Drepturi salariale ale personalului din justiție. Sentința 67/2008. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
SENTINȚA CIVILĂ NR. 67
ȘEDINȚA PUBLICĂ DE - 2008
PREȘEDINTE: Marioara Coinacel
JUDECĂTOR 2: Virginia Filipescu Violeta Neculai
ASISTENT JUDICIAR -- -
ASISTENT JUDICIAR-
GREFIER -
-.-.-.-.-.-
Pentru astăzi fiind amânată soluționarea acțiunii civile formulată de reclamanții, G, și în contradictoriu cu pârâții TRIBUNALUL B, CURTEA DE APEL G, MINISTERUL JUSTIȚIEI, CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINARII și chematul în garanție MINISTERUL ECONOMIEI SI FINANȚELOR, având ca obiect drepturi salariale ale personalului din justiție.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din 8.12.2008 care s-au consemnat în încheierea din aceeași zi, când instanța având nevoie de timp pentru deliberare, a amânat soluționarea cauzei la data de 11.12.2008.
CURTEA:
Asupra acțiunii civile de față.
Examinând actele și lucrările dosarului constată următoarele:
Prin cererea introductivă înregistrată sub nr.1013/113/25.04.2008 pe rolul Tribunalului Brăila reclamantele, G, și au chemat în judecată pe pârâții Tribunalul Brăila, Curtea de Apel Galați, Ministerul Justiției și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării și chemata în garanție Ministerul Economiei și Finanțelor, solicitând obligarea pârâților la plata drepturilor salariale constând în sporul de lucru la calculator, respectiv 15% din salariul de bază brut pe perioada aprilie 2006 și în continuare, sume actualizate în raport cu rata inflației la data plății efective a acestora și obligarea la efectuarea mențiunilor corespunzătoare în carnetele de muncă.
- să se acorde 3 zile în plus la concediul de odihnă, începând cu data introducerii acțiunii precum și cu 3 ani înaintea acestei date.
În motivarea acțiunii, reclamantele au arătat că din anul 2003 lucrează numai la calculator toate cele 8 ore zilnic și nu au primit drepturile aferente acestei munci, așa cum sunt încasate de către alți salariați din alte domenii sau de către salariați din cadrul
S-au considerat discriminați în raport cu alți salariați din sistem care desfășoară o activitate ce presupune utilizarea calculatorului, dar pentru care primesc sporuri salariale în timp ce personalul auxiliar din cadrul instanțelor nu beneficiază de acest spor.
Nu există nici o îndoială că acest spor li se datorează fiindcă unei părți a salariaților li s-a și acordat, fără să existe vreo diferență dintre activitatea lor, ori legea este aplicabilă tuturor în mod egal.
Nici împrejurarea că li se plătește un alt spor( condiții grele- ) nu poate fi o explicație, deoarece sporurile pot fi cumulate, ele datorându-se unor cauze diferite, fiecare generatoare a câte unui drept distinct.
Folosirea zilnică a ecranului de vizualizare trebuie să fie întreruptă periodic prin pauze, care să reducă suprasolicitarea în fața ecranului de vizualizare ( conform HG nr.1028/2006).
Au mai arătat reclamanții că deși lucrează în condiții deosebite nu beneficiază de cele 3 zile în plus la concediul de odihnă, astfel cum este prevăzut în art.142 din muncii.
Totodată, conf.disp.prevăzute în art.40 punctul 2 lit.c din CM, pârâta are obligația de a le acorda toate drepturile ce decurg din lege.
În drept, și-au întemeiat acțiunea pe disp.art.6 al.2, art.40 punct 2 lit.c și art.142, art.209 din muncii, art.28 al.1 din Legea 50/1995 și art.14 al.1 din Legea 56/1996.
În dovedirea acțiunii au solicitat probe cu înscrisuri și interogatoriu.
În baza art.242 punct 2 pr.civilă au solicitat judecarea cauzei și în lipsă.
