorești, adăugând la lege, deoarece doar legiuitorul poate stabili acordarea sau neacordarea unor drepturi.
În drept se invocă dispozițiile art.115-118 Cod procedură civilă.
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Baf ormulat cerere de chemare în garanție a Ministerului Finanțelor Publice B, în temeiul art.60-63 Cod procedură civilă.
Având în vedere cererile de abține formulate în cauză de toți judecătorii și asistenții judiciari din cadrul Tribunalului Hunedoara, admise, cauza a fost scoasă de pe rolul acestei instanțe și înregistrată pe rolul Tribunalului Sibiu sub dosar nr-.
Ulterior, ca urmare a intervenirii nr.OUG75/2008, în baza dispozițiilor art. II alin.1 și 2, cauza a fost scoasă de pe rolul Tribunalului Sibiu și înregistrată pe rolul Curții de APEL ALBA IULIA sub dosar nr-.
În acest din urmă dosar Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Bad epus note de ședință prin care a solicitat respingerea acțiunii reclamanților ca inadmisibilă.
Prin sentința civilă nr. 29/2008 Curtea de APEL ALBA IULIAa respins cererea de chemare în garanție formulată de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție împotriva chematului în garanție Ministerului Economiei și Finanțelor, a admis acțiunea civilă formulată de reclamanții, G, împotriva pârâților Ministerul Public - Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție, Parchetul de pe lângă Curtea de APEL ALBA IULIA, Parchetul de pe lângă Tribunalul Hunedoara, DIICOT-Structura Centrală și în consecință au fost obligați pârâții să plătească reclamanților, corespondent raportului de serviciu, sumele reprezentând drepturile salariale cu titlu spor de risc și solicitare neuropsihică, în procent de 50% din indemnizația brută lunară, începând cu data de 28.12.2004 și în continuare, sume care urmează a fi actualizate cu indicele de inflație începând cu data nașterii dreptului material, până la data plății efective. Au fost obligați pârâții Parchetul de pe lângă Curtea de APEL ALBA IULIA și DIICOT - Structura Centrală, corespondent raportului de serviciu să efectueze cuvenitele mențiuni în carnetul de muncă al fiecărui reclamant, conform sentinței și a fost respinsă acțiunea civilă formulată de reclamanți împotriva pârâtului Ministerul Economiei și Finanțelor, ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală
Pentru a pronunța această sentință prima instanță s-a pronunțat, potrivit art.137 Cod procedură civilă, mai întâi asupra excepțiilor de procedură, precum și asupra celor de fond care fac de prisos, în totul sau în parte, cercetarea în fond a pricinii.
În acest context legal, instanța a analizat excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ministerul Finanțelor Publice B, ridicată din oficiu, excepție ce a fost admisă prin prisma faptului că această instituție nu are atribuții în gestionarea bugetelor instanțelor, în speță această atribuție revenind Ministerului Public.
Totodată, s-a avut în vedere faptul că între reclamanți și Ministerul Economiei și Finanțelor nu există nici un raport juridic izvorând din contractul de muncă.
Drept urmare, acțiunea reclamanților formulată împotriva acestui pârât a fost respinsă ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
Cu privire la fondul cauzei, s-a constatat că acțiunea reclamanților este fondată, fiind admisă pentru următoarele considerente:
Reclamanții au calitatea de grefieri, grefier informatician sau tehnician criminalist, după caz, în cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Hunedoara, Parchetul de pe lângă Judecătoria Deva, Parchetul de pe lângă Judecătoria Hunedoara, Parchetul de pe lângă Judecătoria Petroșani, Parchetul de pe lângă Judecătoria Orăștie, Parchetul de pe lângă Judecătoria Brad sau Parchetul de pe lângă Judecătoria Hațeg, astfel cum rezultă din adeverința nr.1448/X/ 21 existentă în dosarul nr- la filele 40-41.
Prin acțiune, aceștia au solicitat plata drepturilor salariale constând în sporul de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, începând cu data de 28.12.2004 și până la momentul efectuării plății.
