Drepturi salariale ale personalului din justiție. Decizia 659/2009. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENTRU CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR.659/2009
Ședința publică de la 26 Mai 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Adriana Petrașcu Ana Doriani președintele Curții de Apel
- - - JUDECĂTOR 2: Manuela Stoica
- - - președinte secție
- grefier
Pe rol se află pronunțarea asupra recursului declarat de reclamanții, R, G, împotriva sentinței civile nr. 504/07.05.2008 pronunțată de Tribunalul Alba în dosarul nr-.
dezbaterilor a fost consemnat în încheierile de amânare a pronunțării din ședințele publice din 18 mai 2009 și 320 mai 2009, care fac parte integrantă din prezenta decizie.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului civil de față;
Prin acțiunea civilă înregistrată la ribunalul Alba în dosar nr- reclamanții, l, G, OG, R, C, A, au solicitat ca în contradictoriu cu pârâții Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Parchetul de pe lângă Curtea de APEL ALBA IULIA, Parchetul de pe lângă Tribunalul Sibiu, Ministerul Justiției, Ministerul Economiei și Finanțelor, să fie obligați pârâții să calculeze și să plătească drepturile reprezentând sporul de confidențialitate de 15% începând cu anul 2004 și până la data rămânerii irevocabile a hotărârii judecătorești, inclusiv pentru viitor, drepturi ce vor fi actualizate cu indicele de inflație; s-a mai solicitat și obligarea la efectuarea cuvenitelor mențiuni în carnetul de muncă.
A formulat cerere de intervenție în interes propriu, și admisă în principiu prin Încheierea din 27 noiembrie 2007 a Tribunalului Sibiu. Cererea fost formulată împotriva acelorași pârâți fiind invocată aceeași stare de fapt și de drept.
În motivare s-a arătat că prin discriminarea făcută, reclamanții au fost prejudiciați cu sumele solicitate.
S-au invocat prevederile art.30 al.3 din OG nr.137/2000 care prevede acordarea sporului pentru anumite categorii de salariați.
S-au mai invocat prevederile art.15 al.1 din OG 6/2007 prin care s-a prevăzut că aceste sporuri se acordă nu numai funcționarilor publici prevăzuți de Legea nr.444/2006, ci și altor categorii, respectiv cei din aparatul de lucru al guvernului, din cadrul Administrației Președințiale, Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor Securității, Ministerului Afacerilor Externe, Ministerului Integrării Europene, Ministerului Economiei și Comerțului, Consiliului Legislativ.
În concluzie, în mod paradoxal magistrații care dispun și supraveghează exercitarea unor activități prin care se obțin informații confidențiale nu beneficiază de spor de confidențialitate, în timp ce persoanele care execută dispozițiile respective, beneficiază.
În drept s-au invocat prevederile art.30 al.3 din OG nr.137/2000 Legea nr.182/2002, Hotărârea nr.585/2002, art.13 din OG 57/2000, art.3 din OG 19/2006, art.15 din OG 64/2006, art.13 din OG 10/2007, art.5 din OG 6/2007, art.13 din OUG 123/2003 și Legea nr.303/2004.
Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție prin întâmpinare a invocat excepția necompetenței materiale a instanței, motivat de faptul că potrivit art.36 alin.2 din OUG nr.27/2006 competența soluționării cererii revine Curții de Apel București, iar pe fondul cauzei a solicitat respingerea acțiunii ca inadmisibilă.
Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție formulat cerere de chemare în garanție a Ministerului Economiei și Finanțelor pentru ca, în cazul în care se va admite prezenta cerere, acesta să fie obligat la virarea fondurilor necesare, invocându-se în drept prev. art. 60-63 Cod procedură civilă.
S-a depus întâmpinare și de către Ministerul Economiei și Finanțelor prin care s-a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive, motivând că între Ministerul Justiției și acest pârât nu există raporturi obligaționale de garanție sau despăgubiri iar pe fondul cauzei s-a solicitat respingerea cererii de chemare în garanție a Ministerului Economiei și Finanțelor ca nefondată.
