Drepturi salariale ale personalului din justiție. Decizia 66/2010. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENTRU CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ Nr. 66/2010
Ședința publică de la 14 Ianuarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Victor Crețoiu judecător
- - - judecător
- - - JUDECĂTOR 2: Nicoleta Vesa
- - - grefier
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de pârâtul MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR, având ca obiect drepturi salariale ale personalului din justiție, împotriva sentinței civile nr.811/2009 pronunțată de Tribunalul Alba în dosar nr-.
La apelul nominal făcut în cauză se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, față de actele și lucrările dosarului și solicitarea recurentului pârât de judecare a cauzei în lipsă, instanța lasă cauza în pronunțare.
CURTEA DE APEL
Asupra cauzei de față;
Prin acțiunea civilă înregistrată pe rolul Tribunalului Alba sub dosar nr-, reclamanții, și au chemat in judecata pârâții Ministerul Justiției și Libertăților, Tribunalul Alba și Curtea de APEL ALBA IULIA, solicitând ca prin hotărâre judecătorească:
- să fie obligați pârâții, la plata drepturilor salariale cuvenite cu titlu de spor de risc si suprasolicitare psihică, in procent de 50% din indemnizația de baza bruta lunară in cuantum actualizat la rata inflației de la data plății efective începând cu data de 03.01.2008-până la data pronunțării și în continuare;
- obligarea pârâtei Curtea de APEL ALBA IULIA la efectuarea mențiunilor necesare în carnetul de muncă al reclamanților, conform prezentei;
- alocarea fondurilor necesare, plății sumelor neîncasate și emiterea Ordinului de salarizare care să conțină sporul de 50% și pentru viitor.
In motivarea acțiunii se arată că începând cu data de 03.01.2008 au calitatea de grefieri, în cadrul Judecătoriei Câmpeni. Sporul solicitat este reglementat până in prezent de art.47 din Legea nr.50/1996 privind salarizarea si alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, întrucât abrogarea adusă acestuia de Ordonanța nr.83/29 august 2000 pentru modificarea si completarea Legii nr.50/1996 privind salarizarea si alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, nu a avut efecte in ceea ce privește acest articol de lege.
Pârâtul Ministerul Justiției și Libertăților, prin întâmpinarea formulată solicită să se dispună respingerea acțiunii, susținând că nu există nici un act normativ în vigoare care să prevadă ori să garanteze dreptul de a primi spor de risc și solicitare neuropsihică.
Din februarie 2007 intrat în vigoare noua lege de salarizare a personalului auxiliar din cadrul instanțelor judecătorești - nr.OG8/24.01.2007.
În consecință sporul de 50% nu mai subzistă începând cu luna februarie 2007, în condițiile în care dispozițiile Legii nr.50/1996 privind salarizarea personalului auxiliar au fost abrogate în întregime, iar decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție nr.21/10.03.2008 a avut în vedere doar nr.OG83/2000 pentru modificarea și completarea Legii nr.50/1996.
Pârâta Curtea de APEL ALBA IULIA prin întâmpinare a solicitat admiterea acțiunii civile în limita prevăzută de dispozițiile Deciziei nr.21/10.03.2008 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în dosarul nr.5/2008, prin care a fost admis recursul în interesul legii declarat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art.47 din Legea nr.50/1996, privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, republicată.
Prin SENTINȚA CIVILĂ NR.811/2009 pronunțată de Tribunalul Alba în ședința publică din data de 13 mai 2009, fost admisă acțiunea introductivă de instanță și în consecință obligă pârâții în solidar, să plătească în favoarea fiecărei reclamante, corespondent raportului de serviciu, sumele reprezentând drepturile salariale cu titlu spor de risc și solicitare neuropsihică, în procent de 50% din indemnizația brută lunară, pentru perioada 03.01.2008-13.05.2009 și în continuare, sume care urmează a fi actualizate cu indicele de inflație începând cu data nașterii dreptului material, până la data plății efective; obligă pârâta Curtea de APEL ALBA IULIA să efectueze cuvenitele mențiuni în carnetul de muncă al reclamantelor și respinge în rest acțiunea.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că reclamanții au calitatea de personal auxiliar în cadrul Judecătoriei Câmpeni și că sunt îndreptățiți potrivit art. 47 din Legea nr. 50/1996 la sporul pretins, Se reține, faptul că prin actele normative ulterioare de abrogare a acestui text de lege s-au încălcat normele constituționale referitoare la delegarea legislativă cât și dispozițiile Legii nr.125/2000 privind abilitarea Guvernului de a emite ordonanțe, astfel încât acest text de lege se consideră a fi în vigoare și în prezent.