Prin întâmpinare pârâta Ministerul Justiției a invocat excepția prescripției dreptului la acțiune pentru drepturile care nu se încadrează în termenul de prescripție general de 3 ani de la data introducerii acțiunii în conf.cu prev.art.1, art.3, art.7 din Dectetul 167/1958 și ale art.283 din muncii solicitând instanței să constate că drepturile solicitate pe perioada 1.03.2005-25.04.2005 sunt prescrise.
Pe fond, a arătat că sporul de lucru la calculator la care se referă reclamanții în acțiunea formulată nu reprezintă altceva decât o reglementare sub nomen juris propriu a sporului pentru condiții deosebite de muncă, grele, vătămătoare sau periculoase, iar nu un spor distinct, așa cum afirmă aceștia, spor care, de altfel, nu este reglementat ca atare în favoarea reclamanților prin nici un act normativ.
Astfel, art.30 din OUG nr.177/2002 a prevăzut că " pentru condiții deosebite de muncă, grele, vătămătoare sau periculoase, la instanțele judecătorești și parchete, se acordă un spor de 15% din indemnizația de încadrare brută lunară, proporțional cu timpul efectiv lucrat în aceste condiții".
Ulterior, OUG nr.27/2006 privind salarizarea și alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor și altor categorii de personal din sistemul justiției, actul normativ în vigoare a preluat aceleași prevederi în art.7 care stabilește următoarele: " pentru condiții deosebite de muncă, grele, vătămătoare sau periculoase, judecătorilor, procurorilor, magistraților-asistenți și personalului asimilat acestora li se acordă un spor de 15% din indemnizația de încadrare brută lunară, proporțional cu timpul efectiv lucrat în aceste condiții".
Pentru personalul auxiliar de specialitate, art.48 din Legea nr.50/1996 prevedea că " pentru condiții deosebite de muncă, grele, vătămătoare sau periculoase, în laboratoarele de criminalistică, tipografii, în compartimentele de multiplicare sau în alte locuri de muncă se poate acorda un spor de 15% din salariul de bază brut, proporțional cu timpul efectiv lucrat în aceste condiții".
Ulterior, potrivit art.22 din OG nr.8/2007 privind salarizarea personalului auxiliar din cadrul instanțelor judecătorești " pentru condiții deosebite de muncă, grele, vătămătoare sau periculoase, personalul salarizat prezentei ordonanțe beneficiază de un spor de 50% din salariul de bază, proporțional cu timpul efectiv lucrat în aceste condiții".
Locurile de muncă și categoriile de personal care beneficiază de acest spor se aprobă prin ordin al ministrului justiției, al președintelui Înaltei Curți de Casație și Justiție, al procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție sau, după caz, al procurorului șef al Direcției naționale Anticorupție, în funcție de condițiile deosebite, grele, vătămătoare și periculoase stabilite, potrivit legii".
Reglementarea articolelor amintite este favorabilă reclamanților în sensul că prin enumerarea condițiilor deosebite de muncă a lărgit sfera acestei noțiuni pentru a putea cuprinde o cât mai mare parte din personal.
Din interpretarea textelor de lege incidente în materia salarizării personalului auxiliar de specialitate mai sus-menționate rezultă cu claritate că acordarea sporului de 15% este condiționată de stabilirea, pe baza unei expertize de specialitate, a existenței unor condiții de muncă, care pot fi deosebite, grele, vătămătoare sau periculoase și de emiterea ordinului ministerului justiției.
Prin urmare, dispozițiile legale invocate nu pot fi interpretate în sensul imperativității acordării sporului de 15% de mai multe ori, sporul în discuție poate fi acordat o singură dată, în urma aprecierii de ansamblu a unui expert de specialitate asupra existenței în cadrul fiecărei instanțe în parte a condițiilor prevăzute de legiuitor.
Astfel reclamanții beneficiază în prezent de sporul de 14% reglementat de art.22 din OG 8/2007 în sensul Ordinului nr.910/C/2007 al ministrului justiției.
Potrivit art.65 din Legea nr.567/2004 privind statutul personalului auxiliar de specialitate (1) personalul auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea beneficiază anual de un concediu de odihnă plătit de 30 de zile lucrătoare.