Temeinicia și legalitatea acestor drepturi a fost tranșată prin pronunțarea de către - Secțiile Unite a deciziei nr.21/10.03.2008 în dosarul nr.5/2008 prin care s-a stabilit că în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art.47 din Legea nr.50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, republicată, constată că: judecătorii, procurorii, magistrații-asistenți, precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, calculat la indemnizația brută lunară, respectiv salariul de bază brut lunar și după intrarea în vigoare a nr.OG83/2000, aprobată prin Legea nr.334/2001.
Potrivit art.329 alin.3 Cod procedură civilă această decizie este obligatorie, așa încât acțiunea reclamanților este întemeiată.
Apărările formulate prin întâmpinări de cei doi pârâți: Ministerul Public -Parchetul de pe lângă B și Ministerul Public -Parchetul de pe lângă Curtea de APEL ALBA IULIA privitoare la cererea vizând acordarea dobânzilor legale și cea privind acordarea sporului de 50% și pe viitor se privesc a fi nefondate câtă vreme astfel de cereri nu au făcut obiectul cererii de chemare în judecată.
Referitor la cererea de chemare în garanție formulată de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă B împotriva chematului în garanție Ministerul Economiei și Finanțelor, aceasta urmează a fi respinsă în temeiul art.60-63 Cod procedură civilă ca inadmisibilă, având în vedere faptul că între cele două instituții nu există raporturi juridice de dreptul muncii, iar Ministerul Finanțelor Publice nu are atribuții în gestionarea bugetelor Parchetelor, această atribuție revenind Ministerului Public.
Împotriva acestei sentințe, au declarat recurs în termenul legal prevăzut de art. 80 din Legea nr. 168/1999 pârâții MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL ALBA IULIA și PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE, invocând prev. art. 304 punct 9 Cod procedură civilă, arătând că hotărârea atacată este lipsită de temei legal și a fost dată cu aplicare greșită a legii, deoarece după intrarea în vigoare a nr.OG 8/2007 nu mai există temei legal de acordare a acestui spor, nici prin luarea în considerare a Deciziei nr. 21/2008 a ÎCCJ - secțiile unite.
În plus, recurentul PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE critică sentința atacată ca fiind nelegală și sub aspectul actualizării sumelor cu indicele de inflație, al obligării acestei instituții la efectuarea mențiunilor în carnetul de muncă, deoarece un atare spor nu se include în retribuția tarifară și ca atare nu se înscrie în carnetul de muncă potrivit art. 1 din. 92/1976, al acordării în viitor al sporului și al respingerii cererii de chemare în garanție.
Intimații nu au depus întâmpinare în această fază procesuală.
CURTEA, analizând sentința atacată prin prisma criticilor formulate cât și din oficiu conform cerințelor art. 304 indice 1 Cod procedură civilă, în limitele statuate de art. 306 alin.2 Cod procedură civilă reține următoarele:
Recursurile sunt nefondate.
Prin Decizia XXI /10.03.2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție-secțiile unite, obligatorie pentru instanțe, acordarea sporului pentru risc și suprasolicitare neuropsihică nu a fost limitat în timp, iar pe de altă parte, așa cum s-a arătat în această decizie, abrogarea unor drepturi de natură salarială din Legea 50/1996 nu se poate face decât printr- nouă lege de salarizare și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești. În acest sens, în considerentele deciziei pronunțate în interesul legii se reține că "sporul în discuție a fost introdus prin art. 47 din Legea 50/1996, republicată, fiind efectiv plătit și fiind evidențiat ca atare în carnetele de muncă.
Prin art. 1 pct. 42 din OG 83/2000, art. 47 din Legea nr. 50/1996 a fost abrogat OG 83/2000, a fost emisă în baza art. 1 lit. a pct. 1 din Legea 125/2000, prin care Guvernul a fost obligat să modifice și să completeze Legea nr. 50/1996, iar nu să-și abroge această lege, nici total, nici parțial.