Prin sentința civilă nr. 504 din 07.05.2008 pronunțată în cauză, Tribunalul Albaa constatat disjunsă acțiunea reclamanților, l, G, OG, R, C, A, formulată împotriva pârâtului Ministerul Economiei și Finanțelor și a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a acestui pârât.
A fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Justiției și respinsă acțiunea reclamanților formulată împotriva acestor pârâți.
A fost admisă excepția litispendenței, și în consecință a fost disjunsă acțiunea civilă formulată de reclamanții, C, A, împotriva pârâților Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Parchetul de pe lângă Curtea de APEL ALBA IULIA și Parchetul de pe lângă Tribunalul Sibiu și conexată această acțiune la acțiunea formulată de reclamanți și înregistrată sub dosar civil -.
A fost respinsă acțiunea civilă formulată de reclamanții, R, G, OG, și intervenienții în nume propriu, și, împotriva pârâților Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Parchetul de pe lângă Curtea de APEL ALBA IULIA, și Parchetul de pe lângă Tribunalul Sibiu.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că reclamanții, C, A, au formulat o acțiune similară împotriva pârâților Parchetul de pe lângă . Parchetul de pe lângă Curtea de APEL ALBA IULIA și Parchetul de pe lângă Tribunalul Sibiu, cu aceleași capete de cerere înregistrată inițial la ribunalul Sibiu și apoi la ribunalul Alba sub dosar -.
Reținând că în cauză sunt aplicabile dispozițiile art.163 și art.164 Cod procedură civilă, acțiunea formulată de acești reclamanți a fost disjunsă din prezentul dosar și conexată la dosar civil -, aflat de asemenea în stare de judecată.
Având în vedere că în dosar civil - este și acțiunea celorlalți reclamanți și a interveninenților în interes propriu inclusiv acțiunea formulată de reclamanta pentru prima dată la 28.06.2007, a procedat la disjungerea acțiunii reclamanților, C, A, și conexarea acesteia la acțiunea formulată ulterior.
Pe fond cauzei instanța a reținut că reclamanții au calitatea de procurori și personal auxiliar de specialitate în cadrul DIICOT - Biroul Teritorial Hunedoara.
Aceștia au solicitat acordarea sporului de 15% pentru confidențialitate în baza art.3 din Legea nr.444/2006 pentru aprobarea OG 19/2006 care privește creșterile salariale ce se vor acorda personalului militar și funcționarilor publici cu statut special.
În versiunea inițială, art.3 al.1 din OG 19/2006 prevedea că pentru păstrarea confidențialității, în funcție de certificatul sau avizul de securitate deținut cadrele militare în activitate, militarii angajați pe bază de contract și personalul civil din beneficiază de acel spor de 15% din solda lunară, respectiv salariul de bază.
După intrarea în vigoare a legii 444/2006 acest articol s-a completat cu faptul că acel procent se acordă cu încadrarea în limitele bugetelor aprobate.
Reclamanții nu au calitatea de cadre militare în activitate, nici de militari angajați pe bază de contract, nefiind angajați ai instituțiilor publice de apărare națională de ordine publică și siguranță, fiind angajați ai Ministerului Justiției, instituție ce face parte din autoritatea judecătorească.
Mai mult, întrucât atribuțiile de serviciu ale personalului din sistemul autorității judecătorești au un conținut diferit de cel al altor categorii profesionale, se poate conchide că nu există o situație comparabilă intre categorii profesionale distincte:magistrați, funcționari publici, personal auxiliar de specialitate, demnitari,etc.
Prin Hotărârile nr.457/2007 și 232/29.08.2007 a CNCD prin care s-a soluționat o cauză care are ca obiect constatarea discriminării prin neacordarea sporului de 15% pentru confidențialitate pentru personalul din autoritatea judecătorească s-a stabilit că nu au fost stabilite aspecte care intră sub incidența art.2 al.1 din OG 137/2000.
De asemenea Curtea Constituțională a statuat că prin lege pot fi instituite tratamente juridice diferite, în raport cu natura deosebită a raporturilor reglementate în sensul că principiul egalității în fața legii nu înseamnă o uniformizare ci doar faptul că în situații egale trebuie aplicat un tratament egal iar la situații diferite un tratament diferit.