Având în vedere că textele de lege enunțate mai sus sunt dispoziții cu caracter special, potrivit principiului " specialia generalibus derogant", acestea au prioritate față de dispozițiile din Codul muncii. Reclamanții nu pot invoca regulile generale prevăzute de legislația muncii din moment ce actele normative speciale nu reglementează zile de concediu suplimentare pentru condiții grele, periculoase sau vătămătoare.
Prin întâmpinare, chemata în garanție Ministerul Economiei și Finanțelor prin Direcția Generală a Finanțelor Publice a jud.B a solicitat respingerea cererii ca nefondată pentru următoarele motive:
Prin cererea de chemare în garanție, reclamanții- angajați ai Ministerului Justiției, solicită ca Ministerul Economiei și Finanțelor să asigure sumele solicitate de aceștia prin acțiunea introductivă.
în garanție, conf.art.60-63 pr.civ. este admisibilă numai în cazul drepturilor reale sau de creanță garantate legal sau convențional, precum și ori de câte ori partea care ar cădea în pretenții ar avea posibilitatea să solicite de la o altă persoană despăgubiri pentru dreptul pe care l-a pierdut.
Raporturile juridice între reclamanți și Ministerul Economiei și Finanțelor sunt irelevante în cauză, deoarece, potrivit art.19 din Legea nr.500/2002 Ministerul Economiei și Finanțelor exercita controlul față de constituirea, repartizarea, utilizarea resurselor financiare ale statului, precum și cu privire la examinarea proiectelor de buget propuse de ordonatorii principali de credite.
Potrivit art.14(2) nici o cheltuială nu poate fi înscrisă în bugetele prevăzute în legea finanțelor publice și nici angajată și efectuată din aceste bugete, dacă nu există bază legală pentru respectiva cheltuială.
Sumele aprobate la partea de cheltuieli în cadrul cărora se angajează, se ordonantează și se efectuează plăți, reprezintă limite maxime care nu pot fi depășite (art.4 al.2 din lege, încălcarea acestuia constituind infracțiune pedepsită cu închisoare de la 1-3 luni sau cu amendă de la 50 milioane lei la 100 milioane lei).
Legea bugetară anuală poate fi modificată în cursul exercițiului bugetar prin lege de rectificare căreia i se aplică aceleași proceduri ca și legii bugetare anuale inițiale( deci aceeași competență de aprobare).
Cheltuielile bugetare au destinație precisă și limitată și sunt determinate de autorizările conținute în legi specifice și în legile bugetare anuale.Nici o cheltuială din fonduri publice nu poate fi angajată, ordonată și plătită dacă nu este aprobată potrivit legii și nu are prevederi bugetare.
Ministerul Economiei și Finanțelor analizează propunerile de buget în etapele de elaborare a bugetelor și furnizează Parlamentului, la cererea acestuia, cu sprijinul ordonatorilor principali de credite, documentele care au stat la baza fundamentării proiectelor legilor bugetare anuale.
Proiectele legilor bugetare anuale se elaborează de către Guvern prin Ministerul Economiei și Finanțelor pe baza propunerilor de cheltuieli detaliate ale ordonatorilor principali de credite.
Numărul de salariați și fondul salariilor de bază se aprobă distinct prin anexa la bugetul fiecărui ordonator principal de credite, ordonatorii principali de credite ( miniștrii) au obligația ca până la 15 iulie a fiecărui an să depună la Ministerul Economiei și Finanțelor propunerile pentru proiectul de buget și anexele la acesta pentru anul bugetar următor.Ministerul Economiei și Finanțelor examinează și poartă discuții, în caz de divergență hotărăște Guvernul.
Alocațiile pentru cheltuieli de personal aprobate de ordonatorii principali de credite nu pot fi majorate și nu pot fi virate și utilizate la alte articole de cheltuieli ( art.47).
Ordonatorii principali de credite sunt cei care repartizează creditele bugetare aprobate pentru bugetul propriu și pentru bugetele instituțiilor publice ierarhic inferioare în raport cu sarcinile acestora.
În consecință, pentru efectuarea plății drepturilor bănești solicitate de reclamanți este necesară autorizarea prin lege bugetară anuală, respectiv asigurarea fondurilor necesare prin bugetul aprobat în condițiile legii.