Împotriva acestei sentințe, a declarat recurs în termenul legal prevăzut de art. 80 din Legea nr.168/1999, pârâtul MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR, invocând prevederile art. 304 punct 4 și 9 Cod procedură civilă, arătând că hotărârea atacată este lipsită de temei legal și a fost dată cu aplicare greșită a legii, solicitând admiterea recursului, modificarea sentinței în sensul respingerii acțiunii.
MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR susține, în primul rând, că instanța de fond a depășit atribuțiile puterii judecătorești, deoarece a consacrat un drept salarial care nu este prevăzut de legislația în vigoare. În al doilea rând, recurentul critică soluția primei instanțe, sub aspectul lipsei de temei legal și aplicării greșite a legii, deoarece dispozițiile art. 47 din Legea nr. 50/1996 au fost abrogate total și expres.
CURTEA, analizând sentința atacată prin prisma criticilor formulate cât și din oficiu conform cerințelor art. 304 indice 1 Cod procedură civilă, în limitele statuate de art. 306 alin.2 Cod procedură civilă reține următoarele:
Criticilor invocate sunt nefondate, întrucât prin Decizia XXI /10.03.2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție-secțiile unite, obligatorie pentru instanțe, acordarea sporului pentru risc și suprasolicitare neuropsihică nu a fost limitat în timp, iar pe de altă parte, așa cum s-a arătat în această decizie, abrogarea unor drepturi de natură salarială din Legea nr.50/1996 nu se poate face decât printr- nouă lege de salarizare și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești. În acest sens, în considerentele deciziei pronunțate în interesul legii se reține că "sporul în discuție a fost introdus prin art. 47 din Legea nr.50/1996, republicată, fiind efectiv plătit și fiind evidențiat ca atare în carnetele de muncă.
Prin art. 1 pct. 42 din OG83/2000, art. 47 din Legea nr. 50/1996 a fost abrogat OG nr.83/2000, a fost emisă în baza art. 1 lit. a pct. 1 din Legea nr.125/2000, prin care Guvernul a fost obligat să modifice și să completeze Legea nr. 50/1996, iar nu să-și abroge această lege, nici total, nici parțial.
În acest fel, prin emiterea nr.OG83/2000 au fost depășite limitele legii speciale de abilitare adoptate de Parlamentul României, încălcându-se astfel dispozițiile art. 108 alin. 3 cu referire la art. 73 alin. 1 din Constituția României.
În aceste condiții art. I pct. 42 din nr.OG83/2000, adoptat cu încălcarea limitelor legii speciale de abilitare, sunt neconstituționale conform art. 147 salin. 1 din Constituția României și își încetează efectele. De acea se impune ca instanțele de judecată să considere rămase în vigoare dispozițiile art. 47 din Legea nr. 50/1996, republicată și după intrarea în vigoare a nr.OG83/2000. În consecință, normele care reglementează acordarea sporului de 50 % pentru risc și suprasolicitare neuropsihică au produs și produc în continuare efecte juridice".
În temeiul art. 126 alin. (3) din Constituție, " Înalta Curte de Casație și Justiție asigură interpretarea și aplicarea unitară a legii de către celelalte instanțe judecătorești, potrivit competenței sale". Prevederea legală care stabilește competența în această materie o constituie art. 329 din Codul d e procedură civilă, potrivit căruia "Procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, din oficiu sau la cererea ministrului justiției, precum și colegiile de conducere ale curților de apel au dreptul, pentru a se asigura interpretarea și aplicarea unitară a legii pe întreg teritoriul României, să ceară Înaltei Curți de Casație și Justiție să se pronunțe asupra chestiunilor de drept care au fost soluționate diferit de instanțele judecătorești.