Pentru aceste considerente, acțiunea reclamanților și cererea de intervenție în nume propriu au fost respinse.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs, în termenul de 10 zile prevăzut de art.80 din Legea nr.168/1999, reclamanții, R, G, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie și solicitând modificarea ei, în sensul admiterii acțiunii, așa cum fost formulată.
În expunerea motivelor de recurs, au susținut că într-adevăr atributul legiferării salariilor aparține puterii legiuitoare însă instanța de judecată poate constata existența discriminării potrivit art. 21 din Ordonanța Guvernului nr.137/2000 și înlătura situația creată prin discriminarea salarială acordând despăgubiri celor prejudiciați.
Au precizat că acest spor salarial a fost instituit cu titlu de contraprestație pentru îndeplinirea obligației de confidențialitate de către anumiți salariați bugetari care în exercitarea sarcinilor de muncă convenite cu angajatorii lor operează într-o formă sau alta cu informații confidențiale, neaccesibile publicului larg.
Or, obligația profesională de confidențialitate a fost impusă imperativ reclamanților de către legiuitor prin dispozițiile art.99 alin.1 lit. d din Legea nr.303/2004, art. 4 alin. 1 din Legea nr.304/2004, art.15 din Codul deontologic, art. 13 din OUG nr. 57/2000, art. 30 alin. 3 din OUG nr. 37/2000, art. 3 din OUG nr. 38/2003, art. 13 din OUG nr. 123/2003, art. 3 din OG nr. 19/2006, art. 15 din OUG nr. 6/2007, art. 20 alin. 3 din Legea nr. 656/2002, art. 15 din OG nr. 64/2006, aret. 13 din OG nr. 10/2007.
Au mai susținut că normele juridice conținute atât de actele normative de drept intern cât și tratatele internaționale la care România este parte, care se referă la înlăturarea oricăror forme de discriminare în acordarea și exercitarea drepturilor salariale, consacră cu de principiu, faptul că, în remunerarea personalului angajat, toți angajatorii au obligația imperativă de a asigura un salariu egal pentru munca de valoare egală, fără nici o distincție. În acest sens, au invocat Codul muncii, art. 6 și 155, art. 7 și 23 din Declarația Universală a Drepturilor Omului, art. 14 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, art. 1 din Protocolul nr. 12 la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale, art. 7 din Carta socială europeană, România asumându-și obligația de a respecta și aplica aceste norme prin intermediul prevederilor art. 20 alin. 1 din Constituția României.
În concluzie au arătat că îndeplinesc zilnic activități care impun asigurarea păstrării confidențialității unor informații, gestionează și cenzurează informații clasificate manipulate de alți funcționari bugetari care primesc acest spor salarial,i nu sunt retribuiți pentru aceste activități asemenea categoriilor de bugetari nominalizați ca termen de comparație.
Prin întâmpinare pârâtul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței ca temeinică și legală întrucât instanța de fond a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor legale incidente în speță.
Verificând legalitatea și temeinicia sentinței atacate, sub toate aspectele, conform art.304/1 Cod procedură civilă, precum și din oficiu, în limitele statuate de art.306 alin.2 Cod procedură civilă, Curtea constată că recursul declarat de reclamanți este fondat pentru următoarele considerente:
Prin decizia nr.46/2008, - Secțiile Unite, admițând recursul în interesul legii declarat de Procurorul General al României, a stabilit că "În interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 99 alin. 1 lit. d din Legea nr. 303/2004, privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată cu modificările și completările ulterioare, raportat la art. 16 alin. 1, 2 din codul deontologic al magistraților și a art. 78 alin. 1 din Legea nr. 567/2004, privind statutul personalului auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea, modificată și completată, raportat la art. 9 din codul deontologic al acestora.
Constată că judecătorii, procurorii, magistrații asistenți precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de confidențialitate de 15%, calculat la indemnizația brută lunară, respectiv salariul de bază lunar."
Potrivit art.329 alin.3 Cod procedură civilă, " dezlegarea dată problemelor de drept judecate este obligatorie pentru instanțe", instituția recursului în interesul legii găsindu-și rațiunea în necesitatea formării și menținerii unei jurisprudențe unitare pe întreg teritoriul țării, astfel că deciziile pronunțate asupra recursurilor în interesul legii au valoarea unui izvor de drept secundar, apropiindu-se de actele normative, întrucât au caracter general - abstract și un caracter de obligativitate.