Plata acestor sume din bugetul propriu al Ministerului Economiei și Finanțelor, așa cum solicită reclamanții, nu este legală deoarece " creditele bugetare aprobate pentru un ordonator principal de credite nu pot fi virate și utilizate pentru finanțarea altui ordonator principal de credite( art.47 al.4 din Legea finanțelor publice nr.500/2002).
Or, în speță, Ministerul Economiei și Finanțelor este ordonator principal de credite, așa cum este și Ministerul Justiției și nu poate fi obligat la plata pentru salariații altor instituții.
Față de dispozițiile Legii nr.500/2002 privind finanțele publice, lege specială în materie de venituri și cheltuieli bugetare, Ministerul Economiei și Finanțelor, în calitate de ordonator principal de credite, nu poate fi obligat să asigure fondurile necesare pentru plata sumelor pretinse de reclamanți, așa cum se solicită prin cererea de chemare în garanție, având în vedere că bugetul de stat se aprobă prin lege.
Având în vedere faptul că instituția pârâtă, respectiv Ministerul Justiției, în calitatea sa de ordonator de credite, are posibilitatea de a solicita Ministerului Economiei și Finanțelor alocarea fondurilor bănești necesare achitării sumelor datorate în baza titlurilor executorii, cererea de chemare în garanție, formulată în baza art.60 din pr.civ. este nefondată.
În acest sens au invocat practica judecătorească, respectiv sentința civilă nr.604/26.09.2007 pronunțată de Tribunalul Brăila în dosarul nr-, anexată în copie.
Rezultă că repartizarea sumelor de la bugetul de stat pentru pârâta Ministerul Justiției și alte ministere se aprobă numai prin lege și nu de către Ministerul Economiei și Finanțelor.
Prin întâmpinare pârâta Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive cu motivarea că nu poate fi chemat în calitate de pârât deoarece Consiliul conf.art.16-20 din OG nr.137/2000 republicată este instituția abilitată și investită prin lege să aplice dispozițiile legislației în materie de nediscriminare pe teritoriul României să constate și să sancționeze contravențiile prev.de OG nr.137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare cu toate completările și modificările ulterioare, având competența materială de a se pronunța cu privire la săvârșirea tuturor formelor de discriminare prin orice metodă și în orice domeniu de activitate.
În conf.cu prev.art.27 din OG nr.137/2000 republicată posibila victimă a discriminării poate introduce acțiune direct în instanță, prin care să solicite despăgubiri și restabilirea situației anterioare fiind obligat să probeze în egală măsură cu cel acuzat, existența sau nu a discriminării ( principiul inversării sarcinii probei).
În această situație, judecarea cauzei are loc cu citarea obligatorie a Consiliului în sensul stabilirii caracterului discriminatoriu al faptei.
Așadar, Consiliul nu poate fi citat în calitate de pârât ( acestuia lipsindu-i calitatea procesuală pasivă în astfel de cauze) ci în calitate de expert în domeniul
Prin încheierea de ședință din data de 7.07.2008 s-a dispus scoaterea cauzei de pe rolul Tribunalului Brăila Secția civilă și înaintarea la Curtea de Apel Galați în conf. cu prev.art.1 și 2 din OUG nr.75/2008.
Pe rolul Curții de Apel Galați -Secția pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale cauza a fost înregistrată la data de 1.09.2008 cu păstrarea numărului următor al dosarului.
La dosar s-au depus înscrisuri referitoare la funcția îndeplinită și perioada lucrată de către reclamanți, precizări privind temeiul juridic al acțiunii și practică judiciară.
Analizând întreg materialul probator administrat în cauză instanța reține următoarele:
În conf.cu disp.art.137 se vor analiza cu prioritate excepțiile invocate.
Referitor la excepția prescripției dreptului la acțiune pentru perioada 1.03.2005-25.04.2005 invocate de către pârâta Ministerul Justiției instanța apreciază că este întemeiată.
Astfel, potrivit disp.art.283 al.1 lit.c din muncii, cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă pot fi formulate în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune, în situația în care obiectul conflictului individual de muncă constă în plata unor drepturi salariale neacordate sau a unor despăgubiri către salariat.