Dezlegarea dată problemelor de drept judecate este obligatorie pentru instanțe".
Cu privire la această competență a Înaltei Curți de Casație și Justiție, Curtea Constituțională s-a pronunțat, prin <LLNK 12007 10141701701 0 38>Decizia nr.1.014 din 8 noiembrie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 816 din 29 noiembrie 2007 unde a reținut că scopul reglementării îl constituie "promovarea unei corecte interpretări a normelor juridice în vigoare, iar nu elaborarea unor noi norme", astfel că "nu se poate considera că deciziile pronunțate de Secțiile Unite ale Înaltei Curți de Casație și Justiție în asemenea recursuri ar reprezenta o atribuție care vizează domeniul legiferării.
Având în vedere poziția Înaltei Curți de Casație și Justiție în sistemul instanțelor judecătorești, precum și rolul său prevăzut în art. 329 din Codul d e procedură civilă, s-a instituit obligativitatea interpretării date de aceasta, în scopul aplicării unitare de către instanțele judecătorești a unui text de lege, fără ca astfel instanța supremă să se substituie Parlamentului, unica putere legiuitoare în stat".
Pe de altă parte, instanțele judecătorești interpretează legea, în mod necesar, în procesul soluționării cauzelor cu care au fost învestite, interpretarea fiind faza indispensabilă procesului de aplicare a legii. " de clar ar fi textul unei dispoziții legale (Cauza contra Regatului Unit, 1995) - în orice sistem juridic există, în mod inevitabil, un element de interpretare judiciară". Decizia de interpretare pronunțată în asemenea cazuri nu este extra legem și, cu atât mai mult, nu poate fi contra legem".
Prin Decizia nr.838/2009 Curtea Constituțională soluționând conflictul juridic de natură constituțională cu care fost sesizată a constatat că "instituția recursului în interesul legii conferă judecătorilor instanței supreme dreptul de a da o anumită interpretare, unificând astfel diferențele de interpretare și de aplicare a aceluiași text de lege de către instanțele inferioare.
Mai reține Curtea Constituțională că în soluționarea conflictului juridic de natură constituțională, decizia pronunțată nu poate produce niciun efect cu privire la valabilitatea deciziilor deja pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție în exercitarea atribuției consacrate de art. 329 din Codul d e procedură civilă.
De altfel, Curtea a statuat și cu alte ocazii că, potrivit competențelor sale, care sunt expres și limitativ prevăzute de <LLNK 11992 47 11 212 146 48>art. 146 din Constituție și de Legea nr. 47/1992, aceasta asigură, pe calea controlului de constituționalitate, supremația Constituției în sistemul juridic normativ, nefiind competentă să cenzureze legalitatea unor hotărâri judecătorești sau să constate că acestea sunt lipsite de efecte juridice ( <LLNK 12008 9881701701 0 36>Decizia nr. 988 din 1 octombrie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 784 din 24 noiembrie 2008).
Pe cale de consecință, efectele deciziei Curții nu pot viza decât actele, acțiunile, inacțiunile sau operațiunile ce urmează a se înfăptui în viitor de către autoritățile publice implicate în conflictul juridic de natură constituțională neavând effect asupra problemelor de drept dezlegate în trecut cum greșit susține recurentul.
Pentru considerentele expuse, Curtea, în baza art. 312 alin.1 Cod procedură civilă, va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul Ministerul Justiției și Libertăților B împotriva sentinței nr.811/2009 pronunțată de Tribunalul Alba în dosar nr-.
(continuarea minutei deciziei civile nr.66/2010)
Fără cheltuieli de judecată în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 14.01.2010.
PREȘEDINTE: Victor Crețoiu - - | JUDECĂTOR 2: Nicoleta Vesa - - | JUDECĂTOR 3: Carmen Fiț - - |
Grefier, - - |
Red.
Thred./
10ex./25.01.2010
Jud.fond:
Președinte:Victor CrețoiuJudecători:Victor Crețoiu, Nicoleta Vesa, Carmen Fiț