În acest fel, prin emiterea OG 83/2000 au fost depășite limitele legii speciale de abilitare adoptate de Parlamentul României, încălcându-se astfel dispozițiile art. 108 alin. 3 cu referire la art. 73 alin. 1 din Constituția României.
În aceste condiții art. I pct. 42 din OG 83/2000, adoptat cu încălcarea limitelor legii speciale de abilitare, sunt neconstituționale conform art. 147 salin. 1 din Constituția României și își încetează efectele. De acea se impune ca instanțele de judecată să considere rămase în vigoare dispozițiile art. 47 din Legea nr. 50/1996, republicată și după intrarea în vigoare a OG 83/2000. În consecință,normele care reglementează acordarea sporului de 50 % pentru risc și suprasolicitare neuropsihică au produs și produc în continuare efecte juridice".
Având în vedere această Decizie, printr-o adresă datată februarie 2009 Ministerului Publics -a dispus ordonatorului secundar de credite- Parchetul de pe lângă Curtea de Apel- luarea măsurilor necesare în vederea acordării începând cu 1.03.2009 a sporului de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică personalului auxiliar de specialitate, ceea ce reprezintă a recunoaștere de către pârâți a dreptului pretins și pentru viitor.
Nu se poate primi susținerea că drepturile pretind de către reclamanți nu trebuiau indexate cu indicele de inflație, deoarece unul din principiile ce guvernează răspunderea civilă este cel al reparării integrale a prejudiciului, reparare care se poate realiza numai prin acoperirea integrală a prejudiciului cauzat prin neplata la termen a drepturilor pretinse, acoperire care se face tocmai prin indexarea sumelor solicitate.
Cererea de chemare în garanție întemeiată pe dispozițiile art. 60-63 Cod procedură civilă este o cerere inadmisibilă în dreptul muncii, câtă vreme această ramură de drept vizează soluționarea unor conflicte de dreptul muncii ivite între salariat și angajator pe baza unui raport de muncă. Or, între pârât și chematul în garanție nu există astfel de raporturi de muncă, iar raporturile de drept administrativ derulate între instituțiile din litigiu, exced acestui cadru procesual.
Referitor la capătul privitor la efectuarea cuvenitelor mențiuni în carnetul de muncă este de menționat că pârâtul are potrivit art. 46 din Legea nr. 304/2004 coroborat cu art.37 din Legea nr.567/2004 privind statutul personalului auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești si al parchetelor de pe lângă acestea, calitatea de angajator a intimaților, precum și atribuții în păstrarea și evidența carnetelor de muncă ale magistraților potrivit Decretului nr. Lege nr.92/1976 modificat, așa încât având în vedere și normele incidente prevăzute de Legea nr.130/1999 și art. 296 din Legea nr.53/2003, în mod corect instanța de fond l-a obligat la efectuarea mențiunilor corespunzătoare în calitate de angajator și gestionar al carnetului de muncă a reclamanților.
Susținerea recurentei în sensul că acest spor nu se încadrează între datele ce se impun a fi înscrise în carnetul de muncă sunt nefondate, în raport cu prevederile art.1 din.92/1967; că este așa rezultă și din faptul că în perioada anterioară când acest spor a fost acordat angajatorul l-a menționat ca atare în carnetele de muncă ale personalului auxiliar de specialitate.
Pentru considerentele expuse, curtea constată că soluția primei instanțe este legală și temeinică, așa încât în baza art. 312 alin.1 Cod procedură civilă, cu aplicarea art. 82 din Legea nr. 168/1999, va respinge ca nefondate recursurile cu care a fost investită de către pârâți.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarat de pârâții Ministerul Public - Parchetul de pe lângă J B și Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de APEL ALBA IULIA împotriva sentinței civile nr. 29/25.09.2008 pronunțată de Curtea de APEL ALBA IULIA în dosar nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 25 mai 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, |
29 Mai 2009
Red./24.06.2009
Judecători fond: V,
Președinte:Manuela StoicaJudecători:Manuela Stoica, Ana Doriani, Monica Maria