Ori, pentru pretențiile aferente perioadei 1.03.2005-25.04.2005 termenul de prescripție extinctivă s-a împlinit la data de 25.04.2005 ori, acțiunea a fost înregistrată la data de 25.04.2008.
Față de aceste argumente, în baza disp.art.137 al.1 și art.283 al.1 lit.c din, se vor respinge ca fiind prescrise pretențiile solicitate pe perioada 1.03.2005-25.04.2008.
În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâta CNCD, apreciază că această excepție este întemeiată pentru următoarele considerente:
Calitatea procesuală reprezintă îndreptățirea unei persoane de a figura ca parte în proces și presupune existența unei identități între titularii dreptului juridic dedus judecății, din punct de vedere al dreptului afirmat( calitate procesuală activă) și a obligației corelative( calitate procesuală pasivă).
În speță, temeiul juridic al pretențiilor reclamanților îl constituie afirmarea unei situații de discriminare față de alte categorii profesionale, în ceea ce privește nerecunoașterea și neacordarea sporului salarial solicitat cu titlu de spor de calculator cât și a zilelor suplimentare la concediul de odihnă.
În acest sens s-au invocat prev.art.6 al.2, art.40 punctul 2 lit.c și art.142, art.269 din CM, art.48 al.1 din Legea 50/1995 și art.14 al.1 din Legea 56/1996.
În speță, reclamanții au chemat în judecată CNCD în calitate de pârâtă solicitând obligarea acestuia la plata sporului de calculator și acordarea de 3 zile în plus la concediul de odihnă.
Instanța apreciază că această instituție nu poate fi chemată în judecată în calitate de pârâtă deoarece CNCD, conf.art.16-20 din OG nr.137/2000 republicată este instituția abilitată și investită prin lege să aplice dispozițiile legislației în materie de nediscriminare pe teritoriul României, să constate și să sancționeze contravențiile prev.de OG nr.137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare privind competența materială de a se pronunța cu privire la săvârșirea tuturor faptelor de discriminare prin orice metodă și în orice domeniu de activitate.
Este adevărat că disp.art.27 al.4 din OG nr.137/2000, stabilesc judecarea cauzei cu citarea obligatorie a Consiliului în cazul cererilor pentru acordarea de despăgubiri sau stabilirea situației anterioare discriminării sau anularea situației create prin discriminare în calitate de expert în domeniul nediscriminării și nu în calitate de pârât.
Ca atare, introducerea și citarea în cauză a pârâtului CNCD în scopul obligării sale directe la despăgubiri către reclamante, sub aspectul arătat nefiind întrunită condiția calității procesuale pasive.
În consecință, această excepție a lipsei calității procesuale pasive a pârâtului CNCD urmează a fi admisă ca fiind fondată.
Pe fondul cauzei se rețin următoarele:
Potrivit adresei nr.3499/41A/17.09.2008 eliberată de pârâtul Tribunalul Brăila, reclamantele, G, și, îndeplinesc funcțiile de grefieri, făcând parte din personalul auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești.
Salarizarea categorii personalului auxiliar de specialitate în perioada adusă în discuție, a fost prevăzută de Legea nr.50/1996 republicată și de OG nr.8/2007 cu modificările și completările ulterioare care și-a produs efecte începând cu 3.02.2007.
Având caracter prestabilit prin lege, modalitatea de salarizare a personalului auxiliar de specialitate este expresia unui principiu distinct al sistemului de salarizare, situație determinată de alocarea fondurilor necesare de la bugetul de stat.
În reglementarea art.48 al.1 din Legea nr.50/1996 republicată, s-a prevăzut, pentru condițiile deosebite de muncă, grele, vătămătoare sau periculoase, acordarea unui spor de 15% din salariul de bază brut, proporțional cu timpul efectiv lucrat în aceste condiții.
Ulterior, prin disp.art.22 din OG nr.8/2007 cu modificările și completările ulterioare, sporul salarial de 15% din salariul de bază pentru condiții deosebite de muncă, grele, vătămătoare sau periculoase s-a prevăzut a fi acordat proporțional cu timpul efectiv lucrat în aceste condiții, prin ordin al ministrului justiției, în funcție de condițiile deosebite, grele, vătămătoare și periculoase stabilite potrivit legii.