Așadar, cum Jas tabilit forța interpretării judecătorești dată dispozițiilor art. 99 alin. 1 lit. d din Legea nr. 303/2004, privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată cu modificările și completările ulterioare, raportat la art. 16 alin. 1, 2 din codul deontologic al magistraților și a art. 78 alin. 1 din Legea nr. 567/2004, privind statutul personalului auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea, modificată și completată, raportat la art. 9 din codul deontologic al acestora, urtea constată că recursul formulat de reclamanți este fondat, urmând să fie admis, în temeiul art.312 alin.2 Cod procedură civilă, coroborat cu art.81 alin.2 din Legea nr.168/1999.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite ca fondat recursul declarat de reclamanții, R, G, și de intervenienții în interes propriu, și, împotriva sentinței civile nr.504/7.05.2008 pronunțată de Tribunalul Alba în dosar nr- și în consecință:
Modifică sentința atacată, în parte, în ce privește acțiunea formulată de reclamanții, R, G, și intervenienții în interes propriu, și în contradictoriu cu pârâții MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE B, PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL ALBA IULIA și PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL SIBIU, în sensul admiterii în parte a cererii și pe cale de consecință:
Admite excepția prescripției dreptului material la acțiune pe perioada 1.01.2004 - 27.06,2004, invocată din oficiu de instanță.
Continuarea minutei deciziei civile nr.659/2009
Admite în parte acțiunea formulată de reclamanții reclamanții, R, G, și intervenienții în interes propriu, și în contradictoriu cu pârâții MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE B, PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL ALBA IULIA și PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL SIBIU, și în consecință:
Obligă pârâții să plătească fiecărui reclamant corespunzător raportului său de serviciu, drepturile salariale reprezentând spor de confidențialitate, în procent de 15%, din indemnizația brută lunară, după cum urmează:
- pe perioada 28.06.2004 - 26.05.2009, precum și în continuare, pentru reclamanții, G, și intervenienții în interes propriu și ;
- pe perioada 1.09.2007 - 26.05.2009 precum și în continuare, pentru intervenientul în interes propriu;
- pe perioada 1.09.2006 - 26.05.2009 precum și în continuare, pentru reclamanta R;
- pe perioada 9.03.2006 - 26.05.2009 precum și în continuare, pentru reclamantul;
- pe perioada pe perioada 28.06.2004 - 1.02.2009, data pensionării, pentru reclamantul;
- pe perioada pe perioada 28.06.2004 - 1.12.2008, data pensionării, pentru reclamantul;
- pe perioada 28.06.2004 - 1.06.2005, data pensionării, pentru reclamantul;
- pe perioada 29.07.2005 - 1.12.2008, data pensionării, pentru reclamanții și ;
- pe perioada 26.07.2005 - 1.12.2008, data pensionării, pentru reclamantul;
- pe perioada 28.06.2004 -15.11.2007, pentru reclamanta ;
- pe perioada 2.03.2006 - 10.12.2007, data pensionării, pentru reclamantul;
- pe perioada 28.06.2004 - 12.02.2008, data pensionării, pentru reclamantul;
- pe perioada 2.05.2006 - 1.10.2007, pentru reclamanta,
sume care vor fi actualizate cu indicele de inflație, începând cu data nașterii dreptului material și până la data plății efective.
Obligă pârâtul Parchetul de pe lângă Curtea de APEL ALBA IULIA să efectueze cuvenitele mențiuni în carnetul de muncă al reclamanților, conform prezentei hotărâri.
Respinge acțiunea formulată de reclamanți privind obligarea pârâților la plata drepturilor bănești reprezentând sporul de confidențialitate, pentru perioada 1.01.2004 - 27.06.2004.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței atacate.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 26 mai 2009.
Președinte, | Judecător, | Judecător, |
Grefier, |
red.
Tehnored./TE/3 ex.
Jud.
Președinte:Adriana Petrașcu Ana DorianiJudecători:Adriana Petrașcu Ana Doriani, Manuela Stoica