Acesta reprezintă cadrul legal care permite acordarea sporului de natura celui solicitat de reclamante, pentru munca desfășurată de acestea în condiții deosebite, grele, vătămătoare sau periculoase.
În motivarea cererii vizând obligarea pârâților la acordarea drepturilor salariale solicitate cu titlu de spor de lucru la calculator, reclamantele au invocat existența unei situații de discriminări față de alte categorii profesionale cărora le este recunoscut un asemenea spor( serviciul contabilitate și informatică din cadrul Înaltei Curți de Casație și Justiție, salariații Ministerului d e Justiție, salariații din domeniul industriei chimice și petrochimice, salariații din domeniul sanitar, funcționarilor publici și personalului contractual).
Însă potrivit art.1 din OG nr.137/2000, au caracter discriminatoriu prevederile, criteriile sau practicile aparent neutre care dezavantajează anumite persoane aflate în situații comparabile.
Curtea Europeană a Drepturilor Omului, interpretând art.14 din Convenție, a statuat că diferența de tratament devine discriminare atunci când se fac distincții între situații analoage și comparabile, fără ca acestea să se bazeze pe o justificare rezonabilă și obiectivă.
În speță nu ne aflăm în situația unui tratament discriminatoriu, reclamantele raportându-se la alte categorii profesionale care au un statut diferit, reglementat de legi de organizare diferite și cu un sistem de salarizare propriu, prevăzut ca atare prin actele normative cu caracter special.
Cu alte cuvinte, pretențiile formulate de reclamante vizează modalitatea de reglementare a drepturilor salariale prevăzute pentru categoria personalului auxiliar de specialitate din care fac parte și punerea lor în acord cu atribuțiile ce le revin acestora, în referire expresă la activitatea desfășurată cu ocazia lucrului la calculator în cadrul instanțelor judecătorești.
În primul rând o asemenea activitate reprezintă o obligație de serviciu în acord cu locul și rolul justiției în statul de drept, cu răspunderea și complexitatea funcției deținută de reclamante și, în al doilea rând, o problemă de legiferare, de competență strictă a autorității legiuitoare.
Prin Decizia nr.818/2008 a Curții Constituționale s-au constatat ca fiind neconstituționale prev.art.27 al.1 din OG nr.137/2000, în măsura în care s-ar desprinde din acestea înțelesul că instanțele judecătorești au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege considerând că sunt discriminatorii, și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative.
În conformitate cu principiile OG nr.8/2007 cu modificările și completările ulterioare, salarizarea personalului auxiliar de specialitate se realizează potrivit legii, în raport de funcția deținută, de nivelul studiilor, de vechimea în specialitate precum și de nivelul instanței sau parchetului, sporurile cuvenite acestuia fiind expres și limitativ prevăzute în conținutul actului normativ.
Practica judiciară nu constituie izvor de drept pentru pretențiile reclamantelor iar hotărârile judecătorești invocate au efecte relative, numai față de părțile între care s-a desfășurat judecata.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge acțiunea în contradictoriu cu pârâții Tribunalul Brăila, Curtea de Apel Galați, Ministerul Justiției și chemata în garanție pentru perioada 1.03.2005-25.04.2005 ca fiind prescrisă.
Respinge acțiunea față de pârâtul Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării pentru lipsa calității procesuale pasive a acestuia.
Respinge acțiunea formulată de reclamanții, G, și în contradictoriu cu pârâții TRIBUNALUL B, CURTEA DE APEL G, MINISTERUL JUSTIȚIEI și chematul în garanție MINISTERUL ECONOMIEI SI FINANȚELOR, ca nefondată.
Cu recurs în 10 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 11.12.2008.
PREȘEDINTE JUDECATOR
Asistenți judiciari
Grefier
Red.
Dact.
41 ex/16.01.2009
Președinte:Marioara CoinacelJudecători:Marioara Coinacel, Virginia Filipescu Violeta Neculai
